Valorile „Balcanilor”. Pentru o istorie a culturii și civilizației balcanice

Creştinism da. latinitate, nu.  
La voi la Satu Mare , Cluji, Călani, Oradia Mare era plin de inscripţii ungureşti în sec 19.  Tragem din asta concluzia că toţi erau maghiari şi maghiarizaţi pe acolo prin Ardeal? Păi, dacă nu erau toţi maghiarizaţi judecînd după inscripţii înseamnă că nu erau latinizaţi dacă am descoperit o inscripţie scrisă în latină.
Puţin bunsimţ, vă rog!

cirus6, on 14 iunie 2018 - 21:34, said:

ca sa indice latinitate si crestinism ar trebui sa se fi gasit un context asemanator
in imprejurimile locului.

Unde e acel context?

ionelmironescu, on 14 iunie 2018 - 21:42, said:

chiar asa nea florica.
pe de o parte
crestinism e ok,
latinitate nu e ok.

putin bun simt nea florica

enough1453, on 14 iunie 2018 - 21:44, said:

la ce context te referi? ai un obiect crestin scris in latina, ce poate cauta intr-un loc in care nu sunt crestini si si nu folosesc limba latina?

ionelmironescu, on 14 iunie 2018 - 21:42, said:

Nu, dar putem trage concluzia corecta ca o parte din populatie vorbea maghiara, altfel nu s-ar fi facut inscriptii intr-o limba pe care n-o cunoastea nimeni.

Wotan, on 14 iunie 2018 - 21:26, said:

Te duci prea departe. Provenienta sa este din vreun atelier din Imperiu.

cirus6, on 14 iunie 2018 - 21:47, said:

pai un context in care  peste 1000 de ani artefacte de genul
1. o inscriptie cu numele de "Dragnea PSD, pacea si poporul"
2. un talisman cu o mutra de pinochio pe care scrie "Ponta"
3. o statuie a unui marinar ce imbratiseaza o blonda si inscriptia "Udrea"
samd
ce-ti spune tie?
Eu unul pot sa jur ca este vorba de o civilizatie de mitici, undeva pe Dambovita
de parveniti cu ifose.

cirus6, on 14 iunie 2018 - 21:47, said:

pai daca ar fi crestini si vorbitori de limba latina ar fi lasat urme.
Unde sunt alea?

Edited by enough1453, 14 June 2018 - 22:19.

Wotan, on 13 iunie 2018 - 22:58, said:

Din câte observ, ai probleme în a asimila informații care sînt vehiculate de mult în literatura de specialitate, ba mai mult despre unele ți-am pomenit cu câteva pagini în urmă, prin urmare este greu de spus dacă doar asimilezi mai greu noile cunoștințe (noi, pentru dumneata, căci așa cum am spus, literatura de specialitate le vehiculează de multă vreme) sau este vorba despre rea voință; însă oricare ar fi cauza readuc aminte ce am mai spus și adaug chiar că astfel de biserici paleocreștine sînt mult mai multe în zona „dobrogeană” de astăzi (de pe teritoriul României, apropo! în caz că nu știi), însă bisericile paleocreștine din fosta Scythia Minor nu sînt singurele, din câte se știe mai există și ruinele bisericii de la Sucidava de pe vremea împăratului Iustinian cel Mare, adică toate cele pomenite au fost cu mult înainte de vreo rotondă de la Geoagiu.

Câte ceva despre martirii, bazilica și cripta (sec. IV - VI) „de la Niculițel” de pe teritoriul României de azi (Dobrogea).

Un reportaj al celor de la TVR în chestiune
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/xescPyodDfQ?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Tot un bun documentar despre cele de mai sus („muzeul paleocreștin” de la Niculițel)
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/t6DihNsf6oU?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Cripta de la Niculițel – singurul mormânt de natură păgână în care s-au păstrat rămăşiţele unor sfinţi creştini | Ziarul Naţiunea

http://acvila30.ro/4...ul-moaste-hram/

„La 4 iunie, Martirilogiul siriac indică sărbătorirea Sfântului Filip, iar Martirologiul ieronimian adaugă pe Zoticus, Atalus, Euticus (Eutihie), Kamasis, Quirinus, Iulia, Saturninus, Galdunus, Ninnita, Fortunio (Furtunio) şi alţi 25, ale căror nume nu sunt amintite.
Patru martiri din grupul acesta mare şi anume: Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos au fost înmormântaţi în cripta unei bazilici descoperite pe teritoriul comunei Niculiţel, judeţul Tulcea, în toamna anului 1971. Înmormântarea celor patru martiri aici – şi pe care martirologiile îi arată că au pătimit la Noviodunum – este explicabilă prin aceea că ambele localităţi formau o singură unitate administrativă şi erau foarte apropiate (cca. 10-12 km).
Moaştele mucenicilor au fost depuse într-o raclă specială de lemn, aşezată apoi pe pavimentul de piatră al criptei. Ei au fost puşi în raclă în poziţia creştină pe care o cunoaştem azi, adică cu mâinile pe piept şi cu capul spre apus. Cripta are formă aproape pătrată şi e construită din cărămidă cu mortar; dimensiuni: cca 3,70 x 3,40 (3,50) m. şi înaltă de 2,30 m. Intrarea a fost blocată cu o lespede mare de piatră. În interior, pe peretele din stânga intrării, a fost zgâriată în mortarul crud inscripţia: Martirii lui Hristos, iar pe cel din dreapta întâlnim repetarea cuvântului „martiri” şi apoi înscrierea numelui lor în următoarea ordine: Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos. Aceste inscripţii sunt precedate de crucea monogramată.
Indicarea ca loc de pătimire a celor patru martiri a oraşului Noviodunum se explică prin aceea că ei au fost judecaţi împreună cu ceilalţi fraţi de suferinţă de către autorităţi în aceasta aşezare urbană. După ce li s-a aplicat pedeapsa capitală, ei au fost poate luaţi de către creştini şi duşi pentru odihna veşnică într-un loc mai ferit, pe care l-au găsit la Niculiţel. Este de presupus că la început trupurile lor au fost depuse într-o criptă sau capelă modestă, de unde au fost transhumate în bazilica actuală. Aceasta a fost construită de o comunitate în perioada când creştinismul se putea manifesta liber. Data pătimirii lor, ca şi a construirii bazilicii, nu este cunoscută şi ea este cercetată şi azi de învăţaţi. Până acum s-au dat mai multe răspunsuri.
Unii specialişti socot că cei patru bărbaţi au suferit martiriul în timpul marii persecuţii a lui Diocleţian, prin anii 303-304. Un alt moment critic au fost anii 319-324, ca o consecinţă a măsurilor luate împotriva creştinilor de către împăratul Liciniu. Potrivit altor opinii, Iulian Apostatul (361-363) ar fi făcut, prin măsurile de restaurare a păgânismului, victime şi printre creştinii din Sciţia Mică.
O inscripţie latină descoperită pe teritoriul comunei Niculiţel şi care îl slăveşte pe împărat ca „stăpân victorios şi veşnic augustus” ar putea fi pusă în legătură cu aceste evenimente. S-a afirmat, de asemenea, că cei patru bărbaţi ar fi suferit martiriul la nord de Dunăre, în regiunile stăpânite de goţi, unde aceştia, la fel ca Sfântul Sava de la Buzău, ar fi propovăduit credinţa creştină.
Persecuţia dezlănţuită de regele got Athanaric împotriva creştinilor, prin anii 370-372, ar fi provocat şi moartea celor patru bărbaţi înmormântaţi la Niculiţel. Trupurile lor ar fi fost transportate la sud de Dunăre de către creştini şi înmormântate în cripta la care ne-am referit. În sfârşit, potrivit unei alte opinii, Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos ar fi pătimit la începutul secolului al V-lea, cu prilejul unei incursiuni barbare.
În legătură cu data construirii bazilicii s-a spus – de către cei care socotesc că martiriul a avut loc prin anii 370-372 – că atât cripta cât şi bazilica au fost construite în legătură cu acest eveniment. Luând în considerare unele detalii de construcţie ale criptei şi bazilicii, precum şi prezenţa crucii monogramate în fruntea inscripţiilor, un cercetător a opinat că acestea pledează pentru datarea celor două construcţii către sfârşitul veacului al IV-lea sau începutul celui de al V-lea. Cripta s-ar înscrie, după acesta, în categoria martinilor cu plan pătrat (în formă de cub) sau aproape pătrat, cu ziduri pline pe trei laturi şi prevăzute cu o cupolă hemisferică. Ea ar fi cea mai veche construcţie de acest tip din ţara noastră şi poate cel mai vechi martirion cunoscut până acum în lumea creştină. În acest caz, dacă mucenicii au murit în vremea lui Diocleţian sau Liciniu, s-ar fi construit pentru ei o criptă mai modestă, de unde mai târziu ar fi fost mutaţi în cea prezentă. Dar acestei ipoteze i s-a opus observaţia făcută de arheologi că moaştele au fost găsite în poziţia lor firească; or, o transhumare, oricât de atentă ar fi fost, ar fi dus la deranjarea lor.
În momentul când se făceau aceste consideraţii cu privire la sistemul constructiv şi forma criptei, cercetările arheologice încă nu erau încheiate. Continuarea lor a dus la rezultate noi, şi anume, s-a constatat că sub cripta asupra căreia s-au făcut consideraţiile de mai sus se află o alta mai puţin înaltă decât cea de deasupra, dar de aceeaşi lărgime. Ea este împărţită în două prin lespezi de calcar puse pe cant, şi care servesc să sprijine greutatea pavimentului criptei de deasupra. În ambele încăperi s-au găsit numeroase fragmente de oase umane (cca 100), de dimensiuni foarte mici, de la doi bărbaţi în vârstă de aproximativ 45-50 ani, precum şi un inventar funerar constând dintr-un castron şi o oală, ambele de lut.
Felul cum au fost găsite oasele a îndreptăţit pe descoperitor să conchidă că este vorba de o reînhumare. Această reînhumare s-ar fi făcut prin anii 370-380, în timpul împăraţilor Valens şi Valentinian, cu prilejul construirii criptei şi a bazilicii. Oasele ar fi fost luate dintr-un mormânt mai vechi (hypogeu) de formă rectangulară (2,50 x 1,70 m), găsit şi el sub altarul bisericii, şi construit la începutul secolului al IV-lea, mai exact în timpul lui Constantin cel Mare. Oasele ar reprezenta resturi din trupurile a doi martiri morţi poate în vremea împăratului Deciu (249-251). Numele lor nu se cunosc. Am avea deci îngropaţi la Niculiţel şase martiri: doi de la mijlocul veacului al III-lea şi ceilalţi patru, din a doua jumătate a veacului al IV-lea.
Intrarea la cea de a doua criptă era blocată cu o lespede de calcar zidită cu mortar, după care se afla o alta cu inscripţia: „Aici şi acolo (se află) sângele (vlaga) martirilor“. Literele inscripţiei sunt asemănătoare cu cele care se găsesc pe pereţii criptei superioare şi acest element pledează pentru contemporaneitatea lor.
Din cele de mai sus reiese că nu există elemente categorice care să pledeze pentru o fixare sigura a datei pătimirii celor şase mucenici de la Niculiţel şi nici pentru construirea criptei şi a bazilicii. Afirmaţiile care s-au făcut până acum trebuie privite doar ca simple ipoteze de lucru. Un impediment în stabilirea datei pătimirii şi a construcţiilor, în care au fost înmormântaţi mucenicii, îl constituie şi faptul ca rezultatele săpăturilor de la cea de a doua criptă (subterană) n-au fost publicate decât în chip foarte sumar.
Din păcate, şi inscripţia: „Aici şi acolo (se află) sângele (vlaga) martirilor”, sau „Pe aici şi pe acolo (a curs) sângele (vlaga) martirilor“, este cam vagă şi nu este uşor de înţeles. Adverbul ώδε poate avea sens modal ori locativ. Se pare că aici trebuie înţeles locativ, şi atunci s-ar putea referi la spaţiul de jos (aici) şi de sus (acolo) al criptei, unde sunt depuse moaştele martirilor. Cuvântul ίχωρ rar folosit cu sensul de «sânge», semnifica iniţial sângele (vlaga) zeilor. Mai târziu s-a generalizat cu a doua semnificaţie. Ar reieşi deci din textul inscripţiei că atât sus cât şi jos se află rămăşiţe ale martirilor.
În încercările de stabilire a datei pătimirii martirilor de la Niculiţel şi a celorlalţi localizaţi de martirologii la Noviodunum, credem că trebuie să se ţină seama, în afară de alte elemente, şi de numărul lor mare. Aceasta presupune în primul rând o persecuţie de mari proporţii, cum a fost aceea din timpul lui Diocleţian, din anii 303-304, sau aceea din anii 319-324, dezlănţuită de Liciniu. S-ar putea chiar să existe mai multe şanse pentru vremea lui Liciniu, dacă ne gândim la posibilitatea ca actuala criptă să fi fost construită de creştini imediat sau puţin timp după persecuţie, în cadrul atmosferei de libertate asigurată pentru ei de către Constantin cel Mare.
Dar chiar dacă încercările de precizare cronologică nu sunt definitive, se poate admite că martirionul şi bazilica nu depăşesc secolul al IV-lea sau începutul celui de al V-lea.
Descoperirile de la Niculiţel au o valoare cu totul deosebită pentru că:
(1) ele au adus la lumină, pentru prima oară, moaştele (scheletele) întregi ale unor martiri, cărora le cunoaştem sigur şi numele;
(2) a ieşit la iveală una dintre cele mai vechi bazilici de pe teritoriul ţării noastre şi cel mai vechi martirion cunoscut până acum;
(3) se întăreşte convingerea noastră în ştirile din martirologii, şi anume că ele sunt veridice;
(4) se dovedeşte forţa şi vechimea crediniţei creştine pe pământul României;
(5) în sfârşit, asemenea descoperire este până acum unică în întreg spaţiul balcanic şi extrem de rară în întregul Imperiu roman.
Astăzi moaştele martirilor de la Niculiţel, după 16 veacuri de odihnă în încăperile răcoroase ale criptei, se păstrează în biserica mănăstirii Cocoşu, judeţul Tulcea, şi este o mângâiere pentru oricine poate ajunge acolo şi li se închină.”
Pr. Dr. Emilian Popescu, 1987, „Sfinţii Martiri <<de la Niculiţel>>: Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos”

Wotan, on 13 iunie 2018 - 22:58, said:

În plus, dincolo de ce am spus mai sus, trebuie înțeles că, așa cum spune de altfel și Gheorghe Șincai, și Dimitre Onciul, și Aloizie Tăutu și alții, creștinismul la români nu poate fi limitat exclusiv la teritoriul de azi al României. Practic spațiul balcanic al romanității răsăritene de limbă latină, ca parte fundamentală a spațiului etnogenetic al poporului român, trebuie să fie văzut ca o patrie extinsă a românilor, cel puțin pentru vremurile respective, și poate fi văzut și trebuie să fie văzut și azi cel puțin ca o parte din patria spirituală a poporului român. Prin urmare, creștinătatea de la sudul Dunării, despre care mai pomeneam, trebuie văzută ceea ce este, adică un patrimoniu spiritual, cultural, istoric care aparține într-o oarecare măsură și istoriei poporului român, prin urmare devine mai mult decât ridicolă afirmația dumitale de mai sus! Deja am dat niște exemple pe aici pe forum, inclusiv cu trimiteri la imagini la ruinele paleocreștine respective, cum ar fi bisericile de la Sardica, Remesiana.

Câteva imagini cu descoperiri arheologice de la Sardica:
https://sofiaglobe.c...-complex-opens/

https://www.portaltu...-sofia-bulgaria

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/Nr5n0AQPDhQ?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/XZ6xyWjr2oU?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Vasile Pârvan: „Serdica era orașul mitropolitan al provinciei D a c i a Mediterranea; la distanțe mai mici sau mai mari, sînt pomeniți de la Nicaea (325) și pînă la sfîrșitul secolului al VI-lea șapte episcopi: Protogenes, cel dintăi și cel mai însemnat dintre toți, păstorind încă de pe la anul 316 și pînă după 344; Bonosus, cca 369; Iulianus, anul 431 (conciliul de la Ephes); Zosimus, cca 458; Domnio, cca 500; Basiliscus, anul 553 (sinodul al V-lea ecumenic); Felix, cca 595. Majoritatea acestor episcopi poartă nume latine. Dar nu e nevoie de acest argument pentru a susține latinitatea Serdicei creștine. Din fericire ni s-a păstrat o sumă de inscripții, dintre care numai vreo două sînt grecești, și acestea nu aparțin cetățenilor Serdicei, ci, după cum ne învață una din ele, coloniei grecești de aici. Din inscripțiile latine - aparținînd veacului al V-lea, și, cel mai târziu, al VI-lea - cunoaștem încă un episcop pe lîngă cei citați mai sus; epitaful lui sună: hic requiescet vir beatissimus Theuprepius episcopus; un preot: Maxentius presbyter hic sepultus; un diacon: hic positus est Demetrius diaconus; (...). La sud-vest de Serdica, tot în D a c i a  Mediterranea se află orașul Pautalia; pe cât de sigur este romanismul Serdicei, pe atât de indiscutabil este elenismul Pautaliei. Privind harta ținutului fără voie faci observația că aici linia de separare a bazinelor fluviale se identifică cu granița dintre două civilizații: Serdica, pe valea rîului Oescus, afluent al Dunării, e câștigată pentru cultura romană; Pautalia, pe valea rîului Strymon, deși așa de departe în interiorul continentului și așa de nemijlocit învecinată cu cultura romană, e totuși supusă de cultura greacă predominantă în valea Strymonului.”

Edited by Iochanan, 15 June 2018 - 07:02.

Wotan, on 13 iunie 2018 - 22:58, said:

Din nefericire pentru lozincile matale ieftine și mincinoase, realitatea te contrazice. Dacă privim faptul că Țările Române au avut voievozi și boieri foarte mulți români, în timp ce în Transilvania lucrurile stăteau exact invers, atunci devine mai clar că românii și în speță conducătorii lor din spațiul extracarpatic nu au fost deloc periferici în materie de civilizație românească, ci dimpotrivă marginalii erau, fără niciun fel de subestimare a valorii culturii și civilizației lor, românii din Transilvania care ajunseseră supuși forțelor externe ungaro-secuio-„săsești”. Culltura și civilizația românilor din Transilvania nu a dispărut în primul rînd datorită românilor extracarpatici care au constituit atât un puternic zid de apărare împotriva asaltului statului islamic turco-otoman asupra Europei sud-estice, cât și factorul care a eliberat românimea intracarpatică de jugul austr-ungar, oprind astfel distrugerea, eliminarea identității românești și a culturii și civilizației românești ce avea loc prin ungurizare și secuizare.

Wotan, on 13 iunie 2018 - 22:58, said:

Dacă, după mai mult decât umila și de nesocotit concepție a dumitale, cultura și civilizația românilor se bazează pe contribuțiile spirituale ale hunilor lui Attila, atunci poate că totuși ar trebui să mergi să îți cânți inepțiile pe la alte mese, poate acolo în niște grupuscule de inculți și analfabeți vei avea vreo șansă de reușită.

cirus6, on 14 iunie 2018 - 21:34, said:

Din nefericire pentru mata, realitatea nu se călăuzește după lozinci mincinoase și sforăitoare.
Ungurii și „sașii” ți-ar anula orice credit pentru inepțiile pe care le debitezi, avînd în vedere inexistența Sibiului în sec. IV d. Hr., și cu atât mai puțin a „ardealului”, care este un concept unguresc asupra spațiului intracarpatic pe care ei l-au văzut ca fiind „dincolo de pădure”, dar asta cu multe sute de ani după donariul „de la Biertan”.
Credeți că amăgiți pe cineva cu astfel de gogomănii? Eu vă asigur că românii din spațiul intracarpatic vă vor fi cei mai mari dușmani, mai mari decât mulți netrebnici și neisprăviți de dincolo de munți.

Wotan, on 14 iunie 2018 - 21:49, said:

Eheee....aşaaaaa... o parte din populaţie vorbea maghiara. Păi, în cazul Daciei de ce nu spuneți așa, latinomanilor? De ce nu spuneți că o parte din populaţie vorbea latina? Voi susțineți că au învăţat toţi dacii latina.

enough1453, on 14 iunie 2018 - 21:44, said:

D-le comic de serviciu, latinitate nu e OK pt că nu e dovedită!
Creștinism e OK pt că e dovedit cu artefacte.

Iochanan, on 15 iunie 2018 - 07:44, said:

Artefactul respectiv a fost găsit lîngă Sibiu şi datat sec 4 e n Avînd în vedere că şi în Sibiu s-au descoperit ruine antice, putem conchide că în sec 4 creștinismul era răspîndit şi acolo, deci cirus nu greşeşte în acest caz.

Wotan, on 14 iunie 2018 - 21:26, said:

da, asta arată şi o populaţie sedentară.Toţi sedentarii, de orice naţie, au fost agricultori, crescători de animale, apicultori, au practicat diverse meserii (cojocari cizmari, dulgheri, fierari, lingurari, olari, croitori, mineri). dacă se găsesc obiecte specifice sedentarilor nu putem spune că pe teritoriu au venit numeroşi migratori pt că aceştia veniţi din stepe nu practicau aceste meserii. Cel mai mult despre ocupaţia oamenilor ne spune ceramica. De regulă migratorii din stepe nici nu făceau ceramică pt că acolo pămîntul galben e rar, ei nu erau olari, puteau bea foarte bine din coarne de bovine, iar ceramica mai mult i-ar fi încurcat pt că ei se mutau mereu cu cortul sau cu iurta.

Wotan, on 13 iunie 2018 - 22:58, said:

Băi, frate, cred că sunteţi nebuni voi ardelenii, unguri sau români. Au scris mai mulţi aici despree mormintele şi despre ruinele creştine din Dobrogea. S-au pus poze cu artefacte creştine, s-a scris despre acei martiri de la Niculițel din sec 4, s-a pus poza ruinelor de la Dăbîca, adică ruine de biserică în stil bizantin din sec 9 sau 10. Totul e degeaba. După un timp voi iar veniţi cu afirmaţii că românii nu au fost pe teritoriu, că ungurii au făcut primele biserici, evident catolice.
veniţi cu afirmaţii copilăreşti cum că civilizaţia românească începe in Ardeal şi alte bălării pt că nu aveți  dovezi pt ceea ce afirmaţi.
Ce dovadă e că la Corneşti a fost capitala statului hun concdus de Atila. Ai adus vreo dovadă?
Ce dovadă e că gepizii erau de limbă germanică şi că la Apahida a fost capitala lor? După un tezaur putem spune că acolo a fost o capitală?
bateți cîmpii pe acest forum şi vă spargeți în figuri , dar în acelaşi timp vă închinaţi la toţi străinii imaginari: germanici, hungarici, turcici.

Wotan numai prostii scrie, ca şi Fane, Infinitty, Yerrmom. Cică legislaţia medievală se baza pe dreptul roman! Păi, cum să se bazeze pe dreptul roman cind romanii erau duşi de multă vreme? Legislaţia medievală nu s-a bazat pe dreptul roman nici măcar în Italia!
Mostră de prostie a lui Wotan:
" Influenta latina la noi chiar precede ocupatia romana, ca dovada inscriptiile ramase de la daci sunt in latina.."
Unde dracu ai văzut tu inscripţii de la daci în latină? ia, pune tu o inscripţie făcută de daci in limba latină, să mă faci ţăndări.

Iochanan, on 15 iunie 2018 - 06:47, said:

Bine-nteles

Dar sa precizam ca Dobrogea nu face parte din teritoriile relevante pentru formarea noastra ca popor.

cirus6, on 14 iunie 2018 - 21:34, said:

intereseaza-te despre basilicele din sucidava, drobeta sau argamum, poate afli lucruri noi si inedite.

Mount_Yerrmom, on 15 iunie 2018 - 09:19, said:

La momentul respectiv, Dobrogea facea parte din alta provincie romana, Moesia, nu Dacia. Din 376 provincia a fost colonizata de Valens cu gotii refugiati peste Dunare din calea hunilor. https://en.wikipedia.../Thracian_Goths
Iar in secolul VI provincia a fost invadata de slavi, secolul VII de bulgari, apoi ocupata de bizantini, care deja trecusera la greaca. Deci deja legatura culturala care ar fi existat intre daci si traci la momentul separarii, la 275, precum si cu latina, a inceput sa dispara rapid doar 100 de ani mai tarziu...

Edited by Wotan, 15 June 2018 - 11:10.

Evenimentele determinante, care au scos tinuturile de la mare din aria civilizationala romana/latina/crestina, au avut loc in sec Vi-VII si sunt legate de invaziile cutrigurilor, avarilor si sklavenilor

Care invadatori, pana la crestinarea lor prin influenta imperiului bizantin, in jurul anului 900, au actionat ca o bariera a influentei acestuia asupra populatiilor de la nord de ele. Practic, cultura balcanica a ajuns la Dunare la sfarsitul primului mileniu...

ionelmironescu, on 15 iunie 2018 - 08:57, said:

Dreptul roman in evul mediu https://ro.wikipedia...

"Dreptul roman a funcționat (cu excepția notabilă a Angliei) ca Ius commune (drept comun), care asigura principiile de interpretarea pentru cazurile dificile, sau pentru acelea în care nu existau reglementări locale, În Scoția, sistemul juridic a fost puternic influențat de dreptul roman al secolui al XV-lea.
Dreptul roman a fost incorporat parțial în sistemele juridice de pe continentul european așa cum a fost cazul Codul Civil Napoleonian. Acesta din urmă baza dreptului civil al țarilor continentale europene și nu numai.
Dreptul roman a avut o mare influența asupra teoriei politice ocidentale. Chestiuni precum scopul și limitele guvernării și modul de îndepărtare de la putere al dictatorilor prin violență au fost abordate în primul rând ca probleme de drept și au fost rezolvate la nivel teoretic de cercetători în domeniul juridic. Aceste idei formează baza sistemului constituțional care prevede ca guvernarea să fie bazată pe norme legale bine definite."

ionelmironescu, on 15 iunie 2018 - 08:57, said:

Am vrut sa zic scrierea latina. Vezi de exemplu inscriptia "DECEBALUS PER SCORILO", facuta cu caractere latine. Alte popoare ne-romane foloseau o scriere proprie, de exemplu runele la germanici.

Edited by Wotan, 15 June 2018 - 12:28.