Recunoașterea separărilor Ungariei și Transilvaniei de Austro-Ungaria

Când Ungaria s-a declarat independentă față de Viena (după abdicarea împăratului din 13 noiembrie 1918), Transilvania deja exista ca stat independent (18 octombrie 1918).


Transcriu în întregime un articol (și de teamă să nu dispară de pe Internet):
98 de ani de când Partidul Naţional Român din Ardeal a declarat independenţa Transilvaniei
17.10.2016 22:212405 vizualizari0 comentarii
98 de ani de când Partidul Naţional Român din Ardeal a declarat independenţa Transilvaniei
În urmă cu 98 de ani, la 5/18 octombrie 1918, conducătorii Partidului Naţional Român, cu sediul la Oradea: Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Theodor Mihali, Ştefan Ciceo Pop, Alexandru Vaida Voevod şi Aurel Vlad au declarat independenţa Transilvaniei faţă de Austro-Ungaria.
Parlamentarul român Alexandru Vaida Voevod a citit Declaraţia de In­dependenţă de la tribuna Parla­mentului din Budapesta pe 22 oc­tombrie 1918. Declaraţia a fost pu­blicată imediat în marile ziare euro­pene şi americane, inclusiv în ziarul de limbă română din America.
Precizez că este vorba de decla­raţia de independenţă a Transilva­niei aşa cum scrie ziarul „America” şi nu de o „Declaraţie de auto­deter­minare” aşa cum a susţinut şi sus­ţine propaganda mincinoasă anti­românească, după modelul „Insu­recţiei armate a clasei muncitoare de la 23 august 1944 condusă de P.C.R.”, când în realitate Regele Mi­hai I de România, în calitate de co­mandant suprem al armatei a dat ordinul de întoarcere a armelor împo­triva Germaniei la 23 august 1944, iar armata regală română a exe­cutat ordinul şi a evacuat tru­pele naziste din zona Bucureştilor şi de pe Valea Prahovei.
Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania în componenţa arătată mai sus a precizat în declaraţia de inde­pen­denţă următoarele: „Pe temeiul fi­resc că fiecare naţiune poate dis­pune şi hotărî singură şi liberă de soarta sa…, naţiunea română din Ungaria şi Ardeal doreşte să facă acum uz de acest drept şi reclamă în consecinţă şi pentru ea dreptul ca liberă de orice înrâurire străină să hotărască singură aşezarea ei printre naţiunile libere”.
Sub protecţia trupelor austro-un­gare din Ardeal, ce aveau un efectiv de peste 150 000 de militari şi se retrăgeau spre Transilvania de pe fronturile din vestul Europei, în ziarul „Adevărul” din 30 octombrie 1918 la Budapesta s-au publicat reven­di­cările naţiunii române din Ungaria şi Ardeal, iar a doua zi, 31 octombrie, acelaşi ziar anunţa că s-a constituit în oraş primul guvern al naţiunii române din Transilvania, denumit Consiliul Naţional Român Central ( C.N.R.C.) format din 12 mi­niştri din care 6 membri ai Parti­dului Naţional Român: Ştefan Ci­ceo-Pop, Vasile Goldiş, Aurel La­zăr, Theodor Mihali, Alexandru Vaida Voevod, Aurel Vlad, şi 6 membri ai Partidului Social-Democrat: Ioan Flueraş, Tiron Albani, Enea Grapini, Iosif Jumanca, Bazileu Surdu şi Iosif Renoiu. Ştefan Ciceo-Pop a fost ales preşedintele guvernului, cumulând funcţiile de şef al Statului Transilvania, primul ministru al guvernului şi ministru de război unde i-a avut ca secretari de stat pe cei trei generali români ai îm­păratului de la Viena: făgărăşanul Ioan Boeriu din satul Vaida, co­muna Recea, comitatul Făgăraş; mărgineanul Alexandru Hanzu din Cacova Sibiului şi gugulanul Dă­nilă Pop, din satul Aciuţa, comuna Pleşcuţa, plasa Hălmagiu, comi­tatul Arad. Acest guvern a funcţionat la Arad în casa particulară a lui Ştefan Ciceo-Pop, din 2 noiembrie până la 2 decembrie 1918 şi a preluat cu ajutorul celor 70 000 de militari comandaţi de cei trei gene­rali puterea în cele 25 de comitate locuite de români ale Ungariei Mari care avea 64 de comitate, a orga­nizat şi înarmat gărzile naţio­nale române în cele 25 de comitate, a asigurat paza şi ordinea publică în teritoriu şi a pregătit con­vocarea, paza, ordinea şi organizarea adu­nării de la 1 decembrie 1918 de la Alba Iulia.
Cele 25 de comitate locuite de români erau: Torontal, Timiş, Ca­raş-Severin, Arad, Bihor, Sătmar, Ma­ramureş, Bistriţa-Năsăud, Sol­noc-Dăbâca, Sălaj, Cluj, Murăş-Turda, Turda-Arieş, Alba-Inferioară, Târnava-Mică, Târnava-Mare, Hu­ne­doara, Sibiu, Braşov, Făgăraş, Trei-Scaune, Odorhei, Ciuc, Bichiş, Cenad şi Ugocea.
Primul guvern românesc al Tran­silvaniei (C.N.R.C.) a fost recunos­cut oficial de guvernele din cele doua capitale Viena şi Budapesta, ale Imperiului Habsburgic şi a fost susţinut imediat de toată suflarea românească din cele 25 de comitate, unde românii erau 57,12% din populaţie. Cele două biserici româ­neşti din Ardeal: ortodoxă de la Si­biu şi greco-catolică de la Blaj au recunoscut oficial autoritatea C.N.R.C. drept „reprezentantul şi conducătorul politic al naţiunii ro­mâ­ne din Ungaria şi Transilvania.”
La 11 noiembrie 1918, într-o pă­du­re din apropierea Parisului s-a semnat armistiţiul de încetare a fo­cului, prin care Germania s-a recu­noscut învinsă de Franţa, Anglia şi America şi astfel s-a terminat primul război mondial.
Tot la 11 noiembrie 1918 guver­nul de la Arad a constituit Coman­da Supremă a Gardelor Naţionale Române, avându-l în frunte pe primul ministru şi ministrul apărării Ştefan Ciceo-Pop, secondat de cei trei generali ardeleni numiţi mai sus, căpitanul Iuliu Maniu şi şef de stat major maiorul Alexandru Vlad. Cei peste 10 000 de gardişti con­duşi de Garda Supremă au reuşit până la 25 noiembrie 1918 să sub­ordoneze guvernului Transil­va­niei independente toate instituţiile, au­to­rităţile şi organele politice, admi­nistrative, judecătoreşti, de co­mu­­nicaţie, financiare şi militare a­flate în teritoriu, garantându-se ordi­nea publică, siguranţa averii şi a vieţii.
Tot Comanda Supremă a Garde­lor s-a ocupat cu redactarea şi tipă­rirea formularelor necesare unirii de la Alba Iulia, respectiv „Creden­ţionalul” şi „Hotărârea noastră” pen­tru toate localităţile româneşti din cele 25 de comitate, a înfiinţat, a înarmat şi instruit gardele naţio­nale române folosind militari şi armament din subordinea celor 3 ge­nerali ardeleni.
De la început, Senatul Militar Ro­mân din Viena şi Budapesta a recu­noscut autoritatea Consiliului Naţional Român Central, a pus la dispoziţia acestuia pe cei 50 000 de soldaţi şi ofiţeri români dislocaţi în capitalele imperiului. Aceşti militari şi-au ales la 2 noiembrie 1918 ca preşedinte al Senatului Militar Român din Viena pe gene­ralul Ioan Boeriu. Militarii români aflaţi sub comanda celor trei gene­rali, respectiv a lui Ioan Boeriu la Viena, a lui Alexandru Hanzu la Pra­ga şi Bratislava şi a lui Dănilă Pop la Budapesta au depus următorul jurământ militar faţă de guvernul de la Arad: „Jur credinţă naţiunii româ­ne şi supunere în toate Consiliului Naţional Român. Nu voi sta decât în serviciul neamului românesc, pe care nu-l voi părăsi la nici un caz şi sub nici o împrejurare.”
Observaţi cum toată suflarea ro­mânească din Ardeal şi Ungaria, po­li­ticeni, militari, bisericile româ­neşti ortodoxă şi greco-catolică cu toţi enoriaşii lor din teritoriu au trăit momentul istoric, implicându-se trup şi suflet în realizarea idealului naţional al unirii tuturor românilor.
După cum se vede, rolul principal în realizarea actului unirii de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918,    l-au avut ardelenii prin acţiunile primului guvern român de la Arad al Transilvaniei independente şi nu armata regală română, care a făcut sacrificii enorme, dar fără rezultate concrete pe direcţia unirii de la Alba Iulia. Menţionez că pe 1 Decembrie 1918 numai Divizia VII vânători, constituită din volun­tarii transilvăneni şi bucovineni ce au luptat la Mărăşeşti, comandaţi de generalul Traian Moşoiu a reuşit să treacă munţii de la Piatra Neamţ şi se afla la Topliţa.
În 40 de zile din toamna anului 1916 armata regală română a fost înfrântă, dar nu îngenuncheată pe toate fronturile, respectiv două armate în Cadrilater şi 4 armate în Carpaţii Meridionali au suferit o mare tra­gedie soldată cu 50 000 de morţi, 80 000 de răniţi şi 110 000 de prizonieri. Din fericire ră­măşiţele acelei armate şi-au păs­trat moralul şi au făcut minuni de vitejie în 1917 la Mărăşeşti şi Oituz, salvând conti­nuitatea statului ro­mân. Din neno­rocire Regatul Ro­mâniei, rămas singur în faţa nem­ţilor şi a bulga­rilor, a fost obligat să semneze ca­tas­trofala Pace de la Buftea, pro­mulgată de parla­ment, dar din feri­cire nu şi de Regele Ferdinand. Aşa rămânea România Mică fără drep­tul de a avea armată pe 50 de ani, cu 90% din armament confiscat şi transportat în Germania, fără Munţii Carpaţi şi doar cu dealurile, fără toată Dobro­gea şi pe 50 de ani cu toate bogă­ţiile subsolului şi pădurile confiscate de Germania.
Al doilea guvern românesc al Tran­silvaniei independente a fost Consiliul Dirigent, ales pe 2 de­cem­brie 1918 în sala Tribunalului Alba, de Marele Sfat Naţional al Transilvaniei ce avea 200 de parla­mentari aleşi de Adunarea de la 1 Decembrie ce a funcţionat la Sibiu până la 4 aprilie 1920, iar primul guvern românesc de la Arad, pentru continuitate, l-a impus prin cei trei generali, ca preşedinte în al doilea guvern românesc de la Sibiu, numit Consiliului Dirigent, pe căpitanul Iu­liu Maniu, fost subordonat al ge­neralului Hanzu în luptele austrie­cilor cu italienii din Munţii Tirolului.
Pentru a înţelege mai bine eveni­mentele relatate şi rolul militarilor români din Transilvania în Austro-Ungaria, fac câteva completări. După 15 octombrie 1918 împăratul Imperiului Habsburgic Carol I de Austria a înţeles că a pierdut războiul şi imperiul se afla în mare pericol de destrămare. În disperare de cauză a încercat să pună în aplicare planul de federalizare a imperiului, gândit de arhiducele Franz Ferdinand, cel care a fost îm­puşcat de studentul sârb Muncilo Krailici, în crima de la Saraievo, cri­mă care a dus la declanşarea pri­mului război mondial. Împăratul Carol a încercat să transforme Im­periul Habsburgic despotic într-un stat federal modern, Statele Unite ale Austriei Mari, după modelul a­me­rican, format din statele fede­rale: Austria, Ungaria, Cehia, Slo­vacia, Transilvania, Serbia, Bosnia-Herţegovina, Croaţia şi Slovenia. Deoarece conducătorii austrieci şi unguri erau total împotriva acestui plan pentru că îşi pierdeau privile­giile istorice, împăratul a decis să se folosească de armatele din Transilvania conduse de cei 3 ge­nerali români: Ioan Boieru, Alexan­dru Hanzu şi Dănilă Pop, care au comandat pe front peste 100 000 de militari. Împăratul a retras aces­te trupe de pe front după 10 octom­brie 1918 şi le-a amplasat la Viena, Praga, Bratislava şi Budapesta unde au asigurat paza şi ordinea publică, paza familiei imperiale, a funcţionarilor şi instituţiilor statului. Aceste trupe au reuşit să constituie statul federal Cehoslovacia, pe care la plecare l-au predat „şusni­cilor”, adică guvernanţilor locali agreaţi de împărat.
Evenimentele s-au precipitat pe front, împăratul a fost obligat să fugă de la Viena la Budapesta, iar trupele rămase fără împărat au plecat spre Transilvania.
Armata ţaristă rusă a fost scoasă de pe front la sfârşitul anului 1917 de serviciile secrete germane, care l-au ajutat pe spionul lor, Vladimir Ilici Lenin să vină din Elveţia la Petersburg, să omoare toată familia Ţarului Nicolae II, a declanşat războiul civil din Rusia, numit de comunişti „Marea Revoluţie din Oc­tombrie”, război civil care a decimat poporul rus până după moartea lui Stalin.
La rândul lui, omul nemţilor, Le­nin l-a instalat în decembrie 1918 cu trupele sale speciale pe bolşe­vicul Bela Kun la Budapesta şi a declarat Republica Sovietică a sfa­turilor din Ungaria, pe care a lichi­dat-o armata română în august 1919. Tot militarii români au oprit în octombrie şi noiembrie 1918 ja­furile, răzbunările, crimele şi violu­rile comise de soldaţii bolşevici întorşi de pe front la Viena şi Praga, au păzit ordinea şi siguranţa pu­blică, oprind dezastrul războiului civil început de bolşevici.
Tot Lenin prin spionii săi a orga­nizat insurecţia bolşevică de la München şi a proclamat Republica Sovietică Bavaria, lichidată în decembrie 1918 de trupele germa­ne ce s-au întors de pe frontul de la Somme. În acele trupe se afla şi caporalul Adolf Hitler, acei soldaţi s-au radicalizat şi au fost nucleul iniţial al naţional-socialiştilor ce au adus la putere în 1932 pe Hitler, care împreună cu susţinătorii săi au declanşat cel de al II-lea război mondial.
Am scris finalul articolului cu presentimentul, că din nou de­asu­pra Europei plutesc norii negri ai războiului.
Inginer Ilie Hanzu

http://www.tribuna.r...iei-120493.html
[ http://www.tribuna.ro/images-up/2016_10_17_17_98-de-ani-de-cand-partidul-national-roman-din-ardeal-a-declarat-independenta-transilvaniei_39183.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


[ http://www.tribuna.ro/images-up/2016_10_17_17_98-de-ani-de-cand-partidul-national-roman-din-ardeal-a-declarat-independenta-transilvaniei_33038.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by Esticul, 09 February 2018 - 21:11.

Esticul, on 09 februarie 2018 - 21:09, said:

Complot ceva?

Esticul, on 09 februarie 2018 - 21:09, said:

Si pana la urma ce vrei ? Sau inca unul "fara numar" despre voi ,gaura la colac.

Edited by mariusr1976, 09 February 2018 - 21:42.

Până la urmă vreau prezentarea adevărului istoric și să se termine cu ponegrirea românilor ardeleni ca "sclavi ai ungurilor" și cu minciuna despre tratatul de la Trianon. Acel tratat a fost un cadou făcut ungurilor de Antanta care a recunoscut separatismul maghiar, după ce a fost "purificat" de armata română, cu rolul precumpănitor al militarilor ardeleni primiți în armata română cu un grad inferior gradului avut în armata austro-ungară.

Dacă împăratul a încercat să se folosească de români pentru reorganizarea imperiului (nu era prima dată), nu e clar ce politică au dus românii, pentru o Transilvanie în cadrul Statelor Unite ale Austriei Mari (cum voia împăratul)  sau ca stat independent, cum se pare că l-a declarat Ștefan Ciceo-Pop. Cred că și una și alta. Apoi au subordonat  Transilvania cu entuziasm puterii fanariote de la București.

Când, 15 decembrie 1938, Iuliu Maniu scria faimosul memorandum despre nemulțumirile ardelenilor, generalii armatei transilvănene, Ioan Boeriu, Alexandru Hanzu și Dănilă Papp erau în viață. Vor muri în anii de prigoană comunistă, pedepsiți pentru că i-au bătut pe ruși în Primul Război Mondial.

Edited by Esticul, 09 February 2018 - 21:58.

Esticul, on 09 februarie 2018 - 21:09, said:

Ok.
Si care-i punctul tau de vedere?

Băi nene, nu v-ati săturat sa trăiti in trecut?

pe rusi?in primul razboi?cand?

Esticul, on 09 februarie 2018 - 21:49, said:

Atunci am tras noi cu laser-ul in ei sau dupa?
Sau in unguri am tras?
Nici eu nu mai stiu in cine am tras, pentru ca am tras pentru toata lumea.
Cu laser-ul nostru secret. Atat de secret, ca nici in zi de azi nu se apropie nimeni de el.

(trebuie mutat pe fun)

Edited by ericmario, 09 February 2018 - 22:19.

Este interesant topicul dar riscand sa fac putin off topic, imi pare si mai interesant de vazut ce tari nu au recunoscut Romania de la Cuza incoace.

Parca in manualele de istorie de liceu dupa 90 apareau aceste state dar azi nu mai apar nici pe internet nu apar.

Romania desi are relatii comerciale si parteneriate strategice cu aceste tari inca nimeni nu a recuperat acest gest simbolic.

Daca nu ma insel iata cateva state care nu au recunoscut statul Roman, poate ma insel in cateva cazuri dar va rog sa ma corectati: Italia, Anglia, Ungaria, Rusia, samd.

Infinitty, on 09 februarie 2018 - 22:22, said:

Absolut logic. Tari formate din mai multe regiuni, ca si noi, tari care au considerat ca in cazul lor e normal, dar in cazul nostru nu.
Ce bine ca nu a fost dupa cum au crezut ei, (nici o greseala gramaticala aici).

Edited by ericmario, 09 February 2018 - 22:37.

Infinitty, on 09 februarie 2018 - 22:22, said:

Pai Ungaria si Rusia aveau interese, cum voiai sa recunoasca Romania, daca ambele voiau cate o bucata? Iar Anglia si Italia erau aliate cu Rusia.Nu ai ce sa recuperezi, ca asta era situatia atunci.

Au facut rahatul praf, fruntasii PNR.( Ideea Statelor Unite ale Austriei a fost a lui Aurel Popovici, consilier a lui Franz Ferdinand.) Au reusit sa scoata o provincie a unui imperiu ce functiona dupa reguli occidentale, sa o dea plocon unui stat esuat. Care-s urmarile lui 1 Decembrie 1918 pt traitorii din Ardeal? (indiferent de nationalitate, religie......): coruptie, saracie, intoleranta, stat disfunctional......

Initial Maniu (care era de fapt PNR) dorea ca ulterior Romania sa devina o Federatie cu autonomie largita, idee neacceptata de la Bucuresti. Ciudat si acum la 100 de ani aceleasi dicutii, cu autonomia...., aceleasi cai ferate..... Cum o fi peste alti 100 de ani?

Si al dracului mari drepturi avura romani in acel imperiu occidental.

Esticul, on 09 februarie 2018 - 21:49, said:

Generalii din WW1 nu au murit pedepsiţi de comunişti! Vorbeşti prostii. Au murit că erau bătrîni.
Armata romînă nu a bătut pe ruşi în WW1!!
Trianon nu poate fi numit cadou! A fost un dictat de tip imperialist, care a spart un stat multinaţional aflat in centrul Europei. L-au spart atunci cîncd susţineau că statele multinaţionale sînt contrare firii omeneşti. Azi e făcută Uniunea Europeană şi vesticii ar vrea să o facă un stat cum a fost Imperiul Habsburgic. Au uitat că zeci de ani au susţinut că asta nu e o treabă bună. Azi e bună.
La Bucureşti nu se aflau fanarioţi!  Expresia asta o poţi folosi în vreo poezie. La istorie însă perioada fanariotă e ceva foarte clar.
Dacă ai venit să faci iar flame cum ai făcut in trecut şi ai fost banat, o să mai fii banat.
Dacă nu-ţi place pi la nuoi, stai la matele colo în Moldova şî nu mai umbla după chiclazuri şi chiatrî vînîtî pi la nuoi.

Adica asta e din basarabia ? Oricum moldovean nu e ca nu sunt din astia pi la noi.

mariusr1976, on 10 februarie 2018 - 06:52, said:

In primul rand aveau reprezentare politica in Dieta de la Budapesta, asta ar trebui sa-ti dea de gandit ca propaganda in care am fost crescuti era o minciuna. Maniu, Vaida Voievod.....erau reprezentantii (minoritatii/majoritatii) romane.
PS Sa nu-ti imaginezi ca-mi doresc sa traiesc in Ungaria lui Orban.

Pana la urma ce asteptari avem fiecare de la stat? Faptul ca ne-a adunat pe toti ciumetii de-o natie in aceleasi granite-i suficient? Pensii, salarii.....? Suficient?

Intreb asta pt. ca intalnesc (cu surprindere) unii care asteapta de la stat job-uri, altii bani, poate Mercedes-uri......

ionelmironescu, on 10 februarie 2018 - 08:31, said:

Au murit și bătrâni și pedepsiți. Ceva era de evitat. Ghici ce? Acei generali s-au ridicat în armata austro-ungară prin victoriile asupra rușilor. Rușii nu le-au iertat-o. Îi rog pe coforumiștii care nu citesc mesajele să nu scrie pe acest topic.

Tratatul cu Austria prevedea independența Ungariei, chit că a fost tot amânat la semnare; în momentul semnării, Budapesta era ocupată de români. Croații (împreună cu slovenii, croații și sârbii din celelalte provincii austro-ungare ) și românii și-au obținut independența practic cu acordul puterii în extincție de la Viena, pe care au sprjinit-o până la ultima suflare. Nu același lucru se poate spune despre cehii și polonezii care ulterior s-au extins.

Croația extinsă chiar a cerut recunoașterea independenței de către Antantă. Nu a primit răspuns. Se pare că într-o primă fază, Antanta se gândea la păstrarea Ungariei Mari, deși nu era deloc clar cum îi vor bate ungurii pe croați și pe românii (slovacii erau la cheremul cehilor).

Adică Antanta avea ce avea cu Viena, dar ar fi acceptat Ungaria Mare. Românii ardeleni și croații nu pot fi acuzați că nu voiau un stat multietnic, devreme ce erau cu Viena. Problema a fost că Antanta nu înțelegea să participe la război alături de unguri, cum nu a participat nici alături de greci împotriva turcilor. De aceea Ungaria a trecut cu Rusia Bolșevică și a suferit dezastrul cunoscut. Trianonul a fost un cadou pentru că a fost o limitare a dezastrului. În mod normal, Cehoslovacia, Croația și Serbia, Transilvania și România puteau desființa Ungaria.

ioana1973, on 10 februarie 2018 - 05:59, said:

Aici ai dreptate. Transilvania independentă trebuia să fie mai rezervată față de puterea fanariotă de la București. Prietenia și solidaritatea dintre români e una, comportamentul unor fanarioți ahtiați după bani și putere e altceva.

După mine, minciuna în care se persistă despre independența Transilvaniei va duce la independența Transilvaniei, cum minciuna și furăciunea au dus și la independența Croației.

Edited by Esticul, 10 February 2018 - 11:19.

NU mai bate cîmpii, Esticul. Ce generali au murit pedepsiţi, ce pedepse au primit? Cum s-au numit ei?  Tu ştii despre cine vorbeşti sau vorbeşti ca să te afli în treabă?
Mostră de exprimare greşită: "Tratatul cu Austria prevedea independența Ungariei, chit că a fost tot amânat la semnare; în momentul semnării Budapesta era ocupată de români. Croații (împreună cu slovenii, croații și sârbii din celelalte provincii austro-ungare ) și românii și-au obținut independența practic cu acordul puterii în extincție de la Viena, pe care au sprjinit-o până la ultima suflare"
După ultima suflare au fost independenţi?  Ştiu că după ultima suflare eşti mort.
"Se pare că într-o primă fază,Antanta se gândea la păstrarea Ungariei Mari, deși nu era deloc clar cum îi vor bate ungurii pe croați și pe românii (slovacii erau la cheremul cehilor)."
Nu ştiu cum de ţi se pare ţie asta. Franţa a promis Romîniei că în caz de cîştig va sparge imperiul iar Romînia va căpăta Ardealul pînă la Tisa.

Esticul, on 10 februarie 2018 - 11:12, said:

Ce cadou? Ce dezastru a limitat? Trianonul a fost pt acel imperiu un dezastru pt că a dezmebrat acel stat.
Ţi-am spus să nu mai foloseşti expresia  obraznică "puterea fanariotă de la Bucureşti"!
După ce scrii aiureli mai faci şi flame.