Japoneza - curiozitati

AdiJapan, on 26 aprilie 2017 - 03:59, said:

Da, era vorba de "teeburu". S-a extins cuvantul atat incat nu prea se mai folosesc celelalte cuvinte japoneze traditionale?

AdiJapan, on 26 aprilie 2017 - 03:59, said:

Asadar, desi se zice ca japoneza si chineza nu sunt inrudite, exista o sumedenie de imprumuturi ca cel de mai sus.

AdiJapan, on 26 aprilie 2017 - 03:59, said:

Apare o dificultate aici. Cand intalnesc un cuvant nou, ca de exemplu 交通, transcris in hiragana こうつう, de unde stiu ca e vorba de un "o" lung sau de "ou"?


Multumesc din nou pentru explicatiile exhaustive.

Edited by JoAnneVanHeff, 26 April 2017 - 09:33.

AdiJapan, on 26 aprilie 2017 - 09:09, said:

Nimeni nu stie o limba perfect, nici macar limba materna, dar mi se pare ca AdiJapan e pe aproape.... Ce stie, stie bine.

JoAnneVanHeff, on 26 aprilie 2017 - 09:32, said:

Da, practic toate mesele la care se mănîncă se cheamă teeburu azi. Presupun, dar nu știu cum să verific, că mai întîi cuvîntul teeburu a fost folosit la restaurante, unde chelnerii încercau să-și impresioneze mușterii cu un neologism (inițial barbarism) prin care să le sugereze atmosfera deosebită, occidentală. Apoi oamenii au luat cuvîntul și l-au dus și acasă.

JoAnneVanHeff, on 26 aprilie 2017 - 09:32, said:

Da, nu sînt înrudite, dar circa 60% din lexicul japonez e de origine chineză sau create pe model chinez. Trebuie remarcat totuși că în exprimarea uzuală cuvintele acestea nu reprezintă decît circa 20%, semn că în mare parte sînt termeni specializați. Cam la fel se întîmplă cu franțuzismele în română: dicționarul e plin de ele, dar în uz nu apar chiar într-atît de mult.

JoAnneVanHeff, on 26 aprilie 2017 - 09:32, said:

Dacă vedeți cuvintele scrise numai în hiragana atunci da, uneori e o dificultate. Dar cînd aveți acces și la kanji dificultatea practic dispare.

JoAnneVanHeff, on 26 aprilie 2017 - 09:58, said:

Prin „perfect” am vrut să spun „la nivel de vorbitor nativ” (cu toate imperfecțiunile pe care le are orice vorbitor al propriei limbi). Eu unul, deși mă descurc atît în viața de zi cu zi cît și profesional, sînt departe de nivelul de vorbitor nativ de japoneză.

AdiJapan, on 26 aprilie 2017 - 14:59, said:

Oare poate vreun adult sa ajunga la nivelul de vorbitor nativ daca incepe studiul unei limbi straine dupa perioada adolescentei?

Edited by JoAnneVanHeff, 03 May 2017 - 09:22.

JoAnneVanHeff, on 03 mai 2017 - 09:22, said:

A ajunge la nivelul de vorbitor nativ e o chestie relativă. Seamănă oarecum cu testul Turing pentru inteligență. Dacă stai de vorbă cu un nativ și după o oră de conversație el încă nu se prinde că i-ai învățat limba ca limbă străină, se cheamă că ai ajuns la nivelul de vorbitor nativ? Dar dacă în a doua oră de conversație se prinde, atunci se cheamă că încă n-ai ajuns la nivel?

Eu zic că da, inclusiv cei care învață japoneza după adolescență pot ajunge la un nivel la care în conversația cu nativii să nu întîmpine nici un fel de dificultate și nici nativii respectivi să nu fie nevoiți să facă un efort special, mai mare decît cînd vorbesc între ei. Dar astfel de oameni sînt rari, așa rari că-i dau japonezii pe la televizor cînd nimeresc vreunul. Nu cred că a vorbi exact ca un nativ e un scop rezonabil.