Avortul, o abordare din perspectivă socială, etică si medicală

argonaut, on 10 aprilie 2017 - 12:53, said:

Cam asta e si parerea mea. Avand experienta interzicerii avorturilor si stiind cate femei au murit sau s-au mutilat pentru a face un avort, cred ca e destul de clar ca doar interzicerea nu e o solutie. Pe de alta parte, nu este o practica pe care sa o pot sustine. Inca din primele saptamani de la conceptie, fatul are inima si sistem nervos, nu stiu cum cineva poate dezbate daca este viu sau nu. Poti sa dezbati daca e o fiinta umana cu drepturi depline (desi multe dintre argumentele folosite pentru a sustine ca nu este se pot extinde si la alti fiinte precum oamenii cu handicap, despre care societatea a stabilit deja ca sunt fiinte umane cu drepturi depline), dar viata e clar ca e acolo. Ori daca nu ti se pare normal sa omori un caine, nu vad de ce ti s-ar parea normal sa omori o fiinta care e in tine si pe care tu ai creat-o.

Inteleg ca sunt situatii in care avortul este necesar - cazuri medicale, in principal (cu toate ca cunosc multe familii carora li s-a spus ca vor avea un copil retardat, au insistat sa duca sarcina pana la capat si copilul s-a nascut perfect sanatos, dar eu nu stiu daca as avea taria asta), dar si cazuri in care mama efectiv nu doreste copilul si nu este pregatita sa il creasca (nu stiu daca eu as fi putut la 16 ani sa imi asum cresterea unui copil cand nici acum la 30 nu sunt complet pregatita). Ideea e ca e o problema delicata pe care numai cei implicati o pot intelege cu adevarat (si nu inseamna neaparat ca vor lua decizia de avort cu inima usoara), dar care ar trebui evitata pe cat posibil.

Si prin asta inteleg educatie, educatie, educatie. Educatia aia sexuala de care fug toti pudicii care vor sa interzica avortul, dar nu ofera femeii nicio informatie pentru a nu fi pusa in situatia de a alege daca sa avorteze sau nu. Pentru ca daca te uiti pe statistici, grosul avorturilor nu e reprezentat de mame tinere carora li s-a rupt prezervativul si la care nu a functionat nici pastila de a doua zi (care statistic vorbind sunt o anormalitate oricum) sau femei care riscau sa nasca un copil cu malformatii (din nou o anormalitate statistica prin definitie), e reprezentat de femei care nu inteleg cum functioneaza sarcina si protectia si/sau nu au posibilitatea de a se proteja (lipsa finantelor, un partener ghiolban caruia la randul lui nu ii pasa de protectie si ii mai si arde una dupa ceafa daca indrazneste sa zica ceva de prezervativ). Adica noi suntem tara in care acum cativa ani avortul era principala metoda de contraceptie, cred ca e destul de clar ca problema nu e de interzicere, ci de educare pentru a limita numarul femeilor care ajung sa decida daca au nevoie sau nu de avort si a limita astfel si numarul copiilor nedoriti care poate nu sunt avortati, dar ajung sa-si piarda viata prin orfelinate.

black_dizzy, on 04 iunie 2017 - 07:41, said:

Da, problema avortului de fapt va fi o problemă dezbătută atâta timp cât există oameni, pentru că cei care sunt "soft" nu vor putea niciodată digera faptul că în viaţă, uneori, trebuie făcute sacrificii.

Nu există o soluţie ideală, pentru că situaţia însăşi este un accident care s-a întâmplat şi în care cele două opţiuni sunt la fel de dure : ori distrugi viaţa unei femei, ori distrugi viaţa fătului.
Este ca şi dilema morală cu trenul : sunt legaţi 5 adulţi împreună de o parte şi este legat un copil de partea cealaltă, şi trenul trebuie să meargă într-o direcţie, iar maneta este în mâna ta. Unde direcţionezi trenul ? Către adulţi sau către copil ? Există un răspuns corect aici ?
Aici se întâmplă o implozie morală.
La fel ca şi în cazul avortului.
Motivul pentru care nu există un răspuns definitiv la această problemă este că de fapt nicio opţiune nu este bună cu adevărat.

Să laşi un copil în cârca unei femei care nu îl vrea nu este bine, să îl omori iar nu este bine, dar având în vedere că fiecare are drept asupra propriului corp, prioritatea arată totuşi către femeie.
Asta una , şi aşa cum au mai zis şi alţii, o femeie va face ce vrea oricât s-ar interzice orice : mutilaj, accident voluntar, chiar sinucidere ( da , au fost cazuri ) . Aşa că fătul moare oricum, deci toate aceste "isterizări" ( scuze că nu găsesc cuvânt mai potrivit ) din partea celor sensibili este totalmente inutilă şi dacă ar realiza asta, s-ar potoli şi s-ar gândi la educaţie în loc de campanii anti-avort, pentru că este singura şansă de a preveni problema.

Edited by Chillax, 04 June 2017 - 08:14.

Avortul - abordare sumara

Problematica este asa de complexa pe cat de dezvoltate sunt capacitatile creatoare si procesatoare de cognitiv inferior si superior ale persoanei care o abordeaza.
Niciodata factorul emotional, empatic, nu se manifesta fara fond cognitiv, fara a fi simbiot cu factruol cognitiv, fara a i se da acces de catre factorul cognitiv, fie el de natura rationala, perceptiva, intuitiva, ideatica, inductiva etc.
Deci, avortul este crima dintr-o perspectiva extrema, ultraconservatoare, religioasa de tip ortodox (crestina de exemplu).
Dar el este o simpla procedura medicala dintr-o perspectiva moderna (cealalta extrema).
Daca se iese din conventiiile actuale asupra raportarii cognitive la realitate, inclusiv avortul poate apare ca fiind nesemnificativ, ca orice altceva, o fatalitate, o soarta in care nu exista liber arbitru.
Sau din contra, poate fi supraevaluat in intrinsecitatea cognitiva a unei conventii ce face din el un adevar absolut al degradarii, al incalcarii principiilor universale ale naturii, ale legilor functionale ale realitatii/universului in privinta indivizilor dotati cu capacitati cognitive care pot face diferenta dintre constructiv si distructiv si chiar pot sa se raporteze la ceva superior vizavi de perechile contrare gen constructiv-distructiv (fara sa cada insa in mrejele unei transcendente certificata ca transcendenta datorita unei inocente labile din lipsa de viziune a dezvoltarii sau in alte forme ale iluzionarii fata de factorul rezultat din inseparabilitatea cuantica, factor utilizat actulmente de catre psihologi in cadrul inductiilor prin care se produc/faciliteaza stari de constiinta modificata, factor ce a fost si este utilizat de catre cei/specialisti/maestri/preoti ce faceau asta inainte de a se inventa psihologia).