Personalitãți marcante de origine românã

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/6f/Nicolae_Paulescu_-_Foto03.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Nicolae Constantin Paulescu (n. 8 noiembrie sau 30 octombrie SV 1869, București; d. 19 iulie 1931, București), om de știință român, medic și fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din București, a contribuit la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai târziu insulină.

  
Biografie
Statuia lui Nicolae Paulescu, de lângă Facultatea de Medicină din București, dezvelită la 31 august 2001, în prezenţa preşedintelui Federaţiei Internţionale de Diabet, Sir George Alberti.[1]
Nicolae Constantin Paulescu s-a născut la 8 noiembrie 1869 în București pe Calea Moșilor n° 69, părinții fiind Costache Paulescu, de profesie negustor și Maria Paulescu (născută Dan­covici). Nicolae C. Paulescu urmează clasele elementare la „Școala primară de băieți nr. 1, Culoarea de Galben” și, în 1880, se înscrie la „Gimnaziul Mihai Bravul” (Liceul Mihai Viteazul), pe care-l va absolvi în 1888.[2] Încă din anii liceului, a dovedit o deosebită înclinare pentru științele naturale, pentru fizică și chimie, precum și pentru limbile străine, clasice și moderne.
Nicolae Paulescu a studiat medicina la Paris, începând cu anul 1888, obținând în 1897 titlul de Doctor în Medicină cu teza Recherches sur la structure de la rate (Cercetări asupra structurii splinei). A lucrat în spitalele din Paris, mai întâi ca extern la spitalul parizian „Hôtel-Dieu” (1891-1894) în serviciul profesorului Étienne Lancereaux, ilustru clinician și anatomo-patolog, și apoi ca intern (1894-1897) sau ca medic secundar (1897-1900) la spitalul Notre Dame du Perpétuel-Secours, fiind adjunct al profesorului Lancereaux și secretar de redacție al revistei Journal de Médecine Interne.[2] În anii 1897-1898 a urmat și cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, obținând în 1899 titlul de Doctor în Științe cu lucrările Cercetări experimentale asupra modificărilor ritmului mișcărilor respiratorii și cardiace sub influența diverselor poziții ale corpului și Cauzele determinante și mecanismul morții rapide consecutivă trecerii de la poziția orizontală la cea verticală. În anul 1901, obține la Universitatea din Paris al doilea doctorat în științe cu dizertația Étude comparative de l'action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).
În anul 1900 se reîntoarce în țară și este numit profesor de Fiziologie la Facultatea de Medicină și Director al Clinicii de Medicină internă de la spitalul St. Vincent de Paul din București.
În anul 1902 își deschide cursul de Fiziologie cu prelegerea „Generația spontanee și darwinismul în fața metodei experimentale” iar în 1905 ține trei lecții faimoase („Finalitatea în biologie”, „Materialismul”, „Suflet și Dumnezeu”) ce vor alcătui volumul Noțiunile „suflet” și „Dumnezeu” în fiziologie, publicat în același an și reeditat în 1944[3] și 1999.[4] Concepțiile sale antidarwiniene vor determina o aprigă polemică cu Nicolae Leon și Dimitrie Voinov în paginile revistelor Convorbiri literare și Spitalul.

Activitate științifică

Nicolae Paulescu a desfășurat o remarcabilă activitate de cercetare științifică în domeniul fiziologiei[5], privind în special metabolismul glucidelor, patogeneza diabetului zaharat, rolul pancreasului în asimiliția nutritivă, coagularea sângelui, mecanismul morții subite ș.a. În 1906 a elaborat o metodă originală de extirpare a hipofizei la câine pe cale trans-temporală, care ulterior va fi aplicată în chirurgia hipofizei la om.[6] Cercetările lui novatoare în chirurghia hipofizei, au inspirat, mai târziu, activitatea neurochirurgului american Harvey Cushing.[7]
În sesiunea din 23 iulie 1921 a Societății de Biologie, Nicolae Paulescu prezintă în patru comunicări rezultatele cercetărilor sale privind acțiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet, comunicări ce sunt publicate în revista Societății.[8][9][10] Paulescu publică separarea unui principiu activ antidiabetic din pancreas, pe care îl denumește pancreina, și în numărul din 31 august 1921 al revistei de specialitate Archives Internationales de Physiologie,[9][11] revistă cu apariție simultană în Franța și Belgia. În anul 1922, Paulescu obține, de la Ministerul Industriei și Comerțului din România, brevetul de invenție nr. 6255 intitulat „Pancreina și procedeul său de fabricare”.[12] În nici una din publicații, Nicolae Paulescu nu amintește de experimentele similare publicate de Israel Kleiner în 1915 și 1919.[13]
Aceste publicații au precedat cu 8-10 luni anunțarea de către Fr. Grant Banting și Ch. Herbert Best din Toronto (Canada) a descoperirii insulinei.[14] Bazându-se pe o traducere incorectă a textului articolelor publicate, Banting și Best neagă influența rezultatelor la care ajunsese profesorul Paulescu și afirmă că deși Paulescu a demostrat eficacitatea extrasului pancreatic în a reduce cantitatea zahărului sau a ureei din sânge a animalelor diabetice, el ar fi declarat că injecțiile nu ar avea efect:
„Paulesco has recently demonstrated the reducing effects of whole gland extract upon the amounts of sugar, ureea and acetone bodies in the blood and urine of diabetic animals. He states that injections into peripheral veins produce no effect and his experiments show that second injections do not produce such marked effect as the first. ”
— Banting FG & Best CH., Journal of Laboratory and Clinical Medecine, 1922 [14]
Comitetul de acordare a Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină [1] din anul 1923 îi recompensează pe Frederick G. Banting și John Macleod [2] pentru demonstrarea primului tratament eficace pentru diabet la om.
În ce-i privește pe Banting și Best, Ian Murray îi considera drept niște cercetători care au confirmat descoperirile lui Paulescu.[15] Răspunzând campaniei internaționale inițiată de fiziologul scoțian Ian Murray,profesorul A.W.K. Tiselius, vicepresedinte al Fundatiei Nobel, recunoaște în 1969 meritele lui Nicolae Paulescu în descoperirea tratamentului antidiabetic, exprimându-și speranța că „opera de pionerat” a lui Paulescu va fi elogiată cum se cuvine de forurile științifice internaționale [18]. În cartea The Priority of N.C. Paulescu in the Discovery of Insulin,[19] publicată în 1976 profesorul Ioan Pavel a prezentat documente incontestabile care atestă meritele lui Paulescu.
În anul 1990, Nicolae Paulescu a fost numit post mortem membru al Academiei Române.

Edited by Daian95, 29 November 2015 - 20:38.

Ana Aslan (n. 1 ianuarie 1897, la Brăila - d. 20 mai 1988, la București) a fost medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 - 1988).
A evidențiat importanța procainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă, aplicând-o pe scară largă în clinica de geriatrie, sub numele de Gerovital. Numeroase personalități internaționale au urmat tratament cu Gerovital: Tito, Charles de Gaulle, Hrusciov, J.F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, Marlene Dietrich, Konrad Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Salvador Dali. Ana Aslan a inventat (în colaborare cu farmacista Elena Polovrăgeanu) produsul geriatric Aslavital, brevetat și introdus în producție industrială în 1980.

Edited by summer_realm2, 29 November 2015 - 20:43.

Ca sa ne amuzam, ca e tot ziua nationala zilele astea...

Una din personalitatile de pe acest thread credea ca o alta personalitate de pe acest thread ar trebui sa fie alungata din Romania. Alta credea ca doar nu ar trebui sa primeasca drepturi egale cu restul romanilor.

Una din personalitatile de pe acest thread a fost omorata de miscarea intemeiata de o alta personalitate de pe acest thread.

mishale, on 29 noiembrie 2015 - 19:48, said:

Asta e un pamflet,,asa-i?

Alexandru H., on 29 noiembrie 2015 - 20:41, said:

Ei bine, este evident ca nu exista comparatie intre cele doua personalitati chiar daca, ambii fiind oameni, au facut probabil si greseli.Cred ca e evident de partea cui ma pozitionez.

Alexandra Nechita
La numai 26 de ani tablourile ei se regasesc în sute de muzee din lume, de la colectia de artă a Vaticanului, până la colecții particulare deținute de celebrități precum Oprah Winfrey, Calvin Klein, Whoopi Goldberg sau David Letterman.[1] Cea mai scumpă pictură a Alexandrei Nechita a vândut-o cu 400.000 de dolari.[1]
[ http://www.barfadeiasi.ro/wp-content/uploads/2014/01/alexandra-nechita-mica.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by summer_realm2, 29 November 2015 - 20:50.

Alexandru H., on 29 noiembrie 2015 - 20:41, said:

Ultimii doi sunt Codreanu și Iorga. Cine sunt ceilalți?

mishale, on 29 noiembrie 2015 - 19:48, said:

Subiectul asta nu e pentru mistocari.
Nu mai faceti misto ca nu e frumos

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d1/Gheorghe_Hagi3_cropped.jpg/250px-Gheorghe_Hagi3_cropped.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]


Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, Constanța, jud. Constanța) este un om de afaceri, antrenor și fost fotbalist român, supranumit Regele fotbalului românesc și Maradona din Carpați. Este cel mai bun marcator din istoria naționalei României cu 35 de goluri înscrise, record pe care îl împarte cu Adrian Mutu. Gheorghe Hagi a jucat la echipele de club 515 meciuri și a marcat 283 de goluri , iar la echipa națională, a jucat 125 de meciuri reușind să marcheze 35 de goluri. Așa că Gică Hagi a devenit cel mai bun jucător român ( regele fotbalului românesc ) cu un total de meciuri ( Club + Națională ) de 640 și 318 goluri.



Jucător începător
Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani[1]. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei)[1]. La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate[1].
Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile eficace la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizator. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi reușea să depășească ușor mulți adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur mijloace de câștigare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în bune poziții de joc, ceea ce îi permitea fie să paseze decisiv, fie să șuteze cu succes de la distanță.
Hagi a fost și un excelent executant de lovituri libere, înscriind numeroase goluri din poziții fixe.
Cariera lui Hagi ca jucător profesionist (sau semi-profesionist - în timpul regimului socialist) poate fi împărțită în mai multe perioade:
    1982-2014: debutul: Hagi este remarcat la nivel de juniori, debutează în Divizia A și la echipa națională.1983-1988: consacrarea la nivel național, jucând la 2 echipe bucureștene de top. Mai ales la Sportul Studențesc, unde juca rol de "copil teribil", Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în 1985 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie).
    1988-1990: consacrarea la nivel internațional. Hagi joacă (la Steaua București) o semifinală (în 1988) și o finală de Cupa Campionilor în 1989 (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten) și participă cu România la Cupa Mondială din 1990 - Italia.
    1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei.
    1998-2001: perioada târzie, marcată de o anumită sensibilitate psihică, rezultată probabil, și din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele "ciudate" ale acestei perioade putem aminti[necesită citare] prima retragere din echipa națională din 1998), decizie asupra căreia Hagi va reveni în 1999 și conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat în 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (câștigată de Galatasaray) și sfertul de finală de la Campionatul European 2000 (pierdut de România, 0-2 cu Italia) și a provocat un scandal imens în Turcia, în 2001, când a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.
În ciuda finalului de carieră, în general Hagi a fost totuși un jucător fair-play, care era penalizat foarte rar de arbitri.
La Națională
Hagi a debutat la echipa națională la vârsta de 18 ani, pe 10 august 1983 la Oslo, în meciul amical Norvegia - România. Până atunci jucase pentru România în echipa de juniori sub 16 ani (4 meciuri), echipa de juniori sub 17 ani (13 meciuri, 1 gol), echipa de juniori sub 18 ani (32 meciuri, 9 goluri) și echipa olimpică (4 meciuri).
În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naționale, l-a desemnat pentru prima oară pe Hagi căpitan al echipei naționale. Hagi avea doar 20 de ani și meciul, disputat pe stadionul 23 august împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic - 1986. Evoluția lui Hagi a fost foarte ștearsă și mulți au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câțiva ani căpitanul "de drept" al echipei naționale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur și mai experimentat decât Hagi. Totuși, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al naționalei. A fost de 65 de ori căpitanul echipei naționale, conducând din teren echipa României la 2 Cupe Mondiale (1994 - USA și 1998 - Franța) și la 2 Campionate Europene (1996 - Anglia și 2000 - Belgia și Olanda).
De asemenea, a mai participat cu România și la Campionatul European din 1984 - Franța (ca rezervă) și la Cupa Mondială din 1990 - Italia (ca titular). Pe 24 aprilie 2001 Gheorghe Hagi se retrage din echipa națională de fotbal a României. La ultimul meci al lui Hagi pentru România au participat 80.000 de fani din toată țara.

Prien, on 29 noiembrie 2015 - 19:44, said:

Nu eu il consider personalitate, strainii o fac.

tauru242, on 29 noiembrie 2015 - 20:51, said:

Paulescu, Stan Lee si Eminescu.

Ștefan Popa-Popas

A început să deseneze la 5 ani, iar la 7 i-a fost publicată prima caricatură într-un ziar local. La 14 ani a publicat în singura revistă umoristică a vremii. La 19 ani a fost descoperit de Henri Coursaget, primul președinte UNESCO. A absolvit Politehnica din Timișoara și Academia de Arte Vizuale din Poitiers, Franța. La Festivalul Internațional de Caricatură de la Saint-Estève (Franța) a stabilit recordul mondial de rezistență (1.527 de portrete color în zece zile și zece nopți). În 1995 își doboară propriul record și realizează 2.772 de caricaturi color în zece zile și zece nopți. Peste 200 de șefi de state și guverne au portrete semnate Popas.

În prezent este cetățean de onoare în 26 de orașe din țară, unde a obținut 100 de premii. Pe plan internațional a fost medaliat de 58 de ori. Este membru al Fundației pentru Știință și Arte a Academiei Cita din Roma și membru al Asociației Artiștilor Plastici (UNESCO). A creat Academia Popa’s, școala românească de caricatură. A publicat caricaturi în principalele ziare și reviste din toată lumea. Realizările sale de excepție în domeniul graficii l-au impus drept una dintre cele mai prestigioase personalități ale artei plastice contemporane. În Franța, în octombrie 1995, André Baur scria despre Ștefan Popa Popa’s că “este o forță a naturii..., este singurul om care a fost cu patru secunde mai rapid decât calculatorul”.

"La expoziția mea de la sediul NATO din Bruxelles m-am trezit cu tot staff-ul NATO, să îmi pozeze pentru a obține o caricatură semnată POPA’S. Menționez că aceștia cunoșteau arta și activitatea mea. Rapiditatea în portretistică nu este făcută în detrimentul calității. De aceea am fost numit caricaturistul oficial al summit-urilor. Când fac un portret îl înțeleg pe cel din fața mea și apoi îl așez pe hârtie. Primele manifestări artistice au fost la vârsta de 5 ani și au fost pe fețe de masă și cearșafuri. De fapt este un schimb energetic. În portret, ochiul reprezintă oglinda sufletului, iar expresia grotescă, respectiv caricaturală, nu este influențată de starea mea. În portret, harul Domnului reprezintă 99%. Reîncărcarea mea energetică reprezintă în continuare un secret. Ceea ce se întâmplă în social și politic în România mi se pare un lucru ciudat. Cea mai mare performanță a mea o consider Premiul Academiei de Arte Frumoase de la Moscova, iar cel mai mare regret este că n-am avut niciodată ocazia să-i ofer caricatura unui dictator."

   [ http://www.bzi.ro/public/upload/photos/8/Stefan_Popa_Popas.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by summer_realm2, 29 November 2015 - 21:07.

George (Gogu) Constantinescu (n. 4 octombrie 1881, Craiova - d. 11 decembrie 1965, Coniston, Cumbria, Marea Britanie) a fost un inovator, inventator, om de ştiinţă şi inginer român.
[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/thumb/f/f7/George_Constantinescu.jpg/200px-George_Constantinescu.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

A demonstrat ca lichidele sunt compresibile(tot domeniul sonicitatii se bazeaza pe acest lucru)desi toate manualele de fizica sustin si azi exact opusul. I-au fost refuzate primele brevete in America deoarece conducerea institutului de patente a considerat nerealizabile inventiile tocmai datorita teoriei incompresibilitatii lichidelor. A fost responsabil pentru crearea unui nou domeniu al mecanicii, numit sonicitate, care descrie transmiterea energiei prin vibraţii în corpurile fluide sau solide. A aplicat noua teorie în numeroase invenţii: motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic şi altele. Printre alte realizări ale sale se mai numără şi un dispozitiv de tragere printre palele elicei indiferent de turaţia acesteia şi primul schimbător de viteze automat. A participat activ la construcţia de avioane engleze, tipul Bristol, în perioada cât a locuit în Anglia.

A fost printre primii care a folosit betonul-armat în construcţia clădirilor din România - printre clădirile construite de acesta: Cazinoul din Constanţa, Castelul de apă de la Periş, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, [1] Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace, Marea Moschee din Constanţa (Moscheea Carol I).
Gogu Constatinescu a fost unul dintre acele minţi geniale, ale cărui idei au devansat cu mult timpul existenţei sale fizice, dar care astăzi îşi păstrează actualitatea, surprinzând prin acurateţe, inventivitate şi aplicabilitate.

În contul lui Gogu Constatinescu figurează circa 400 de brevete de invenţie, parte patentate în SUA, Danemarca, Elveţia, Austria, Germania, Marea Britanie, Franţa, România etc., precum şi altele, care nu au fost niciodată publicate. Un mic calcul ne arată că de la apariţia primei invenţii (1907), până la data trecerii în eternitate (1965), a fost realizat câte un brevet la mai puţin de 2 luni.

Multe dintre prezicerile lui Gogu Constatinescu au apărut şi au dispărut, multe se folosesc astăzi sau retrezesc interes. A cucerit faimă academică şi onoare profesională atât acasă cât şi în străinătate, dar a fost mai puţin răsplătit pentru ceea ce a făcut în domeniul materialelor. Ca şi cei mai mulţi inventatori, a suferit dezamăgiri în străduinţele sale de a convinge industria şi oficialităţile de valoarea ideilor sale.

Omul de ştiinţă şi inginerul Gogu Constatinescu a fost cel care a dezvoltat şi aplicat Teoria Sonicităţii, o nouă ştiinţă referitoare la transmiterea puterii prin lichide, solide sau gaze. Dar Gogu este încă comemorat cu stimă de publicul general şi piloţii din Serviciul Aerian, ca omul care a inventat dispozitivul de tragere sincronizată a tirului mitralierelor de bord printre palele elicei pentru avioanele din Primul Război Mondial. În acest context, la 29 martie 1920, renumitul ziar "The Times" publica: "Vice Mareşalul Sir John Maitland a prezidat sâmbătă o prelegere a domnului Gogu Constatinescu în Sonicitate (transmiterea puterii prin vibraţii), dată la Politehnică, sub auspiciile unei serii de prelegeri pentru profesori ai Consiliului Ţinutului Londrei. Sir John Maitland a spus că datorită d-lui Constatinescu şi dispozitivului de tragere pe care l-a inventat, noi am deţinut supremaţia peste germani în aer, aşa cum am făcut-o".
...
Recunoaşterea lui Gogu Constantinescu pe plan internaţional este atestată printr-un tablou publicat de revista britanică „The Graphic” în anul 1926, în care sunt prezentate ilustre personalităţi ştiinţifice ale vremii, începând cu Einstein, Edison, Kelvin, Gogu Constantinescu (primul din stanga de pe rândul al doilea), Rutherford, Marie Curie etc.

[ https://upload.wikimedia.org/wikipedia/ro/0/03/Constantinescu2.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

https://ro.wikipedia..._Constantinescu

Edited by real32, 29 November 2015 - 22:10.

Actori:

Edward G. Robinson - https://ro.wikipedia...ard_G._Robinson
Johnny Weissmuller ( aka Tarzan, nascut in Freidorf, la mine... ) - https://ro.wikipedia..._WeissmĂźller
Bela Lugosi ( lugojan, de-al lui gingiskhan... ) - https://ro.wikipedia...

Edited by sylvius, 29 November 2015 - 22:30.

sylvius, on 29 noiembrie 2015 - 22:29, said:

romani sadea : un evreu un german si un ungur

Petrache Poenaru.
https://ro.wikipedia...etrache_Poenaru

John DeLorean

Daca va plac masinile americane sau macar "Back to the future"

ionutzitaly, on 30 noiembrie 2015 - 00:25, said:

Pai e cumva roman?

anoniymus, on 30 noiembrie 2015 - 00:35, said:

Da,jumate...