Ce este Corectitudinea Politica daca nu Marxism Triumfator?

Un exemplu trist de aplicare a corectitudinii politice la noi in tara.Oamenii care sunt adeptii acestui curent politic sunt foarte nocivi pentru o societate libera, democrata, deoarece aceasta isi va pierde libertatea si democratia.Pana unde poate duce utopismul anumitor persoane.

,,
Leon Dănăilă, executat ritualic de komisarii Corectitudinii Politice

Nea Mitică Păvălucă a fost secretar PCR la Fabrica de Tacâmuri „Inox” pe la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, în perioada căreia i s-a zis „obsedantul deceniu”.

Muncitor cu „origine sănătoasă”, cu patru clase și-un brânci, s-a trezit promovat ca politruc că trebuie să se pronunțe în legătură cu tot ce mișcă în fabrică și să traseze sarcini. O făcea cu emfază, ca să ascundă că, în realitate, nu se pricepea la nimic. Tata îmi povestea răzând cu lacrimi un episod de la un exercițiu ALA, de apărare civilă, în care se simula un atac aerian asupra fabricii. Nea Mitică dădea indicații: „Nu scoți capul din adăpost că vine o schijă și o dată îți retează coapsa (și ca să fie sigur că s-a făcut înțeles, tăia violent aerul cu palma bătucită pocnindu-se peste... țeastă). În caz de, apuci rănitul de monoplați și cu pași măreți te-ndrepți spre postul de plin ajutor.” Hohotele de râs nu îl deranjau pe nea Mitică. Râdea și el. Se simțea popular. În centrul atenției. Și, apoi, nu era om rău, nu a avut pe nimeni pe conștiință, într-o vreme când secretarii de partid băgau oamenii la pușcărie.

Leon Dănăilă a fost reclamat de Ioana Stăniloiu la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării pentru că într-un interviu de acum jumătate de an declara: „Femeile nu sunt bune de chirurgi... N-au talent... Femeilor le lipsește ceva. Eu, făcând și psihologie, mi-am dat seama că, în general, femeile au treabă acasă, se preocupă de alte lucruri, de familie... Gândul le este în altă parte”.
Pe Leon Dănăilă îl știți: bătrânul neurochirurg blajin, cu coamă albă, leonină, care merge la spital cu metroul și la cabinetul căruia fac coadă oameni din toată lumea ca să-i opereze pe creier și de la care nu a acceptat niciodată vreun ban.
Și pe Ioana Stăniloiu ar trebui să o știți: este juna devenită celebră după ce Remus Cernea a cerut-o de „parteneră civilă” pe holurile Parlamentului, ceremonie pecetluită cu un sărut pătimaș cu schimb de secreții în fața camerelor tv.
Și pe Remus Florinel Cernea îl știți: rockerul întârziat, ajuns parlamentar pe listele USL, preocupat de fericirea homosexualilor și demnitatea delfinilor, în calitate de „persoane nonumane”.
Domn de modă veche, Leon Dănăilă nu știe să mintă. Trântește verde în față ce gândește. Vocea sa a cântărit greu în campania de modificare a Constituției pentru interzicerea căsătoriilor homosexuale: «Sigur că inițiativa dumneavoastră este foarte benefică, foarte logică și este sprijinită, cred, nu numai de cele 3 milioane de semnături, ci de toată lumea... Familia este baza societății... Copii adoptați de homosexuali, care spun „pe tata îl cheamă Ion, pe mama Vasile”... Heterosexualitatea este lăsată de la Dumnezeu...»
În momentul când a acceptat să candideze pentru Senat, Leon Dănăilă a devenit o țintă: trupele Corectitudinii Politice, isterizate de victoria lui Trump și de Brexit, nu puteau îngădui ca o asemenea Voce să se transforme în Tribună.
„Partenera civilă” a lui Cernea, care se prezintă ea însăși drept „activist civic”, îl toarnă pe ilustrul profesor la CNCD pentru că declarațiile sale sunt de natură a leza „femeile chirurg”, că însuși „mediul profesional” ar putea fi „afectat”, ba chiar să apară „un posibil impact asupra pacienților”.
Ioana Stăniloiu este tipul perfect al activistului de tip nou, apărut din spuma Corectitudinii Politice, noua ideologie totalitară care ambiționează să spele mințile din întreaga lume. Dacă în timpul comunismului, printre secretarii de partid întâlneai și oameni de omenie, ca nea Mitică Păvălucă, activiștii de tip nou au cu toții o răutate funciară în vine. Sunt niște teroriști psihologici. Iar răutatea nu le este egalată decât de tupeu.
Faptul că nu a pus niciodată mâna pe un bisturiu, darmite să „reteze o coapsă” pentru a opera un creier, nu o împiedică pe Stăniloiu să-l pârască pe venerabilul chirurg pentru o părere personală, emisă cu sinceritate după mai bine de jumătate de veac de experiență profesională strălucită, în care a salvat mii de vieți.
Cine ia în râs sau bagatelizează acest scandal greșește fatal. Bunul profesor va trebui să facă drumuri la CNCD ca la Securitate, să dea declarații, să se justifice, să-și pună cenușă în cap. Va trebui să treacă printr-un adevărat proces politic, în cel mai pur stil al anilor ’50, în fața unei instanțe ideologice.
Și, nu în ultimul rând, riscă un avertisment sau o amendă (maximul este de 7000 de euro), ca un stigmat, în semn de recunoștință a statului român pentru cariera sa de șase decenii. Atacul la Leon Dănăilă se vrea o execuție exemplară. (Ați remarcat că nici unul din liderii PNL nu a sărit în ajutorul candidatului lor?) Așa lucrează teroarea Corectitudinii Politice: țelul este ca, după suficient de multe astfel de cazuri, gălăgios mediatizate, omul să se gândească de două ori până deschide gura, săși cenzureze vorbele sau să vorbească în șoaptă după ce s-a uitat atent în stânga și-n dreapta. Până când ajunge să-și reprime gândurile. Să-și schimbe comportamentul. Să se transforme în Omul Nou, perfect manipulabil.
Este coșmarul din care s-a scuturat America, dar care face încă nestingherit ravagii în Europa. Este „idealul” societății Big Brother imaginate de Orwell. Sau al Reeducării de la Pitești.
În această lume coaptă în mințile politrucilor mondiali, aseptică și rece ca o morgă, unde oamenii stau înșirați perfect ca niște morți pe dalele albe de marmură și înveliți regulamentar în cearșafuri, râsul de inepțiile lui nea Mitică Păvălucă trebuie scos în afara legii.''

http://www.evz.ro/le...inii-polit.html

 IlNigroMatador, on 18 noiembrie 2016 - 11:36, said:

Total fals.
Datorita lui Trump si Le Pen, daca vor reusi sa faca ce isi doresc, minoritatile vor fi asimilate sau expulzate daca nu pot fi  integrate iar urmasii nostrii vor avea prioritate, la noi in tara sau occident, in fata hispanicilor, chinezilor, musulmanilor.Datorita nationalistilor, dusmani ai corectitudinii politice ca si majoritatea populatiei de altfel, se va pune accentul pe competenta si profilul moral al individului si nu pe diversitatea minoritatilor.Promovarile vor tine cont exclusiv de competenta si nu de rasa, etnia, sexul sau religia anumitei persoane.La angajare, mai ales in anumite institutii de stat, nu va fi obligatoriu sa ai angajati  din toate rasele, religiile si mai ales un anumit procent de femei, ci se va tine exclusiv cont de performanta intelectuala si profilul moral al candidatului.
Datorita globalistilor neo-marxisti, adepti ai corectitudinii politice, nepotii nostrii vor fi respinsi la interviuri in favoarea celor mentionati de tine.

Edited by dennis_2005, 23 November 2016 - 19:53.

 dennis_2005, on 23 noiembrie 2016 - 19:52, said:

Pai scuza-ma sa jignesti femeile imi pare deplasat. Tie nu ?

,,Ana Blandiana: Corectitudinea politică pune grav libertatea sub semnul întrebării


Despre timp

Nu știu ce-ar trebui să se știe în plus despre mine. Poate faptul că trăiesc o dramă – și eu și soțul meu – aceea de a fi intrat ca într-un mixer în viața publică și, în ultimii 20 de ani, în construcția Memorialului de la Sighet și, în felul acesta, de a ne fi pus piedici propriului nostru destin de scriitori. Iar acum, când știm că nu mai avem jumătate de secol înainte – poate nu mai avem nici jumătate de deceniu – și știm că am rămas cu capul plin de idei care n-au fost scrise, suntem conștienți că ar trebui să stăm numai la masa de scris, dar în același timp n-avem curajul să părăsim o operă precum Memorialul, care se bazează pe numele noastre. Iar asta ne face să împărțim în permanență puținul timp care ne-a rămas.
Europa nu mai crede în nimic

Situația Europei în ultimul timp este chiar mai gravă decât a României. Ceea ce susțin eu – și nu sunt prima voce care spune asta – este că tot mai mult actualitatea noastră europeană, seamănă cu sfârșitul Imperiului Roman. N-are legătură doar cu migrația sau cu ce se întâmplă în mod concret, ci, mai ales, cu ceea ce se întâmplă în mentalul colectiv. Roma ajunsese la o situație în care nu mai credea în propriii zei pe care-i și uitase și îi înlocuise cu zei importați de la popoarele pe care le cucerise. Părerea mea este că în momentul în care începi să-ți infirmi definiția – ceea ce a făcut Roma și ceea ce face Europa acum – ești pierdut, pentru că atunci când se ciocnesc două forțe întotdeauna câștigă cea care crede cu adevărat în luptă, indiferent dacă e bine sau rău. În povestea cu Europa și islamul nu contează cine are dreptate, contează că europenii nu mai cred și fac un adevărat tapaj din faptul că nu mai cred, sunt mândri că nu mai cred aproape în nimic. Spun că ar crede în libertate, dar corectitudinea politică pune grav libertatea sub semnul întrebării. Pe când ceilalți, islamiștii, cred din toată inima. Sigur, o să spuneți: „Sunt fanatici, sunt fanatici!”. Da, dar au forța unei credințe absolute. Ca să nu mai discutăm de raportul fizic care face ca la opt nașteri pe familie la ei și 1,2 în cazul europenilor să ne permitem să vedem în câteva generații o Europă aproape fără europeni.
Mondializarea nu e o invenție a secolului 21

Alexandru cel Mare și Cezar dovedesc cel mai bine că mondializarea nu e o invenție a secolului 21, că fiecare putere a încercat să se mondializeze pe măsura forțelor ei și a lumii cunoscute. Alexandru cel Mare și Cezar au fost cei doi care au făcut ceea ce se încearcă acum: adică amestecarea popoarelor. Ei au amestecat popoare, le-au schimbat limba, credința, au creat o lume nouă. Tot ce ne lipsește nouă acum este să știm numele celui care a hotărât asta. Paradoxal, deși noi vorbim tot timpul de o mărire a transparenței puterii, de fapt puterea e din ce în ce mai puțin transparentă. Nu știm cine a hotărât acum mondializarea. Presupunerea este că interesele economice, marile concerne, dar toate rămân presupuneri și imediat ce începi să te gândești cazi ca într-o căldare cu fantezii și povești despre cei care aranjează lumea.
Despre putere și PR

O poveste interesantă e cea care susține că acum nu știu câte mii de ani, înainte de Buddha și de Hristos, în India exista un consiliu făcut din nouă înțelepți care hotărau soarta lumii. Ce m-a impresionat în această poveste este că, atunci când am citit care erau specialitățile celor nouă, am văzut că primul era înțeleptul care se ocupa de convingerea maselor, ceea ce noi am numi azi comunicare, PR, cel care se ocupă cu influențarea psihologiei maselor. Și s-a văzut în Uniunea Sovietică, se vede acum în alegerile americane, în ce măsură capacitatea de a influența masele și de a vorbi în numele lor determină totul.
Drepturile omului au devenit, practic, o religie

Problema este stranie. Europa susține că se poartă cum se poartă – și aproape se sinucide – pe baza respectului față de drepturile omului care au devenit practic o religie. Drepturi ale omului care în mod straniu nu sunt absolut suprapuse peste demnitatea umană… Nu toate drepturile omului dau valoare omului. Unele dintre ele îl coboară. În numele acestor drepturi ale omului, Germania a ridicat toate frontierele în fața migrației, dar paradoxul este că cei care vin declară într-un mod absolut clar că ei nu respectă drepturile omului. Nu e niciun secret în asta… Iar în măsura în care Europa va dispărea, vor dispărea și drepturile omului. Deci însăși ideea în numele căreia s-a sacrificat.
Despre distrugerea Europei

Nu-mi place să fac scenarii, dar am descoperit de curând ceva care m-a tulburat teribil. În anii 20, exista așa numita Școală de la Frankfurt, o școală de filosofie de culoare marxistă. După ce a venit Hitler la putere, filosofii de la această școală au emigrat în America. La această oră toată viața universitară americană este dominată de filosofia Școlii de la Frankfurt. Adică universitățile americane sunt niște sedii de extremă stângă. Dar, mă rog, asta e o banalitate, toată lumea știe. Ce-am descoperit eu acum este că unul dintre promotorii Școlii de la Frankfurt a scris o cărticică în anii 20, înainte de a părăsi Germania, care se numea „De ce trebuie distrusă Europa”. E o carte pe care n-am citit-o, am citit doar niște referiri la ea. Ei bine, se pare că ea dă apă la moară acelor scenarii conform cărora nimic nu e întâmplător și totul e programat. Adică Europa cu religia ei iudeo-creștină și cu filosofia ei greacă era privită ca o entitate care împiedică dezvoltarea lumii în general prin faptul că domină cultural lumea. Deci trebuia distrusă, pentru ca lumea să se dezvolte…
Despre globalizare și „familia tradițională”

Probabil mulți nu sunt de acord cu mine, dar vreau să spun că discuția despre introducerea în Constituție a unei părți care să spună că familia trebuie făcută dintr-un bărbat și o femeie nu mi se pare o chestiune care ține de extremism religios. Am auzit voci spunând: „S-au strâns 3 milioane de semnături de extremiști ortodocși…”, dar nu asta e problema. Problema este că asta e o chestiune de natură, nu de religie – religia evident, o susține și ea, pentru că Dumnezeu a făcut un bărbat și o femeie. Dar asta vine pe planul doi deja. Pe planul întâi e faptul că un copil se naște numai dintr-un bărbat și-o femeie. Aici, în România, suntem încă mai aproape de natură și în sensul ăsta cred că trebuie să avem grijă să rămânem europeni, e clar că e singura noastră definiție și singura noastră șansă. Dar în același timp cred că n-ar trebui să renunțăm la ceea ce avem noi specific, cum cred că n-ar trebui să renunțe niciun popor. Acum 40-50 de ani când se vorbea de globalizare și nu prea se știa cu ce se mănâncă, mi-o imaginam ca pe ceva absolut minunat, în care fiecare să-și păstreze entitatea, dar să facă schimb, să se înțeleagă, nu să fie toți băgați într-o mașină de măcinat din care să iasă o pastă fără culoare și până la urmă puțin dezgustătoare.
Despre misterul poeziei

Atunci când scriu poezie, nu am sentimentul total că eu sunt autorul, pentru simplul motiv că-mi vin în minte un vers, două, trei, la care nu m-am gândit niciodată. Sigur, probabil că ele există undeva pe alte straturi în mine, dar vin formulate ca și cum mi-ar fi dictate. Țin minte perfect, odată când am scris o poezie, eram foarte tânără, eram singură acasă, era noapte și am scris-o așa, dintr-o suflare, iar când am terminat-o, am citit și am fost atât de mândră, nu-mi venea să cred că eu am scris-o, încât n-am mai putut sta pe scaun și-mi venea să mă ridic și să dansez. Și pe urmă am zis Doamne Dumnezeule, dar mă văd din blocul de-alături… S-a petrecut totul cu mulți ani în urmă și încă țin minte acel sentiment de fericire care era de fapt o mirare. O să spun ceva blasfemator, dar cred că Maica Domnului asta a simțit când i s-a spus c-o să fie Maica Domnului.
Despre scrisul de mână și scrisul pe computer

Nu pot să scriu literatură pe computer, pentru că pe computerul se șterge, ce nu e bine dispare, în timp ce manuscrisul e minunat pentru că e mâzgălit, totul rămâne acolo.
Despre publicul de poezie din România

Un moment absolut extraordinar pentru mine a fost când, cu puțin timp înainte de a fi interzisă, am fost invitată la Biblioteca „Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț să citesc versuri. M-am dus la bibliotecă cu vreo cinci minute înainte să-nceapă. Și-n fața clădirii erau vreo 20 de oameni. Eu am dat să trec printre ei ca să intru în sală. Ei au început să râdă și m-au întrebat unde merg. „Vreau să intru”, le-am răspuns. „Dar ce? Noi suntem proști? Și noi vrem să intrăm, dar nu se poate.” Și eu am răspuns: „Păi atunci n-o să se țină, că eu trebuia să citesc”. Era arhiplin înăuntru și nu se putea trece… Așa că a fost o întreagă problemă să fie convinși câțiva să iasă din sală ca să mi se facă loc să intru. După care am fost interzisă… Asta a fost cea mai luminoasă amintire a mea în perioada în care eram foarte deprimată. Dar niciodată n-am crezut atunci că ea va fi cea mai luminoasă amintire și în continuare, pentru că acum nu-ți mai poți închipui un asemenea public de poezie în România. Din punctul ăsta de vedere există o diferență între Europa și noi, în sensul că europenii au obosit de materialitate, de societatea de consum și au ajuns să simtă că mai e nevoie și de altceva. Noi suntem încă lacomi de fast-food-uri, de mall-uri și n-am ajuns încă la a descoperi că secolul 21 va fi spiritual sau nu va fi deloc. De-abia aștept să obosească și românii de a mânca mai mult decât trebuie și de a se relua această tradiție a întâlnirii cu poeții, ca să pot recita și eu în românește și acasă la mine.
Despre corectitudinea politică

În țările fost-comuniste corectitudinea politică devine foarte greu dominantă. Deocamdată e mai mult temă de bancuri, pentru simplul motiv că noi am trăit atât de mult sub cenzură și ne-a fost mai frică de cenzura interioară decât de cenzura propriu-zisă. Or, corectitudinea politică asta e. Există doi universitari americani care au publicat o listă de cuvinte și expresii care e recomandabil să nu fie folosite. Comuniștii n-au ajuns chiar până acolo… Sigur că nu te bagă la închisoare dacă le folosești, dar încet-încet te marginalizează.''


http://www.ziarulmet...nul-intrebarii/

Edited by dennis_2005, 23 November 2016 - 20:46.

 dennis_2005, on 23 noiembrie 2016 - 20:44, said:

Fiecare om are o parere. La Ana mai e si manipularea religioasa cat cuprinde... auzi despiritualizare, adica descotorosirea de inventii...

Edited by andreic, 23 November 2016 - 21:02.

 dennis_2005, on 23 noiembrie 2016 - 19:52, said:

Eu as zice ca asta e un exemplu de situație in care toată lumea ratează o buna oportunitate de a-și tine gura, nu pe motiv de incorectitudine politica ci pe motiv de bun simt aplicat. Stimabilul Dănăila dacă vrea sa fie si politician (absolut inexplicabila decizia imho) trebuie sa învețe sa se abțină de la declarații de cancan (speculând, dacă Dănăila ar fi fost ungur si zicea ca romanii nu pot fi bun chirurgi ce sărit de opăreala generalizata ar fi urmat...), fătuca aia (cu un nume de familie care ma baga la idei) s-ar fi putut lipsi din bun simt de atenția atrasa prin reclamație, societatea in sine ar fi putut sa ignore suveran toată povestea si nu sa se revolte pe motiv de tragedie de "corectitudine politica"

 SIR, on 23 noiembrie 2016 - 21:10, said:

Danaila a facut acea afirmatie, foarte adevarata, in urma cu 6 luni cand nu se stia ca va fi candidatul PNL.Omul asta a spus cu obiectivitate doar adevarul.Majoritatea chirurgilor sunt barbati desi aceasta specializare este mai banoasa decat altele.Oare de ce?
Majoritatea femeilor, din anumite motive, nu au aptitudini de mecanic auto,  de militar in trupele speciale sau de lucrator pe santier.Sunt misogin ca fac aceste afirmatii?Trebuie ca femeile sa fie iritate si sa simta jignite?
Trebuie sa putem spune deschis orice gandim in limita bunului simt.Cenzura impusa de asa zisa corectitudine politica trebuie sa dispara.

Concluzia ta e corecta: "Trebuie sa putem spune deschis orice gandim in limita bunului simt." Argumentația e extrem de șubreda, pe alocuri misogina (părerile tale personale asupra afirmației citate mai jos, sugerarea ca femeile ar urmări specializările "mai bănoase" - ceva deep thoughts din puțul gândirii?!)

Tocmai bunul simt pe care il invoci ar trebui sa te aducă la bănuiala ca exista in lumea asta câteva femei neurochirurg excepționale ca sa ne limitam strict numai la specialitatea asta. Si atunci afirmația "foarte adevărata" a lui Dănăila - acel "adevăr" generalizat "spus cu obiectivitate" devine ceva intre misoginism si comentariu de prost gust.

Sa remarcam si ca declarația lui Dănăila nu folosea cuvântul "Majoritatea" pe care tu l-ai folosit intensiv pentru a-ți normaliza oarecum declarațiile.  Uite aici cum funcționează cuvântul asta: "Majoritatea bărbaților sunt proști" - o banala realitate statistica ; "Bărbații sunt proști" - o jignire colectiva de sorginte feminista de același prost gust ca trimiterea apriori a femeilor la cratița.

Concluzia finala: e regretabil sa trântești o mitocănie și sa te dai apoi panseluț "executat ritualic de komisarii Corectitudinii Politice"

 SIR, on 23 noiembrie 2016 - 22:57, said:

Se vede din alta galaxie, fara telescop, ca esti adeptul corectitudinii politice, insa ca un veritabil om de dreapta ce sunt, nu te insult si ironizez asa cum fac cei aflati in partea stanga a vietii politice cand ai o viziune politica diferita de a lor.
Adevarul este ca majoritatea femeilor, cu mici exceptii, nu sunt capabile sa profeseze meseria de neurochirurg motiv pentru care nu opteaza pentru aceasta specializare.Sigur ca sunt si femei care sunt profesionisti de top in aceasta specializare insa astea sunt putine.Daca ar fi capabile, ar fi cel putin egal numarul femeilor cu cel al barbatilor in aceasta profesie.Desi nu a precizat in mod explicit, Danaila s-a referit in general la majoritatea femeilor si nu la exceptii.Omul a facut aceasta afirmatie obiectiva dupa zeci de ani de activitate in domeniu si a vazut cum se prezinta femeile medic in acest domeniu de activitate.Cu o floare nu faci primavara.
Un alt mare adevar.Majoritatea femeilor in calitate de conducator auto conduc foarte prost.In general, de la distanta iti dai seama  ca este la volan o femeie, dupa cum conduce.Sunt putine femei care sofeaza mai bine probabil ca si majoritatea barbatilor insa astea sunt exceptii.Nu am voie sa spun acest adevar pentru ca sunt misogin?Sa nu supar reprezentatele sexului frumos?Daca nu le place acest adevar sa isi schimbe felul de a fi si nu sa ne impuna unele feministe, cum este partenera de viata a lui Cernea, tacerea .Sper ca Cernea si femeia lui sa nu mai intre in parlament.

,,
Nașterea marxismului cultural. Cum a reușit „Școala de la Frankfurt” să transforme America

America anilor ’50 a fost o epocă simplă, romantică, prosperă. Plaje californiene, suburbii și stil. A fost publicat „Atlas Shrugged”, a fost creată NASA, iar Elvis a lansat muzica rock. Între 1950 și 1959 se nășteau 4 milioane de copii anual. Națiunea americană domina lumea în toate domeniile.
Era o perioadă de înflorire economică în Țara celor Liberi.
Așadar, ce s-a întâmplat cu însușirile poporului american de încredere, mândrie și responsabilitate?
Începutul decăderii civilizației occidentale poate fi plasat în urmă cu un secol.
Totul a început cu o grupare de ideologi din cadrul mișcării comuniste din Europa. Astăzi este cunoscută ca ,,Școala de la Frankfurt”, iar ideile ei au pervertit societatea americană.
Când nu obții rezultatul dorit, schimbă teoria

Înainte de al Doilea Război Mondial, marxismul susținea că, dacă războiul se declanșează în Europa, clasa muncitoare se va ridica împotriva burgheziei și va porni o revoluție comunistă.
Așa cum se întâmplă cu multe teorii marxiste, lucrurile n-au mers prea bine. Când a început razboiul, în 1914, în loc de revoluție, proletariatul a îmbrăcat uniforma și a plecat la război.
După ce conflagrația s-a încheiat, teoreticienii marxiști s-au întrebat „Ce nu a funcționat?” Doi gânditori marxiști ai epocii, Antonio Gramsci și Georg Lukacs, au concluzionat că în Europa, clasa muncitoare a fost orbită de succesul democrației occidentale și de capitalism. Ei s-au gândit că pâna nu vor fi distruse democrația și capitalismul, o revoluție comunistă nu ar fi posibilă.
Gramsci și Lukacs erau membri activi ai partidului comunist, dar destinele lor au fost diferite.
Gramsci a fost închis de Mussolini în Italia, unde a și murit în 1937, din cauza stării de sănătate precare. [ http://www.culturavietii.ro/wp-content/uploads/2014/06/Lukacs-gyorgy.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]Gyorgy Lukacs
În 1918, Lukacs a devenit ministrul culturii în Ungaria bolșevică. În acest timp, el a înțeles că dacă unitatea familiei și moralitatea sexuală sunt erodate, societatea poate fi distrusă.
Lukacs a implementat o politică pe care a numit-o „terorism cultural”, care se concentra pe aceste două obiective. O mare parte a „terorismului cultural” avea ca scop să atace mintea copiilor prin lecturi care îi încurajau să batjocorească și să respingă morala creștină. În aceste lecturi le erau prezentate copiilor chestiuni sexuale explicite și erau învățați despre conduita sexuală promiscuă.
Dar, din nou, planurile au eșuat: oamenii au fost atât de scandalizați de programul lui Lukacs că, în 1919, când România invada Ungaria, el a plecat din țară.
Nașterea marxismului cultural

În 1929, teroriștii culturali s-au întâlnit la „Săptămâna studiului marxist în Frankfurt”, Germania. Acolo, Lukacs a întâlnit un marxist tânăr și bogat, Felix Weil.
Până la apariția lui Lukacs, teoria marxistă clasică se baza doar pe transformări economice care căutau să distrugă diferențele de clasă. Weil a fost însă entuziasmat de viziunea culturală asupra marxismului a lui Lukacs. Astfel că s-a decis să finanțeze o nouă instituție marxistă – Institutul pentru Cercetări Sociale, nai târziu cunoscută ca Școala de la Frankfurt.
În 1930, „școala” și-a schimbat direcția sub conducerea noului director, Max Harkheimer. Echipa a început să amestece ideile lui Freud cu cele ale lui Marx și, astfel, a apărut marxismul cultural.
Dacă în marxismul clasic, clasa muncitoare era oprimată de clasele conducătoare, noua teorie susținea că toată societatea era oprimată psihologic de instituțiile civilizației occidentale, din care prima era familia. Școala de la Frankfurt concluziona că această teorie va avea nevoie de noi lideri pentru a grăbi schimbarea, întrucât muncitorimea nu părea capabilă să se revolte de bună-voie.
În Germania, au venit la putere național-socialiștii, în 1933. Nu era locul și timpul potrivit să fii un evreu marxist, așa că mulți membri ai școlii s-au mutat la New York, bastion al civilizației vestice, la timpul respectiv.
Venirea în America

În 1934, „școala” a renăscut la Universitatea Columbia, iar membrii ei au început să-și transfere ideile asupra culturii americane.
La Columbia, „școala” a perfecționat instrumentul pe care urma să îl folosească pentru a distruge civilizația vestică: cuvântul tipărit. Au publicat multe materiale, din care primul a fost „Teoria critică”.
„Teoria critică” este un joc asupra semanticii, de o simplitate uimitoare: să fie criticat fiecare stâlp al culturii occidentale – familia, morala, democrația, legea, libertatea de exprimare și altele. Speranța era ca, sub presiune, acești stâlpi să se năruie.
Următorul material a fost carte „Personalitatea autoritară”, avându-l coautor pe Theodor Adorno. Aceasta a redefinit credințele tradiționale americane asupra rolurilor de gen și asupra moralității sexuale, numindu-le „prejudecăți”. Adorno le-a comparat cu tradițiile care au condus la apariția fascismului în Europa.
Să fie doar o coincidență că principala acuză pentru cei incorecți politic azi este aceea de „fascism”?
Școala de la Frankfurt, mutată acum în SUA, a promovat trecerea de la ideile economice spre cele ale lui Freud, publicând lucrări despre reprimarea psihologică. Lucrările lor au împărțit societatea în două grupări principale: opresori și victime. Ei au arătat că istoria și realitatea au fost create de acele grupuri care controlau instituțiile tradiționale. În acel moment, sub aceste cuvinte erau denumiți bărbații creștini cu descendență europeană.
Pornind de la această idee, ei au arătat că rolurile sociale tradiționale ale bărbaților și femeilor se datorau diferențelor de gen, astfel cum erau ele definite de „opresori”. Cu alte cuvinte, genul nu exista în realitate, ci era doar un „construct social”.
O coaliție a victimelor

Adorno și Horkheimer s-au întors în Germania la sfârșitul războiului. Herbert Marcuse, alt membru al Școlii, a rămas în America și, în 1955, a publicat ,,Eros și civilizație”, carte în carte Marcuse a arătat că civilizația vestică era intrinsec represivă, întrucât renunța la fericire pentru progresul social. Marcuse avansa astfel ideea de ,,perversitate polimorfă”, un concept creat de Freud, care fixa ideea plăcerilor sexuale în afara normelor tradiționale. ,,Eros și civilizație” va avea o mare influență în crearea revoluției sexuale de la 1960.
Marcuse va fi cel care va răspunde întrebării lui Horkheimer din 1930: Cine vor fi noii lideri ai revoluției marxiste, în locul clasei muncitoare? Și tot el a dat răspunsul: o coaliție cu rol de victimă, formată din minorități – negri, femei și homosexuali.
Mișcările sociale din anii ’60 – mișcarea de emancipare a negrilor, feminismul, drepturile homosexualilor, „eliberarea” sexuală – i-au oferit lui Marcuse o ocazie unică. Ideile Școlii de la Frankfurt s-au răspândit extrem de rapid în universitățile americane; marxismul cultural devenea, încet-încet, normă în societate.
În 1965, anul de vârf al mișcărilor sociale, Marcuse a publicat „Toleranța represivă”. În noua sa teorie, tolerarea tradițională în societatea americană a tuturor valorilor și ideilor însemnau de fapt reprimarea ideilor ,,corecte”. El a fabricat termenul de ,,toleranță eliberatoare”, prin care a propuse tolerarea oricărei idei aparținând stângii și intoleranță la ideile dreptei (conservatoare). De atunci, o temă omniprezentă a Școlii de la Frankfurt este totala și absoluta intoleranță a oricărui punct de vedere diferit de al lor. Aceasta este, de asemenea, trăsătura fundamentală a celor ce venerează azi corectitudinea politică.
Activitatea Școlii de la Frankfurt a avut un impact major asupra culturii americane. A modelat America omogenă a anilor ’50 transformând-o în națiunea dezbinată și plină de animozitate de astăzi. A contribuit la decăderea familiei, la ascensiunea feminismul radical și la polarizarea rasială pe care o putem observa chiar în epoca președintelui Obama.
Sistemul politic american nu doar că nu s-a opus prea mult trendului, dar l-a îmbrățișat în totalitate și l-a promovat în societate mai ales printr-o educație publică total eronată. De altfel, Barack Obama și Hillary Clinton sunt discipoli ai lui Saul Alinsky, „soldat” credincios al marxismului cultural.
Ca urmare, trăim acum într-o societate hipersensibilă, în care trendurile sociale și „sentimentele” au anulat realitățile biologice obiective, fiind factori decisivi în stabilirea a ceea ce este corect sau greșit.
Corectitudinea politică este un război asupra logicii și rațiunii. Dacă, citându-l pe Winston, protagonistul distopiei lui Orwell, „1984”, „Libertatea este libertatea de a spune că 2+2=4”, atunci astăzi America nu mai este o țară liberă.''

http://www.culturavi...sforme-america/


Articolul de mai sus explica clar deschiderea progresistilor neo-marxisti pentru acordarea de drepturi suplimentare, minoritatilor sexuale.

Interesant punctul de vedere al unei persoane Gelu, materializat intr-un comentariu la articolul de mai sus, pe care il redau acum:

,,Excelentā analizā, greu de gāsit in mass media de astāzi. Ce diferita este USA astāzi fata de acum 30 de ani cînd am sosit aici fugind de comunism. Partea bunā este cā cam 50% din americani continuā sa ramânā conservatori si au un candidat pentru viitoarea prezidentie care sā ne reprezinte. Daca din nefericire H Clinton este aleasa… USA va fii o amintire. Statul Texas în care trāiesc si alte cîteva state vor pārāsii uniunea. Felicitari pentru informatie. Sper cā si altii vor citii si realiza ce se întîmplā.''

Edited by dennis_2005, 28 November 2016 - 19:40.

Interesant... Acum Nu ar strica sa cititi Minima moralia a lui Theodor W. Adorno.  O gasiti pe okazii si pe mai multe site-uri anticariat cu preturi intre 25 si 30 ron.Daca zice autorul ca o fi marxism fara proletari, atunci poate ca nu e asa rau.Oricum partea cea mai urata a marxismului erau proletarii.

Edited by iulian_k, 29 November 2016 - 22:43.

"Corectitudinea politică" e un termen acuzator scos din fund (adică inventat) de dreapta americană ca să aibă ce acuza la adversarii de stânga. Nimic mai mult. Nu există "corectitudinea politică" sub formă de program de schimbare politică sistematică decât în capetele dreptiștilor care-au inventat-o. E ceea ce se numește Straw Man, e un adversar fictiv împotriva căruia să poată trage clopotele de alarmă până li se rupe funia, ca să se poată ocupa spațiul public cu altceva decât problemele reale precum sărăcia, pe care dreapta n-are niciun interes să le rezolve vreodată.

https://www.theguard...my-donald-trump

 donjoe, on 02 decembrie 2016 - 19:28, said:

Donjoe, te-ai trezit acum dupa 45 de ani de coma sau care e explicatia? Esti din insula Christmas? Esti mos Craciun?

Hai sa iti explic ce tocmai ai spus:

Socialismul si Comunismul sunt inventia dreptei, un strawmancare sa distraga atentia opiniei publice de la esecul capitalismului de a asigura bunastare si prosperitate societatii vestice.

Edited by a3ds, 02 December 2016 - 19:30.

 a3ds, on 02 decembrie 2016 - 19:30, said:

Hai să-ţi explic eu ce tocmai ai spus tu: nimic, pentru că eşti pe lista de ignore. Ţi-am văzut descrierea din profil. Caz tipic afectat de epidemia anti-"SJW" care face ravagii de la o vreme pe 9gag şi în alte focare de gameri teribilişti de 12 ani, complet ignoranţi şi ignorabili politic dar foarte convinşi de părerile lor şi foarte propagandişti. Nu meritaţi atenţie nici când afirmaţi că 1+1=2. Sunteţi cel mai mare flagel actual al dezbaterilor politice online.

Done.

Edited by donjoe, 02 December 2016 - 22:11.

http://www.thecolleg...campaign=buffer


In caz ca cineva mai are dubii fata de efectele corectitudinii politice...

Pentru revoluţii sunt de vină şi conservatorii. Reformele sociale la care să se adapteze societatea pot fi implementate, dar conservatorii au ţinut-o pe a lor până a bubuit cazanul. Credeţi că dacă în Rusia populaţia ar fi trăit ceva mai bine şi în multe state nu ar mai existat mentalităţi socio-sexuale învechite ar mai fi prins atâta teren mişcările radicale?

Pui carul in fata boilor.In Rusia se traia mai bine,in timp de pace.Rusia avea ritmul cel mai ridicat de industrializare din lume in 1913.Se faceau o gramada de localitati noi,inclusiv prin migratia dincolo de Volga.De fapt,una din cauzele fundamentale ale razboiului e tocmai industrializarea Rusiei si implicita crestere a puterii ei,lucru ce a generat o spaima teribila in Germania,la nivelul conducerii.
Revolutia rusa e deturnata de bolsevici prin forta si teroare.N-are nici o treaba cu relele regimului tarist.Astea sunt pur si simplu inventate de gunoaiele comuiste sau sunt exagerate de propaganda lor.
Iar cu mentalitatile invechite nus ce sa zic.Ca de obicei la gunoaiele bolsevice,minciuna e in fata,adevarul e insa nasol.Asa incat spui ca vrei sa ai libertate sexuala,de parca inainte de anii 60 nu se inselau neveste iar fantezii sexuale nu existau.Asa ca se ia o falsa tema,se pune ca stindard ideologic,creezi un stat social care sa distruga co-dependenta naturala intre barbat si femeie si ai ca rezultat distrugerea institutiei familiei.

Înşelatul exista şi înainte de revoluţia sexuală. Dar nu toţi îl practicau şi de obicei femeile erau condamnate *, nu bărbaţii. Plus că "dacă eşti tânăr, de ce să faci sex" **, "cum să faci sex înainte de căsătorie" (valabil mai ales la fete) şi altele. Nu zic că nu se practicau şi astea, dar săreau cu gura moraliştii. Că după aia s-a sărit în cealaltă extremă... asta nu e bine, dar oamenii nu ştiu unde să se oprească.

* despre cauzele înşelatului ar trebuie să existe un topic (thread)
** nu mă refer la tinerii foarte tineri.

Edited by djl, 08 December 2016 - 12:15.

Vedem ca in lume sunt apreciati liderii politici de genul lui Putin, Viktor Orban sau mai nou Trump.

Asta in timp ce lideri precum Obama sau Sarkozy sunt considerati niste papagali corecti politic.

Credeti ca a apus era liderilor corecti politic ?