O poezie pe zi
Ultima postare: mai 17 2024 20:12, Inițiat de
vesperala
, iun 03 2007 16:29
·
37
#1873
Publicat: 02 noiembrie 2018 - 08:44
Neînțelegere
Eduard Zalle Mi s-au dat ochii de-a dura Într-un... ce mai tura-vura, Într-un decolteu de damă Cu danteluri. Și se cheamă Că am suflet și simțire... Un artist cu nas subțire M-a văzut și mă înfruntă Cu privirea-i balamută, Ca și cum ar vrea să-mi spună Că duduia e prea bună Pentru un pârlit ca mine. Îi dau flit și simt că-mi vine Să mă adâncesc în studiu, Pregătit de un preludiu Doar în mintea mea bolnavă... Când, aud o voce suavă: - Domnule, n-aveți o fisă? O privesc pe Monalisă, Cea cu decolteul, frate! Simt o gheară drept în spate Și-i zâmbesc cu ochi de rouă: - Cum să nu? Am chiar și două! Îi întind timid o liră; Fâstâcită, ea se miră, Dar se reculege-ndată: - Domnule, eu sunt o fată, Sunt o jună oarecare... Însă, nu sunt de vânzare! Am rămas fără cuvinte, O priveam cu luare-aminte Și, încurcat am bâiguit: - Eu, să mă ierți... doar am privit... |
#1874
Publicat: 02 noiembrie 2018 - 09:06
Pe apele...
lui Gabriel García Márquez Pe apele mele, pe apele tale, O barcă plutește și curge agale, Nu-i nimeni la vâsle și nimeni la cârmă Și cerul se-nnoadă în norii de sârmă. Pe apele mele, pe apele tale, O trestie plânsă se-neacă pe cale Și nimeni pe maluri n-o vede în noapte, Doar cerul mai râde cu ochii de lapte. Pe apele vii și pe apele moarte, La vale plutește închisă o carte, Nu-i nimeni, cuvântul din ea să citească. Pe apele noastre se-aprinde o iască Și jur-împrejur luminează stingheră, Și dragostea crește în vremi cu holeră. O luntre plutește și curge agale Pe apele mele, pe apele tale... |
#1875
Publicat: 02 noiembrie 2018 - 09:27
licurici_licurici, on 02 noiembrie 2018 - 08:12, said:
Poem Nichita Stanescu Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi striveşti sărutul?... |
#1877
Publicat: 02 noiembrie 2018 - 11:23
Costel2014, on 02 noiembrie 2018 - 09:27, said:
Ah, cu poezioara asta am cucerit o fata, cand aveam 15 ani amandoi...Oh, tempora.... Cred ca multe fete au fost cucerite cu versurile marelui Nichita! Quantum, on 02 noiembrie 2018 - 10:10, said:
Gărgăriţele şi fluturii Aştern verii Cu foşnetul lor firav de aripi Un răvaş de rămas bun. S-a dus îmbelşugatul praznic, Iar sufletul se vrea singur În prea tăcutul său farmec! de Athanase V. de Tracy (tr. M. Lică-Maşala) ...bun venit distinsa doamna toamna! Editat de licurici_licurici, 02 noiembrie 2018 - 11:36. |
#1878
Publicat: 02 noiembrie 2018 - 15:57
Toamna în odaie
Ion Minulescu Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam, Mi-a bătut cu degete de ploaie... Și la fel ca-n fiecare an, M-a rugat s-o las să intre în odaie, Că-mi aduce o cutie cu Capstan Și țigări de foi din Rotterdam... Am privit în jurul meu și-n mine: Soba rece, Pipa rece, Mâna rece, Gura rece, Doamne!... Cum puteam s-o las să plece? Dacă pleacă, cine știe când mai vine? Dacă-n toamna asta, poate, Toamna-mi bate Pentru cea din urmă oară-n geam? "Donnez-vous la peine d'entrer, Madame... " Și femeia cu privirea fumurie A intrat suspectă și umilă Ca o mincinoasă profeție De Sibilă... A intrat... Și-odaia mea-ntr-o clipă S-a încălzit ca un cuptor de pâine Numai cu spirala unui fum de pipă Și cu sărutarea Toamnei, care mâine O să moară... vai!... Bolnavă de gripă... [ https://www.youtube-nocookie.com/embed/827FCDqqu4M?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ] |
#1880
Publicat: 04 noiembrie 2018 - 06:01
Ay, pielea ta ca mătasea din cămaşa unui bey,
Ca retina când ochiul doarme întredeschis şi pare de sticlă, Ay, picioarele tale lungi ca mestecenii într-o zi de stepă, Când lumina îi face mai albi şi mai puri, şi ei râd sub coaja lor argintie Ay, braţele tale atât de fremătătoare în bluza albă şi torsul Ca un fuselaj de marmură care poate luneca În clinii rochiei, şi rochia ca un steag verde, al sultanului, Fluturând pe raiale. Ay, gustul tău de miere sălbatică De care nu mă mai satur. Perdea de fum să fac Iar eu să gust, să gust până amenţesc Din regescul fagure. Ay, ziua în care te-am cunoscut, Mikaela Într-un autobuz hodorogit la Piaţa Romană Pe când răsfoiai un album cu Egon Schiele şi şopteai Pentru că vedeai trupuri umile, trupuri triste, Culori violente. Te-am întrebat: cine e mai bun, Gustav Klimt Sau Egon Schiele? De bunăseamă Schiele, ai spus, Pentru că e mai friguros, mai sumbru, mai nebun, Pentru că a trăit doar 28 de ani; mai puţin decât Eminescu, Klimt e decorativ, Schiele e morbid, e un fel de urlet Nu te-am contrazis. Te priveam într-un fel ciudat Cum priveşti un manuscris rar la Bibilioteca Academiei. De atunci au trecut ani, dar pielea ta e la fel de fină, Mikaela Ca mătasea din cămaşa unui bey. Iar picioarele tale sunt la fel de lungi Ca mestecenii într-o zi de stepă de Mircea Şandru |
#1881
Publicat: 04 noiembrie 2018 - 09:58
Toamna
Magda Isanos E-atâta frig în mine,-ncât îmi zic, ca o livadă toamna, “Oare n-am visat c-a fost frumos și vară,-n vreme ce nimic din toate-acestea nu s-a întamplat?” Dar sufletul, întocmai ca livada,-i greu de ramuri frânte,frunze putrede și spini, sunt semne ca n-a fost la mijloc visul meu ci-aievea dragostea trecu, lăsându-ne străini. Sau poate și mai rău: iubirea, ca o floare, și-a scuturat petalele pe jos, și dorul, fructul ei cel veninos, se coace-acuma liniștit la soare. |
#1882
Publicat: 04 noiembrie 2018 - 19:26
Dusmanul marinimos _J Luis Borges
( In anul 1102 Magnus Barford a pornit la cucerirea rand pe rand a regatelor Irlandei; Se spune ca in ajunul mortii a primit acest salut din partea lui Muirchertach,regele din Dublin) Faca-se voia zeilor Magnus Barford ,si in ostirile tale sa lupte aurul si furtuna Si maine,pe campiile regatului meu, sa te insoteasca norocul in batalie. Si mainile tale de rege sa teasa inspaimantator panza spadei. Si cei ce se impotrivesc spadei tale sa fie hrana pentru lebada rosie. Numerosii tai zei sa te sature de slava . sa te sature de sange. Sa fii biruitor in zorii zilei, tu rege care calci pe pamantul Irlandei. Dintre numeroasele zile ce ti-au fost date , nici una sa nu straluceasca mai Tare decat ziua de maine. Fiindca aceasta zi va fi cea din urma. Ti-o jur rege Magnus. Fiindca inainte de a se intuneca , te voi birui si te voi sterge de pe fata pamantului, Magnus Barford. |
|
#1884
Publicat: 05 noiembrie 2018 - 08:07
20 de ani
de Alexandru Cristian 20 de ani mi-au trebuit s-ajung ce sunt 20 de ani de cand sunt pe pamant 20 de ani sa-nvat ce-i rau si bine 20 de ani si te iubesc pe tine 20 de ani dar plin de suferinta 20 de ani de chin si umilinta 20 de ani n-o sa-i uit nicidata 20 de ani si-o dragoste curata 20 de ani si-0 sa am lumea toata |
#1885
Publicat: 05 noiembrie 2018 - 12:16
Erată
Eduard Zalle Fiece dimineață e un cântec înaintea morții care pândește în aerul stătut al burgului ce-și moaie picioarele obosite în mare. Fiecare trecător e un semn că viața are întotdeauna ultimul cuvânt, în ciuda faptului că toți venerăm moartea, cu sau fără voie. Între cuvântul scris și promisiunea flecărită, nu rămâne decât gustul sălciu al deziluziei că toți poeții, fără excepție, nu dau doi bani pe tristețile muzelor lor, la fel de istovite ca picioarele urbei înmuiate în apa cu strălucire de șarpe. |
#1886
Publicat: 06 noiembrie 2018 - 08:23
E toamnă
poezie de Alin Cucuruzan E toamnă pe străzi şi lumina e moartă; E toamnă, din soare-a rămas doar o şoaptă; E toamnă şi cântecul mi se-ntristează; E toamnă, un stol de heralzi emigrează; E toamnă pustie, Gri-cenuşie Şi creşte-ndărătnic rugina în vie. Se luptă satirii lumina să-nghită Muşcând îngheţat din natura cernită. E toamnă, visează izvorul cântând; E toamnă amară în mine şi-n gând. Fire de ploaie ţes lumii veşmânt Iar ceaţa zideşte cetăţi pe pământ. E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt, E toamnă... ş-atât. |
#1887
Publicat: 06 noiembrie 2018 - 15:32
Afară e sfârşit de toamnă
de Vladimir Potlog (13 noiembrie 2017) Afară e sfârşit de toamnă, Copacii sunt goi. Pământul îmi pare ca o vamă Prin care trec lucruri mai vechi şi mai noi. Afară e sfârşit de toamnă, O frunză rătăcită bate în geam. Şi tu citeşti o frumoasă poveste Despre o prinţesă şi un sultan. Afară e sfârşit de toamnă, Norii pe cer să adună. Eu mă întreb cam ironic: O să plouă sau o să fie furtună? Afară e sfârşit de toamnă, Dar soarele tot mai încălzeşte Pe un copil care aleargă după a sa mamă, Pe o floare care îi mai zâmbeşte. " Daca exista o constelatie a fericirii...doresc ca cea mai frumoasa stea sa straluceasca doar pentru tine"...cititorule! |
|
#1889
Publicat: 09 noiembrie 2018 - 05:39
Te întreb
Viorica Sălăjeanu A fost al tău vreodată vântul Sau Universul nesfârșit? Ori soarele din cer luându-l L-ai dus în mâini la asfințit? Ai ascultat în floare merii Cum înalțau iubirii cânt? Te-ai contopit cu ploaia verii În brațe fulgerul purtând? Ai născocit cu ochiul minții Cât pot fi toamnele de-adânci ? Ți-ai dăltuit din iarna vieții Poteci de soare peste stânci? |
#1890
Publicat: 09 noiembrie 2018 - 09:15
Spune-mi
de Elena Liliana Popescu din Cânt de Iubire (2007) Dacă o flacără, o clipă, din drumul ei ştiut se-abate, arzând o fragedă aripă a unei gaze-ndurerate Şi suferă, pentru că ştie, învăluind-o în lumină, de ce durerea-i tot mai vie, Spune-mi, te rog, cine-i de vină? |
Anunturi
Bun venit pe Forumul Softpedia!
▶ Utilizatori activi: 1
0 membri, 1 vizitatori, 0 utilizatori anonimi