Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
O smecherie pe care nu o inteleg

Balcon parter fara acte

unde gasesc un speed bag in bucur...

Programe TV cu altfel de sporturi
 Laptop "bun la toate" max...

navigatie noua vw tiguan

ctfmon.exe - System Error (in Saf...

Ați prins vremurile cand 120 Volț...
 Whatsapp nu afișeaza numele ...

Medii admitere Politehnica Bucure...

Se extinde Baza de la Kogalniceanu

Politist mutilat de caine in curt...
 Trotineta- cat rezista?

Windows 11 si inregistrare de pe ...

Cont Facebook spart

Accesare Plex prin webstation
 

Ce/cît e latin și ce/cît e slav în română

- - - - -
  • Please log in to reply
52 replies to this topic

#1
obilici

obilici

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 184
  • Înscris: 08.05.2009
Unde găsesc o analiză a ce e latin și ce e slav în română? Nu că mi-aș dori să fie mare ponderea slavă, dar nu ma pot împiedica să constat că totuși influența slavă e masivă. E posibil să fie însă mai mult în lexic decît in structură. Și în engleză influența lexicală a francezei e foarte mare, dar în gramatică e neglijabilă.

Totuși nu mă pot împiedica să constat că în română există cuvinte slave în vocabularul de bază. De exemplu, cele trei cuvinte prin care îmi exprim cel mai frecvent afecțiunea față de copiii mei, anume "scump", "drag" și "iubit", sînt toate slave. Nu cred că ar fi greu de găsit multe alte exemple.

Eu suspectez că și sunetele ă și î sînt de origine slavă, alte limbi romanice nu par să le folosească (sau poate pe ă?).

Probabil că era inevitabil ca influența slavă asupra limbii române să fie masivă, din moment ce versiunea finală a creștinismului adoptată de români e cea bulgărească, la fel și limba liturgică și a actelor oficiale. Greco-catolicii susțin că românii ar fi ascultat de Roma înainte de a fi fost forțați sa accepte varianta răsăriteană a creștinismului prin filiera bulgară (nu direct bizantină), ceea ce nu pare exclus, dar mi se pare pur și simplu imposibil de știut.

Onomastica și toponimia au de asemenea o componentă slavă masivă, mai ales în vremurile mai vechi. Nu mai știu care istoric dădea Țara Loviștei drept exemplu de regiune curat românească unde totuși toponimicele sînt în mod covîrșitor slave. Presupun că nu reprezintă un caz izolat.

Nu sînt vreun slavofil, dar latinomania și în general amestecul lingvisticii sau al istoriei cu politica mi se par păguboase. Științele umaniste sînt prin definiție inexacte și subiective, dar cred că ar trebui ca măcar să nu își facă o axiomă dintr-un crez în esență politic, cum ar fi latinitatea sau continuitatea (pe care nu le neg, zic doar că nu ar trebui să fie considerate axiome, așa cum ungurii consideră axiome contrariul lor).

#2
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006
Orice carte despre istoria limbii române --- și sînt multe --- are în mod obligatoriu și capitole despre ce s-a păstrat din latină și ce s-a modificat sau adăugat sub influență slavă.

 obilici, on 12th January 2010, 06:59, said:

Eu suspectez că și sunetele ă și î sînt de origine slavă, alte limbi romanice nu par să le folosească (sau poate pe ă?).
Plecați de la ipoteza greșită că numai în afara limbii române se pot naște sunete noi, dar orice limbă trece prin modificări fonetice care îi pot schimba, inclusiv mări, colecția de sunete. Remarcați că ă și î apar cu o frecvență relativ mare și în cuvintele de origine latină: că, măr, fără, părinte etc., respectiv în, tînăr, bătrîn, mînă etc.

În rest sînt de acord că amestecul politicului în științe este păgubos, iar lingvistica românească e dovada vie pentru asta.

#3
abancor

abancor

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 10,064
  • Înscris: 07.07.2006
Da, e mai mult in lexic, dovada (zic unii istorici, si e foarte plauzibil) ca, la venirea slavilor, limba proto-romana era deja inchegata. De aceea structura limbii nu a fost influentata. Totodata, slavii e probabil sa fi fost clasa conducatoare, de aceea sa se fi pastrat multe nume proprii.

In materie de credinta, cuvintele de baza sint latinesti (Dumnezeu, biserica, cruce, credinta etc.), ceea ce poate indica o crestinare, sau un contact cu crestinii, destul de timpuriu, inainte de venirea slavilor. Mai apoi e posibil ca preotii romani sa fi "invatat meserie" de la slavi, astfel preluindu-se si denumirile rituale.

#4
ravinescu

ravinescu

    Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 249
  • Înscris: 30.04.2009

 obilici, on 11th January 2010, 23:59, said:

Unde găsesc o analiză a ce e latin și ce e slav în română? Nu că mi-aș dori să fie mare ponderea slavă, dar nu ma pot împiedica să constat că totuși influența slavă e masivă. E posibil să fie însă mai mult în lexic decît in structură. Și în engleză influența lexicală a francezei e foarte mare, dar în gramatică e neglijabilă.

Există o mare diferență între cele două situații, dată de condițiile istorice diferite. Influența franceză în limba engleză a venit prin intermediul normanzilor, niște războinici vikingi (germanici nordici) francizați care au cucerit Anglia. Numărul acestora nu era mare, pentru că pe de o parte nu a existat o migrație masivă dinspre Franța spre Anglia și pe de altă parte pentru că normanzii nu s-au dus numai în Anglia, ci și în Irlanda sau Italia. Cu totul alta este situația slavilor, care au migrat în număr mare cu tot cu familii și s-au răspîndit pe tot teritoriul unde se vorbește azi româna, dovadă numele topografice (munți, rîuri, localități, etc.), din care în jur de jumătate sînt de origine slavă, sau numele de familie românești, din care o bună parte sînt tot slave la origine.

 obilici, on 11th January 2010, 23:59, said:

Probabil că era inevitabil ca influența slavă asupra limbii române să fie masivă, din moment ce versiunea finală a creștinismului adoptată de români e cea bulgărească, la fel și limba liturgică și a actelor oficiale. Greco-catolicii susțin că românii ar fi ascultat de Roma înainte de a fi fost forțați sa accepte varianta răsăriteană a creștinismului prin filiera bulgară (nu direct bizantină), ceea ce nu pare exclus, dar mi se pare pur și simplu imposibil de știut.

Limba română nu a fost influențată atît de mult de limba slavonă, care a fost limba oficială în stat și biserică pentru multe secole. Nici limba poloneză sau limba maghiară nu au fost influențate de limba latină, care a fost în țările repective limba statului și a bisericii pentru o perioadă mai mare decît slavona în țările române. Influența slavă provine mult mai plauzibil de la coabitarea cu slavii pînă la asimilarea lor. În toate cărțile de istorie este menționat "adstratul slav" implicat în formarea poporului român, care este în mod sigur mult mai important din punct de vedere genetic decît "stratul roman" adus de coloniști, cei care erau în marea lor majoritate din zone învecinate (Tracia, Moesia, Iliria, Asia Mică), nu din Peninsula Italică.

Părerea mea este că adoptarea credinței ortodoxe are mai mult de-a face cu genialitatea conducătorilor din vechime, decît cu impunerea forțată de către bulgari. Pe teritoriul unde se vorbește azi româna coabitau în principal o populație romanică (urmașa coloniștilor) și una slavă. Adoptarea ortodoxismului, religie îmbrățișată de la început de slavi, a asigurat că pe acest teritoriu nu vor exista conflicte religioase, iar populațiile slavă și romanică se vor putea amesteca între ele prin căsătorii mixte, neexistînd obstacolul religiei diferite. S-a evitat astfel separarea celor două comunități (romanică și slavă) în state diferite, iar zona în care se vorbea româna s-a extins foarte mult, lucru care nu ar fi fost posibil dacă populația romanică ar fi ales să trăiască separat pe teritoriul fostei provincii romane (Oltenia, Banatul și Ardealul). Adoptarea religiei ortodoxe și căsătoriile mixte ce au rezultat de aici au asigurat pătrunderea limbii române într-un teritoriu (Muntenia și Moldova) unde nu existase colonizare romană (deci nici romanizare), dar unde existau slavi, care s-au lăsat asimilați din punct de vedere lingvistic.

 obilici, on 11th January 2010, 23:59, said:

Onomastica și toponimia au de asemenea o componentă slavă masivă, mai ales în vremurile mai vechi. Nu mai știu care istoric dădea Țara Loviștei drept exemplu de regiune curat românească unde totuși toponimicele sînt în mod covîrșitor slave. Presupun că nu reprezintă un caz izolat.

Și azi e la fel. Nu s-a realizat o romanizare a numelor de familie și a toponimiei, așa cum s-a procedat cu limba în secolul 19. O regiune curat românească nu exclude în nici un fel influența slavă, din moment ce slavii sînt considerați al treilea element important în formarea poporului român, după daci și romani. Din punct de vedere genetic slavii sînt probabil pe locul doi ca influență, după populația autohtonă daco-getă.

 obilici, on 11th January 2010, 23:59, said:

Nu sînt vreun slavofil, dar latinomania și în general amestecul lingvisticii sau al istoriei cu politica mi se par păguboase. Științele umaniste sînt prin definiție inexacte și subiective, dar cred că ar trebui ca măcar să nu își facă o axiomă dintr-un crez în esență politic, cum ar fi latinitatea sau continuitatea (pe care nu le neg, zic doar că nu ar trebui să fie considerate axiome, așa cum ungurii consideră axiome contrariul lor).

Latinitatea și continuitatea au avut rolul lor în secolul 19, cînd se urmărea emanciparea românilor din Transilvania și unirea principatelor cu populație românească într-un singur stat. Astăzi ele au devenit o povară pentru istoriografia română, care nu reușește să prezinte o imagine cît mai aproape de realitate a formării poporului român și se încăpățînează să prezinte în general clișee depășite de multă vreme. Din 1990 și pînă acum era destul timp pentru dezbateri pe tema originii românilor și pentru scrierea unei cărți care să cuprindă cele mai noi descoperiri și ipoteze. Dar problema e că în ziua de azi nu mai există cenzură și cartea respectivă ar trebui să fie absolut obiectivă pentru ca autorii să nu se compromită în văzul întregii lumi. Pînă acum nici un istoric român nu și-a asumat această sarcină, de a prezenta într-un mod exclusiv științific datele existente despre originea românilor și de a prezenta cele mai plauzibile teorii deduse din acestea.

 abancor, on 12th January 2010, 12:09, said:

Da, e mai mult in lexic, dovada (zic unii istorici, si e foarte plauzibil) ca, la venirea slavilor, limba proto-romana era deja inchegata. De aceea structura limbii nu a fost influentata.

Problema cea mare e că nu se știe cu adevărat dacă slavii au venit din nord sau de fapt s-au format și local. Nu există urme arheologice ale unei migrații masive a slavilor, asta o recunosc și istoricii români. Nu se știe dacă nu cumva dacii liberi (cei aflați în afara provinciei romane) nu au participat și ei la formarea slavilor. Nu se știe nici dacă dacii nu erau înrudiți cu slavii. Limba dacă (atît cît se știe din ea) prezintă asemănări cu limbile balto-slave. În plus de asta se pare că dacii erau blonzi cu ochii albaștri, cel puțin așa reiese din scrierile antice referitoare la ei.

===============================
Tipul somatic al tracilor și geto-dacilor (amestecați și cu populații mai vechi, de alt neam și limbă, eventual "neindo-europeni") este cunoscut în linii generale din informațiile fragmentare, dar autentice și deplin concordante, ale anticilor. Tracii și dacii sînt înfățișați ca oameni de statură, voinici și bine legați -- ca atare excelenți ostași și vînători -- cu pielea de culoare deschisă, părul blond, ochii albaștri. Erau trăsături pe care le-au remarcat medicii și fizionomiștii, istoricii și poeții antici, grupînd pe traci (în ce privește culoarea pielii și a părului) cu popoarele de la miazănoapte: sciți, iliri, germani. [...] După opinia curentă în antichitate "în Tracia toți se nasc roșcovani", caracteristică relevată la triburi întregi: bistonii în sud-vest, în nord-est, "blonzii coralli" și geții din Scythia Minor (Dobrogea), Muntenia, etc.

I.I. Russu: Limba Traco-Dacilor - editura Dacica, 2009, pag. 22
===============================

 abancor, on 12th January 2010, 12:09, said:

Totodata, slavii e probabil sa fi fost clasa conducatoare, de aceea sa se fi pastrat multe nume proprii.

E sigur că slavii au fost clasa conducătoare, dar asta nu explică numele proprii de origine slavă existente azi la români, care provin de fapt de la populația slavă obișnuită ce a participat la formarea poporului român și și-a numit copiii cu numele tradiționale slave, care mai apoi s-au românizat. Ungurii au fost și ei clasa conducătoare în Transilvania pentru multă vreme și totuși românii de azi nu au nume de origine maghiară, deci teoria preluării numelor de la conducătorii administrativi nu stă în picioare. Numele românești neaoșe sînt fie slave (Radu, Vlad, Bogdan, Răzvan, Mircea, Dan - provenite de la populația de origine slavă), fie grecești (Ion, Nicolae, Gheorghe, Vasile - preluate de la sfinții ortodocși).

 abancor, on 12th January 2010, 12:09, said:

In materie de credinta, cuvintele de baza sint latinesti (Dumnezeu, biserica, cruce, credinta etc.), ceea ce poate indica o crestinare, sau un contact cu crestinii, destul de timpuriu, inainte de venirea slavilor. Mai apoi e posibil ca preotii romani sa fi "invatat meserie" de la slavi, astfel preluindu-se si denumirile rituale.

Coloniștii aduși de romani din Asia Mică (Turcia de azi) au fost într-un număr important, în special în valurile de colonizare mai tîrzii, nu imediat după cucerire. La acea vreme creștinii erau persecutați, uneori foarte dur, în partea occidentală a Imperiului Roman, mai ales în Peninsula Italică. În schimb în partea orientală a Imperiului Roman era mai multă toleranță față de ei, deci evident că numărul lor era mult mai mare decît în vest, ceea ce de alfel a permis supraviețuirea creștinismului pe teritoriul roman. Se poate presupune pe bună dreptate că printre coloniștii din Asia Mică ajunși în Dacia erau și destui creștini, care au introdus în limba vorbită în Dacia romană unele cuvinte de origine latină referitoare la creștinism.

Influența slavonă în vocabularul bisericesc este bineînțeles foarte importantă, pentru că Biblia și restul de cărți folosite de popii (cuvînt slav) din România erau în slavonă. Însă multe cuvinte românești cu origine în slavona bisericească sînt de fapt la origine grecești, slavona reprezentînd doar filiera prin care ele au intrat în română.

Iată ce se spune în "Enciclopedia Limbii Române" despre formarea limbii:
==================================
Articolul "Formarea (geneza) limbii române"

Formarea limbii române este strîns legată de formarea (sau geneza) poporului român, a cărui identitate este dată de limba proprie, dar fenomenul lingvistic (de origine exclusiv latină) nu trebuie confundat cu cel etnic (acesta din urmă avînd elemente constitutive preponderent nonromane).

Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan": Enciclopedia Limbii Române (editura Univers Enciclopedic, 2001) - pag. 220
==================================

#5
abancor

abancor

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 10,064
  • Înscris: 07.07.2006
Ma gindeam si la toponime, prin analogie cu cumanii. Si slavii, si cumanii, au fost, pe rind, clasa conducatoare in zona, si iata ca s-au pastrat pina astazi multe toponime slave si cumane. Sigur, si latinesti, cum ar fi riurile mari (si nu numai). Poate se poate trasa o limita si observa ca, de fapt, denumirile latine s-au pastrat numai in interiorul vechii Dacii Romane.

Multe cuvinte grecesti, trecute in romana prin slava, probabil arata influenta Imperiului Bizantin (trebuie ca exercita o mare influenta culturala in zona, m-ar mira sa nu).

#6
ravinescu

ravinescu

    Member

  • Grup: Banned
  • Posts: 249
  • Înscris: 30.04.2009

 abancor, on 12th January 2010, 15:49, said:

Ma gindeam si la toponime, prin analogie cu cumanii. Si slavii, si cumanii, au fost, pe rind, clasa conducatoare in zona, si iata ca s-au pastrat pina astazi multe toponime slave si cumane. Sigur, si latinesti, cum ar fi riurile mari (si nu numai). Poate se poate trasa o limita si observa ca, de fapt, denumirile latine s-au pastrat numai in interiorul vechii Dacii Romane.

Majoritatea toponimelor actuale sînt de origine română, adică provin din cuvinte românești. Toponime provenite din latină nu prea există pe teritoriul locuit de vorbitorii de română nici în zona fostei Dacii romane și nici în afara ei. Am să dau mai jos un fragment referitor la originea toponimelor, preluat din "Enciclopedia Limbii Române" (ELR).

======================================
Din articolul "Toponime" al ELR:

Stratificarea istorică a toponimelor este corelată cu cea a cuvintelor românești comune, dar are și multe aspecte specifice.

Stratul autohton (dacic sau predacic) este reprezentat de cîteva nume de ape mari (Argeș, Buzău, Criș, Mureș, Olt, Someș, Timiș, etc.), de cîteva oiconime (Abrud, Hîrșova) și probabil de oronimele Carpați, Bucegi.

Stratul latin este aproape inexistent, spre deosebire de Romania Occidentală [partea vestică a Imperiului Roman], unde este bine reprezentat. Cauza principală o constituie decăderea civilizației după retragerea armatelor și a administrației romane, urmată de invaziile barbare succesive. Singura urmă pare a fi structura unor toponime ca Rîu de Mori, Cîmpulung, Cărbunarea.

Stratul vechi slav este consistent și cuprinde nume de așezări umane și de ape: Bistrița, Cernavodă, Dîmbovița, Ialomița, Milcov, Prahova, Putna, Snagov, Suceava, Slatina, Tîrnava, Toplița, Vodița, Zlatna.

Stratul pecenego-cuman este constituit din cîteva hidronime și oiconime: Bahlui, Bohui, Călmățui, Covurlui, Vaslui. Ecouri ale acestei influențe poartă probabil și numele Comana și Peceneaga.

Stratul maghiar acoperă aproape exclusiv partea de vest a țării: Adjud, Aiud, Beiuș, Căptălan, Farcașa, Firiza, Geoagiu, Hășmaș, Hidg, Ieud, Mărăjdia, Nădaș, Racoș, Sebeș, Sighet, Trotuș. Există și toponime aparent maghiare, dar care, fiind formate de la apelative care funcționează și în limba română puteau fi create de români: Berc, Borviz, Cherendeu, Chinghiș, Ciurgău, Covaci, Făgădău, Horda, Surduc, Tău, etc.

Stratul german, redus numeric și restrîns la cîteva zone din vestul României, cuprinde îndeosebi compuse cu formanții -garten (Bungard, Vingard), -bach (Dîrbav, Ghimbav, Porumbac, Rodbav). Cîteva pesudogermanisme pot fi formate de la apelative regionale de origine germană: Bunguriș, Hoșleaga, Obșineț, Șnaiț, Ștric.

Stratul neo-slav apare în zonele limitrofe cu limbile respective: sîrba (Blajovăț, Bozovici, Domașnea, Jitnul, Oravița, Tisovița), bulgara (Camenița, Dragov, Grivița, Lișteava, Plevna, Rahova, Sadova, Studenița, Toplița), ucraineana și rusa (Bobinof, Balotina, Basău, Berezenca, Cacica, Golovița, Holod, Hliboca, Iama, Poleana, Zahorna).

Stratul turcesc este limitat la Dobrogea: Agigea, Altîntepe, Babadag, Caraorman, Carcaliu, Casicea, Cerchezu, Cobadin, Cuiugiuc, Hisarlîc, Mahmudia, Murighiol.

Există toponime de origine românească și în teritoriile vecine țării noastre: Buèum, Cipitor (Ațipitor), Durmitor, Funtura (Fîntîna), Kormatura, MarŸinea, Èerèel, Bukuroviè, Krnul (Cîrnul), Krecul (Crețul), Pasarel, Vacarel.

Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan": Enciclopedia Limbii Române (editura Univers Enciclopedic, 2001) - pag. 582
=============================================

Edited by ravinescu, 13 January 2010 - 06:24.


#7
marcuzzzo

marcuzzzo

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,659
  • Înscris: 12.12.2008
Limba romana e afectata adanc de slava in domeniul vocabularului pe cand in sintaxa si in constructia frazei a ramas de radacina latina (primul strat adus de romani,al doilea val a venit din imprumuturi din Italiana si Franceza,cu o preponderenta in ceea ce-o priveste pe a doua).
Argumentul incontestabil dupa mine,adus de foarte multi filologi,este ca daca vei descoperi originea propriei tale limbi,trebuie sa te referi la partile trupului oamenesc si la concepte primare a locuintei si fenomenele naturii.

In limba romana avem: cap,urechi,ochi,brat,piept,picior,unghi,nas,gura,umeri,spate,maini

toate neindoielnic de origine latina.

animale si alte fiinte naturale:

caine,lup,gaina,bou,vaca,oaie,capra,planta,floare,seminte,iarba

#8
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006

 marcuzzzo, on 13th January 2010, 20:35, said:

Limba romana e afectata adanc de slava in domeniul vocabularului
Afectată?! Dar care e prejudiciul suferit de limba română din cauza influențelor slave?

 marcuzzzo, on 13th January 2010, 20:35, said:

in sintaxa si in constructia frazei
Și în sintaxă și în construcția frazei?...

 marcuzzzo, on 13th January 2010, 20:35, said:

in sintaxa si in constructia frazei a ramas de radacina latina (primul strat adus de romani,al doilea val a venit din imprumuturi din Italiana si Franceza,cu o preponderenta in ceea ce-o priveste pe a doua).
Al doilea val romanic a avut rolul de a păstra și mai bine sintaxa deja bine păstrată?

 marcuzzzo, on 13th January 2010, 20:35, said:

Italiana si Franceza
Limbi personificate? Sau exces de politețe?

 marcuzzzo, on 13th January 2010, 20:35, said:

daca vei descoperi originea propriei tale limbi,trebuie sa te referi la partile trupului oamenesc si la concepte primare a locuintei si fenomenele naturii.
Dacă descoperi originea limbii e obligatoriu să te referi la trup?

 marcuzzzo, on 13th January 2010, 20:35, said:

In limba romana avem: cap,urechi,ochi,brat,piept,picior,unghi,nas,gura,umeri,spate,maini
Unghiul în ce parte a corpului se află? :)

 marcuzzzo, on 13th January 2010, 20:35, said:

animale si alte fiinte naturale: caine,lup,gaina,bou,vaca,oaie,capra,planta,floare,seminte,iarba
Fără alte comentarii.

Și așa mai departe.

#9
Imperathor

Imperathor

    Dictator perpetuu

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 31,023
  • Înscris: 03.07.2008
Unghii...

#10
marcuzzzo

marcuzzzo

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,659
  • Înscris: 12.12.2008

 AdiJapan, on 13th January 2010, 13:38, said:

Afectată?! Dar care e prejudiciul suferit de limba română din cauza influențelor slave?


Și în sintaxă și în construcția frazei?...


Al doilea val romanic a avut rolul de a păstra și mai bine sintaxa deja bine păstrată?


Limbi personificate? Sau exces de politețe?


Dacă descoperi originea limbii e obligatoriu să te referi la trup?


Unghiul în ce parte a corpului se află? :)


Fără alte comentarii.

Și așa mai departe.

sa fi gresit ceva e foarte probabil fiind faptul ca nu-s roman, ci Italian asa ca mistourile tale ma lasa chiar indiferent..
Dincolo de asta,nu cred ca japonezu' sau chinezu' cind se apuca sa descrie propriul lui trup sau citeva parti din el o face intr-o limba straina tarii. Asa cum francezii (care sunt latini) ca sa spuna "cap" zic "tete" si nu "head" din engleza...

maghiarii cum ii zic la "cap" sau la "maini"?

Edited by marcuzzzo, 13 January 2010 - 20:46.


#11
hot_tequila

hot_tequila

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 239
  • Înscris: 11.01.2010
Foarte buna si documentata mi se pare pagina din Wikipedia alocata lb. romane:

http://ro.wikipedia..../Limba_romùnă

Nu cred ca se poate afla "procentajul" din cadrul unui cuvant, insa originea da - foarte bun in sensul acesta este DEX-ul , inclusiv  cel online.

Am spicuit din Wikipedia:

"Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării, înaintea sosirii triburilor slave în această zonă. Limba română vorbită în nordul Dunării, în România și Republica Moldova, este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est,[15]""

"Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene: istro-româna, aromâna, megleno-româna și daco-româna; alții consideră că ele formează o singură limbă, limba română, cu patru dialecte. Daco-româna, fie că o socotim limbă în sine, fie că o socotim un dialect al limbii române, nu este împărțită în dialecte."

"Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical. Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă (a iubi, glas, nevoie, prieten). Totuși, multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă.[34]"

Edited by hot_tequila, 13 January 2010 - 21:00.


#12
marcuzzzo

marcuzzzo

    Senior Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 9,659
  • Înscris: 12.12.2008

 hot_tequila, on 13th January 2010, 19:59, said:

Foarte buna si documentata mi se pare pagina din Wikipedia alocata lb. romane:

http://ro.wikipedia..../Limba_romùnă

Nu cred ca se poate afla "procentajul" din cadrul unui cuvant, insa originea da - foarte bun in sensul acesta este DEX-ul , inclusiv  cel online.

Am spicuit din Wikipedia:

"Este general acceptată ideea că limba română s-a format atât la nord cât și la sud de cursul inferior al Dunării, înaintea sosirii triburilor slave în această zonă. Limba română vorbită în nordul Dunării, în România și Republica Moldova, este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân, pentru a o deosebi de celelalte trei limbi romanice de est,[15]""

"Unii lingviști consideră că există patru limbi romanice răsăritene: istro-româna, aromâna, megleno-româna și daco-româna; alții consideră că ele formează o singură limbă, limba română, cu patru dialecte. Daco-româna, fie că o socotim limbă în sine, fie că o socotim un dialect al limbii române, nu este împărțită în dialecte."

"Influența slavă se simte atât la nivel fonetic cât și lexical. Până la 20% din vocabularul limbii române este de origine slavă (a iubi, glas, nevoie, prieten). Totuși, multe cuvinte slave sunt arhaisme și se estimează că doar 10% din lexicul românei moderne este de origine slavă.[34]"

voiam doar sa spun ca limba romana este o limba latina.
Pe linga asta,ca sa vezi de unde se trage propria ta limba materna te uiti la cuvinte primare ce definesc trupul omenesc.

De ar fi fost o limba slava,sigur n-ati fi zic altcuiva ca te doare ficatul.
Deci marea majoritate a cuvintelor primare ce definesc parti din trupul omenesc, sunt de origine latina punct.
Mistourile si batjocoririle unora dintre voi chiar nu si-au rost aici.


Romana: cap,mana,ureche,unghIE,ochi,nas,picior,talpi,calcai,barbie,umeri,spate
Italiana: capo,mano,orecchia,unghia,occhio,naso,piede,painta del piede,calcagno,mento,omero,spalle..

#13
Naoto

Naoto

    Glasperlenspielmeister

  • Grup: Moderators
  • Posts: 14,818
  • Înscris: 15.12.2009

 marcuzzzo, on 13th January 2010, 21:07, said:

voiam doar sa spun ca limba romana este o limba latina.
Pe linga asta,ca sa vezi de unde se trage propria ta limba materna te uiti la cuvinte primare ce definesc trupul omenesc.

De ar fi fost o limba slava,sigur n-ati fi zic altcuiva ca te doare ficatul.
Deci marea majoritate a cuvintelor primare ce definesc parti din trupul omenesc, sunt de origine latina punct.
Mistourile si batjocoririle unora dintre voi chiar nu si-au rost aici.


Romana: cap,mana,ureche,unghIE,ochi,nas,picior,talpi,calcai,barbie,umeri,spate
Italiana: capo,mano,orecchia,unghia,occhio,naso,piede,painta del piede,calcagno,mento,omero,spalle..

Nu te necăji, după nick și doar atît - cine să-și poată da seama că nu ești român, ci italian?!

Dar ești? :P


"painta del piede" - parcă e pianta del piede, nu? :peacefingers:


Bun venit! :)

(aici, în secțiunea asta)

Da, limba română este o limbă latină, o altfel de latină, la fel zic și eu.

Mai zic că e frumoasă, ca și italiana sau franceza... ca atîtea alte limbi!

iar unele cuvinte de origine slavă sună chiar minunat: iubire, de exemplu, ori milă.

Ce ne-am face fără ele, noi românii? așa că le păstrăm, în același loc cu cele pe care le aminteai mai sus :)

Edited by Naoto, 13 January 2010 - 22:17.


#14
Alexandru_cel_Sfant

Alexandru_cel_Sfant

    Junior Member

  • Grup: Members
  • Posts: 112
  • Înscris: 12.01.2009

Quote

Onomastica și toponimia au de asemenea o componentă slavă masivă, mai ales în vremurile mai vechi. Nu mai știu care istoric dădea Țara Loviștei drept exemplu de regiune curat românească unde totuși toponimicele sînt în mod covîrșitor slave. Presupun că nu reprezintă un caz izolat.

Preponderenta toponimelor de origine slava pe teritoriul Romaniei se datoreaza conditiilor istorice, sociale si culturale specifice Evului Mediu din aceasta zona a Europei. Utilizarea slavonei ca limba de cult si de cultura, dar si stapanirea bulgara a unei importante parti a actualului teritoriu al Romaniei intr-o anumita perioada istorica au lasat fara doar si poate amprente importante in toponimie si in limba, mai ales in zonele de deal si de campie. Apoi documentele, scrise preponderent in slavona, "traduceau" de multe ori toponime romanesti mai vechi.

Nu de putine ori, toponimele slave traduc denumiri romanesti mai vechi care se pastreaza de regula in zona montana, mai putin supusa influentelor exterioare, ca de ex. raul "Repedea" la iesirea din zona montana devine "Bistrita", "Vulcan" este numele localitatii situate la vale de "Lupeni",  localitatile "Bunila" respectiv "Dobra" din Muntii Poiana Ruscai, etc.

#15
pamfil nastase

pamfil nastase

    Active Member

  • Grup: Members
  • Posts: 1,075
  • Înscris: 04.02.2007
Sper că nu se transformă și subiectul ăsta într-un fel de dispută între latinomani și slavomani, bașca să-și mai vîre coada și niscaiva dacomani. Și cu atît mai puțin să ne ducem în polemica cu privire la continuitate.

Aportul slavei la formarea limbii române este desigur important, dar nu trebuie nici exagerat. În plus, nu procentul absolut al originii unei părți a lexicului dă adevărata sa măsură, ci frecvența folosirii lui. Prin urmare nu faptul că 20, 30 sau fie chiar și 40% din lexicul limbii române ar fi de origine slavă e esențial, ci importanța și puterea de derivare. Or, sub aspectul ăsta, limba română e cum nu se poate mai romanică: din cele 100 de cuvinte cel mai frecvent folosite, aproape 90 sînt de origine latină, iar puterea de derivare a elementelor lexicale de origine slavă este mult mai mică decît cea a cuvintelor din substrat sau strat.

Se pare că totuși și vocativul feminin în -o este o influență a slavei (care circulă de altfel în paralel cu cel moștenit din latină, în -ă).

Mai complicat stă treaba în istro-română, unde slava a interferat masiv și cu morfologia (categorii aspectuale la verb), ceea ce i-a făcut pe unii lingviști s-o considere o limbă mixtă, slavo-romanică.

Cît privește toponimele și numele proprii: speculații mai mult sau mai puțin hazardate despre conviețuirea slavo-protoromână sînt destule; merită totuși amintit și articolul lui E. Petrovici ("Românii creatori de toponimie slavă"), care iarăși relativizează puțin veșnicul nostru complex cu slavii.

Nu este nimic deosebit sau rușinos în faptul că româna are un număr destul de important de cuvinte slave în lexic. În definitiv urmează tiparul tuturor limbilor romanice, cu substrat, strat, superstrat și adstrat. Doar că în franceză superstratul e de origine germanică, de pildă, în spaniolă și portugheză de origine arabă etc.

Pe de altă parte îi înțeleg oarecum pe latinomani: reacționează stupid la faptul într-adevăr regretabil că vesteuropeanul de condiție medie habar nu are că limba română e o limbă romanică. E cazul neamțului de rînd, de pildă, care crede că e "o limbă slavă, sau cam așa ceva, oricum de prin est, de-acolo". De altfel ignoranța vesticilor de rînd cu privire la o țară care s-a autoizolat decenii de-a rîndul (nemaivorbind că a cam fost mereu la marginea Europei) nu e neapărat de reproșat lor.

Uneori chiar și oameni cu pregătire academică au aiureli în cap.

Două istorii cu tîlc, în sensul ăsta:

1. Prin anii '90 am cunoscut o profesoară de latină la Viena, care susținea sus și tare că "în română, spre deosebire de alte limbi romanice, s-au schimbat multe" (i.e. în evoluția de la latină) și mai și clătina grav din cap, deși apoi mărturisea că habar n-are ce spune, dar că așa a citit ea pe undeva. Sigur, latina s-a schimbat chiar foarte mult în evoluția ei către toate idiomurile romanice, dar avea ea un of cu româna, fără să știe că sub anumite aspecte, de pildă morfologice, româna conservă forme încă destul de apropiate de latină.

2. Vara trecută mi-am petrecut concediul pe Coasta de Azur cu prieteni. Gazda, o franțuzoaică între două vîrste, bogată și educată, se minuna de cît de bine înțelegem franțuzește, ba chiar că și vorbim binișor pentru niște oameni care terminaseră cam de multișor liceul. Stupoare: habar n-avea că și limba română e de origine latină, cînd a aflat, a făcut ochii mari și din "vous dites" n-a mai ieșit vreo 5 minute.  :lol:

PS: Nu sînt latinoman, dar cred că nici nu trebuie să cădem din lac în puț și să combatem cu înverșunare tot ce ține de moștenirea provenită din latină.

LE: De altfel și influența francezei vorbite de normanzi în engleză e extrem de puternică și nimeni nu se îndoiește de faptul că engleza e limbă germanică. Iar povestea cu puterea de derivare e valabilă și aici: lexicul vechi, anglo-saxon, e mult mai prolific.

Edited by pamfil nastase, 14 January 2010 - 05:28.


#16
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006

 marcuzzzo, on 14th January 2010, 03:39, said:

sa fi gresit ceva e foarte probabil fiind faptul ca nu-s roman, ci Italian asa ca mistourile tale ma lasa chiar indiferent..

Dincolo de asta,nu cred ca japonezu' sau chinezu' cind se apuca sa descrie propriul lui trup sau citeva parti din el o face intr-o limba straina tarii. Asa cum francezii (care sunt latini) ca sa spuna "cap" zic "tete" si nu "head" din engleza...
Îmi cer scuze că criticile mele v-au deranjat. Vorbiți așa de bine românește că nu mi-am dat seama că nu vă e limba maternă. Îmi retrag criticile care se referă la limbă sau scriere (majuscule unde nu trebuia, litere lipsă, cuvinte greșite). Rămîn totuși criticile asupra logicii, care ar trebui să funcționeze la fel în orice limbă.

În rest sînt total de acord că vocabularul învățat în copilărie este cel mai stabil, iar din el cuvintele care denumesc părți ale corpului formează o componentă centrală. De aceea listele Swadesh, care folosesc la compararea limbilor, conțin cam 10% astfel de cuvinte. Din toată lista Swadesh pentru română foarte puține au altă origine decît latina.

Total de acord și cu Pamfil. Nu înțeleg de ce trebuie musai să avem o atitudine față de originea diferitelor aspecte ale limbii. De ce trebuie să ni se pară că sînt prea multe cuvinte slave sau prea puține cuvinte dacice etc.? Avem ce avem și gata. Putea să fie tot lexicul de origine arabă, sau chineză, sau inuită. De bine de rău avem o limbă totalmente utilizabilă și ne putem înțelege de minune între noi folosind-o, iar cînd nu ne înțelegem e din cu totul alte cauze. Nu cumva ne gîndim prea mult la falsul prestigiu care rezultă din originea limbii?

#17
abancor

abancor

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 10,064
  • Înscris: 07.07.2006

 AdiJapan, on 14th January 2010, 07:13, said:

Nu cumva ne gîndim prea mult la falsul prestigiu care rezultă din originea limbii?

De regula, pe acest forum, cei care se gindesc la acest prestigiu, activeaza pe alte sub-forumuri (Poiana lui Iocan e un loc unde se disputa cu inversunare astfel de chestiuni, unde verdictele sint deja clare - roman si dac = bun, alti migratori = rau si alte asemenea). Pentru unii ar fi o lovitura grea acceptarea oficiala a unei origini pe care ei o vad murdara. Sper sa nu isi indrepte atentia si spre aceste discutii, sa nu le polueze.

#18
AdiJapan

AdiJapan

    Active member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,055
  • Înscris: 27.02.2006

 abancor, on 14th January 2010, 16:07, said:

Pentru unii ar fi o lovitura grea acceptarea oficiala a unei origini pe care ei o vad murdara.
Nu-mi dau seama ce înseamnă „acceptare oficială”.

Lucrările de specialitate care vorbesc despre istoria limbii române analizează evident --- nici nu au cum să evite asta --- contribuțiile diferitelor limbi, și n-am văzut ca acele contribuții să fie categorisite în curate și murdare. O asemenea clasificare ar fi pur politică, pur subiectivă, pur circumstanțială și pur neștiințifică, deci n-ar avea ce să caute în lucrările autorilor serioși.

Oricum, dacă e să acceptăm că o limbă are prestigiu, îl are datorită operelor care s-au scris în ea și care au contribuit semnificativ la cultura lumii, nu datorită originii.

Anunturi

Neurochirurgie minim invazivă Neurochirurgie minim invazivă

"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv.

Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate