Anii '90

Habar n-am! Nu se obișnuiseră cu piața acolo, nu prea erau nici destui locatari încă în zonă, nu știu de ce, dar piața era nasoală.
Mai sus am încurcat punctele cardinale. American Pizza Picnic și ulterior clubul de „interlopi” erau în dreptul treptelor care urcă dinspre Bd. Coposu, lîngă intrarea în piață. Aia nu e latura estică, cum am zis, ci nordică.
Mai erau, bineînțeles, și dughene pe trotuar, din astea cu țigări și băutură, non-stop. De parcă nu aveam destule spații comerciale nefolosite. Dughenele astea au fost sufletul micului comerț bucureștean ani de zile. Un nonstop cu țigări era parcă și în clădirea Km0, spre colțul dinspre actuala parcare.

Nu mai ţin minte dughenele de pe trotuar, deşi prin zona aia m-am plimbat destul în anii '90.
Au dispărut cele 2 dughene din staţiile "Piaţa Iancului" de pe Bd. Pache Protopopescu. Una acum 1-2 ani (cea din staţia de autobuz), celalată acum vreo lună (cea din staţia de tramvai). Erau cele clasice, cu magazin înspre capătul din direcţia de mers, făcute de R.A.T.B. în anii '90. Staţia de tramvai se va muta după intersecţie când va fi gata reabilitarea linie de tramvai pe Şos. Iancului (adică la anul, deşi putea să fie gata anul ăsta). Mie îmi pare rău de cea din staţia de tramvai. Cât am fost la şcoală am coborât de câteva ori acolo + mai păstra pictograma de tramvai şi parcă şi 33 (din vremurile când pe acolo circula tramvaiul 33 - indicativul a dispărut în sept. 1997, când a fost prelungit traseul tramvaiului 5; un 33 a repărut temporar mai târziu, când au reabliitat linia de tramvai dintre P-ţa Unirii şi Dep. Alexandria şi mergea între P-ţa Unirii şi Cart. Ghencea via 11 Iunie, Cuţitul de Argint, Autogara Filaret, Trafic Greu)

Edited by djl, 15 November 2014 - 13:22.

abancor, on 15 noiembrie 2014 - 09:39, said:

Pizzeria aia se numea Acapulco si avea cea mai buna pizza din oras in anii '90.

Așa domle, mersi! Știam eu că era o denumire din asta exotico-litorală, dar nu mai știam care. Aia e ideea, era o pizza bună și cunoscută în tot orașul.

djl, on 15 noiembrie 2014 - 13:21, said:

Unele au fost demolate de către Băsexu între 2000 și 2004 .

http://suntemromania...elevizorul.html

<<Telecolor>> aveau diagonala de 56 c.m. (54 c.m. o fi fost aia vizibilă) şi au fost şi cu tuburi "Toshiba" (al meu are - încerc să-i dau drumul în seara asta să văd dacă merge - ştiu că avea problema clasică cu decodorul de culoare) şi "Videocolor".

djl, on 29 noiembrie 2013 - 18:47, said:

djl, on 26 octombrie 2014 - 00:33, said:

MariusMIonescu, on 26 octombrie 2014 - 07:28, said:

Dintre berile menţionate mai sus, care se consumau cel mai mult. Existau şi alte mărci? Ştiu că "Tuborg" era "de lux" la începuturi (bine, pe atunci nu se producea în România). Cam ce bere se servea la vagonul restaurant?

Edited by djl, 16 November 2014 - 15:57.

Greu de spus ce beri se consumau cel mai mult. Cred că de fapt nimeni nu știa, nici guvernul, nici actorii: piața era probabil semi-fiscalizată, vreo asociație de producători sau importatori nu exista, poate se făceau ceva estimări.
În București, începînd cu 93, că atunci am început să beau bere, se găseau mărci fabricate local: Gambrinus, București, Herăstrău, Cișmigiu, Fulger, Rahova. Toate astea la sticlă. Gambrinus în general se bea la sticlă de 1 l (nici nu știu dacă se găsea la 0,5), celelalte la 0,5. Sticlele erau din alea ordinare, de ulei. Prin bere mai găseai diverse depuneri, iar termenul de valabilitate era mic, pentru că nu erau pasteurizate, deci de regulă berea era proaspătă. La halbă cred că berea cea mai consumată era Gambrinus sau Rahova, dar de fapt habar n-am, puține cîrciumi afișau marca. Berării „serioase”, care aveau bere la halbă, în centru, erau Turist (în Romană), Patria (lîngă cinema Patria) și una la parterul blocului turn de la Sala Palatului. Pe astea le frecventam eu, care am făcut liceul în zonă, în orele de chiul, sau cînd ieșeam în oraș la film. Mai erau terase obscure (așa ne păreau nouă), unde nu aveam curaj să intru, cum ar fi Năvodari, vizavi de biserica Sf. Gheorghe (mai exact fix peste drum de fostul magazin Cabana, în spatele unor clădiri, doar intrarea era din bulevard, mai e și acum acolo o poartă de tablă), Panciu (pe Șerban Vodă, în miezul țigăniei), Blanduziei sau unele pe Lipscani, unde erau maidanele alea (acu s-a construit ceva acolo). Un amănunt interesant vizavi de cîrciumi este faptul că erau crîșme în facultăți, se fuma, se bea vodcă, bere. Cele mai frecventate erau Arhitectură și Litere. Exact așa le ziceam. Ca liceeni, mai dădeam cu nasul pe acolo, ni se părea o atmosferă intelectuală.
Revin la bere. În alte orașe nu prea știu cum stătea treaba. Doar la mare știu că o bere locală era Mamaia. La o terasă din Eforie Sud, în 1993, era cam 150 lei o sticlă de Mamaia și 100 lei o halbă de bere „Furtun”! Așa scria în meniu, fără mișto! Adică bere la presiune, la butoi. Barmanul scotea un furtun de sub tejghea, prevăzut cu un robinet gen trăgaci, și umplea halba. La fel în alte orașe, se bea berea locală, și erau legende cum că Silva Reghin, Solca și Azuga sînt cele mai bune. Aveam colegi mai excentrici, care se duceau cu trenul la Azuga special să bea bere proaspătă la halbă la poarta fabricii.
La capitolul import, treaba nu era centralizată. Importa cine vroia, ce vroia. Așa că găseai bere în funcție de magazin sau terasă, în funcție de preferințele de aprovizionare ale patronului. Cele mai prezente erau Kaiser (din Austria), DAB (Germania) și Dreher (Ungaria). La cutie se găsea Ottakringer Gold Fassl. Găseai la unele magazine și Miller (adusă cred direct din America) și am găsit și Foster's, australiană. La Hotel Furnica din Sinaia am băut Budweiser / Budejovice originală, cehească, din sticle și cu etichete ca la noi, tip comunist (o etichetă care se dezlipea de pe sticla udă adusă de la gheață). Iar la o ediție a turneului de tenis de la Cotroceni am băut Pilsner Urquell. Prima bere mai amăruie pe care am băut-o. Dar asta cred că era deja prin 95, și am sărit niște etape.
Înapoi în 93 - 94. La Oradea, în 94, am băut Kaiser și Schwechater pe care scria că sînt îmbuteliate la SC Perami Oradea. Deci deja se contura un soi de industrie modernă a berii la noi. Am impresia că ăia îmbuteliau și Kaiser brună și Steffl.
Cred că tot prin 1994 au apărut și la noi primele branduri cu aparență occidentală. Prima a fost Hopfen Koenig (Baia Mare), a doua Bergenbier (Blaj). Nenică, arătau altfel! Și alte branduri clasice românești s-au cosmetizat: Trei Stejari de la Sibiu a început să aibă etichete mișto desenate, sigla pe capac și chiar nume nemțesc: Drei Eichen. A apărut Timișoreana, care își făcea reclamă, sau așa umbla vorba, că e prima bere pasteurizată. Nu știu dacă așa o fi fost, cert e că habar n-aveam ce însemna asta așa că m-am ferit de ea, crezînd că e ceva chimic, și ferit am rămas pînă în ziua de azi. Alții o beau fix din acest considerent, luînd-o ca pe o calitate „gustativă”. Bere Mureș (actualul Neumarkt) a scos prima bere românească la cutie, ne-am grăbit să bem și din aia, iarăși, o vedeam ca pe un motiv în sine să alegem berea respectivă. Se dezvoltau fabricile locale, ăia mai expansivi se duceau și prin alte orașe (Ursus avea fabrici și la Pitești și Buzău), iar prin crîșmele din Cluj ghiceai cine e bucureștean după faptul că era singurul care comanda Bergenbier, cînd toată lumea bea Ursus. Bergenbier era văzută drept berea Bucureștiului. Și pe trenul de Constanța aveau tot Bergenbier sau Hopfen, odată am răbdat de sete de la Constanța la Medgidia, unde lăsase șeful de la vagonul bar o ladă de Bergenbier în fîntînă, la rece. Dar de la Medgidia la București am băut bere rece, cum se cuvine. Apropo de asta, nu erai mereu sigur că patronii de terase răcesc calumea berea, de zgîrciți ce erau, și nu o dată am băut bere caldă. Dacă pînă prin 2000 unii își făceau reclamă (inclusiv la mare!) că „la noi toate băuturile sînt reci!”. Bine, e și fobia românului de făcut roșu în gît, am întîlnit persoane care cer bere la halbă „puțin mai caldă”!
Fabricile locale de regulă aveau 2 sortimente de bere: unul mai ieftin și mai prost, altul mai puțin prost și mai scump. Glumesc, de fapt nu mai știu care erau diferențele. Fie aveau același nume, dar cu altă etichetă (Ursus verde, respectiv roșu, Craiova verde / roșie - azi Golden Brau etc.), fie nume diferite (la Reghin se făcea Regun și Silva, la Rm. Vîlcea se făcea Hercules și Alutus, la M. Ciuc - Harghita și Ciuc, la Brașov Aurora și Ciucaș - de astea nu sînt sigur că au fost contemporane). Făceau și la butoi, pentru cîrciumi, și începuseră să le și branduiască. În 95, lîngă liceu, beam Craiova la halbă, la o dugheană cu 5 mese. La Sighișoara, în 97, la festival, am băut peste tot Ciuc la halbă, asta era berea Ardealului la momentul respectiv.
Printre primii străini bine înfipți aici cu bere au fost Efes. Fabrică la Ploiești, pub tematic în București, în Romană (fosta Grădinița, actualul McDonald's, a fost prin 94 - 96 Efes Pub, cu berărie la parter și biliard la etaj, unde aveau și masă de snooker, noi habar n-aveam ce e aia; cîrciuma era destul de scumpă, mergeam rar acolo la o bere sau cafea).
Tot printre primele mărci străine prezente aici a fost Stella Artois. În 97 sigur se găsea în multe magazine. Importată organizat, de firma mamă (cred că ăia cu Bergenbier), nu de diverși afaceriști, ca în 92 - 93.
Tot în anii ăia, berea considerată cea mai bună era Heineken. Era scumpă, o beam rar, dar toți eram convinși că olandezii fac cea mai bună bere. Eu fusesem la Amsterdam și mă făleam că știu și de Amstel și Grolsch, care de fapt asta din urmă e cea mai cea, dar e raritate frate, nu se găsește peste tot. Și Tuborg era considerată cea mai bună bere.
Pînă prin 98 se bea bere și se fuma și prin foste cofetării, cum ar fi Cassata din Romană, singura modalitate ca aceste localuri care ocupau destul spațiu, să supraviețuiască. Vindeau bere dar aveau și tejgheaua cu amandine și eclere. Cam pe atunci au murit, în spațiile lor s-au deschis alte crîșme sau magazine.
Un succes mare a avut și o berărie mică, cu desfacere pe loc, după model nemțesc: Becker Bräu, în localul fabricii Rahova / Bragadiru. De fapt, patronul a reinventat berea Rahova și o vindea cu sutele de halbe, că era coadă mereu la intrare, într-un decor nemțesc, cu fanfară, concerte, cîrnați și voie-bună. Cred că s-a deschis prin 98. Cred că patronul e cel care inițial îmbutelia acolo niște mărci demult apuse de sucuri: Skip și Sport Activ (sponsorii marilor festivaluri de rock din perioada 92 - 96). Omul a adus aici modul de servire „la metru”, de care auzisem și eu la Amsterdam.
Prin discoteci se bea Corona și Heineken. Discotecile erau prin definiție localuri scumpe, chiar dacă arătau ca naiba și erau înghesuite.
Apoi a început era corporațiilor, au cumpărat tot, au ucis micile fabrici locale, nu mai contează decît brandul, marca. Se fac 7 beri, toate în aceeași fabrică din Militari, București. Se promovează ce merge, ce nu merge se scoate de pe piață. La un moment dat Gosser era bere premium, acu nici nu mai găsești.
În ultimii ani însă s-au creat condițiile să poată supraviețui și la noi și mici mărci „artizanale”, fabrici de mic volum, tradiționale, vezi Terapia sau Zăganu, dar și reversul medaliei, beri bune, mărci create și promovate direct de distribuitor, ca Nenea Iancu. Am auzit că și fabrica de la Reghin e posibil să fie salvată de niște investitori patrioți locali, deci ne așteaptă vremuri bune. Să sperăm că vom scăpa de „standardizarea” asta, care la mine a avut, în domeniul tutunului, efecte benefice: m-am lăsat de fumat pentru că nu îmi mai plăcea nimic din ce găseam pe piață. Toate făcute la noi și toate în producție de masă.

Edited by abancor, 18 November 2014 - 10:31.

Unde e fabrică de bere în Cart. Militari?  
"Efes" de îi făceau reclamă în anii '90 nu era importată la începuturi direct din Turcia - că ştiu că în reclamă zicea "Importator exclusiv...". "Tuborg" era la început importată, da' acum şi asta e fabricată pe aici.
"Timişoreana" nu mi-a prea plăcut când am gustat pentru prima oară în 1998 şi nici acuma nu mi se pare cine ştie ce.
Bere nepasteurizată se mai găseşte - "Efes" Draft (produsă în Turcia).
"Gambrinus" cică era cam slabă d.p.d.v. calitativ. Ţin minte şi eu sticlele alea de 1 l. Cred că am şi băut bere din asta, dar nu mai ţin minte ce gust avea (oricum, nu beam atunci precum acuma, aşa că nu prea aveam termen de comparaţie).
Bere "Aurora" exista în 1994. Am şi pus o reclamă color din Carte de telefoan pentru Judeţul Braşov 1994 : http://forum.softped...st__p__12446606
Mama mia: câte fabrici de bere aveam! Deci industria noastră naţională a fost mai mare decât credeam! Eu, când am scris lucrarea de licenţă pt. Istorie (Industria bucureşteană în perioada 1853-1916) m-am luat după o carte în care se menţiona că Fabrica de bere "Rahova" (fostă "Bragadiru") a fost închisă în 1986, şi eu, cum am trecut de câteva ori cu tramvaiul pe lângă ea prin anii '90 şi nu am văzut nici o activitae am crezut că chiar aşa a fost. Dar din întâmplare m-am uitat într-o zi pe o carte de telefoane (nu mai ştiu dacă era 1992, 1998, 2000, 2001) şi am văzut că mai exista! Probabil dinspre Bd. George Coşbuc nu se vedea activitatea. Oare mai o alimentau cu trenul în anii '90?
Când a apărut mizeria de bere la PE.T.?  

Edited by djl, 18 November 2014 - 10:52.

Fabrica de bere Bragadiru o fi fost închisă în 86 și după 90 ăla de care zic cu sucurile Skip a preluat o mică secție. De altfel și berăria funcționa într-o mică aripă a fostei fabrici, care în rest era abandonată. Probabil fabrica s-o fi mutat chiar în Bragadiru, unde făcea Fulger.
Oricum, se începuse construirea unei mari fabrici de băuturi la Chitila, cred că găsiseră acolo apă bună, și urma să se facă și bere. Din cîte știu, au apucat să fabrice numai Brifcor sau Cico acolo înainte de 90, iar acu nu știu ce se face acolo (Bere Băuturi Chitila).
Fabrică în Militari nu e, m-a luat pe mine valul, pe nu mai știu ce sticle (SAB, URB, nu mai știu) era o adresă de pe Preciziei parcă, probabil adresa firmei, și am generalizat, alegînd cartierul ăla ca exemplu. Ideea e că se fabrică 4 mărci în aceeași fabrică, și de multe ori fără legătură cu originea.
La PET nu mai știu cînd a apărut, cred că binișor după 2000, prin 2003 - 2004, și cred că Bergenbier au fost primii, sticla aia cu minge de fotbal, căreia îi făceau reclamă că e un nou tip de ambalaj de plastic care nu pierde gaz (că asta e beleaua). Oricum n-am băut decît de cîteva ori, la țară, din lipsă de altceva, Neumarkt.
Fabrici aveam destule, și la Scornicești se făcea pînă acu cîțiva ani o marcă nemțească, de vindea la halbă prin satele din jur, și la Hațeg (asta era dinainte de 89 cred), la Arad (Arbema), la Bacău (Mărgineni). După 90 și alte fabrici, fie vechi, fie nou apărute, au scos branduri cu iz occidental: Sailer la Satu Mare (o sticlă de formă inedită), Madonna la Galați, DAM la Zalău.

Edited by abancor, 18 November 2014 - 11:40.

Deci în anii '90 nu se mai producea bere în fosta fabrică. Atunci de ce apărea la acea adresă în cărţile de telefon?
Odiosul vroia să demoleze fabrica, de aceea a fost închisă producţia.

Habar n-am! Tu ai zis că scria undeva că s-a închis în 86. Io tot ce știu e că se îmbutelia Skip acolo la un moment dat prin 93, iar berăria Becker a fost deschisă în localul fabricii, dar la acel moment restul clădirilor păreau părăsite. Poate în cartea de telefon apărea acolo pentru că exista ca firmă și pentru că avea această activitate, cu sucurile, reluată după revoluție.
Oricum, din tramvai nu aveai ce să vezi, în anii 90 nu mai trecea tramvaiul prin fața fabricii, pe Rahovei, ci pe Coșbuc.

Edited by abancor, 18 November 2014 - 11:58.

Dacă era activitate, m-am gândit că se vedea ceva şi dinspre Bd. George Coşbuc.
Exista în anii '90 vreo marcă de gump de mestecat a cărui denumire de termina în "(o)rol"?

2: Dirol și Stimorol. Despre Dirol întrebam mereu la chioșcuri, la caterincă, dacă numele vine de la faptul că are doi roli.
Erau făcute de aceeași companie, care s-a retras de pe piață în 97, și țin minte asta pentru că o leg de primul meu drum la mare la volan, cînd am cumpărat de la o benzinărie Shell (și astea dispărute) 3 pachete de Stimorol, la sfatul vînzătoarei, care mi-a zis să iau mai multe, că n-o să mai găsesc. Atunci a rămas Wrigley's aproape fără concurență.
Dirol era văzut mai degrabă ca Orbit azi, adică cu rol de curățat dinții, o idee nouă atunci (marketing, deh), iar Stimorol era văzută drept gumă normală, pentru gust.
Stimorol avea o reclamă celebră, rula aproape înaintea tuturor filmelor la toate cinematografele, cu un motociclist tras pe dreapta de o polițistă și un polițist, totul se termină cu o farsă cu scop de a pune mîna pe pachetul de gumă rîvnit de toată lumea
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/VTRY75bM_C4?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Edited by abancor, 18 November 2014 - 14:47.

Da, "Stimirol". Că pe Str. Tunari (lor) tot trec pe lângă o casă şi văd pe o bucată de geam partea cu "orol" dintr-o reclamă la guma asta.
Reclama aia cred că o mai ţin şi eu minte - partea cu carnţelelul.
De ce a dispărut guma de la noi?

Presupun că i-a ucis Wrigley.
Se mai găsea o gumă franțuzească, Hollywood, o gumă foarte bună, în pachete verzi sau roz. Se găsea și Chiclets, la pastiluțe (ca și Stimorol), cînd la modă erau lamele, respectiv formatul ăla turcesc de gumă pentru baloane de la Kent cu actori sau Turbo. Astea turcești erau singurele pentru baloane.

Vad ca Stimorol in elvetia e detinuta de Mondelez. Mai exista brandul.

Erau banane Chiquita si Dole. Dole mai sunt, Chiquita nu am mai vazut de mult.

Gumele turceşti aveau şi surprize. Cu fotbalişti, cu maşini. Am o colecţie parţială de surprize <<Turbo>> Classic (da'-i primită de la cineva).
În afară de "Jelibon", mai existau şi alte jeleuri turceşti prin 1991-1993. Pe vremea aia mă bucuram la bomboane, cicolăţi, acadele... mai toţi se bucurau la aşa ceva, că, deh, la ce posobilităţi aveau majoritatea românilor pe atunci...