Am lucrat pentru Joseph Glasswasher(poveste)

miromulus, on 29 iulie 2014 - 20:37, said:

Ce proverb stupid. Pai, prima varianta e mult mai buna. In ambele variante iti vezi banii doar dupa un an si o zi, dar macar in prima ai si un an de vacanta inclus.

On topic: nu ai pic de talent. Absolut oribil. Mai bun decat Jocurile Foamei, oricum.

Am reusit sa ma dezleg. Erau doi bodyguarzi in fata usii. La subsol, aveam arme ascunse. Le-am folost sa ii umplu de gloante, apoi am avansat prin vila. Era plin de soldati. Am luptat cu ei, croindu-mi drum in afara vilei. Am primit instructiuni sa actionez singur. Adevaratul Joseph trebuia sa stea ascuns. Deoarece versiunea din viitor stia totul despre noi, nu puteam sa merg cu masina personala la el la companie. Am fost silit sa urc in masina sport si sa actionez ca un infractor.

Am urmarit o masina la intamplare. Am avut grija sa nu fiu observat, altfel soferul ar fi sunat politia. Am urmarit masina. De fiecare data cand simteam ca voi fi detectat, ma amestecam printre alti participanti la trafic. Masina urmarita a parcat langa un fast-food. Imi era cunoscut. Am parcat si eu. Mi-am scos toate armele din protbagaj. Erau intr-un geamantan de mana. Ascuns dupa un copac, am asteptat ca oamenii sa intre in fast-food. Cand nu mai era nimeni langa autovehicul, m-am apropiat. Stiam ca am destul timp. Mai intai, am pus armele in protbagaj. Apoi, am furat masina. Nimeni nu si-a dat seama. L-am sunat pe Joseph si am vorbit. Mi-a spus ca, dupa ce il lichidez pe Joseph cel din viitor, vom calatori inapoi in timp sa reparam greseala, cu cateva minute inainte ca dusmanul sa apara. Va fi intampinat cu o ploaie de gloante si nimic din tot ce va urma nu va fi real. L-am intrebat daca asta nu inseamna ca va muri si el. Conform unor principii despre care nu stiam nimic, era posibil ca o infinitate de versiuni ale oricarei persoane sa existe in acelasi timp, fara ca moartea unuia sa insemne o modificare temporala.

Singurul mod prin care puteai schimba ceva, era sa ucizi o versiune din trecut a persoanei respective, sau mai tanara, ceea ce ar crea paradoxul mentionat mai sus. Mi-a dat o tona de explicatii tehnice pe care n-are rost sa le spun. Oricum, uciderea unei versiuni din viitor, indiferent de timp, nu insemna ca vei muri cand vei ajunge la varsta respectiva, pentru ca ,,nu existi". Nu ucizi un om real, modificand timpul, ci o versiune posibila. Chiar si versiunea unui Joseph in saracie si zdrobit de dusmani fusese stearsa, deoarece alegerile urmau sa fie diferite. Am ajuns la companie. Prin geamurile de sticla, am observat ca era plin de paznici. Eram asteptat. Am scos armele de asalt din portbagaj. In miscare, am dat usa la o parte si am aruncat in grenada fumigena in interior. Fumul a creat haos.

M-am folosit de el pentru a trage asupra dusmanilor. Paznicii cadeau la podea, secerati de gloante. Cand fumul s-a risipit, alarma a fost data. Toate usile s-au blocat. Nu mai era loc de intors! Am reincarcat armele si am inaintat. Am ciuruit de gloante dusman dupa dusman. Am ajuns la lift si am apasat pe etajul 616, ultimul. Cand am iesit din lift, un grup de soldati m-a intampinat cu armele pregatite. Purtau masti negre si veste antiglont. Am luptat cu ei. Am tras intr-unul. L-am folosit drept scut uman si am avansat printre inamici. Gloantele zburau, formand o ploaie orizontala. Apoi, am folosit lupta corp la corp. Am eliminat si ultimul dusman, apoi am avansat.

Ajuns in birou, am dat de Joseph si Wong. Am tras ca un nebun. Wong a sarit sub birou. Joseph a scapat neatins si a sarit pe geam. Am vazut ca avea o parasuta. Am fost atacat de Wong. Am observat ca stia arte martiale. A fost o lupta grea. Era foarte rapid in miscari. Amandoi foloseam diferite stiluri de lupta. In final, am profitat de cateva miscari gresite si l-am ucis. L-am aruncat de la etaj. Joseph evadase. Am luat-o la fuga pana la lift. Nu mai erau dusmani. Am ajuns in parcarea subterana si am furat o motocicleta. Am fost sunat de Joseph care mi-a spus ca tinta fusese localizata. Folosea o masina sport, incercand sa scape de mine. Am luat o motocicleta.

Am condus pe strazi, urmarindu-mi ,,prada". Nu se grabea, desi incerca sa ajunga la noi la vila. Urma sa il ucida pe Joseph. Am dat din intamplare peste un grup de masini rapide, de sport. M-am dat jos de pe motocicleta. Langa ele, era un grup de gangsteri. Aveau cutite si pistoale. Cand m-au vazut, m-au amenintat cu armele. Vazandu-mi insa pusca de asalt, au tremurat din tot corpul si au fugit. Am ales cea mai rapida masina. Am pornit din nou la vanatoare. Am condus cu viteza. Era important ca versiunea din viitor sa nu ajunga la vila. Am ignorat reguli de circulatie. Am ajuns in final, langa masina lui ,,Joseph". Vazandu-ma la volan, a schimbat tactica.

A luat-o in directia opusa vilei. Asta m-a bucurat! L-am urmarit. Am inceput o cursa de strada. Joseph era mai rapid. M-a depasit. Stiam exact unde se indreapta. Spre baza militara. Am vazut ca, din toate directiile, o armata de masini negre era pe urmele mele. M-au izbit repetat. M-au facut sa pierd controlul masinii. M-au inconjurat. Am sarit pe geam, chiar inainte ca masina sa explodeze, fiind umpluta de gloante. Am luat arma si am tras. Am folosit epava masinii drept scut. Erau vreo 15-20 de bodyguarzi. Toti in costume negre si cu ochelari de soare. Am inceput o batalie. Am tras. Apoi, m-am retras la adapost. Am reincarcat arma. Am atacat din nou. Era un razboi de strada, un schimb intens de focuri. Mai erau 10 bodyguarzi. 5. 3. 1. I-am ucis pe toti si le-am luat armele. M-am urcat intr-una dintre masinile lor. Mergeam la unitatea militara. Cand am ajuns acolo, am gasit iadul dezlantuit. In nebunia lui, Joseph din viitor eliberase hibrizi de nivel II.

Singurii prezenti la unitatea aia. Am aflat ulterior ca cei mai periculosi, de nivele mari, nu erau tinuti in orasul nostru, ci in baze secrete, izolate. Monstrii transformau soldatii in unii dintre ei. Am tras. Am luptat cu ei. Cativa soldati mi-au devenit aliati de nevoie. Din toate partile, soldati infectati sareau in actiune. Era esential sa ii tin la distanta. Ma indepartam, tragand mereu. Unul dintre aliati a fost infectat. A devenit ,,zombie''. Unul dintre soldati mi-a spus ca se aflase despre infectie. Baza urma sa fie aruncata in aer, pentru a se preveni raspandirea. Procedura standard! Desi nu parea, asta era o veste buna. Numarul infectatilor crestea mereu, iar soldatii obisnuiti, sanatosi, erau din ce in ce mai putini. Tot ce trebuia sa facem era sa rezistam vreo 2-3 minute. Am tras fara oprire, ucigand tot mai multi hibrizi.

A venit si avionul de lupta. Am fugit spre un camion militar. Toti inamicii erau pe urmele noastre. Unul a sarit pe parbriz. L-am umplut de gloante. Am condus cu viteza. Avionul de lupta a tras doua rachete. Baza a explodat. A fost rasa de pe fata pamantului. Am condus fara oprire. Am fost sunat de adevaratul Joseph si informat ca dusmanul este pe un vas de razboi. Daca reusea sa scape, urma sa se ascunda si sa ne atace ulterior, pe neasteptate.

Eram decisi sa nu il lasam sa traiasca! I-am lasat pe supravietuitori sa mearga pe drumul lor, apoi m-am indreptat spre docuri. Am furat o salupa. M-am apropiat de nava de razboi. La un megafon, cineva imi ordona sa nu mai inaintez. Era interzis civililor sa se apropie de nava. Am ignorat toate avertizmentele si am urcat la bord. Am taiat gatul unui soldat si am inaintat. Din toate partile, soldatii au navalit spre mine, cu armele pregatite. Am avut un alt schimb de focuri, si mai violent. Mi-am croit loc printre trupele inamice si am urcat pe puntea de comanda. Am ciuruit de gloante un ofiter. Joseph s-a intors spre mine. M-a intampinat cu o rafala de gloante. M-am ferit. A ramas fara gloante. Atunci am observat ca poarta un exoschelet de metal. Asta a facut sa fie mai rapid si sa loveasca mai puternic. Lupta a fost crancena. Am tras in el, fara rezultat. Metalul bloca gloantele. Stiam ca o lupta corp la corp ar fi insemnat sinucidere curata, asa ca am incercat sa lupt de la distanta.

Ma feream mereu de atacurile lui. Si trageam, sperand sa il slabesc. Intr-adevar, exoscheletul dadea semne ca nu va rezista prea mult. Din fericire, aveam gloante si incarcatoare la discretie. Am spulberat exoscheletul, facandu-l pe Joseph sa fie egal cu mine. L-am atacat. Abia acum puteam lupta corp la corp. Joseph era expert in arte martiale. Am luptat o vreme. A fost infernal de greu, dar l-am invins! L-am omorat! I-am rupt gatul! Apoi, am luat inelul si ranile mi s-au vindecat. Am mers la vila. Adevaratul Joseph mi-a spus ca trebuie sa calatorim in trecut, cu cateva ore inainte ca Joseph sa se intoarca. Doar asa puteam schimba totul! Deoarece baza militara fusese distrusa, am fost nevoiti sa mergem la alta baza, unde exista o alta masina de calatorie in timp.

Joseph mi-a spus, glumind, ca macar atacurile cu BDT vor inceta. Baza era izolata. Pe un camp nesfarsit. Lanuri de porumb se intindeau pana la orizont. Langa, era un oras mic, genul de loc unde nu se intampla nimic niciodata. Am trecut de el. Am condus mult prin pustietate, pana am ajuns la baza militara. Era mare, inconjurata de garduri electrice. Am intrat. Joseph le-a povestit totul. Ei au acceptat sa calatorim in trecut. Din pacate, masina lor se defectase, asa ca eram nevoiti sa mai asteptam. Nu ne grabeam. Am fost informati ca reparatiile urmau sa mai dureze cam 2-3 ore. Am decis sa exploram baza militara. Joseph m-a rugat sa nu merg in Pavilionul 13. In rest, eram liber sa explorez baza. Joseph si-a intalnit niste vechi amici, ofiteri de rang inalt, cu care s-a dus la un chef. Au comandat bere si pizza. Eu n-am vrut sa merg cu ei, desi am fost invitat.

Nu voiam sa ma simt prost sau ,,in plus". Era vorba totusi de prieteni vechi. Am explorat baza. Am cunoscut oameni noi. Fara sa-mi dau seama, am ignorat rugamintea lui Joseph. In Pavilionul 13, erau celule securizate. Peretii erau de sticla. Inauntru...nu era nimeni! Erau cate 10 celule pe un rand. 20 in total. 19 erau goale, dar a 20-a nu. Am vazut un tanar inauntru. Parea ca ii este asigurat tot confortul. Avea un pat comod, mancare, tot ce avea nevoie.

-Da, stau comod, multumesc de grija! mi-a spus el. Imi citise gandurile. M-am uitat in ochii lui si am realizat ce era. Un hibrid O-U de nivel I. Am vrut sa plec, dar ceva ma tinea in loc.
-Da, sunt ceea ce crezi, dar nu sunt cum crezi. Daca ai timp, o sa iti spun adevarul. Daca nu, vei continua sa fii o victima a minciunilor si manipularii unui mare maestru in aceasta arta: Joseph Glasswasher. Oricum, iti urez o zi buna!
M-am apropiat de celula. Eram curios.
-Mi-a spus ce sunteti. Mi-a spus despre Umbre.
-Te-a mintit despre ,,Umbre".
-Ai...ai o alta versiune a povestii?
-Da, am! Ai incredere in mine si vei fi rasplatit cu adevarul. Nu iti cer nici macar sa ma eliberezi. Am ajuns sa-mi accept soarta. Tot ce te rog sa faci este sa-ti deschizi inima si mintea.
Eram plin de incredere. Era ceva in vocea lui care imi dadea incredere, care ma facea sa-mi pun intrebari. Parea sincer.
-Acum multa vreme, rasa noastra a venit pentru a va ajuta sa progresati. In lumea noastra nu exista conflicte, nu exista nimic rau. Exista doar pace, iubire si intelegere. Exista armonie deplina si fiecare dintre noi cunoaste valorile spirituale. Pe baza lor, ne-am cladit civilzatia si societatea. Asta ne-a permis sa evoluam tehnologic intr-un mod incredibil. Suntem cea mai evoluata rasa din univers. Atunci, liderii nostri intelepti au decis ca si alti locuitori ai universului trebuie sa impartaseasca aceste valori. Trebuie sa ii invatam ca distrugerea e ceva rau, ca pacea e buna. Sa ii ajutam sa inteleaga adevaruri simple, dar cuprinzatoare si profunde. Sa fim o lumina in intunericul din mintile si inimile lor.

-Si pe Pamant?
-Da, am ajuns si pe Pamant. Am vrut sa va ajutam. Am vrut sa va facem bine. Avem puterea sa va schimbam societatea. Va putem vindeca toate bolile, va putem oferi tehnologia nemuririi si tineretii vesnice, putem sa va rezolvam probleme ca foametea, saracia, razboiul, criza economica si multe, multe altele cu care voi, ca si alte civilizatii inca insuficient evoluate, inca va confruntati. Ne-am oferit ajutorul, dar am intampinat ostilitate. Am inteles atunci ca liderii vostri nu doresc o schimbare in bine. Ei vor sa va tina in saracie si ignoranta ca sa se imbogateasca ei si mai mult! Dupa cum umbla o vorba pe la voi :,,saracii devin si mai saraci, iar bogatii si mai bogati.". Ei vor sa se perpetueze o stare de frica, de teroare, de razboi. Doar prin teroare si manipulare isi pot ei mentine functiile. Ei sunt controlati de marile corporatii, de guverne corupte. Ei pot, dar nu vor, sa opreasca tot raul care va bantuie lumea. Nu au niciun interes sa o faca. Nu le pasa de sutele, zecile, miile si milioanele de vieti care se pierd.

Il ascultam fascinat. Uitasem de ce facusera ei pe Sing'l. Uitasem tot ce stiam pana acum. Eram absorbit de discursul tanarului. El a continuat:
-Am cerut atunci sa fim prezentati oficial rasei umane. Voiam sa va spunem versiunea noastra a povestii, sa oferim celor ce doresc, o alta varianta, o sansa la o viata mai buna. Sa il lasam pe fiecare om in parte sa aleaga pentru el. Astfel, speram sa salvam cat mai multi oameni cu putinta, chiar daca multi nu ar fi acceptat ideile noastre.
-Si...si ei ce-au facut?
-Ne-au capturat! Ne-au inchis in celule! Ne-au blocat orice sansa sa intram in contact cu civilizatia voastra. Apoi, pentru cine a ajuns la un anumit nivel de cunoastere, asa ca tine, ne-au demonizat. Au mintit ca suntem o rasa malefica. Au spus ca voiam sa aducem moarte si distrugere, dar ca ei va vor apara de noi. Era si este esential pentru ei sa cultive o frica teribila fata de noi. Am ales un grup de oameni curajosi, numiti ,,Stapanii", pe care noi am reusit sa ii instruim. Ei au facut parte dintre cei cu care am intrat initial in contact dar care, spre deosebire de ceilalti, au fost mai deschisi la minte. Ei au fost invatati de noi tot ce era nevoie. Desi noi suntem inchisi intr-o incercare de a ascunde adevarul, ei lupta pentru dreptate, pentru mesajul nostru, pentru o lume si o viata mai buna pentru rasa voastra. Nu suntem monstrii din povestile voastre. Suntem luptatori ai Binelui. Este o lupta aici. Nu e ceva nou pentru noi. Nu toate rasele ne-au acceptat mesajul de la inceput. Multi s-au impotrivit, unii inca mai brutal decat voi. Doar tu poti hotara asupra ta. Asta era si vointa noastra: ca fiecare om sa aleaga ceea ce crede ca e bun si adevarat. Dar tu, prieten iubit, ai facut alegerea potrivita? Esti sigur ca lupti de partea cui trebuie?

Atunci, chiar cand eram pe punctul de a ceda, chiar cand eram dispus sa il cred fara rezerve, ,,cineva" mi-a luminat mintea! Am realizat ca imi este sugerat ce sa cred si asta nu era niciodata un lucru bun! Mi-am adus aminte de Sing'l si am raspuns:
-Da, dar pe Sing'l ce ati facut? Ati obtinut puterea si...le-ati adus pace? Cum ramane cu teroarea? Cu locuitorii sacrificati pentru voi? Ca aia nu de bine ce le era v-au izgonit, altfel va gaseam acolo si astazi drept ,,lideri intelepti".
Atunci, tanarul si-a schimbat infatisarea. Nu era hibrid ci...ci o UMBRA! Ochii lui erau ca doua gauri negre ce absorbeau totul din jur. Parea ca nu mai aveam aer, fiind pana si el absorbit de ochii fiarei! M-am intors si am fugit. Am alergat mult. Inima imi batea atat de tare, incat o auzeam. Si frica, era o frica cum nu mai simtisem niciodata. Am dat peste Joseph si cativa ofiteri. Vazandu-ma de unde vin, mi-a spus zambind:
-Te-am rugat sa nu mergi in Pavilionul 13! Acolo isi tin ei ,,scheletele din dulap", a continuat el gluma. Asta m-a linistit. M-a calmat. Am zambit la randul meu.
-Stai linistit, oricum nu e nimeni acolo! Am...am avut cativa hibrizi de nivel II, dar sefii cei mari au decis sa ii transportam la Washington. Nu mai avem ,,clienti" cam de vreun an de zile!
Am inghetat! Deci Pavilionul trebuia sa fie pustiu?

Am mers la unitatea militara din orasul nostru. Trupele s-au postat in fata masinii de calatorie in timp. Toti aveau armele pregatite. Joseph din viitor a sosit. N-a apucat sa faca nici macar un pas, ca soldatii l-au umplut de gloante! Apoi, ne-am dus acasa. Am cerut-o in casatorie pe Diane. A acceptat! A fost cea mai fericita noapte din viata mea.

Au urmat multe zile fara niciun eveniment. Intr-o zi, eram liber. Am mers la frigider sa-mi iau ceva de mancare. Privirea mi s-a intunecat. M-am trezit intr-un salon de spital. Eram pazit de soldati inarmati. Eram singur un salon. Peste o vreme, a sosit Joseph. M-a luat de acolo si mi-a spus ca trebuie sa calatorim in trecut. Tot ce scriu acum e bazat pe ce mi-a fost povestit de altii. Umbra m-a ,,infectat". In perioada in care nu eram constient, am facut multe rele. Sa incep cu inceputul. Chiar dupa ce mi-am pierdut cunostinta, Diane s-a apropiat de mine. M-a intrebat daca sunt bine. Cu puterea mintii, am facut un cutit sa zboare pana in mana mea. Apoi, am atacat-o pe Diane. Am injunghiat-o in repetate randuri pana am ucis-o. Atunci, auzind zgomot si urlete, Joseph s-a apropiat de mine, insotit de cativa bodyguarzi.

Cu miscari rapide de lupta, am folosit cutitul sa ii ucid rand pe rand. Joseph a apucat sa fuga. A realizat ce mi s-a intamplat. L-am urmarit.Joseph a sunat dupa ajutor. A venit un grup de soldati. Inainte sa apuce Joseph sa le explice despre ce e vorba, au tras asupra mea. Gloantele s-au oprit in aer. Am mers printre ele. Au cazut la podea. Apoi, am inghetat timpul. Am smuls mitraliera unui soldat si am folosit-o sa ii umplu de gloante pe ceilalti. Timpul si-a revenit la normal. Au fost chemate intariri. Eram ca un fel de K'rena'h! Acum intelegeam(dupa ce mi s-a povestit tot ce am facut) ce s-a intamplat cu el. Fusese ,,infectat" ca mine. De-asta tradase echipa de vanatori.

Am continuat lupta cu un alt grup de soldati. Ei au aruncat cu grenade in mine, intr-o incercare disperata de a ma opri. Am oprit grenadele in aer si le-am proiectat impotriva atacatorilor. Exploziile le-au sfasiat trupurile. Am inaintat, luptand mereu. Devenisem o masina de ucis! Hoarde de inamici s-au napustit in vila, doar ca sa isi cunoasca sfarsitul. A venit si echipa speciala a lui Joseph, dar n-au reusit mare lucru. M-au incetinit putin. I-am spulberat! Atunci, a fost aruncata asupra mea o plasa.

Am fost capturat. Am fost adus la un spital secret, folosit pentru oficialii de rang inalt si agentii secreti raniti in lupte tot la fel de secrete. Din fericire, eram singurul ,,pacient" in acel moment. Am fost ,,curatat" prin metode ce nu mi-au fost dezvaluite. Asta a fost tot! Mi-a parut rau, insa, calatorind in trecut, am schimbat totul. Joseph a detectat Umbra in vila cu cateva secunde inainte sa se apropie de mine si sa ma ,,infecteze". Vazandu-se descoperita, Umbra a disparut. Si-a alterat vibratiile astfel incat s-a teleportat in alta dimensiune.

Au urmat alte zile obisnuite. Incepuseram sa uitam de lupta cu Umbrele si Stapanii. Mai era timp! Intr-o zi, am primit o misiune. Trebuia sa ne infiltram in tabara unui lider razboinic din Africa. Father-M, dupa cum era poreclit, fusese un preot catolic recrutat din randurile populatiei autohtone. A slujit intr-o biserica un numar de ani, pana cand a fost acuzat pe nedrept de pedofilie.

Din pacate, un alt preot local era invidios pe succesul de care se bucura Father M. Cu stilul lui modern, cu unele glume si fiind mereu bine dispus si avand mereu cate o vorba buna pentru oricine, Father M a devenit celebru si iubit! Toti voiau sa mearga la el. Preotul rival isi vedea zi dupa zi biserica goala. Invidia a pus stapanire pe el si a hotarat sa isi elimine rivalul prin orice mijloace. I-a inscenat ceva groaznic. Cariera lui Father M s-a terminat. A facut inchisoare. A devenit alcoolic. A renascut un om nou. A devenit, nu se stie cum, un ucigas nemilos si un general malefic intr-o armata artificial creata. Lupta in Somalia, unde ii era baza, dar trupele sale terorizau populatiile din diferite tari africane.

Joseph mi-a promis ca ne vom intoarce pana la nunta. Era tot o gluma, avand in vedere ca nunta era programata peste foarte multa vreme. Urma sa calatorim tot sub acoperire. Joseph primise un contract pentru securitatea vilei unui prosper om de afaceri din Africa de Sud: Richard Vander - Kroeppe. Joseph construise deja sistemele lui de securitate, doar ca nimeni nu stia asta! Cei doi erau prieteni buni. Apoi, urma sa ,,hotaram pe loc" sa efectuam un circuit turistic in zona. Am facut exact cum am planuit. Am ajuns in Africa de Sud, de unde am fost preluati de limuzina lui Richard. Am fost dusi la vila acestuia. Am avut parte de o primire calduroasa!

Am petrecut la omul de afaceri cateva zile, apoi ne-a dus sa rezervam circuitul. Am urcat in autocar. Turul era oferit de o companie internationala de profil. Totul a decurs normal. Joseph a cerut ghidului sa ne lase in Somalia, unde aveam niste prieteni. A acceptat. Doar astfel am putut sa intram pe teritoriul generalului inamic fara sa-i dam de banuit. Ajunsi acolo, ne-am infiltrat rapid in grup. Banda lui Father M care se considera o ,,armata" era doar o gasca de betivi prost anternati, dar inarmati pana in dinti. Multi erau jegosi, nespalati, plini de muste. Dar se dadeau mari razboinici. Din discutiile de la crasma, am aflat multe despre ei. Apoi, ne-au condus in tabara lor. Erau destul de bine organizati. Erau si multi copii. Copii cu AK-47 si lansatoare de rachete! Am vazut unii soldati citind din Biblie. Doar ca nu aveau decat Vechiul Testament.

Ne-au spus ca Father M le interzicea sa citeasca, sau macar sa se apropie de Noul Testament. Nu voia sa ii ,,inmoaie". Voia sa ii faca duri! De altfel, studiind o astfel de ,,Biblie" am vazut subliniate doar cele mai dure pasaje, cele mai brutale si mai violente posibil! L-am cunoscut, in final, si pe Father M. Era bine imbracat, la costum. Arata bine si parea vesel. Afland cine suntem, ne-a tratat foarte bine! Ne-a vorbit frumos, ne-a facut sa radem.

Dupa vreo cateva zile in compania lui, incepusem sa am indoieli referitoare la misiunea noastra! Acesta era omul pe care trebuia sa-l ucidem? I-am impartasit indoielile mele lui Joseph, care insa m-a asigurat ca era un adevarat monstru. Am decis sa nu il cred. Father M era bland, bun si ii trata pe toti cu respect. Intr-o zi, ne-a dus in oras. La vederea noastra, toti s-au ascuns care incotro. Father M a comandat o shaworma si o bere. Imaginea era epica. Un om in cel mai scump costum, intr-un bolid de lux, cu elicopterul privat in spate si mancand o shaworma si apoi avand o cutie de bere ieftina in cealalta mana. M-am distrat.

Am inceput sa ma intreb daca nu cumva reputatia lui era inegala cu omul din spatele ei. Daca nu cumva o parte din faptele sale erau doar ,,legende urbane", povesti, minciuni ordinare. Sigur, poate isi trimitea sleahta sa mai provoace violente, dar poate o facea in legitima aparare, poate incerca sa demonstreze ceva...Ii gaseam scuze deoarece imi placea de el ca om. Incepusem sa ma gandesc la un mod prin care sa il lasam si sa traiasca, si sa rezolvam misiunea cu succes. Dar, chiar cand eram convins ca misiunea noastra e total gresita, am fost martor fara voie la ceva ce mi-a dovedit cat de mult ma inselasem. Am vazut monstrul din spatele mastii! Intr-o noapte, pe cand mergeam la baie, am auzit scandal. M-am apropiat si am privit prin usa intredeschisa. Era Father M cu cinci soldati in genunchi si altii langa el cu armele pregatite.

Father M era foarte manios pe ei pe motiv ca, dupa ce au ras de pe fata pamantului 5 sate intregi, la al 6-lea au gasit patru mame cu bebelusii si copiii in brate si li s-a facut mila. Au decis sa le crute viata si s-au retras. Father M a luat un pistol si a executat personal soldatii unul cate unul. Apoi le-a ordonat celorlalti sa mearga si sa ,,termine treaba". Am fugit si m-am ascuns. Soldatii erau pregatiti de actiune. Urmau sa ucida niste dusmani infricosatori: Patru mame si doi bebelusi. Si doi copii putin mai mari, de 5-6 ani...L-am trezit pe Joseph. A fost gata in 1.4 secunde! Mi-a spus ca, daca intervenim acum, trebuie sa mergem pana la capat. Seara trebuia sa se termine cu moartea lui Father M. Am acceptat asta!

Ne-am tarat pana la o masina. Am furat-o si am condus spre atacatori. Luand-o pe un alt drum, am ajuns in sat inaintea lor. Am pregatit apararea. Joseph a construit capcane din diverse obiecte. Ne-am incarcat armele si am asteptat. Inamicii au venit. Au sarit din masini si s-au apropiat cu armele pregatite. Unii au cazut in capcanele noastre si au fost ucisi.

Altii le-au evitat. Am tras asupra lor. Ei au ripostat. A urmat o batalie destul de grea. Am castigat. L-am ucis si pe ultimul atacator, apoi am pornit spre tabara lui Father M. Din fericire, toata lumea dormea. A trebuit sa ne strecuram printre soldati. Am ajuns la casa liderului criminal. Am intrat in ea ca niste hoti. Joseph a gasit un sarpe pe podea. L-a luat si l-a pus langa Father M. Apoi, am plecat. In ziua urmatoare, am aflat ca Father M fusese ucis de sarpe. Toti erau tristi. Astfel, am putut pleca fara sa dam de banuit. Am fost condusi de banda lui Father M pana la un fel de aeroport. De acolo, am luat avionul spre casa. In ziua urmatoare, era o intalnire ONU la New York.

Abia ajunsi acasa, a trebuit sa ne pregatim din nou de drum. Joseph si cu mine am plecat acolo. Joseph mi-a povestit, dupa intalnire, ca a adus in discutie si problema trupelor lui Father M. Ei nu trebuiau sa ii urmeze exemplul. Urmau sa primeasca ajutor si sa fie reintegrati in societate. Urmau sa primeasca tot ce aveau nevoie pentru a redeveni cetateni obisnuiti, nu ce erau pana acum sub comanda generalului lor. Urmatoarele zile le-am petrecut vizitand orasul New York. Am mers peste tot, ne-am facut poze. Am mancat la restaurante scumpe, am stat la un hotel de lux, si am trait bine o vreme. Uitasem pe moment de razbunare. Urma si nunta mea, peste numai 2 saptamani. Atunci am primit o misiune care ne-a readus in atentie nevoia de a lupta cu inamicii nostri mai vechi. Urma sa mergem pe alta planeta, Yllyxyn Z-16. Acolo, urma sa ne intalnim cu o rasa de extraterestri umanoizi care ne erau aliati de multa vreme. Fuseseram invitati la ziua printului familiei conducatoare si primisem si misiunea sa obtinem o carte pentru Vatican.

Am mers la baza militara si am luat dispozitivele de teleportare. Inainte sa le folosim, ne-am imbracat cu niste costume speciale, similare cu ale astronautilor. Joseph mi-a explicat ca nu puteam respira aerul de pe Yllyxyn Z-16. Unele planete aveau atmosfera similara cu a noastra, ca de exemplu Sing'l. Dar acestea erau foarte rare. Pe ele puteai calatori si trai normal, putand respira aerul lor ca si cum ar fi de pe Pamant. Altele insa aveau o compozitie total diferita, astfel incat nu puteai respira aerul lor fara sa mori. Extraterestrii de acolo puteau si respirau aerul respectiv. Nu puteau insa respira aerul nostru, de pe Pamant, fiind nevoiti sa poarte la randul lor, casti de protectie, in caz de vizita.

Cei din rasa lui C-rai5(zheeni) aveau abilitatea speciala de a respira aerul oricarei planete, fara niciun dispozitiv artificial. Era o caracteristica a lor si a altor cateva rase. Ne-am luat fiecare cate o rezerva de oxigen, suficienta pentru cinci zile. Era mai mult decat suficient! Astfel echipati, ne-am teleportat la destinatie. Planeta era desertica in mare parte. Arhitectura cladirilor era diferita de cea de pe Terra, insa semana putin cu cea din civilizatiile orientale antice(sumeriana, egipteana, babiloniana, etc.) in diferite combinatii. Materialele erau diferite, de culori si forme inexistente la noi. Ne-am apropiat de o cladire. Intram intr-un oras.

Am mers o vreme printre case. Oamenii fugeau la vederea noastra. Stilul orasului era extraterestru. Era diferit de cele din Antichitatea noastra. Am baut apa dintr-o fantana. Asta puteam! Apoi, ne-am dus spre o cladire inalta, fortareata unde locuiau conducatorii. Era un fel de palat cu ziduri masive de piatra. Ne-am oprit in fata unui camp de forta care ne-a impiedicat inaintarea. De camp s-a apropiat un om in haine ciudate. L-am rugat sa ne dea drumul, spunandu-i pentru ce am venit. Ne-a refuzat!

Am fost rugati sa revenim a doua zi. Am acceptat. Nu era nicio graba. Ne-am intors in oras. Era o combinatie de piatra si tehnologie. Usile culisau in ziduri. Stalpi de laser se ridicau din pamant pentru a lumina zona. Erau inscriptionati cu simboluri necunoscute noua. Oamenii aveau dispozitive de comunicare similare cu telefoanele noastre mobile. Un localnic ne-a primit in casa sa. Ne-a dat de mancare si apa. A apasat un set de butoane. Un zid de piatra a culisat in sus si doua paturi au iesit de sub el, culisand inspre noi. Erau high-tech, semanand cu un fel de carapace de testoasa. De deasupra lor, a tasnit un fel de gaz care ne-a incalzit. Joseph ne-a spus ca e versiunea lor de ,,patura".

In dimineata urmatoare, am mers din nou la palat. Nu am primit acces nici de aceasta data. Ne-am enervat! Am spus motivul prezentei noastre, dar am fost ignorati si trimisi la plimbare. Mai aveam reserve de oxigen pentru 4 zile. Joseph s-a enervat. A spus ca trebuia sa fie o neintelegere si a propus sa ne teleportam inapoi pe Pamant. Am acceptat bucuros! Doar ca s-au defectat. Erau stricate. N-am putut sa ne teleportam. Joseph si cu mine ne-am retras in mijlocul orasului. Am luat loc pe marginea fantanii sa examinam problema. Joseph a observat ca nu se stricasera din greseala. Cineva ,,lucrase" la ele special pentru asta. Au fost ,,aranjate". M-am panicat.
-Ce facem acum?
-Mai avem patru zile, sigur gasim noi o solutie...

Ne-am intors la palat, hotarati sa intram. N-am gasit nicio intrare in cladire. Toate erau pazite de garzi infricosatoare. Aveau armuri energetice, sabii laser si arcuri cu plasma, similare cu cele de pe Sing'l. Ne-am intors in oras. Am profitat de restul zilei pentru a explora, pe cat posibil, planeta. Noaptea, am dormit la acelasi localnic. Am aflat ca, in palat, existau dispozitive de teleportare si nave spatiale. Localnicul ne-a invitat la o petrecere in centrul orasului. Am acceptat. Ajunsi acolo, am vazut localnici mancand un anumit fruct. Joseph mi-a explicat ca este versiunea lor pentru notiunea de alcool. Ei mancau fructul la petreceri si ocazii diferite. Unii erau dependenti de el. Din fericire, exista un tratament: magia. Da, ei credeau in magie si aveau ,,vrajitori". Am gustat si noi din el, dar n-am simtit nimic. La noi nu avea niciun efect. Nici la ei n-ar fi avut niciun efect alcoolul nostru. Ar fi putut bea o cisterna de alcool fara sa simta niciun efect, dupa cum si noi puteam manca o tona de fructe de-ale lor ca si cum am manca niste mere! Curand, efectul fructului s-a facut simtit. Oamenii si-au ,,dezlegat limbile" si au vorbit liber.

Astfel, am aflat ca nu erau tocmai multumiti de conducatorii lor. Unii chiar ii urau din suflet! Altii mi-au spus ca nu cred in religia promovata de ei. Cultul unei rase numite ,,Stramosii". Ei le-au lasat relicve de o mare putere. Din descrierea uneia de catre un fost ,,preot" insarcinat cu paza sa(ok, nu avea voie sa dezvaluie asa ceva, dar alcoolul, adica fructul...l-a determinat s-o faca!), ne-am dat seama ca era vorba de un dispozitiv de teleportare similar cu al nostru. Era esential sa ajungem la el!

Ziua urmatoare(mai aveam 3 zile) ne-a venit o idee. Am aflat de la localnici ca 1. Ajunsesem cu o mie de ani prea tarziu pentru petrecerea respectiva(tot ,,lucratura" inamicilor nostril) si 2. Locuitorii palatului erau mandri de religia lor si dornici sa o impartaseasca cu oricine! Oricine era sincer interesat sa invete despre asta era mereu binevenit in palat. Ne-am prefacut interesati! Ne-am apropiat de campul de forta si am discutat cu paznicul. I-am spus ca, in timpul petrecut in orasul de langa palat, am aflat despre religia Stramosilor si am devenit interesati sa aflam mai mult. Am vazut un zambet pe fata paznicului. A dezactivat campul si ne-a permis sa il urmam in palat.

Ne-a condus printr-o curte interioara, pana in biblioteca. Era o cladire incorporata in palat. Avea rafturi ce se ridicau pana la cer. Paznicul a facut cinci carti sa se teleporteze de pe raft in fata noastra. Trebuia sa le citim. Eram obligati sa petrecem cel putin doua ore in biblioteca, pentru a ne dovedi seriozitatea. Am inceput sa studiez cartile. Primele erau neinteresante. Vorbeau despre originea planetei, despre plante(am aflat ca existau cateva paduri, dar foarte rare si o delta a unui fluviu, locuita de triburi salbatice). Erau adevarate tratate de biologie, botanica, medicina, astronomie, etc. Apoi, devenea interesant. Vorbeau despre rasa cunoscuta drept ,,Stramosii". Ei au calatorit din galaxie in galaxie in cautarea unei arme impotriva dusmanilor lor, rasa Umbrelor. Se vorbea despre evenimente petrecute intr-un timp ireal de indepartat: un alt univers, o dimensiune 4 sau 5D, evenimente care precedeau Big Bang-ul. Era vorba de rase de cateva zeci sau sute de miliarde de ani-lumina vechime!

Am aflat despre originea Umbrelor si a Stramosilor. Acum multa vreme, exista o planeta pe care existau doua tari. Locuitorii traiau in buna intelegere. Apoi, unii au descoperit o tehnologie avansata. Au folosit-o sa isi asupreasca semenii. Atunci, a izbucnit un razboi intre cele doua tari. Si ceilalti au descoperit tehnologia avansata, asa ca lupta a devenit egala. A fost un razboi cu arme devastatoare. S-au folosit arme nucleare, biologice, si genetice. Am citit descrieri tehnice infricosatoare ale diverselor tipuri de arme folosite atunci. Joseph a decis sa luam cartea respectiva, pentru inginerie inversa...Armata tocmai obtinuse niste arme nemaivazute! Au murit foarte multi locuitori ai planetei respective. Miliarde si sute de mii de miliarde. Supravietuitorii, atat dintr-o tabara, cat si din cealalta, au fugit in nave spatiale. Au calatorit intr-o dimensiune diferita(folosind tehnologia avansata) in care timpul era diferit. Asta le-a permis sa evolueze in cinci minute cat altii in cinci milioane de ani!

Au dus razboiul nu doar in universuri paralele, ci si in alte dimensiuni. Interesant, scria si despre elemente ale religiilor pamantesti: rai, iad, etc. Au mers in diferite dimensiuni spirituale, in diferite zone in si din afara timpului. Atat erau de avansati! De altfel, in unele descrieri vorbeau de faptul ca au venit si pe Pamant acum multa vreme. Atunci, s-au impartit in tabere rivale: Umbrele si Stramosii(numele lor originale erau N'kharykh si Z'rello'oykh). Intr-un mare razboi, cei din rasa Stramosilor, ajutati de alte fapturi din diverse dimensiuni, au reusit sa inchida rasa Umbrelor intr-o dimensiune din afara timpului, numita ,,Inchisoarea Sufletelor". Era o inchisoare infinita, adimensionala.

Nu se poate defini in termeni omenesti. In timp(conform perceptiei noastre), Umbrele au gasit o cale sa evadeze si astfel au intrat din nou in universul nostru. Scopul lor era sa distruga cat mai multe rase pentru a ii determina pe Stramosi sa revina pentru lupta finala! Stramosii au ajuns acolo in incercarea de a scapa de Umbre dupa un alt razboi, in care au fost infranti. Inainte sa piarda lupta, Stramosii au calatorit pe diverse planete, inclusiv Pamantul si cea pe care ne aflam. Au vrut sa lase in urma ceva, sa colonizeze noi lumi, sa isi refaca societatea. Atunci au scapat Umbrele si au atacat! A fost razboi si Stramosii au ales sa paraseasca planul fizic. Stiind ca pot fi invinsi, au preferat sa nu revina pentru un nou razboi. S-au refugiat undeva unde Umbrele nu pot ajunge. Au lasat insa o poarta a puterii(Poarta lui Hyr'kn de pe Sing'l.) si, codat genetic in anumiti eroi, informatiile si abilitatile necesare pentru a izgoni Umbrele inapoi in ,,Inchisoarea Sufletelor"(pentru asta era Poarta lui Hyr'kn, prin care au sosit inapoi in universul nostru! Tot prin ea trebuiau sa fie trimisi inapoi). Am citit multe altele si mai interesante, dar Joseph m-a rugat sa le tin pentru mine! Imediat dupa ce am terminat ultima carte, am fost ,,teleportat psihic" pe planeta originala, inainte de razboi. Eram intr-o cladire imensa, rotunda.

Am vazut lumina curbandu-se langa mine. Am vazut un copac artificial. Am vazut spatiul si timpul facand un cerc in jurul meu. Vedeam, ca in oglinzi, diferite evenimente trecute si viitoare de pe diverse planete, inclusiv de pe Pamant. In fata mea s-a materializat un fel de om in haine de o culoare indefinibila, un fel de energie ce-si modifica mereu structura. A spus ca am fost ,,pescuit" din vremea mea si adus pe planeta Stramosilor si a Umbrelor, intr-o perioada de pace si prosperitate, inainte ca cele doua popoare sa devina rivale. Mi s-a cerut sa nu ating nimic, altfel voi ,,ingheta" in afara timpului, ramanand prizonier pe veci in acea cladire.

- Homo Sapiens, Eu sunt Stapanul Orasului si Profetul neamului N'Kharykh.
-Nu esti de aici, nu? am intrebat eu simtind in adancul meu raspunsul.
-Noi, cunoscuti printre urmasi drept Stramosii, am parasit lumea voastra acum multa vreme. Exploatand legatura cuantica indestructibila prin spatiu si timp, am reusit sa vin, pe moment, in planul fizic. A aratat spre scheletul unui alt om, in haine ciudate. El era adevaratul Stapan al Orasului si Profet al unuia dintre popoarele originale. Stramosul era doar o manifestare a lui, o versiune din viitor.
-Nu am mult timp, Homo Sapiens, asa ca va trebui sa ma asculti: Eu am avut darul sa vad in viitor, si am vazut un mare razboi venind spre noi! Dar am vazut si cum sa il evitati: Cei din neamul Z'rello'oykh trebuie opriti in propriul tau timp!
-Umbrele devin din ce in ce mai puternice. Ce se va intampla daca nu ii vom putea opri?
-Universul vostru va fi distrus. Armaggedon, in limba voastra. Sfarsitul vostru a fost prezis de mii de ani, chiar de cei din neamul Homo Sapiens. Neamul tau. Dar inamicii vostri vor sa il aduca mai devreme decat era planuit. Si li se va da libertatea sa o faca!
-Deci sfarsitul lumii poate fi oprit?
-Doar amanat. Nu oprit.
-Dar este important sa nu se produca inainte ca Umbrele sa fie infrante, am zis eu. Puteam automat citi gandurile celui din fata mea.
,,Si nici cand vor Umbrele". Am observat ca pot sa vad gandurile, ca niste obiecte solide. Ele pluteau prin incapere. Astfel, am realizat ce vrea sa spuna Stapanul Orasului. Am vazut numele si imaginile tuturor raselor avansate din univers.
-Ca sa infrangeti neamul rival, trebuie ca, pentru batalia finala, toate aceste neamuri sa fie ca unul!
-Adica sa se uneasca!
Mi-a dat dreptate. Am discutat multe, dar o sa le tin secret, fiind lucruri foarte socante. In acel moment, am revenit in biblioteca. I-am povestit totul lui Joseph. El a spus ca va fi de acord si ca stie personal membri ai unora dintre aceste rase. Prioritatea era sa scapam cu viata! Cele doua ore s-au scurs, si paznicul a venit sa ne anunte.

blacktiti89, on 02 august 2014 - 12:37, said:

Edited by Bob493, 02 August 2014 - 14:18.

Frumoasa poveste

Cea de-a 3-a zi era pe la mijloc. Am primit permisiunea sa vizitam palatul pe interior, dar doar locurile cu semnificatie pentru religia lor. De fapt, constructia era palat, templu, gradina privata, loc de relaxare, piata si chiar spital. Toate pentru conducatori. Eu si Joseph ne-am desprins de ghid si ne-am strecurat prin diferite incaperi. Cautam dispozitivul de teleportare. Ne feream mereu de garzi. Am folosit un tunel la un moment dat, care ne-a facut legatura cu o alta zona a palatului. Ajunsesem intr-o zona interzisa. Peretii erau plini de inscriptii in relief cu mesajul transmis. Alte imagini aratau modul infiorator in care urmau sa fie ucisi cei care patrundeau ilegal in zona.

M-am speriat putin, dar am continuat. Ne-am ascuns de un grup de garzi care au avansat rapid pe langa noi. Am ajuns intr-o sala cu un puzzle. Joseph si cu mine l-am rezolvat. S-a deschis un pasaj secret spre o noua camera. Relicva, dispozitivul cautat, era suspendata deasupra solului, inchisa intr-un camp antigravitational. Pentru a il dezactiva, era nevoie sa rezolvam un alt puzzle, de data asta mult mai complicat. Am petrecut multa vreme gandindu-ne la solutia lui. Era intr-adevar foarte dificil. Timpul pierdut cu ganditul a dat ocazia dusmanilor sa se apropie. Am rezolvat puzzle-ul, dar...Am fost inconjurati de garzi numeroase. Nu aveam timp sa folosim dispozitivul. Am fost dusi la subsol, in inchisoarea palatului. In loc de gratii, erau campuri de energie. Atingerea lor era dureroasa! Oricum, chiar daca am incercat sa evadam, chiar indurand o durere cumplita, nu am reusit sa il strabatem, fiind impinsi inapoi cu o forta incredibila. Ziua s-a terminat. Am dormit in celula.

Mai aveam oxigen doar pentru doua zile! Oricum, nu puteam scapa! Am inceput sa cautam o cale de a scapa. N-am reusit! Nu exista niciuna. Atunci, a venit liderul palatului. Stapanul lumii. Nu am vazut decat ca are o privire ucigatoare si un fel de costum high-tech, ca un robot...decorat cu bijuterii si aur. Scurt, ne-a spus ca suntem condamnati la moarte pentru ca ne-am batut joc de religia lor. Urma sa fim executati in cateva ore. Asta ne-a mai linistit. Urma sa ne folosim de prilej pentru a incerca sa evadam. Am stat. Au fost ore chinuitor de lungi. Apoi, am fost luati de garzi si dusi spre locul de executie. Am ajuns in curtea interioara a palatului. Am fost trantiti la pamant. Atunci, ne-am amintit ca inca mai purtam dispozitivele de teleportare. Desi defecte, poate inca mai aveau vreo folosinta. Am apasat pe ele si ne-am teleportat in afara palatului. A fost un ultim efort din partea dispozitivelor, care s-au si defectat definitiv cu aceasta ocazie! Ajunsi in orasul de langa, am aflat ca suntem vanati. Din fericire, lumea se saturase de tirania conducatorilor, asa ca urmau sa se pregateasca de lupta. Urmatoarea era ultima zi de oxigen. Daca nu ajungeam la dispozitiv pana la sfarsitul zilei, urma sa murim. Nici n-am terminat bine de discutat despre asta ca Rron, liderul rebeliunii, ne-a spus ca lupta ar putea dura chiar si o luna de zile! Si asta in cel mai fericit caz. Ne-am petrecut noaptea invatand sa le folosim armele. De dimineata, am pornit la razboi. A fost o batalie epica. Inamicii au iesit din palat, pregatiti de lupta. Ca in Antichitate, au format divizii de lupta ce au avansat in formatie spre noi. A fost un schimb de gloante, un razboi fenomenal. Avansam incet, castigand milimetru cu milimetru. Inamicii erau feroce. Duri. Superiori tehnologic.

Dar nu ne-am dat batuti. Ziua a ajuns la mijloc. Timpul ne presa. Le-am povestit rebelilor despre ,,problema" noastra. Ei ne-au spus ca e imposibil sa cucereasca palatul intr-o singura zi, dar stiau un tunel secret. Puteam sa ne strecuram prin el. Era fireste foarte bine pazit. Oricum, rebelii asteptau sa le soseasca intariri si din alte parti ale planetei. Am pornit cu un grup de rebeli sa cucerim tunelul. Nu a fost deloc usor! Si acolo am intampinat o rezistenta enorma. Am luptat cu dusmanii, croindu-ne drum printre ei. Am ajuns la tunel. Mai aveam patru ore de oxigen. Rebelii ne-au asigurat intrarea, punandu-se scut in calea gloantelor inamice. Doar datorita sacrificiului lor am reusit sa ajungem in palat. Am fugit pana la camera cu relicva, dar fusese mutata! In timp ce toti erau ocupati cu razboiul civil, noi am putut circula nederanjati prin cladire. Totusi, am pierdut inca o ora cautand dispozitivul. Fusese mutat intr-o alta locatie, si mai sigura decat cea initiala. Era intr-un templu al Stramosilor. Printre figurile sculptate in piatra, am recunoscut-o si pe cea a ,,Stapanului Orasului'', cu care m-am intalnit mai-nainte! Am observat trei camere cu trei puzzle-uri, fiecare infernal de greu. Din incercari am vazut ca, o singura miscare gresita avea ca rezultat resetarea tuturor celorlalte puzzle-uri. Chiar daca am rezolvat corect 2 dintre ele si la al 3-lea am gresit o miscare, toate se resetau. Se modificau, deci solutia nu mai era aceeasi. Mai aveam o ora!

O singura ora si trei puzzle-uri de rezolvat. Nu ne mai permiteam nicio greseala. Am rezolvat primul puzzle, dar am pierdut o jumatate de ora. Luminite rosii au inceput sa se aprinda pe costumele noastre, avertizandu-ne ca nivelul de aer era scazut. A trebuit sa gandim rapid. Am rezolvat si celelalte puzzle-uri. Mai aveam trei minute! Am alergat spre dispozitiv. Din pacate, o forta nevazuta l-a purtat ca un curent pe un coridor nou format. Era probabil, masura de protectie in caz ca cineva avea sa rezolve puzzle-ul.

A trebuit sa alergam. Doua minute. Mai repede! Si coridorul parea ca nu se mai termina. Un minut! Alarmele sunau ca toti dracii! In final, a trebuit sa ne tinem respiratia, deoarece oxigenul se terminase si noi nu ajunsesem la dispozitiv. Cu respiratia tinuta, am insfacat ,,relicva" si ne-am teleportat inapoi pe Pamant. Am respirat adanc, apoi am fost preluati de medici. Ne tinusem respiratia un pic prea mult! Nu era grav, doar ca nu era nici foarte bine. Am stat in saloane diferite. Fiecare avea cate un doctor personal si o armata de asistente. Facilitatea era, dupa cum am aflat ulterior, top secreta! Mai aveam cateva zile pana la nunta. Din fericire, Joseph apelase deja la o firma specializata si m-a asigurat ca Lucy s-a ocupat de tot in lipsa noastra. Cand ieseam din spital, urma sa gasim totul gata aranjat. Am petrecut cateva zile fara incidente. Era ultima noapte de spitalizare. Nu am avut somn. Vazand asta, doctorul meu personal a venit la mine si am stat de vorba.

Am discutat una alta, am jucat carti, si totul parea sa mearga ok. La un moment dat, doctorul mi-a spus:
-Stii, nu trebuie sa treci prin toate astea!
-Adica?
-Tot chinul prin care ai trecut de cand lucrezi cu Joseph. Nu ai fost obligat sa induri toate astea...
Cerand mai multe detalii, doctorul mi-a spus ca lucreaza pentru Stapani. Ei l-au trimis sa imi propuna sa renunt la Joseph si sa lucrez pentru ei. M-a amenintat ca razboiul nostru era inutil, ca Umbrele sunt infinit mai puternice decat Stramosii si ca vom fi invinsi. Mi se oferea sansa sa ,,schimb taberele" si sa ma aliez cu ,,invingatorii".

Doctorul m-a asigurat ca vechea mea alianta cu Joseph va fi data uitarii si voi fi rasplatit cu bani, putere si faima in noua ordine mondiala. Voi deveni, daca ma voi dovedi vrednic, chiar un slujitor direct al Stapanilor! L-am refuzat in fata. Nu eram un tradator. Doctorul nu a insistat prea mult. M-a rugat insa, la plecare, sa ma mai gandesc la oferta lui si ca voi fi primit in randurile lor indiferent de clipa in care voi decide sa ii urmez. I-am spus ca ma voi gandi, dar era doar din politete, caci eram hotarat sa nu schimb tabara. A sosit si ziua externarii. Am fost intampinati fiecare de persoanele dragi. Joseph de Lucy si eu de Diane. Ajunsi la vila, am vazut ca era pregatita pentru eveniment. Am cunoscut persoanele care s-au ocupat de tot(de la firma de evenimente). Nunta era in doua zile. Diane mi-a prezentat lista cu invitati. Unii erau oameni de top din diverse domenii.  Actori celebri, fotbalisti, regizori, oameni de afaceri. Era practic...crema societatii. Era pana si presedintele. Am vazut si nume cunoscute: Edward, C-rai5, generalul Carter si...Ayyah. I-am povestit lui Diane despre rugamintea lui C-rai5. Am stabilit ca, in decursul nuntii, sa incercam sa ii apropiem unul de altul! A fost de acord.

Am calatorit din nou pe planeta respectiva, de data asta in timpul potrivit. Am obtinut cartea si ne-am intors. A fost o singura zi! Apoi, a venit si ziua nuntii. A inceput totul perfect. Am mers in masini de lux pana la o catedrala imensa. Apoi, am mers la vila, pentru petrecerea privata. Am avut sute de invitati. A venit si o televiziune importanta sa filmeze. Doar prima parte. Am cunoscut VIP-uri din toate domeniile. Am avut invitati importanti de peste tot. Din lume si din univers. Ayyah s-a purtat frumos cu noi, fara aroganta.

Nu am vorbit despre nimic altceva. Am lasat ,,afacerile" la o parte. A fost o petrecere frumoasa. Am aparut si la televizor! C-rai5 si Ayyah au devenit mai apropiati. Eu si Diane am lucrat la asta! La final, au plecat in aceeasi limuzina. Oaspetii au inceput sa plece. A plecat si televiziunea. Apoi, Joseph ne-a platit o luna de miere frumoasa! Era pe o insula pe care ne-a facut-o cadou de nunta. Insula exotica cu o vila imensa pe ea. In loc de garaj, avea un hangar pentru un avion privat. Masinile erau parcate pe aleea din fata cladirii. Dupa luna de miere, am revenit in tara. Joseph ne-a lasat cateva zile sa ne revenim, apoi ne-a dat vesti proaste. Studiase mult si primise si vizitatori de pe Sing'l. C-rai5 si Ayyah au aranjat sa fie transportati cu una dintre navele noastre. Regele de pe Sing'l a spus ca situatia e proasta. K'rena'h devenise liderul unui cult ce urmarea sa reinvie credinta in ,,Zeii cei Vechi". In plus, singurul care avea puterea sa invinga Umbrele era Vn'rir.

Problema era ca Vn'rir nu era inmormantat pe Sing'l, ci pe planeta lui C-rai5, planeta sub ocupatie! Singura solutie era sa recucerim planeta. Monumentul funerar a lui Vn'rir continea informatii despre o arma ce trebuia folosita. Ne-am urcat in nava de razboi, si am pornit spre destinatie. Trebuia sa luptam de unii singuri. Pe drum, am aflat despre rasa invadatoare. Era o specie de extraterestri insectoizi denumita Duul. Rasa Duul isi formase un imperiu intergalactic, cu sediul pe planeta cu acelasi nume. Zheea, planeta lui C-rai5 era o colonie indepartata. Bugetul si situatia interna nu le permitea sa se extinda mai mult, spre norocul nostru! Altfel, eram urmatoarea cucerire pe lista... Ne-am apropiat de planeta. Am lansat atacuri cu armele laser. Pe masura ce ne apropiam, distrugeam cladiri si ucideam inamici cu sutele si miile. Dar pareau infiniti!

Am fost atacati si siliti sa cautam un loc de aterizare. Cateva nave Duul ne-au urmarit. A inceput o batalie aeriana. Ei puteau sa ne cauzeze avarii la nava spatiala. Am aterizat in cele din urma. Am luptat cu dusmanii. La vederea lor, am inceput sa tremur. Dar am pus mana pe arma si am tras. In ziua aceea, am cucerit un sat. Ayyah si C-rai5 luptau umar la umar! Am eliberati alti zheeni, tinuti in sclavie. Cu ajutorul lor, in zorii zilei, am luptat in continuare. Desi cruzi si bine organizati, extraterestri Duul cadeau sub armele noastre. Am mai cucerit un sat. Am mers apoi in fruntea armatelor. Am trecut printre multe ruine. Am cucerit zona din jurul lor. Apoi, ne-am odihnit.

Am intrebat unde este mormantul lui Vn'rir si raspunsul ne-a bulversat! Era chiar langa orasul Sh'en-17, capitala planetei si sediul de unde cuceritorii guvernau colonia. Era pazit cu strasnicie si locul unde cea mai mare parte a armatei era concentrata. Am cucerit inca un sat. Am fost nevoiti sa mergem spre un sat cucerit in zilele precedente sa il aparam de un contraatac inamic. Seara, am facut un plan! Eu si Joseph trebuia sa ajungem in capitala, sa obtinem informatii esentiale. Urma sa intram chiar in palatul guvernatorului! Am mers cu armatele sa cucerim un alt sat. Acolo, dupa o lupta grea, cativa din rasa Duul au acceptat sa se alieze cu noi. Ne-am bucurat de acesti noi soldati. S-au dovedit razboinici buni si loiali. In seara aceea, am mers sa ne infiltram in palat.  Am reusit asta, fiind ,,anternati'' prin misiunea precedenta.

Am auzit discutiile dintre guvernator si o delegatie de pe Duul, planeta conducatorilor. Ne-a bucurat mult ce am aflat! Desi guvernatorul cerea intariri, solii au refuzat. Rasa Duul nu era foarte interesata sa isi pastreze aceasta colonie. Guvernatorul a promis sa lupte cu inversunare, dar a si facut un plan de evadare, in cazul unui esec! Ne-am retras si am mers la trupele noastre cu informatiile obtinute. Inainte, mai aflasem si numarul exact al trupelor de care dispunea armata din colonie(prin accesarea unui terminal cu informatii esentiale). Ajunsi acolo, am vazut ca C-rai5 si Ayyah au devenit foarte apropiati. Le-am prezentat informatia si, afland cat de multi soldati aveam de infruntat, s-au panicat groaznic! Chiar daca stapanii planetei nu mai aduceau intariri, numarul lor tot era coplesitor pentru noi.

Am facut  un consiliu de razboi. Singurul mod de a castiga era daca...(Ayyah a propus asta)...aduceam toate trupele de pe Pamant sa lupte pentru noi! Doar astfel, numarul nostru devenea suficient pentru o victorie sigura. Joseph a comunicat asta prin teleconferinta liderilor lumii. Nu era usor de realizat. Aveau nevoie de cateva zile. Le-am folosit pentru a cuceri noi sate si orase. Am fost contactati din nou. Cererea ne fusese acceptata! Urma sa se intample o teleportare in masa, dar era nevoie de etape. In primul rand, toti soldatii omenirii au semnat acorduri de confidentialitate. Apoi, au fost retrasi in unitati. A fost nevoie de armistitii in toate zonele de conflict. Apoi, s-a intamplat! Intr-o singura noapte, au venit armatele de pe Pamant. Numarul lor era ca nisipul marii. Erau o multime de soldati cu tot cu echipamente.

Toti au fost, indiferent de tara de provenienta, plasati temporar sub comanda noastra. Deoarece nu puteau fi tinuti la infinit fara sa ridice suspiciuni, trebuia sa cucerim capitala cat mai repede! Am pornit la razboi. Am spulberat inamicii si, in noaptea aceea, am cucerit capitala. Guvernatorul si cativa din oamenii sai de vaza au parasit Zheea cu o nava spatiala. Ceausescu reloaded! Nu conteaza, soldatii Duul aliati ne-au spus ca, desi nu stia asta, guvernatorul urma sa fie condamnat la moarte si executat pentru esecul sau.

Am securizat perimetrul. Apoi, armatele Pamantului s-au teleportat inapoi pe Terra. Si asta pana in zorii zilei. Dupa ce ne-am mai linistit, am mers si la mormantul lui Vn'rir. Era o constructie impresionanta. Magnifica. Eu si Joseph am coborat pana la subsol. Speram sa gasim mai multe informatii, dar am gasit chiar...fantoma lui Vn'rir. Ne-a spus ca el a cerut sa ramana in planul fizic pentru a ne ajuta. Ne astepta de cateva zeci de mii de ani. Ne-a impartasit multe informatii si a acceptat sa lupte de partea noastra. A pus o singura conditie: Sa nu mentionam asta niciunui locuitor al planetei Sing'l, pentru ca riscam sa fim executati daca spuneam asta! Ar fi fost de neacceptat pentru ei, care il cinstesc pe Vn'rir ca pe cel mai mare erou al rasei lor. Am acceptat. A urmat o vreme de petreceri. Trebuia sa sarbatorim recucerirea planetei. C-rai5 si Ayyah au devenit de nedespartit! Asta m-a bucurat. Apoi, back to business! Ne-am teleportat inapoi pe Pamant. Vn'rir n-avea nevoie de nimic, putand calatori oriunde, oricand. Trebuia acum sa obtinem alianta tuturor raselor evoluate din Unvers. Cei din rasa lui C-rai5 erau primii. Era de la sine inteles ca vor accepta alianta. Pamantenii au fost de acord.

Aveam o lista mare cu rase si diferite fiinte. Spre surprinderea mea, pe lista nu erau doar extraterestri, ci si vampiri, varcolaci, elfi, goblini si un neam de uriasi de pe o planeta inghetata. Si mai era si rasa Duul careia, dupa ce ii smulsesem colonia, trebuia acum sa ii castigam alianta! Insa era nevoie de timp si...nu era nicio graba. Era un fel de ,,to do" list. Am avut cateva zile libere. Am mai obtinut o carte dintr-un castel bantuit, dupa ce Joseph a mai facut odata pe Ghost Buster-ul! Am primit vizita lui C-rai5 si a lui Ayyah. Ayyah a decis sa se mute la C-rai5! Am dus-o si pe ea sa viziteze orasul. Am dus-o la un magazin de moda, cu articole de lux. A golit cardurile! Apoi, am facut pe soferul. Am dus-o la gradina zoological, dar nu a reactionat ca C-rai5. Referitor la animale, si ea le considera prizonieri de razboi dar a comentat ca ,,probabil isi merita soarta!". N-a incercat sa le elibereze. Apoi, am mers sa ne plimbam intr-un mall. De noi s-au apropiat trei tineri. Pareau cam ,,veseli", probabil de la prea multe etnobotanice. Unul a pus mana pe fundul lui Ayyah. Am inlemnit! Ayyah a facut la fel. Si-a pus mana pe posteriorul tanarului.Tinerii au ras.
-E dornica! a spus unul.
Altul a flancat-o. I-a propus sa mearga la el acasa. Ayyah a refuzat. Tinerii au incoltit-o. Am incercat s-o apar, dar unu' mi-a zis:
-Hey, gaseste-ti propria tarfa.
Unul a incercat sa o atinga din nou, dar Ayyah I-a rupt mana! Atunci, tinerii au atacat. Ne-am luptat cu ei. Cu puterea mintii, Ayyah a cauzat unuia o durere de cap atat de puternica incat a cazut in genunchi. Ceilalti au fugit.  Au venit si politistii. Ayyah a pus mana pe fundul unuia dintre ei. Politistul a zambit, apoi a intrebat:
-Sunteti bine?
-Da..totu e ok, am reusit sa ii punem pe fuga!
Politistii s-au retras. Ayyah mi-a spus ca sunt nepoliticosi, si ca a crezut ca atingerea posteriorului era o forma de salut. Am ras impreuna. Am mers apoi la un muzeu. Ayyah a atins un exponat, ceea ce a determinat un paznic sa se apropie de noi. Scria clar ca e interzis. Paznicul a venit, incercand sa para agresiv:
-Nu vedeti ce scrie pe panou? De ce l-ati atins?
-Imi cer scuze, domnule! M-am balbait eu. Stiti...Dar Ayyah ne-a intrerupt.
-Te rog sa ne spui numarul unitatii, soldat!
-Nu sunt soldat, sunt paznic!
-Si eu vorbesc cu oamenii neesentiali si cu functii inferioare...de ce exact? m-a intrebat ea. Asta l-a infuriat pe paznic.
-Poate ar trebui sa chem politia!
-Consider ca ar trebui sa iti ceri scuze pentru impertinenta ta si sa te retragi cu capul plecat!
-Doamna e...va rog sa o scuzati, e...nu e de aici! am urlat eu. Cativa politisti s-au apropiat de noi. Ne-au cerut sa ne identificam. Ayyah nu avea acte, dar in schimb, avea aroganta nemasurata, asa ca le-a spus:
-Neavand o functie suficient de inalta, nu aveti autorizatia de a va apropia de mine. Intelegerea pe care am facut-o atunci cand am acceptat sa va ajut sugera clar ca voi interactiona doar cu oamenii din cele mai inalte functii politice si militare!
Situatia urma sa degenereze groaznic! Din inamplare, Joseph si Lucy tocmai erau in zona. Vazand situatia, s-au apropiat de noi si Joseph a zis ofiterului:
-Doamna Nancy Grey este un ofiter al armatei SUA, divizia Fortele Aeriene, asa ca va sugerez sa nu o deranjati fara un motiv serios. A comis vreun delict federal?
-Nu, domnule! a raspuns politistul tremurand. Politistii s-au retras. Nu si paznicul, care a comentat:
-Bine, dar ar putea sa fie mai putin aroganta, nu? Sau scrie in fisa postului ca, cu cat ai o functie mai inalta, cu atat mai nenorocit trebuie sa fii?
-Nu, si imi cer scuze daca v-a deranjat! a spus Joseph. A..a avut o tragedie in familie si de-asta e putin...ma intelegeti?
-Da, imi pare rau! a spus paznicul. Totusi, jur, am avut odata ocazia sa cer un autograf unei vedete si intr-adevar a fost destul de aroganta cu noi, dar parca nici chiar asa! Deci doamna asta s-a purtat cu atata superioritate de parca...de parca ar fost vreun extraterestru sau ceva!

Era timpul sa mergem la lucru. Mai intai, voiam sa castigam alianta unor creaturi mai ,,terestre". Am inceput cu goblinii, cunoscuti de asemenea si drept ,,pitici" sau ,,spiridusi" sau ,,dwarfi". Joseph stia o pestera unde salasluia conducatorul lor. Aveau o tehnologie foarte avansata, aproape extraterestra. Cunosteau calatoria interdimensionala si unii calatorisera si pe alte planete. La fel ca si vampirii, se gaseau pe multe alte lumi, inclusiv pe Sing'l. Am ajuns intr-o padure dintr-o rezervatie naturala. Zona cu pestera era in mod obisnuit interzisa turistilor, dar Joseph era Joseph, asa ca nu se punea problema sa fim opriti de cineva. Am ajuns, dupa multa truda pe drumuri necalcate de om, dupa urcusuri abrupte si cascade uriase, la pestera. Cand am intrat, nu mi se parea mare lucru. Era doar o adancitura in munte, foarte putin spatioasa. Iti lua 2-3 minute sa o traversezi si ii puteai vedea iesirea din orice colt te-ai fi aflat. Joseph s-a apropiat de un perte si mi-a zis:

-Tehnologie sonica! Nici firma mea nu are asa ceva, dar o sa le-o cer.
Intreband mai multe, Joseph mi-a spus ca, pentru a activa poarta secreta, era nevoie de rostirea unor anumite cuvinte, pe un anumit ton si cu un anumit ritm al vorbirii. Joseph a executat acest ,,ritual", rostind totul perfect. Atunci, o stanca s-a rostogolit, dezvaluindu-ne un tunel prin pestera. Am intrat in el. Am coborat niste trepte imense. In interior, totul era urias, gigantic, comparativ cu mica pestera ce o vazusem initial. Era practic un oras, o metropola subterana. Am vazut multi pitici, cu diferite functii. Unii aveau fierarii in fata adanciturilor in perete ce le serveau drept case. Fabricau arme albe, sabii si armuri. Unele erau high-tech, asa cum vazusem si pe alte planete. Altele erau mai pamantesti, folosite in antichitate. Alti goblini patrulau zona, fiind soldati. Altii foloseau vraji de lupta, stapanind in arenele lor, tehnica de a controla focul, gheata si chiar otrava. Aveau diferite meserii si toti forfoteau prin zona, multi ignorandu-ne. Unii aveau barbi albe, semn de batranete. Am fost intampinati de liderul armatelor lor. Joseph a explicat motivul sosirii noastre si el a acceptat sa ne duca la palatul conducatorului.  Era o constructie impresionanta. Uriasa si cu o arhitectura spectaculoasa. Liderul armatelor ne-a condus pana in sala tronului. Regele lor era pazit de doua randuri a cate 15 garzi personale.

Ne-am inclinat in fata lui si Joseph a dezvaluit motivul prezentei noastre. Regele ne-a spus ca ar fi de acord, dar ne-a dezvaluit si o intriga la palat. Un cufar cu bijuterii, simbolurile puterii regale asupra neamului dwarfilor, fusesera furate de un grup de hoti, tot dwarfi. Zi dupa zi, supusii sai, nemultumiti ca regele nu isi mai putea arata puterea, planuiau sa il inlature. Cei de la curte erau si ei nemultumiti. Regele ne-a promis ca, daca vom recupera cufarul, vom castiga alianta rasei sale. Am cerut mai multe detalii strategului regal, Dorkner. Dorkner ne-a spus ca hotii au dus cufarul intr-o alta pestera, dar ca fusese jefuit de la ei, de catre...oameni! Am plecat din lumea subterana a goblinilor hotarati sa aflam adevarul. Ajunsi la vila, Joseph a facut cercetari. Nu a fost greu sa afle ce se intamplase. Un om de afaceri, cu bodyguarzii sai, au decis sa se plimbe prin padure. Au gasit cufarul cu bijuterii in fata unei pesteri. Omul de afaceri s-a gandit sa le ia pentru sotia sa. Desi sfatuit sa le lase acolo sau sa le predea autoritatilor, omul de afaceri a refuzat aceste propuneri si a mentinut planul sau. Sotia lui, chinezoaica de origine, s-a bucurat mult. Momentan, cei doi erau in vacanta la Hong Kong, orasul natal al sotiei omului de afaceri. Aveau si o vila acolo. Peste cateva ore, am aterizat la Hong Kong. Ne-am cazat la un hotel de lux, un fel de ,,sediu general" de unde Joseph putea sa afle mai multe. Ne-am luat si sotiile cu noi. Intr-o seara, am mers sa vizitam orasul. Eram doar eu cu Joseph, sotiile dorind sa mearga la cumparaturi. De noi s-a apropiat un grup de oameni. Dupa tatuaje si lanturi, pareau periculosi.

Joseph a ramas calm si...a sarit sa il imbratiseze pe unul dintre ei. Il cunostea! Mi l-a prezentat drept Johnny Kang, lider al unei Triade puternice din oras. Era cunoscut, temut si respectat. Johnny Kang era atat de temut, incat se spunea ca, daca cineva ii gresea cu ceva, se sinucidea de frica lui! Johnny a urcat in limuzina noastra, dupa ce le-a spus oamenilor sai sa plece. In masina, am aflat ca avea puterea sa il gaseasca pe omul de afaceri si sa il oblige sa ne dea bijuteriile. Totusi, avea o mare problema si s-a bucurat ca am venit. Intr-o zi, el si gangsterii lui au mers la o lupta cu niste rivali, lideri al unei bande de dusmani. A fost un razboi mare, cu schimb de focuri si arte martiale. Johnny Kang a incercat sa ii ucida pe cei doi lideri ai clanului rival, dar a reusit sa il elimine doar pe unul. Celalalt a reusit sa ii scape printre degete! Liderul care a supravietuit, fratele celui ucis, a jurat razbunare. Dar Triada lui era mult mai slaba decat cea a lui Johnny. Nu avea capacitatea sa il infrunte direct.

Atunci, a hotarat sa apeleze la un vrajitor. Vrajitorul a aruncat blesteme cumplite asupra oamenilor lui Johnny, dar a fost doar inceputul. Vrajitorul a ridicat niste razboinici vechi de cateva mii de ani. I-a pus sa lupte de partea lui. A creat o armata de astfel de luptatori. Ei cunosteau tehnici de lupta demult pierdute, asa ca erau o amenintare serioasa pentru Johnny. Johnny Kang ne-a promis ca, daca il scapam de vrajitor si de razboinicii sai reinviati, ne va livra personal cufarul cu bijuterii! Stia si locul unde se gasea: la un templu budist. Joseph l-a convins pe Johnny sa ne dea cativa oameni de-ai lui. Din informatiile obtinute chiar in acea seara, liderul clanului rival a decis sa nu se bazeze exclusiv pe vrajitor, ci a blindat calea spre templu si templul insusi cu membri ai Triadei sale...

Ne-am luat armele in seara respectiva si am pornit spre templu. Am luat cateva masini negre. Grupul nostru era bine inarmat. Ajunsi la templu, am iesit din masini si am deschis focul. Inamicii au cazut secerati, unul dupa altul. S-au regrupat curand si au ripostat cu rafale de mitraliera. Am folosit masinile drept scut. Am avansat. Din cand in cand, ieseam sa tragem asupra inamicilor. Dusmanii se imputinau cu fiecare confruntare armata. In final, am ucis ultimii gangsteri. Am intrat in templu. Acolo, am infruntat razboinici antrenati pentru lupta corp la corp. Au folosit arte martiale cu noi. Eu m-am multumit sa ii culc la pamant cu o rafala de mitraliera. Astfel, am ucis vreo sase. Mai erau doi. Unul l-a atacat pe Joseph. Cu altul m-am luptat eu. L-am invins. Am inaintat spre vrajitor. Atunci, a ridicat razboinicii. Aveau haine din mileniile trecute. Altii aveau armuri si sabii. A fost greu sa te lupti cu ei! Vrajitorul s-a multumit sa observe batalia. Am reusit sa ii invingem razboinicii. Abia atunci a sarit si el in lupta. Folosea atacuri magice cu proiectile de energie neagra. Trebuia sa ne ferim mereu de ele. Vrajitorul se putea teleporta. Cand a vazut ca era aproape de infrangere, s-a teleportat dintre noi. A ridicat o noua armata de razboinici. Acestia ne-au atacat. Am vazut doi soldati fara partea de sus a hainelor.

Erau plini de tatuaje. Acestia pur si simplu si-au luat zborul. L-au urmat pe vrajitor. Noi a trebuit sa infruntam restul armatei. Din fericire, mitralierele si-au facut treaba! Multi inamici au cazut secerati. Am luptat. A fost greu, dar am izbutit. Johnny Kang a sosit si el. Am aflat ca mai venise un grup din Triada inamica, dar ca Johnny si oamenii sai ne-au asigurat spatele, luptand cu ei inainte sa ajunga la templu. Unul din membrii Triadei sale I-a descris pe cei doi soldati cu tatuaje. Toti s-au speriat. Joseph stia doar ca sunt razboinici de cateva mii de ani, dar nu avea prea multe informatii. Johnny a propus sa mergem in Tibet. Stia un templu shaolin, unde calugarii cunosteau mai multe. Ne-am urcat cu totii in avionul privat a lui Joseph si am ajuns in China continentala. De acolo, am mers cu trenul, masina si autobuzul pana la templul shaolin.

Joseph ii cunostea bine pe calugari. Unul a deschis un manuscris antic. Acei razboinici erau de temut! Au fost in timpul vietii niste soldati ai armatei imparatului chinez. Fiind priceputi in arta luptei, au cucerit multi dusmani. Un alt soldat din vremea lor, nu era suficient de bun, dar lupta si el cu ei. A venit vremea promovarii si cei doi soldati urmau sa fie facuti generali. Furios si invidios, al 3-lea soldat le-a inscenat ceva si cei doi generali au fost condamnati la moarte pentru tradare. A facut asta din invidie, nervos ca nu fusese si el facut general. Atunci, inainte sa moara, soldatii au jurat ca ,,vor ineca in sange intreaga China!". Au facut un pact sa ramana legati de planul fizic pentru a se razbuna si a isi duce la indeplinire promisiunea. Au ucis multi oameni pana cand vrajitorul a gasit o cale sa ii supuna. Un grup de calugari a vrut sa se antreneze cu Joseph. Mie mi s-a permis sa vizitez manastirea. Nu mai fusesem intr-o asemenea zona, asa ca am explorat din plin. La un moment dat, un calugar m-a strigat pe nume. De unde il stia? Nici eu, nici Joseph nu le-am spus numele meu. Nimeni nu intrebase. Dar el il stia. M-a strigat din nou si atunci ne-am apropiat. Calugarul a vrut sa ne antrenam. Am acceptat. La inceput, miscarile sale erau de o viteza si o precizie net superioara. Sufeream infrangere dupa infrangere. Dar calugarul a insistat sa continuam. Eram prins de actiune. Pe masura ce continuam, miscarile mele deveneau mai precise, eram din ce in ce mai bun. Inexplicabil, devenisem un mare luptator. Am continuat antrenamentul. Am simtit ceva nenatural, dar eram prea bucuros ca deveneam tot mai rapid, tot mai priceput...Atunci calugarul a oprit antrenamentul. Am stat jos si calugarul mi-a spus ca misiunea mea este sa ii infrang pe cei doi soldati si pe vrajitor. Mi-a spus ca am nevoie de doua arme, doua sabii ce emiteau electricitate in mainile unui adevarat erou.

Una se afla in posesia lui Johnny Kang. Alta era in Japonia. A spus ca, de anul nou chinezesc, va trebui sa il ucid pe vrajitor. Spre norocul meu, asta era peste cateva zile. Apoi, va trebui sa ii infruntam pe cei doi. Calugarul s-a evaporat. In urma lui, pe sol, a cazut un pergament. Desi era in chineza, ceva m-a facut sa il inteleg. Poate era aparatul ITS dat de Joseph...Acolo scria cine a fost caugarul misterios: fantoma soldatului care a tradat doi generali. A fost blestemat sa bantuie templul pana cand cei doi vor fi opriti. I-am spus totul lui Joseph. El mi-a spus ca nu ar fi o idee buna sa le spunem calugarilor shaolin ca templul lor era bantuit. Asa ceva probabil ca ar fi stricat prietenia lor si oricum, dupa ce soldatii vor fi infranti, fantoma tradatorului va disparea! Johnny Kang a fost de acord sa ne dea sabia lui. A facut presiuni asupra omului de afaceri pentru a ne da cufarul cu bijuteriile pentru dwarfi. Cand au aflat cu cine stau de vorba, nu numai ca ne-a dat cufarul, dar ne-a dat si toate celelalte bijuterii ale nevestei sale, sa fie sigur! Dupa cum am aflat ulterior, el si sotia lui au divortat peste cateva zile. Urma clipa confruntarii. Anul nou chinezesc. A fost o petrecere imensa. Lumea a iesit pe strazi, gata de distractie. Era zgomot, muzica. Erau artificii. Am scanat strazile in cautarea vrajitorului. L-am vazut. Iesea si intra din multime. Ne atragea exact unde voia el. L-am urmat prin grupuri nesfarsite de petrecareti. Am vazut cum se teleporta printre oameni. Ma simteam ca in scena din ,,Ucenicul Vrajitor". L-am incoltit pe o alee laturalnica.

Vrajitorul a creat, din nimic, doua evantaie cu tepi la capat. Cu aceste arme, a initiat un atac brutal. Am observat infiorat ca toate miscarile sale erau concentrate spre un singur tel: sa ne taie gatul cu cele doua arme. Nu l-am lasat. Am luptat amandoi cu el, blocandu-i orice atac. Vrajitorul executa miscari imposibile pentru un om normal. A suflat cu foc spre noi. Ne-am ferit. Vrajitorul a profitat de moment sa evadeze.
-De ce vrea sa scape?l-am intrebat pe Joseph.
-Conform scrierilor din templu, vrajitorul nu poate fi ucis decat in noaptea de anul nou! In rest, e invincibil. Nu e in interesul lui sa lupte...
-Deci daca scapa azi, nu o sa-l mai putem ucide decat la anu'? am intrebat eu, in timp ce eram lansati intr-o urmarire nebuneasca peste cladiri, standuri si oameni costumati in dragoni.
-Nu. Aceasta noapte contine o aliniere speciala a astrelor. Trebuie sa fie doua conditii: anul nou si alinierea unui grup de stele. Conform datelor noastre, asa ceva se va produce abia peste patru mii de ani.
-Dap, voi fi batran atunci!

L-am incoltit din nou pe vrajitor. A zburat peste doua masini de politie parcate. Prin magie, a facut alarmele lor sa sune. Un grup de politisti s-a indreptat spre noi, chiar in timp ce il loveam pe vrajitor. Vrajitorul a luat chipul unui cersetor. Asta a facut ca politistii sa fie oripilati si determinati sa ne opreasca. Adica...bateam un cersetor?! Joseph si cu mine nu aveam timp de explicatii. Am fost nevoiti sa ne lansam intr-o lupta corp la corp cu grupul de politisti. Desi cunosteau artele martiale, noi eram superiori ca viteza si tehnica. I-am biruit in scurt timp. Dar vrajitorul a scapat. Doar ucigandu-l puteam sa ii invingem pe cei doi razboinici antici. Am folosit statia de politie. Joseph, folosindu-si influenta, l-a dat pe vrajitor in urmarire generala. Folosind o tehnica de ultima generatie, am reusit sa ii dam de urma. L-am gasit intr-un depozit abandonat.

Eu si Joseph am mers acolo. Vrajitorul a realizat ca n-are scapare! Si-a folosit toate abilitatile. A lovit cu otrava. A respirat flacari. Abia am reusit. A creat o serie de cutite pe care le-a aruncat spre noi. Dar am continuat sa luptam. Vrajitorul s-a transformat intr-un dragon. A respirat foc spre noi si a vrut sa zboare. Dar aripile sale au fost ciuruite de gloante. Atunci s-a prefacut intr-o pasare phoenix. Asta a carbonizat un grup de bodyguarzi si membrii ai Triadei. Toti venisera sa lupte de partea noastra! Joseph a rostit o vraja si inamicul si-a recapatat forma. Atunci vrajitorul a creat o sabie de ziceai ca-i din Skyrim! A spintecat cu ea cativa bodyguarzi, apoi a zburat spre noi. Joseph a luptat cu el pentru arma. I-a smuls-o din mana si l-a decapitat. Dar vrajitorul si-a readus capul inapoi pe trup si si-a vindecat toate ranile. Cu magia lui, a prefacut in nisip orice bodyguard care ii statea in cale.

A levitat spre noi. Atunci, fantoma tradatorului a aparut si a strigat: ,,Destul!". Fantoma l-a atacat pe vrajitor. A fost o lupta grea, dar fantoma l-a slabit in asa hal incat Joseph a putut sa il ucida definitiv! Am vazut pamantul despicandu-se si diavolii din iad venind personal sa ii ia sufletul blestemat. Nu sunt povesti!
-A ajuns in Diyu acum...iadul! Acolo va ramane pe veci, caci rautatile ce le-a faptuit de-a lungul secolelor sunt imense!

Fantoma tradatorului ne-a spus unde sa gasim urmatoarea sabie, in Japonia. Era ingropata cu un samurai celebru, Shinzo Katsura, un mare erou pentru japonezi. Fantoma ne-a spus ca misiunea lui se apropie de final, dar ca mai avem de luptat! Cei doi soldati trebuie invins in lupta dreapta, si nu de Joseph, ci de mine. Asta m-a speriat. Joseph mi-a spus ca se va folosi de prilej pentru a duce cufarul goblinilor si a incheia alianta cu rasa lor. La hotel, am citit despre vrajitor. Era o carte veche ce ramasese pe raftul de pe noptiera. Prezenta mai multe figuri malefice din istoria si mitologia chineza, printre care si pe acest vrajitor. Mi s-a facut parul maciuca citind despre povestea si faptele sale! Erau atat de horror, incat n-am putut sa dorm noaptea respectiva. In ziua urmatoare, am luat, de unul singur, avionul spre Tokyo. Am fost preluat de membri ai serviciilor secrete japoneze. Fusesera trimisi de Joseph. Mi s-a spus ca singurul care stia mai multe despre sabie si locatia ei exacta era chiar un urmas direct al samuraiului, Ushibe Katsura. M-au dus pana la casa lui Ushibe. Era destul de spatioasa. Ushibe era destul de batran, dar fara sa fie vreun mosneag in adevaratul sens al cuvantului... Ne-a primit politicos si, afland despre ce era vorba, mi-a oferit gazduire.

Edited by blacktiti89, 06 August 2014 - 20:45.