Profeții despre Mesia

mario_bril, on 02 iulie 2014 - 17:17, said:

Tu ce ai in cap?   In Israel au fost gasite scrise vechi de 2000 de ani si mai mult,toate in ebraica  . Rugaciunile in aramica sunt veci de trei mii de ani si poate mai mult. La ierusalim se pot vedea manuscrisele de la marea moarta  carti intregi din VT  si toate scrise in ebraica.
"Eli" si azi se numeste Dumnezeul meu    in ebraica. Lama se traduce  din ebraica   dece.  Azavteni  se traduce  din ebraica m-ai parasit .

Sabahtani   nu exista nu in aramica si nu in ebraica.  Poate un dac asa a auzit   pe azavteni.
Ce-mi place la dumneata este ca nu tinzi sa-ti complici viata cu lucruri noi. Ce ai auzit  la carciuma in asta crezi ca la scolile romanesti multe regime au exploatat ignoranta clasei proletare .

Sa nu-ti faci necazuri cu Talmudul sau toate alte cari evreiesti inclusiv Tanahul, nicaieri  si nimic nu se  refera la evreul acela ,Mantuitorul tau.  Nu numai ca au fost scrise cu mult timp inaintea lui Iisus ci si din cauza ca El  nu a fost intradevar  ceva care a starnit interes in acele timpuri. Fapt nediscutabil este ca Crestinismul sa infintat departe de Israel de catre oameni carece  au avut informatii despre El au avut din povesti si legende. Nu numai. El a fost evreu evlavios iar credinciosii Lui  au fost in mare parte pagani care nu au avut ideie de Judaism.

Edgaroropsitul, on 03 iulie 2014 - 15:07, said:

Bre, matale știi în ce limbă a fost scris Noul Testament? Bănuiesc că nu, de vreme ce aberezi cu atâta grație pe aici. Hai, că te încunoștințez eu: în koine adică în greaca veche. Ei bine, în greaca veche apare scris astfel:

Ἠλὶ, ἠλὶ, λεμὰ σαβαχθάνι. Adică exact ceea ce ți-am spus, Eli, Eli lama sabachtani. Acum tu te poți considera cunoscător în aramaică, dar de fapt nu ești câtă vreme cei din perioada respectivă au scris așa.

mario_bril, on 03 iulie 2014 - 15:29, said:

Si ce are sula,scuze,greaca cu prefectura,scuze aramica. ?

Aramica   este la ebraica si araba ce-i  latina  pentru limbele latine.  

Tu poti sa te freci pe cap cu greaca. Ea nu are nici o legatura cu scrisele ebraice din antichitate.   Nici macar grecii care au scris NT nu au avut habar de dictia ebraica  a celor spuse (poate) de  Iisus in timpul Rastignirii.

Edgaroropsitul, on 03 iulie 2014 - 15:45, said:

Aha, deci nici evreii nu știau aramaica, pe atunci. Să-ți reamintesc că cei care au scris Noul Testament erau totuși evrei, chiar dacă l-au scris în greacă? Noroc cu tine, care ești erudit în aramaică. Fă-i proști pe toți! Ai început cu românii, apoi cu grecii, acum urmează și evreii.  

Edited by mario_bril, 03 July 2014 - 16:10.

Edgaroropsitul, on 03 iulie 2014 - 15:07, said:

Carciumile le tineau evreii, desigur ca stie Mario sa faca diferenta intre arameica si ebraica
Shmil il taxa in ebraica, Shtrul in arameica....
si amandoi puneau apa in vin in greaca...

Edited by vio69a, 03 July 2014 - 17:25.

Inca ceva din propaganda antisemita. Evreii au facut pe bietii proletari romani sa fiu alcolisti.Asta ca sa-i tampeasca si sa le ia banii.
Bravo viorico.  Din asta se intelege si faptul ca nu poti trai fara sticle de bere la indemana?  

Adevarul este ca nici un evreu normal sa ocupat cu carciuma. Poate evrei ca tine.

Lucrurile sint complicate pt ca intre versiunile actuale ale VT sau cum zic mozaicii Tanach ale crestinilor respectiv mozaicilor sint diferente de text si fiecare parte sustine ca doar ceilalti au modificat insa toti se feresc sa arate exact  care le sint diferentele fata de manuscrisele de la Qumran pe care mozaicii le declara falsificate desi au avut invitatie de a asista la procesarea materialelor care se impunea. Un singur invitat a venit din totalul ramurilor mozaice dar nu a ramas ci a plecat imediat anuntind ca nu va confirma ulterior corectitudinea.
Pt mine asta este ok avind in vedere alte revelatii vechi care arata o alta evolutie a evenimentelir.

2 continutul NT si teoligia simbolistica sau directa desprinsa nu are valoare pt mozaici mai mare decit are Coranul sau Cartea Mormonilor in ochii ortodocsilor.
Alt aspect este ca diferentele teologice nu tin doar de text dar si de interpretarea unor versete inca identice si care deocamdata pot fi interpretate eronat chiar de ambele parti.
Mozaicii nu au conceptul venirii de doua ori a lui Mesiah care pot fi aproximate ca una contextual ci o singura data cind va implini profetiile existente in Tanach.
Exista mai multe ramuri mozaice care pot interpreta diferit inlantuirea evenimentelor viitoare iar aici una din ramurile minoritare mozaice astepta nu doar pe Mesia dar si pe Dumnezeu insusi care vine putin inainte.
Apoi exista o ruptura intre ramurile din diaspora si cele din Tara pe tema profetiilor cei din exterior  acuzind  pe ceilalti de superficialitate si chiar ateism pt ca ar flutura foar Tora dar nu citesc deloc Profetii cu profetii tocmai despre Israel cum ar fi cea despre razboiul cu Gog vazut jihadist urmat de popoarele azi islamice.
Acestia nu doresc revenirea in tara decit dupa razboiul si urgia divina care vor pustii aproape complet tara incit apoi va trebui repopulata cu diaspora supravietuitoare.
Azi diaspora e dubla numeric fata de cei din tara deci chiar jumate daca vor muri sau doua treimi o treime tot ramine cifra care in unele versiuni e inca.
Poate mai corect pe acest topic era discutarea semnelor identitatii lui Mesia care sint in Tanach fara vreo trimitere la crestinatate sau ortodoxie.

mihao37, on 08 iulie 2014 - 11:37, said:

Stimate domn,
Am sa replic numai la primele randuri din replica ta deoarece se stie ca daca bazezi vre-o teorie pe  date false, pacat sa-ti pierzi timpul cu analiza toatei teorii.
La ierusalim exista in cadrul muzeului Israelului  un muzeu dedicat numai  manusriselor de la Marea Moarta cele care tu le chemi de la Qumran.
http://poruncaiubiri...ei-la-ierusalim

Toate scrisele care au fost gasite suntabsolut identice la cele care apar in cartie de azi.

Daca  esti adept a teoriei  conspiratiei,eu te asigur ca  de data asta nu ai nimerit bine. Insa ia in consideratie ca aceste manuscrise care numarau cam 400 de foi, multe din ele in situatie deplorabila au fost cumparate de a importanta universitate din SUA  care a inceput inaite cu ani sa descifreze si sa traduca cele scrise.Tocmai   primele rezultate a zguduit biserica crestina deoarece  s-au descris acolo un timp,timpul lui Iisus in care a fost o avalansa de Mesiah si de Iisus nici o vorba,
Qumran a fost o mica asezare la malul marii Moarte ,locuita de o secta a evreilor  Issimi care castiga traiul din transcrierea cartilor sfinte din Judaism dar si altele.
Teologi crestini care de 1700 nde ani cerceteaza viata lui Iisus au observat ca lipsesc in biografia Lui cam 30 de ani. Sunt teologi care cred ca Iisus a facut parte din aceasta secta,care traia in comuna.Cam cum traiesc azi evreii in Kibutzuri.
Cand au fost incepute cercetarile  manuscriselor  de catre universitatea  din SUA  a fost promis la muzeul cartii din Israel ca i se va comunica toate cele care se vor descoperi.  Asta a tinut numai un scurt timp,cat a durat la cercetorii crestini sa inteleaga ca aceste manuscrise pot fii  foarte neplacute la crestini. Azi nu este nici o legatura  cu Israelul.

Manuscrisele au fost gasite de un copil beduin in cateva oale mari din lut intr-o pestera la care este foarte greu de ajuns. Manuscrisele au fost vandute pentru "cativa lei"  la un arab din Ierusalim care a vandut manuscrisele fara sa aiba ideie de ce-i scris in ele si i sa platit dupa foi,suluri sau faramite deoarece au fost scise pe papirus.

Cum am scris mai sus,la Israel au ajuns numai putine foi  care au costat o avere si dupa tratamente care sa le  pastreze in buna stare sunt  publicate la muzeul cartii.

Restul ce ai scris,stimate este din pacate numai apa de ploaie.

Ceea ce spui e valabil probabil pt prima grota insa au fost pina in prezent descoperite sase grote grote  iar la un moment dat un centru de cercetare arheologica israelian a facut unele dintre cercetari si au luat si toate documentele farimitate si le.au ansamblat imagistic pe computer pt a fi citibile.
guvernul israelian restrictionase intre timp accesul liber al strainilor la cercetari particulare.
Apoi s.au tradus in engleza si predate bilingv reprezentantilor religiosi si cercetatorilor pe suport electronic iar acestea le.si stocat on line cu acces parolat la documentele de importanta teologica.
In 1991 societatea americana care detinea totalul datelor de pina atunci a facut publica intreaga arhiva insa pe atunci inca nu era tehnica imagistica computerizata.
Deci noi documente au fost citite inclusiv unele  cu profetii despre revenirea lui Melchisedec identificat de exegeti cu Mesia Iisus atit la prima venire cit si la a doua.

Edited by mihao37, 08 July 2014 - 15:22.

Edgaroropsitul, on 08 iulie 2014 - 13:10, said:

ai perfecta dreptate....

Odata, Itzic se duce la Strulica sa cumpere oua...
-sa-mi dai 100 de oua..proaspete, mai Strulica.
-Iti dau, mai....si-i intinde un cos cu oua
Numara itic ..12...15....25.....35....55....se plictiseste
-Mai eu am incredere in tine, daca pana la 55 a fost exact, cred ca e exact si mai departe
Ia ouale ,plateste si pleca.
Strulica:
-Mai sa fie a naibii de poveste, daca stiam ca are asa o incredere in mine, puteam sa-i spun ca sunt 200.....

mihao37, on 08 iulie 2014 - 15:14, said:

Tu nu-mi zce mie cate grote au fost descoperite ca  eu am fost acolo cel putin zece ori, in anul 60  am vizitat si grota in discutie la care am intrat cu ajutorul unei scari de franghie.
Una grota. nu mai mult.Una grota dar adanca ceace a facut impresia ca au fost mai multe grote.  La muzeul cartii poti vedea si sandale,cosuri sticlute de cosmetica si unellte de cult barbar din bronza,probabil prada de razboi.  Manuscrisele au fost gasite in anii 40 si de atuncia nimeni nu a intrat in grota.  Au fost gasite si alte manuscrise in desert dar nu asa importante si nu ca cele de la Qumran.

Uite ceva interesant de la ziarullumina  romanesc:(cam lung dar merita de citit)

Manuscrisele care au revoluţionat Arheologia biblică (II)







Mozaic




Lucian APOPEI

Sâmbătă, 3 noiembrie 2007







O dată descoperite, interesul pentru traducerea sau descifrarea manuscriselor de la Qumran a devenit imens. S-a speculat şi s-a sperat de către unii „critici improvizaţi“, iubitori de senzaţional, la momentul respectiv, în găsirea unor elemente care să surclaseze ideile de până atunci legate de Sfânta Scriptură. Acum, când aproape toate scrierile au fost traduse (cu excepţia unor texte cu alfabet criptic, ce n-au putut fi încă descifrate), este unanim acceptată
ideea că manuscrisele de la Qumran confirmă adevărurile istorice cunoscute şi certifică păstrarea intactă a textului biblic. Importanţa descoperirilor este deosebită pentru istorie, exegeză biblică şi critică textuală în general, fapt care a dus la publicarea unui număr important de monografii şi comentarii.
Ce conţin manuscrisele de la Qumran

Explorările regiunii de la Qumran, care s-au desfăşurat între 1949-1956, au scos la suprafaţă 40.000 de fragmente din cele 11 grote descoperite. Au fost recuperate aproximativ 800 de manuscrise, din care 170 sunt fragmente din cărţile Vechiului Testament, incluzând texte la fiecare carte, cu excepţia cărţii Ester.
Este aproape sigur că fragmentele provin din fosta bibliotecă a esenienilor, o sectă qumranită pe care, până nu demult, oamenii de ştiinţă au identificat-o cu secta fariseilor sau cu cea a karaiţilor. Un sfert dintre manuscrise au fost descoperite în trei locuri principale din deşertul lui Iuda: Qirbet Qumran, Wadi Murabaâat şi Kirbet Mird.
Pentru studiile biblice, cel mai important manuscris este 4 Qumran-Samuel, descoperit în grota 4 de la Qirbet Qumran. El reprezintă un pasaj din cartea I Samuel, despre care unii specialişti afirmă că datează din sec. III î.Hr. sau chiar mai devreme, cu toate că majoritatea manuscriselor nu sunt mai vechi de sec. II î.Hr.. Acest fragment seamănă mult mai cu textul grecesc al Septuagintei, decât cu textul ebraic al Bibliei. Asemănarea celor două texte certifică ipoteza că deosebirile dintre textul ebraic şi cel grecesc provin din aceea că traducerea Septuagintei s-a făcut după un text ebraic mai vechi decât cel adnotat de masoreţi.
Dintre sulurile-manuscrise descoperite în grota 1 Qumran au fost descifrate şapte, care conţin: două copii ale cărţii profetului Isaia, un comentariu la profeţia lui Avacum şi alte patru suluri care, în funcţie de conţinutul lor, au fost intitulate: Regula (Comunităţii), Statutul Comunităţii sau Manualul de disciplină, Războiul fiilor luminii contra fiilor întunericului, Imnurile şi Apocrifa la Geneză. Alte manuscrise descoperite au fost numerotate convenţional 2Q, 3Q, 4Q etc.
În ceea ce priveşte natura manuscriselor de la Qumran, trebuie subliniat că aici sunt reprezentate cărţile Vechiului Testament, unele chiar în mai multe exemplare: Deuteronomul (14 exemplare), Isaia (15 exemplare) sau Psalmii (17 exemplare).
Dintre manuscrisele extrabiblice, multe sunt apocrife, comentarii sau targume, scrieri apocaliptice, liturgice sau sapienţiale. Printre cele apocrife se află Cartea Jubileelor, Cartea lui Enoh, Testamentul lui Levi, Testamentul lui Neftali, Testamentele celor 12 patriarhi, Targumul cărţii Iov, Targumul cărţii Levitic.
Importanţa manuscriselor qumranite

Importanţa manuscriselor de la qumran este deosebită, atât pentru istorie, arătându-ne lămurit care era organizarea esenienilor stabiliţi în această regiune sub conducerea Dascălului dreptăţii, ce doctrină profesa etc., cât şi pentru exegeza biblică şi critica textuală în general. După descoperirea acestor texte, mulţi filologi au trebuit să-şi revizuiască punctul de vedere asupra vechimii textelor sacre. De asemenea, s-a putut verifica păstrarea intactă a textului sfânt. Comparându-se textele manuscriselor de la Qumran cu textul masoretic şi cu textul Septuagintei, s-a putut observa o deplină concordanţă de fond, ceea ce probează o dată în plus păstrarea nealterată a fondului învăţăturii vechitestamentare.
▲ Ce sperau unii să găsească în scrierile de la Qumran
Imediat după descoperirea manuscriselor de la Qumran, iubitorii de senzaţional s-au grăbit să facă unele aprecieri care, mai târziu, după studii serioase, s-au dovedit a fi produse ale imaginaţiei. De exemplu, E. Wilson, un gazetar american, a scris, prin 1955, o carte - „The Scrolls from the Dead Sea“ (Sulurile de la Marea Moartă), în care afirmă că „acum putem să ne imaginăm cum că mişcarea de la Marea Moartă, cam pe la jumătatea secolului întâi al erei noastre, mai înainte ca refugiul ei să fie distrus o dată cu templul Dumnezeului iudeu, a aprins un cap (pe Iisus), care avea să depăşească iudaismul şi esenianismul la un loc şi ai cărui discipoli vor fonda o Biserică ce va avea să supravieţuiască Imperiului Roman şi, până la urmă, ea, Biserica, să fie identificată cu Roma însăşi... Poate că această mănăstire de la Qumran, această construcţie din piatră între apele amare (ale Mării Moarte) şi cu stâncile abrupte, cu vetrele sale şi cu călimările ei, cu râşniţa ei şi cu ulucii ei, şi cu alte morminte fără podoabe, toate acestea pot să fie leagănul creştinismului, mai degrabă decât Bethleemul şi Nazarethul.“
Astăzi, majoritatea cercetătorilor textelor de la Qumran consideră cel puţin nefondate afirmaţiile „criticilor improvizaţi“, în timp ce cea mai mare parte a cercetătorilor autentici le resping ca eronate. M. Burrows, unul dintre principalii cercetători ai acestor manuscrise afirma, în acest sens, că „poate lucrul cel mai bun ce ne vine din sulurile de la Marea Moartă este faptul că, prin confruntare, acum apreciem Biblia noastră mai mult decât înainte“.
▲ Care a fost materialul de scris al originalelor Sfintei Scripturi
S-a convenit aşadar asupra concordanţei între scrierile de pe manuscrisele de la Qumran cu cele din Sfânta Scriptură, pe care o avem astăzi tradusă în toate limbile pământului, textul sfânt fiind păstrat intact. Originalele Bibliei nu s-au păstrat însă. Nicăieri nu se spune, în mod expres, care a fost materialul obişnuit de scris utilizat de scriitorii Sfintei Scripturi, deşi Sfântul Apostol Pavel aminteşte de pergament (II Timotei 4, 13) iar Sfântul Ioan Evanghelistul de hârtie de papirus. Se poate presupune că autorii sfinţi îşi vor fi scris textele pe un material de scris din cel mai ieftin şi mai în uz pe vremurile respective, care era papirusul. De altfel, Pliniu cel Bătrân consemnează faptul că materialul de scris cel mai folosit în timpul său era hârtia de papirus.
Aceasta se obţinea din tulpina trestiei papyrus, care creştea în cantităţi mari în ţinutul mlăştinos de la vărsarea Nilului. Centrul de fabricaţie al acestei „hârtii“ era oraşul Fajun, din nordul Egiptului. Pentru a obţine coala de scris din acest material, planta era recoltată într-o anumită perioadă a anului şi sortată după mărime, grosime şi fineţe. Apoi, cu ajutorul unor cuţite fine, tulpinile erau curăţate de coaja lor, tăiate la o lungime de 40-50 cm, iar măduva moale era tăiată în bucăţi lungi şi subţiri, sub forma unor panglici. Fâşiile era aşezate apoi una lângă alta pe o suprafaţă tare, din lemn de obicei, suprapunându-se puţin la un capăt. În mod similar, mai multe bucăţi erau aşezate transversal, una peste alta, lipindu-se una de alta prin simpla lor lovire cu un ciocan de lemn. Foile astfel lipite se puneau sub teasc, pentru a se suda cât mai bine şi a i se conferi o suprafaţă cât mai netedă. Dacă suprafaţa nu era destul de netedă, se netezea pe deasupra cu piatră Bimstein sau cu un os mai mare de peşte. După ce marginile erau îndreptate şi suprafaţa finisată, se obţinea o coală de hârtie albă, dar care cu timpul se îngălbenea. Acest tip de suport pentru scris se deosebea în funcţie de formă şi calitate, Pliniu cel Bătrân amintind nouă sortimente de hârtie de papirus.
Pentru o scriere scurtă era suficientă o coală. Pentru scrieri mai mari ca întindere se scria pe volumene. Foile nu se legau între ele în caiete, ci se lipeau una de marginea dreaptă a celeilalte, atâtea câte erau necesare. Lipite astfel, un număr mare de foi dădea aspectul unei panglici lungi. Cum acest suport era foarte fragil, în scopul păstrării pe un timp cât mai îndelungat, volumenul (panglica de papirus) se înfăşura de obicei, cu scrierea pe interior, în jurul unui băţ cilindric, care se lipea pe marginea dreaptă a ultimei foi de papirus.
Scrierea pe hârtia de papirus se făcea în coloane (scriere colometrică), de la stânga la dreapta. Pentru scrisul pe acest suport se folosea un condei care se înmuia într-o cerneală formată iniţial dintr-un amestec de gumă şi funingine (II Cor. 3, 3) şi care, mai târziu, a fost înlocuită cu cerneala pregătită din gogoaşe de ristic.
Papyrusul era, aşadar, cel mai ieftin şi cel mai întrebuinţat material de scris, dar care se şi uza foarte repede, aşa explicându-se dispariţia timpurie a originalelor.
La Qumran au fost descoperite scrieri atât pe papirus, cât şi pe material metalic sau pergament.
▲ A fost descoperită harta unei comori?

Singurul manuscris în metal descoperit la Qumran, „Manuscrisul de aramă“, a fost restaurat şi parţial descifrat datorită Fundaţiei EDF (Electricité de France), care a subvenţionat acţiunea. Specialiştii în studierea acestuia au păreri împărţite privind interpretarea lui şi a listei cu cele 60 de locaţii pe care o prezintă. Comoară adevărată sau alcătuire simbolică? Şi dacă e vorba despre o comoară adevărată, să fie oare cea din Templul din Ierusalim, ascunsă înaintea distrugerii lui în anul 64? Sau „numai“ aceea a esenienilor din Qumran, ascunsă chiar înaintea distrugerii acestei comunităţi de către romani, în anul 68?
Cea din urmă teză este susţinută de Émile Puech, care nu exclude faptul că această comoară poate să conţină şi obiecte provenite din Templul din Ierusalim, aduse în comunitatea eseniană de marele preot, gonit de asmoniţi - posibilul fondator al comunităţii de la Qumran, în deşertul lui Iuda, pe la mijlocul celui de-al doilea secol dinaintea erei noastre.
Ar fi vorba despre o comoară inestimabilă, dacă ne încredem în datele menţionate în Manuscrisul de aramă: 4.000 de talanţi, o sumă colosală pentru acea epocă! Totuşi, Émile Puech vrea să pună capăt oricărei încercări de a vâna comoara: „În lipsa unui cadastru contemporan scrierii, sensul acestui document rămâne pentru totdeauna ascuns!“. (Nicolas Senèze, „La Croix“, ediţia din 10 aprilie 2007, traducerea şi adaptarea Dana-Georgiana Oreleţchi)