Copilul a facut o boacana. Cum reactionati?

A spart o veioza, a murdarit peretii, vorbeste urat, nu asculta.
Ce faceti? Ii certati? Le vorbiti frumos sau cateodata va mai rastiti la ei ?
Merita sa le tragi o palma la fund?

Bursul, on 01 aprilie 2014 - 08:12, said:

"- Ce faci, soro? ești nebună? nu știi ce simțitor e? zice mam' mare.
- Ad', să-l pupe mam' mare, că trece!"

Edited by Kroghy, 01 April 2014 - 08:19.

Daca a spart veioza din greseala, nu-i bai ca se mai intampla. Daca a facut-o intentionat, atunci are ceva sa-i spuna parintelui, dar acesta "e prea ocupat" cu altele.
Daca a manjit peretii inseamna ca pe parinte-l doare-n cur de propriul copil si isi motiveaza lipsa de interes prin stresul de la serviciu. Daca parintelui i-ar fi pasat de propriul copil, atunci i-ar fi pus la dispozitie mijloace sa-si exprime creativitatea.
Daca vorbeste urat, o face pentru ca asta a auzit acasa. Copilul se "autoeduca" prin imitarea comportamentului parintesc.
Daca nu asculta, e pentru ca parintele nu stie cu sa comunice cu propriul copil si are falsa impresie ca daca ridica vocea va fi luat in seama.
Palma la fund face mai mult rau decat bine caci transmite copilului ca acesta TREBUIE sa-si asculte parintii de frica.

Edited by SOCRATE_MMXII, 01 April 2014 - 08:26.

1. Daca a spart veioza neintentionat, il las in pace, ii spun doar sa fie mai atent pe viitor ca ramanem fara lucruri in casa, daca continuam pe stilul asta.
2. Daca a spart-o cu intentie, incerc sa vad de ce a facut lucrul ala, apoi in functie de raspuns, iau alte masuri, gen pedeapsa pt reeducare. Cu astfel de problema nu m-am intalnit, ai mei au fost cuminti, deci nu stiu ce as fi facut daca ar fi facut chestii rele intentionate.

3. Cu peretii am lamurit-o inca de cand erau mici, au avut voie sa mazgaleasca toti peretii din casa, iar cand au crescut, s-a zugravit casa.
Stiam de la altii mai experimentati in cresterea copiilor, ca mazgalitul peretilor este un sport si am zis ca nu trebuie sa ne batem capul cu asta, i-am lasat sa mazgaleasca.

4. De vorbit urat, nu s-a intamplat, cel putin...inca.

5. Cand mai fac lucruri grave si uneori merita, pe langa pedeapsa (nu ii mai las la laptop si asta e grav pt ei), mai sunt situatii cand i-am mai scapat fii-mii, una bucata la fund.
Acum sa nu sara protectia copilului, ca nu am omorat-o, i-am scapat o scatoalca cand noapte fiind, cam 1 asa, si voiam sa dormim, eu, fra-su si vecinii de bloc, ea avea de gand sa ne ducem in vizita la maica-mea, asa ca dupa alta ora de bazaiala nefondata, i-am tras una la fund sa planga cu motiv.

Da, acum or sa sara userii non-violenti, in special aia care n-au plozi, si or sa-mi faca teoria chibritului.....

PS: si o poza cu peretii, cand erau copiii mici.

"Da, acum or sa sara userii non-violenti, in special aia care n-au plozi, si or sa-mi faca teoria chibritului....."

Dar sunt si unii care te sustin ! de ce crezi ca mi-am cumparat dopuri de urechi?
Sunt anumite zile cind efectiv vrei sa pleci ...

SOCRATE_MMXII, on 01 aprilie 2014 - 08:25, said:

Sau la camin/gradinita. A mea pana la 3 ani cat are acum nu a auzit niciodata in casa cuvantul "nesimtit" ( nu ca ar fi neaparat un cuvant urat). Totusi aseara i-a spus bunicului ca e nesimtit ca a schimbat canalul la tv de pe desene pe stiri .

Cand face o prostie, si o face intentionat, mai intai discutam frumos si ii explic ce a gresit si o intreb de ce ? Nu e nevoie sa ridic tonul pentru ca stie cand vorbesc serios si cand e joaca si fara sa tip la ea. A doua oara ridicam putin si tonul ca sa stie ca e groasa treaba si i se aminteste care este "pedeapsa pentru nesupunere". A treia oara se aplica pedeapsa : e exilata la ea in dormitor 15 - 20 de minute sa se gandeasca singura ce nu a facut bine. Bineinteles ca din 2 in 2 minute scoate capul pe usa si intreaba daca au trecut 15 minute .
Cand vorbesc despre greseli consecutive ma refer la aceeasi prostie repetata intr-un interval scurt. De exemplu scoate pamant din ghivecele de flori si il intinde pe parchet ca ea vrea sa lucreze in gradina. Ii explic ca nu e bine, il strang, dupa 10 minute iar e noroi pe jos, ca acum s-a apucat si de irigatii...
O singura data a luat o palma la fund cand s-a ascuns intr-un sifonier si am cautat-o prin toata casa si toata curtea si nu dadeam de ea. Am rascolit toata casa, am strigat-o si in casa si afara si nimic. Intr-un final am dat de ea in sifonier mandra tare ca s-a ascuns asa bine. Atunci a luat o palma la fund si abia apoi i-am explicat ca nu trebuie sa se ascunda fara sa stie nimeni unde este. Dupa 20 de minute de exil in dormitor a venit si m-a rugat sa o iert, ca ea a vazut ca sunt speriat ca nu o gasesc dar a crezut ca asa e jocul.

Depinde de varsta.

Pana acum, la aproape 4 ani, am reusit sa il "ating" pe al meu cu o palma sau doua sau trei (nu mai tin minte) la fund o singura data, cand avea 2 ani si a tasnit de langa mine fix spre soseaua pe care circula - luckily- o singura masina. Mi-am aruncat geanta/tocurile si ce mai aveam in maini si creierul meu mi-a transmis miros de formol. L-am prins in fata masinii, nu stiu daca a oprit sau incetinit, dar nu l-a atins.

Imi pare si astazi rau ca l-am lovit, insa a fost singura reactie pe care am putut-o avea. Apoi au urmat zeci/sute de repetari "traversam doar pe zebra pentru ca xyz, nu fugim in sosea pentru ca xyz, asculti cand te strig pentru ca xyz".

M-a auzit pe mine in schimb certandu-ma cu un vecin nervos ca pruncul meu se da cu rolele prin casa la 9 seara si mi-a repetat piticul o luna in fiecare zi cuvintele vecinului, exact cum le-a auzit, pe acelasi ton rastit.

In rest, parerea mea e ca totul se poate rezolva cu calm si rabdare, copilul are nevoie de atentie si de cuvinte linistite si linistitoare.


Apropo de desenat pe pereti, am avut si noi "peretele magic" pe care era voie sa deseneze pe langa tabla, dar dintr-un perete magic am ajuns la o casa magica. Cand a implinit 3 ani am considerat (lol) ca s-a terminat perioada si am curatat/vopsit peretii. Pana am dus eu ustensilele de vopsit la loc sigur el a luat markerul si a desenat cateva chestii pe peretele umed, era tare mandru.

Edited by KoalaBeertje, 01 April 2014 - 08:56.

-Diana-, on 01 aprilie 2014 - 08:29, said:

Tocmai asta e frumos, ca cei mai mari sustinatori ai nonviolentei sunt cei care nu au copii si nici nu prea se grabesc sa-i faca. In schimb stiu totul despre cum se creste un copil. Well, nu intotdeauna e ca in reviste, si nici nu ramane copilul marcat pe viata de la 2 palme luate la fund intr-un an. Acum presupun ca fiecare isi cunoaste forta si stie cat de tare loveste. Cand spun o palma la fund ma refer la o palma de atentionare, usor. Ca doar nu dai ca la tenis.

Foarte simpatici copii si foarte buni artisti . Si eu am zugravit acum o saptamana ca nu se mai putea.

Bursul, on 01 aprilie 2014 - 08:12, said:

Citi ani are copilul? In ce imprejurari au avut loc "poznele"? Are frati?

De fiecare data cind vrei sa te rastesti la copil, sa sa-i stergi o laba, aminteste-ti ca copilul face ceea ce face parintele, nu ceea ce spune parintele. Ar trebui sa te porti asa cum doresti sa se poarte copilul tau. Bineinteles, ai voie - si e chiar necesar - sa-i arati ca te-ai suparat pe el, daca e cazul, dar nu pentru orice fleac, si nu pina in pinzele albe. Copilul trebuie sa stie ca il iubesti chiar atunci cind esti suparat pe el, si ca intotdeauna va avea posibilitatea sa te impace prin comportament adecvat.

SOCRATE_MMXII, on 01 aprilie 2014 - 08:25, said:

Wow. Cine scrie de pe contul lui Socrate?

Ai dreptate, cu doua precizari.

Si spargerea veiozei din greseala ar putea fi un mesaj pentru parinti, de genul "am o problema de atentie/echilibru/vedere/altceva", depinde cit de des se repeta asemenea greseli.

Esti prea dur fata de parinti. Marea majoritate a parintilor invata din mers, nu sint specialisti in psihologia copilului. E normal sa faca greseli.

Nu intotdeauna se poate discuta cu copilul, de ce sa o dam dupa copac?
Nu toti copiii sunt cuminti si ascultatori, astia numai in filme, exista.
Sunt destui copii rai, nascuti asa `mai dracosi`, al caror comportament nu au legatura cu ma-sa/ta-su sau educatia, unii sunt sariti de pe fix.
Sper ca nu va ia mirarea si stiti despre ce vorbesc.

Sunt unele cazuri in care nici psihologii nu au succes, parintii sunt depasiti total.

abtiguieste-l in functie de varsta, dar abtiguieste-l

trebuie batuti bine si copii aia si parintii lor! mai ales mamele!

barbosa, on 01 aprilie 2014 - 08:52, said:

Poza e de muuult timp, sa fie 4 ani de atunci, este poza din casa lui taica-su, el a ramas sa zugraveasca, noi am plecat.

Ceea ce vreau sa subliniez, este ca se da vina in exclusivitate pe parinti, insa nu este tocmai asa: sunt destui parinti care incearca sa-si educe copilul insa, copilul din diverse motive nu asculta de nimeni inca de mic, are personalitate colerica manifestata excesiv si ajunge in final sa nu se mai inteleaga nimeni cu el, nici macar psihologul.
Am vazut destule cazuri de copii din acestia si sunt convinsa ca si voi in gradinita sau in scoala, ati vazut colegi de-ai copiilor vostri, manifestandu-se asa.

@ pisa4you al meu are 8 luni. Dar ma documentez dinainte. Deocamdata ma distrez de boacanele pe care le face, il mai "cert" in gluma, desi nu stiu cat intelege.
Decat sa citesc niste articole scrise de psihologi care nu au copii, mai bine ma delectez cu povestirile voastre.

Btw, al meu nu a spart nici o veioza, erau doar niste exemple.

La noi e frumos ca de obicei eu sunt ala rau care o cearta. Maica-sa nu prea se baga. Dar cand totusi o cearta maica-sa se supara si copilul pe ea si sta bosumflata. Daca o cert eu, chiar daca am un ton mai dur, vine la mine in brate si ma tine strans de tot, dupa care ma intreaba " Gata tati, a trecut? Esti fericit acum?" sau " Tati, acum suntem prieteni iar?" . Si alt lucru foarte important este ca ambii parinti sa fie pe aceeasi lungime de unda. Nu unul sa o certe si altul sa-i ia apararea.

Cred ca toata lumea este, sau ar trebui sa fie constienta ca cea mai importanta este comunicarea si atentia data copilului. Si copii cer extrem de multa atentie si implicare. Daca te multumesti doar sa-l trantesti in fata televizorului cu o ciocolata in mana, doar ca sa iti poti tu urmari telenovela in liniste, atunci nu ai nici un drept sa-l pedepsesti ca face prostii pentru a-ti atrage atentia.

Bursule,

fi-miu cand era mic, avea o manie sa muste din sapun, astfel incat pusesem zavoare la usile de la baie si supravegheam baile in disperare.
Avea peste 11 luni, cand incepuse sa mearga prin casa si trebuia sa fii cu ochii ca pe butelie ca cine stii la ce umbla. De cateva ori l-am prins cu dintii in sapunul solid, cu toata supravegherea noastra.
Nu-l bateam, ca n-ai ce sa bati la un plod de 11 luni, dar il certam daca il gaseam iar in baie, ca se mai intampla.
Atunci am aruncat toate sapunurile solide si am trecut la recipiente cu sapun lichid prinse in perete, mai sus, ca sa nu ajunga pofticiosul.
Dar daca patea ceva, da...era vina noastra ca nu l-am supravegheat. Aici sunt de acord ca vina o poarta parintii.

Bursul, on 01 aprilie 2014 - 08:12, said:

Da, da si iar da!
In rest, nu stiu daca merita ei, sau anturajul, sau parintii ori bunicii, dar poate fi util de 2-3 ori pe an.

Zilnic devine o prostie, un abuz, si nu mai are efect.

Tin minte ca fiica mea, atunci cind avea citva anisori ( 4-5) la un moment dat mai ca se dadea cu fundul de pardoseala prin bucatarie ca vrea sa manince nu stiu ce, desi masa era gata si NU continea acel fel de mincare.

Am poftit-o destul de frumos afara din bucatarie, ignorind lacrimile inerente, si i-am spus ca cineva s-a spetit sa faca acea mincare, nu alta, drept urmare sa vina inapoi cind ii va fi foame.

Ceea ce s-a si intamplat, peste vreo 30 de minute, tot cu lacrimi in ochisori.
Apoi a fost cea mai fericita ca a mincat ceea ce initial nu dorea.

Si, multumesc lui Dumnezeu, in vara va fi o majora netraumatizata si cumpatat mincacioasa.

Acum la obiect: cum o spun si altii, copii fac mici/mari boroboate pentru a atrage atentia asupra lor, asupra a ceea ce li se poate parea lipsa de atentie din partea adultilor de linga ei.

Spun ca li se poate parea si pentru ca, daca 5 zile pe saptamina , cineva sta numai in fundul lor ( bunicii, de obicei), apoi in restul parintii sint si cu alte preocupari pe linga ei, dar totusi atenti la nevoile lor, li se poate parea o atentie mai mica, prea mica chiar.

Ma rog, filosofie pe aceasta tema se poate face cu "tonele", practica este cea care ne omoara.

Iar din practica vietii mele constat ca al doilea sau al treilea copil dintr-o familie este aproape intotdeauna mai bine educat, mai cuminte dar si mai independent decit primul nascut, sau si mai bine, decit singurul nascut din alte familii.

Ceea ce inseamna ca scoa;a parintilor necesita, ca orice scoala, o practica.

Pe care, cu un singur copil, ai mari sanse sa o ratezi!

Edited by fastcojo, 01 April 2014 - 09:17.