Planeta de marimea Pamantului

 cephalophodes, on 25 martie 2014 - 22:36, said:

drum bun mein herr...vei ajunge peste 1200 de ani mergand tot timpul cu viteza luminii
discutia asta ar trebui s-o purtam peste 1000 de ani....

 Valmont43, on 26 martie 2014 - 12:25, said:

Doar ca pentru cel care calatoreste nu sint 1200 ani ci mai putin, eventual MULT mai putin (in functie de cit de mult se apropie de viteza luminii).

Calculele nu sint extraordinar de simple dar bineinteles ca cineva le-a facut pentru noi :-)
In primul rind pentru referinta: http://en.wikipedia....nt_acceleration
(chiar daca ai avea combustibil ca sa iti dea acceleratia necesara -lucru pe care nu-l avem si nici nu stim sa-l facem in nici un mod practic in ziua de azi- tot nu ai putea sa rezisti la o acceleratie f mare, deci trebuie considerata o limita, preferabil comfortabila).

Si calculatorul: http://www.cthreepo.com/lab/math1/
(scroll la Long Relativistic Journeys)
Cu 1G acceleratie si 1200 ani lumina distanta calatoria dureaza 13.8 ani pentru pasageri si 1202.7 ani pentru pamint/destinatie.

 f300, on 26 martie 2014 - 12:48, said:

E de precizat ca nu sunt extraordinar de simple intrucat "acceleratia constanta" se refera la cea din referentialul propriu al navei. Daca ar fi vorba de acceleratie constanta fata de un referential aproximativ inertial (e.g. Terra), calculul ar fi banal si pentru un elev de liceu care a invatat legile miscarii uniform accelerate.

Ma rog, in ziua de azi partea matematica nu trebuie facuta manual ca avem de-alde Maple/Mathematica/Maxima, partea complicata (presupunind ca intelegi fenomenul desigur) e sa sapi dupa formule pe care le-ai uitat (sau nu le-ai stiut niciodata) si sa le pui in citeva rinduri fara sa gresesti pe undeva.

[si prin persoana a doua ma refer la mine in special]

 f300, on 26 martie 2014 - 13:02, said:

Landau si Lifsit in volumul 2 (Teorie de camp) al seriei lor faimoase trateaza si chestiunea aceasta pe larg la o problema, e intotdeauna o placere sa ii recitesti.

Edited by mdionis, 26 March 2014 - 13:14.

Cantitatea de energie, ca sa aduci astronava aproape de viteza luminii, mi se pare mie ca este absolut enorma. Conform conservarii impulsului, ar trebui ejectat in sens opus, cu viteza liminii, o cantitate de materie egala cu masa astronavei. Asta ar implica ca intreagul combustibil sa fie alcatuit din antimaterie. Cu o aceasta cantitate (sute de tone) poti dinamita lejer o planeta. Probabil este consumul energetic al SUA, pe sute de ani.

Asta este un aspect interesant. Problema este ca trebuie sa cari combustibilul cu tine si pentru ca sa accelerezi combustibilul de care ai nevoie mai tirziu trebuie si mai mult combustibil. Si ca sa-l accelerezi pe ala trebuie si mai mult.

Si astfel ajungem la: http://en.wikipedia....rocket_equation

Combustibilul necesar creste EXPONENTIAL cu diferenta de viteza de care ai nevoie. Asta inainte de a ajunge la efecte relativiste.

(si prin combustibil ma refer in special la masa dar in general sint combinate, cel putin in rachetele pe care le avem)

 f300, on 27 martie 2014 - 12:37, said:

Discuţiiile astea despre călătorii interstelare cu nave propulsate de combustibili, e atunci când nu e altceva de discutat, că oricum nu se va ajunge nicăieri. E ca şi când în secolul 17, cineva ar fi discutat cum să poată merge pe Lună, cu o corabie cu vele. De fapt asta a şi discutat cineva atunci.

Cam cu asta seamnă actualele discuţii de călătorii interstelare cu nave încărcate cu lichid.


Dacă se doreşte să se facă deplasări cosmice, e nevoie de stăpânirea unor noi fenomene naturale, pe care încă nu le putem. Să ne uităm la "istoria stăpânirii fenomenelor naturale" şi mai ales la câte descoperiri inimaginabile au urmat în urma acestora:

- prima dată focul era ceva de nestăpânit, care cuprinde păduri întregi, dar apoi, prin încercări şi eşecuri, focul a fost îmbânzit.
- fenomenele mecanice, care cu timpul au fost îmblânzite, prin apariţia roţii, a scripeţilor, pârghiilor.
- fenomenele electrice, care apăreau în trăznete şi fulgere, au fost îmblânzite, ducând la schimbarea cursului civilizaţiei umane.
- fenomenele atomice de asemene, în mare măsură.


Urmează ca civilizaţia umană să priceapă şi să stăpânească fenomene care încă sunt de anvergură cosmică, cum ar fi energia întunecată sau fenomenele din interiorul găurilor negre.
Poate că stăpânirea acestor fenomene ne va face să stăpânim şi Cosmosul, sau, poate că descoperirea de noi universuri, ne va face să ne pierdem interesul pentru cosmosul nostru cel de toate zilele..relative.

Edited by lupini, 27 March 2014 - 13:39.

singurul mod posibil (teoretic) prin care am putea parcurge asemenea distante este metoda plierii spatiului!

pentru acest lucru sunt necesare cantitati de energie inimaginabile. nu mai vb de faptul ca nu exista nici macar teoretic solutii care sa permita asta


pe scurt, nu detinem o asemenea tehnologie si nici nu o sa detinem vreodata ....... in toata istoria omenirii


ar trebui deschis un topic separat in care sa se explice si de ce nu o sa parasim vreodata planeta asta

Edited by wide, 28 March 2014 - 17:22.

 wide, on 28 martie 2014 - 17:16, said:

Ce ai scris aici, îmi aminteşte de lordul Kelvin, preşedintele Academiei Regale Britanice de Ştiinţă, care în anul 1895, spunea că: "niciun aparat mai greu decât aerul, nu va putea zbura vreodată". Peste 8 ani, în 1903, apăreau primele aparate de zbor mai grele decât aerul. Sau, Charles H. Duell, şef al Oficiului de Patente din S.U.A., care spunea că "tot ce a fost de inventat, s-a inventat". Era anul 1899 !

Pentru călătorii rapide, avem nevoie de descoperirea de noi legi naturale şi de stăpânirea unor fenomene necunoscute, care să permită omului să facă astfel de călătorii. Ar fi interesant să analizăm evoluţia vitezelor deplăsării omului de-a lungul istoriei, de la mersul pe jos, călare, cu bicicleta, cu trenul, cu automobilul, avionul sau racheta. Vedem că viteza de deplasare a omului creşte odată cu descoperirea şi stăpânirea de noi fenomene.

Ar fi interesant de analizat ideea lumii simulate, numită simulism, care spune că realitatea noastră e un fel de "brain-in-vat", adică, ceea ce numim realitate, e o simulare în scop istoric. Ceva de felul: "ce s-ar fi întâmplat dacă Hitler ar fi pierdut războiul ?".
Dacă e aşa, înseamnă că totul seamănă cu un joc pe calculator, în care, deplasarea dintr-un loc în altul se face "ca gândul şi ca vântul", doar din softul programului.

Dacă Universul nostru e o simulare, am putea umbla la softul după care funcţionează Cosmosul. A se vedea ideile lui Max Tegmark din cartea "Our mathematical Universe", sau ale lui Nick Bostrom de la Oxford, care vorbeşte în termeni probabilistici despre universul simulat.

 lupini, on 29 martie 2014 - 11:45, said:

Pai lordul Kelvin n-a vazut cum zboara berzele? Lordul Kelvin n-a vazut niciodata o papusa gonflabila cum face cand ii scoti dopul?
Eu cred ca afirmatia lordului e scoasa grosolan din contextul in care a fost enuntata.

 cephalophodes, on 25 martie 2014 - 22:36, said:

si euuu!   deja am 4 vazile full cu toate revistele XXX valoroase