De ce imi urasc parintii?

dorurad, on 15 februarie 2014 - 15:24, said:

Eu ti-am spus ma sa nu te superi pe ai tai ca nu ti-au cumparat bmw de ziua ta, tu ziceai ca vrei sa-i omori sa plm. Calmeaza-te si tu.

SfantulLike, on 15 februarie 2014 - 15:36, said:

Nu-mi plac bmw-urile. Teapa

Se numeşte jigodism  atitudinea ta , este o stare a omului ce tinde să distrugă o relaţie părinţi-copii  din incapacitate spirituală .

pacopaco1967, on 15 februarie 2014 - 16:08, said:

Incapacitate spirituala, cum adica?
Adica eu pun banii si propriile interese pe primul plan?

Edited by AdrianMarcus, 15 February 2014 - 16:13.

AdrianMarcus, on 15 februarie 2014 - 16:12, said:

Incapacitatea de a iubi  aceleaşi feţe pe care le vezi mereu , simţi că te plictiseşte , te presează , ignori total că ei te iubesc şi îţi vor binele , ca să nu ai decepţii în viaţă , oricum , te trezeşti doar după suferinţă grea , îţi vei aminti pe părinţii tăi că ei îţi doreau fericirea nu din prisma banilor sau satisfactiilor materiale ci să nu cazi în patimi sau căi care vor duce la dezastru psihic .
Dar este aşa cum am spus denumită atitudinea asta "jigodism" , o  pervertire a personalităţii , încercarea de a dovedi părinţilor că eşti stăpân şi conştient de propriile hotărâri , numai că cei cu experienţă văd mai uşor pericolul spre care aluneci .

pacopaco1967, on 15 februarie 2014 - 17:09, said:

Si cum pot sa scap de acest comportament?

AdrianMarcus, on 15 februarie 2014 - 16:12, said:

Care bani, ai tai sau ai lor si cheltuiti pentru scoala ta, pentru hainele tale, pentru distractia ta? cu ce bani vii tu in ecuatie?  dar "interesele " tale primeaza, nu? atunci, autofinanteaza-te, pleaca in lume, fa-ti un rost al tau, pe posibilitatile si veniturile tale. Dovedeste-le prin fapte ca esti ala care te crezi tu, nu ala pe care-l vad ei. Si dupa ce vei da in nas, si tocmai cu nasu´ntr-o balega mai mare decat tine, vei putea, in cunostinta de cauza, sa lansezi acuzatii sau regrete la adresa lor.
Deocamdata, nu esti in situatia de a emite pretentii, atata vreme cat nu- ti produci singur nimic. Fara banii lor, te poti duce oricand la chefuri, sa-ti schimbi telefonul, dar nu vei obtine niciodata, nici o diploma, nu vei absolvi nici o scoala.

Edited by myshyk, 15 February 2014 - 17:26.

AdrianMarcus, on 15 februarie 2014 - 13:40, said:

Haide, recunoaste ca nu iti plac parintii tai. Eu nu stiu de ce, tu stii. Dar daca vrei sa dai vina numai pe tine nu o sa-ti rezolvi problemele.
Si daca nu dai detalii, nimeni nu o sa inteleaga atitudinea ta.
Practic, din putinul pe care l-ai spus, oricine poate crede ca ar trebui sa mergi la psihiatru, dar eu cred totusi, ca este mai complicat.

Edited by johnnickelby, 15 February 2014 - 17:46.

AdrianMarcus, on 15 februarie 2014 - 17:14, said:

Imaginează-ţi  restul vieţii că ei nu vor mai exista pentru tine , du-te într-un loc liniştit unde nu îţi tulbură nimeni gândurile si  trăieşte virtual că ei nu mai există ,  dacă nici această suferinţă nu te schimbă , nu ştiu ce te-ar putea schimba ,
Trebuie să analizezi şi obiceiurile tale , dacă acestea nu îţi afectează personalitatea , încearcă să diminuezi excesele alcoolice sau alte substanţe care afectează starea mentală .
Ai nevoie si de o vindecare pozitivă în sensul că să începi să simţi dragoste pentru ei , dar aici mă depăşeşte să te îndrum , caută un sfătuitor înţelept să te călăuzească .

Daca parintii tai se poarta bine cu tine si tu zici ca-i urasti,atunci e ceva in neregula cu tine ,multi ar vrea sa aibe parinti grijulii!Poate ar trebui sa te gandesti la cei care o duc rau si atunci poate o sa iti revi un pic!

Sa incep cu sfarsitul: un fel de n-ai ce face ; asta e .

Ce nu inteleg majoritatea parintilor din Romania (si nu numai) e ca scopul lor pe pamant nu e dat nici de cati bani au facut, nici de cat de bine sunt vazuti/respectati sau cat de apasat le este cuvantul . Problema pleaca in general de la atitudinea radicala a lor si din neintelegerea faptului ca ei vor trai prin copii .

Acuma tu , initiatorule , nu ai ce sa schimbi si nici nu ai nevoie . Ba din contra , dupa cum se stie ca la adolescenta mintea este ceva mai sclipitoare (dar nu cunoaste deja chiar atatea de multe cazuri) trebuie luata problema in particular , mai serios , ca un caz aparte (precum toate lucrurile, putine sunt complet la fel pe pamntul asta) si live with it . O sa tot gasesti cazuri de genul in viata . Nu inseamna ca devii precum curvele astea versate de sunt prin moluri sa zambeasca si atunci cand in capul lor e o dezgustare totala... Doar o atitudine de intelegere : (oftezi in mintea ta) si zici asta e .

(//asta daca subiectul nu e un troll// )

Te sfatuiesc sa vizitezi o casa de copii abandonati,sa-i vezi cum intind minutele inspre tine,spunindu-ti TATA, sau cind vad o femeie ii spun mama si sa te gindesti ca :nu toti copii au,ceea ce ai tu,de cind erai copil mic pina acum si asta doar datorita PARINTILOR.Care te-au facut din dragoste si tot cu dragoste te-au crescut pina acum si vor sa devii un vasnic urmas al lor,nu un om ratat, fara nimic SUFLETESTE. Gindeste-te ca daca nu te iubeau,le era usor sa te lase la spital,si ajungeai, unul din copii de la casa de copii.

AdrianMarcus, on 15 februarie 2014 - 13:40, said:

Asa se intampla cand esti fecior de bani-gata. Cand toate iti vin pe tava, iar tie nu-ti ramane decat sa faci nazuri sau sa alegi.
Esti crescut in puf si ti s-a urat de atata bine.
Ce poti sa-ti zic?
Du-te si hoinareste prin forumuri in cautarea topicurilor/topicelor deschise de copiii nefericiti, cei batuti de soarta,  care n-au avut niciun dram de noroc in viata.
Poate doar asa iti va veni mintea la cap, si vei reusi sa-ti apreciezi parintii la justa lor valoare.
Bafta!

P.S. Esti incredibil!

johnnickelby, on 15 februarie 2014 - 17:45, said:

Sa-ti zic ce mi-a trecut prin cap?
Ar fi o varianta:
In ciuda faptului ca parintii lui i-au oferit un trai decent si un comportament ireprosabil, posibil ca el sa nu fi simtit acea dragoste parinteasca.

budlight, on 16 februarie 2014 - 00:04, said:

Confunzi bunastarea materiala cu dragostea parinteasca.

@initiator: vezi daca te poti inscrie in programe de voluntariat pentru copiii bolnavi de diverse boli terminale (cancer) sau copii orfani. Asa o sa ai un alt reper dupa care sa iti privesti parintii.

argonaut, on 15 februarie 2014 - 13:46, said:

Aşa am păţit majoritatea, ca să nu zic toţi.

De ce îi respingem pe părinţi la acea vârstă ? Deoarece, subconştientul nostru ne asigură că părinţii sunt singurii oameni care ne acceptă nazurile, fără urmări dramatice. Această "ură" faţă de părinţi, e manifestarea rebeliunii adolescentine, şi cum aceasta nu se poate manifesta faţă de străini, pentru că aceştia ar reacţiona (uneori violent), drept urmare, se manifestă faţă de părinţi, deoarece ei ne acceptă chiar dacă noi îi respingem. Evident, mă refer la părinţii de treabă, care nu sunt beţivi.

Nu esti singurul, de ce crezi ca tara e plina de cretinoizi? din vina parintilor
Tine-o tot asa,mai tarziu vei da cu ei de pamant daca continua sa fie baieti buni (fraieri)

AdrianMarcus, on 15 februarie 2014 - 13:40, said:

O sa intelegi la varsta a doua. De obicei sfaturile astea sunt falseturi, clisee si platitudini spuse ca sa scape repede de problemele tale si ca sa te potoleasca ca hai sa fim seriosi, nici unui adult nu-i plac adolescentii, prea multa drama inutila, tot ce vrei sa intreprinzi e pe banii lor si sunt al draq de multe riscuri pe care si le-ar asuma un adolescent daca e lasat. Nu-i nevoie sa "ai" copii ca sa te prinzi, e suficient sa treci de un treizeci si sa ajungi pe picioarele tale adica sa-ti rezolvi singur problemele. Atunci te prinzi de fapt de ce faceau ce faceau adultii din trecut si ca ai fost una din probleme. Daca nu-ti plac acum sa vezi ce "fun" devin la varsta a treia cand realizeaza ca nu prea mai au un viitor, ala care-l au e cam de kk si urasc pe toata lumea care are viata inainte.

@Adrian
Esti din Bucuresti? Daca nu, vei sta cu chirie la gazda sau la camin cand vei fi in facultate.