PUTIN AJUTOR?!

Am si eu o chestiune ce vreau sa o clarific. De mult timp (aprox. 7-8 ani, acum am 19) fac lucruri care mi se par cuidate si nu pot vorbi cu nimeni despre asta. Vorbesc cu mine insami destul de des, dar uneori vorbesc cu anumite persoane cunoscute, uneori persoane pe care nici nu le cunosc, dar ele nu sunt acolo (pur si simplu vorbesc cu cineva , dar defapt sunt singura), ma imaginez in diferite ipostaze si actiuni si incep sa vorbesc si sa fiu in acea situatie vorbind si actionand ca si cum lucrurile alea se intampla in timp real si persoanele ar fi reale.Uneori incep sa imi fac o anumita poveste in cap, sau sa-mi repet in minte ce voi spune atunci cand il voi intalni pe cutarescu sau cand ies cu prietenii cum am sa ma comport. Sunt foarte paranoica si isterica,am un comportament dramatic, sunt usor irascibila, am avut probleme de comportament de mica, dar m-am mai linistit.Sunt mai imatura si uneori fac lucruri stupide, fara sens. Sunt o persoana normala, sociabila, nu am probleme cand sunt printre oameni, dar cand ajung sa fiu singura incepe totul. Am reusit cat de cat sa accept aceasta ciudatenie, dar in curand voi merge la facultate si va trebui sa locuiesc si cu alte persoane si nu as vrea sa fiu prinsa intr-o ipostaza penibila. Ce se intampla cu mine? Am vreo problema sau sunt eu mai ciudata asa si nu e nimic grav? Sa ma lamureasca si pe mine cineva Multumesc

Du-te de urgenta la un consult psihologic dar si psihiatric !!!
Cu siguranta vei primi niste pastile ca sa poti trai si tu o viata normala

 devilknowsmyname, on 03 aprilie 2013 - 15:40, said:

&

 devilknowsmyname, on 03 aprilie 2013 - 15:40, said:

Normala sau...toate de mai sus?

 devilknowsmyname, on 03 aprilie 2013 - 15:40, said:

Daca o sa locuiesti cu alte persoane esti in siguranta, singura ai spus ca nu ai probleme cand esti printre altii. Doar cand esti singura. Si nu o sa fii.
Trebuie doar sa nu uiti sa mergi la toaleta cu o prietena.


In rest n-am inteles mare lucru dar... Si altii se mai gandesc la lucruri si vorbesc cu ei insasi. Si altii se mai gandesc la ce vor spune lui X, Y. Depinde cat de grava e treaba la tine, ca altfel nu o vad neaparat o problema.

@d4m4g3, eu am inteles ca dra. de mai sus cand incepe sa se gandeasca la lucruri si vorbeasca cu ea insasi -o face cu voce tare.
Ma rog, eu asa am inteles si de aceea am sfatuit-o sa se duca la un consult.

Eu cred ca daca cineva observa "problemele" pe care le are este pe drumul cel bun.
De obicei persoanele cu probleme nu isi dau seama de ceea ce se intampla cu ele.

Daca vrei sa le rezolvi cred ca ar trebui sa le iei una cate una, sa incerci sa te linistesti cand esti irascibila, etc. Pentru calmare poti incerca o tehnica de respiratie.

In concluzie, nu exista un manual care sa spuna cum ar trebui sa fie cineva.

Uneori am si eu asemenea .......iesiri.    Insa ma opresc repede.  Dupa cateva mici gesturi. De obocei mi se intampla cand ma consum pentru ceva sau cand mai am cate un necaz. Uneori ...din senin.    Cred ca semanam putin cu: Ilie Moromete din Morometii.

Eu vorbesc cu mine insumi cand am nevoie de parerea unui specialist.
Acum, serios vorbind, si eu mai am apucaturi din astea (mai intense in perioada varstei 18-22 ani) dar niciodata nu m-au deranjat. Acum m-am mai linistit, sau cel putin am trasat mai clar linia intre realitate si imaginatie. Am mai vazut oameni ce pareau seriosi, maturi, vorbind singuri pe strada, chiar si gesticuland.

Pentru inceput ar fi bine daca ai gasi pe cineva cu care sa vorbesti si in viata reala despre cele pomenite.
Pare sa-ti fie putin teama de singuratate sau sa ai dificultati in a asuma singuratatea.
Daca simti ca ai in tine resurse insuficiente la acest moment, este indicat sa consulti un specialist - psihoterapeut sau psiholog.

Multumesc mult de mesaje, ma gandeam ca o sa rada lumea de mine cand imi vor citi postul, voi incerca sa merg la un psiholog (indata ce-mi fac curaj), se intampla de mult chestia asta, as putea spune ca am crescut cu asta, dar am ajuns intr-un punct in care mi se pare prea dubios.

Oameni care vorbesc singuri cu voce tare se intalnesc rar, dar nu e anormal cata vreme sunt constienti de ce fac. Si eu vorbeam ca Demostene la malul marii cand eram mic si chiar m-a ajutat. Se intampla mai ales celor fortati sa stea singuri si fara obiecte sau preocupari care sa le capteze atentia. Copiii gasesc tot felul de obiecte cu care sa se joace si le place sa imagineze, inclusiv scenarii. Daca se intampla mai tarziu, poate fi si indiciul unei inclinatii intelectuale. Socializarea si integrarea intr-un colectiv vor devia aceste obiceiuri catre ceva constructiv.


De pastile e bine sa te feresti, daca nu sunt prescrise de medic pentru un diagnostic verificat.

 devilknowsmyname, on 03 aprilie 2013 - 15:40, said:

Acestea sunt lucruri de verificat intr-un consult. Gandeste-te si daca ai probleme cu somnul, reactii nervoase necontrolate, ticuri s.a.

 criistake, on 03 aprilie 2013 - 17:55, said:

Abia astfel de manifestari sunt ingrijoratoare, daca nu cumva aveau handsfere

nebunul nu realizeaza cand face anumite lucruri
un om normal isi da seama cand ceva nu este in regula
grav nu e...dar trebuie analizata situatia si vazut de unde apare,bafta
poti gasi o modalitate sa te exprimi,sa povestesti cuiva toate aceste lucruri,te va ajuta f mult

 devilknowsmyname, on 03 aprilie 2013 - 15:40, said:

Nu draga mea, tu suferi acuma de sindromul numit ,,supraparere de exagerare a normalitatii". Nu este o denumire stiintifica, este denumirea mea. Ceea ce faci tu o faci datorita faptului ca esti om, adica fiinta sociabila. Multi fac chestia asta, insa putini se gandesc daca e normal sau nu sa o faca. Este ceva normal sa o faci, iar de abia daca te gandesti ca e anormal incepi sa ai probleme. Mai pe scurt tu suferi de faptul ca te inchizi intr-o anumita gandire stereotipa de a face lucrurile in mod ,,normal", iar acest normal la tine nu accepta chestii ciudate. Tu vezi aceste chestii ciudat (ciudate in conceptia ta) ca pe ceva anormal si te sperii. Insa ar trebui sa stii ca multa lume face ceea ce faci tu, defapt majoritatea cred ca, iar unora nici macar nu le da prin cap sa-si faca veo grija cu privire la asa ceva + sunt altii care au si alte obiceiuri ,,anormale", care defapt sunt perfect normale si caracteristice speciei noastre. Tu faci lucrurile astea deoarece iti place foarte mult compania, nu esti genul alone. De aici ti se trag toate astea. O problema sa zicem ca ai fi putut avea in momentul in care incepeai cu adevarat sa vorbesti cu cineva de una singura iar tu chiar sa crezi ca persoana imaginara se afla si chiar exista in acel loc in care te uiti ). Sper ca te-am ajutat, bafta .

PS: =)))))) De ce naiba sa mergi la psiholog ) ? Ca sa-l platesti pe ala sa-ti zica in cateva sedinte ca e ceva normal ce faci si ca iti faci griji degeaba si probleme fara nici un motiv, cand iti zic eu asta si atata lume intr-un minut pe gratis ? )

Edited by vladutz114, 04 April 2013 - 01:50.

 devilknowsmyname, on 03 aprilie 2013 - 20:33, said:

Pai d.p.m.d.v nu e nimic amuzant !

Asa cum au zis si colegii de mai sus, este putin "normal" sa vorbesti de una singura -chiar si cu voce tare- insa cei din jur cand te aud se sperie.......
Eu cunosc pe cineva care face exact acest lucru si crede-ma ca e foarte inspaimantator sa-l auzi vorbind de unul singur, adica acea persoana vorbeste cu sine cu voce tare, poarta un dialog in toata regula !
Si d.p.m.d.v e o scena cam infricosatoare sa-l auzi pe acel om purtand un dialog su el insusi, zici ca e nebun de legat !

Acum tu nu te speria, cel mai important lucru este sa consulti un psiholog ca sa te ajute sa reduci acest.......fenomen, tic pe care-l ai si anume sa vorbesti cu tine insati cu voce tare !


p.s.:
si eu vorbesc cu voce tare.......dar numai cand sunt foarte nervos/suparat si in acele momente eu injur "baga-mi-as, scotea-mi-as" stii tu !

 vladutz114, on 04 aprilie 2013 - 01:46, said:

Ideea e ca vorbesc cu "acea persoana" , imi imaginez ca e acolo si chiar port o conversatie cu ea. De exemplu, cand stau la masa si mananc, imi imaginez ca e o persoana acolo si incep sa vorbesc cu ea, sau cand ma uit la un film, imi imaginez ca sunt cu anumiti prieteni si incep sa vorbesc cu ei ca si cum ar fi acolo (nu-i vad, dar cred ca sunt acolo). i

asta poate n-ar tb să spui la toată lumea, chiar dc poate o mai fac și ei...

am mai auzit de ex că e bine să vb cu florile, cu plantele de casă

mai se întîmplă să vb cu noi înșine, să ne încurajăm, să ne întrebăm, să ne sfătuim, și cîteodată chiar să nu băgăm de seamă că gîndim cu voce tare și ne aude cineva

...important e să nu ajungem la discuții în contradictoriu sau adevărate conflicte cu noi înșine sau cu "prietenii imaginari"

(sau dc nu ne putem abține măcar să ne punem hands-free)

glumesc, desigur. Cred că atîta timp cît știi că e doar în imaginația ta, e ok, atîta doar că multă lume consideră asta un subiect tabu

probabil acei prieteni imaginari sunt tot niște proecții ale sinelui sau ale celorlalți cunoscuți, nu știu cît și dacă e studiat fenomenul

ce pot spune însă e că pînă acum nu a fost considerat patologic ca cineva să creeze literatură de ficțiune (nuvele, romane, scenarii de filme, dramaturgie)

pe care multă lume o consumă dar puțină lume are imaginația necesară să o creeze

ce impact are asupra celorlalți-e discutabil, dar din moment ce încă nu s-a interzis înseamnă că încă nu e considerată un pericol

Edited by delores, 05 April 2013 - 13:21.

 devilknowsmyname, on 03 aprilie 2013 - 15:40, said:

schizofrenie? sau poate ai prieteni imaginari din copilarie si ai ramas cu ei
dar la varsta ta nu mai e normal sa vezi cai verzi pe pereti
dute la un psiholog daca e nevoie te va trimite la un psihiatru acela o sa ti prescrie o medicatie
citeste aici  : http://www.sfatulmed...chizofrenia_110
vezi in ce masura te ragasesti ,chiar nu e de glumit

Nu vede pe nimeni, stie ca nu e nimeni acolo, sunt doar in imaginatia ei...

Daca intri intr-o biserica vei vedea oameni care fac acelasi lucru,vorbesc cu persoane;Dumnezeu,mamasa,sfinti,care nu sunt acolo,de fapt nu sunt nicaieri dar vorbesc cu ele ca si cum ar fi reale.Daca treci prin cimitir o sa vezi oameni care vorbesc cu morminte,apoi oameni care vorbesc cu animalele de companie ca si cum ar fi persoane,esti ok nu-ti fa griji,dar cel mai rezonabil ar fi cand mergi pe strada sa porti un hand-free in ureche,asa o sa creada lumea ca vb la telefon nu singura.