Nelamurire tulburare bipolara

Aceasta boala prezinta episoade obligatorii de depresie si manie ?

 Myriam1975, on 24 martie 2013 - 12:39, said:

Exista cazuri in care doar depresia este aproape permanenta si sa apara doar un episod maniacal.
Un episod maniacal poate fi atat de autodistructiv incat odata depasit macar de frica de a nu se mai manifesta ca atare omul ia tratament pentru a nu recidiva.In timpul episodului maniacal pot aparea comlicatii legale,deoarece pacientul e dezinhibat si trece la actiune,cum ar fi furt,agresiune sexuala,isi cheltuieste banii rapid pe cumparaturi aiurea,calatoreste,dromomanie.In general dispozitia e predominant depresiva dar apar ciclic episoade hipomaniacale,cu agitatie psihomotorie.Recomand filmul Mr jones cu Richard Gere care surprinde cu mult realism aceasta afectiune,

Daca un pacient a avut 3 episoade de agitatie (stinse in 3-4 zile) dar nu a avut in 8 ani nici un episod depresiv poate fi o forma de tab ? Faza ciudata ca mi se pare ca nu exista o standardizare a definitiei bolii, de ex siteul sfatulmedicului (primul care apare la cautare tab) spune ca:

Tulburarea bipolara de tipul I
Tulburarea bipolara de tipul I este forma "clasica" a acestei afectiuni, in care pacientii au episoade de manie si depresie periodic.

Tulburarea bipolara de tipul II
Reprezinta forma in care bolnavii nu dezvolta manie severa dar trec prin episoade mai blande de hipomanie care alterneaza cu depresie.
pe de alta parte Wikipedia.org spune ca

Bipolar I disorder
One or more manic episodes. Subcategories specify whether there has been more than one episode, and the type of the most recent episode. A depressive or hypomanic episode is not required for diagnosis, but it frequently occurs.

Bipolar II disorder
No manic episodes, but one or more hypomanic episodes and one or more major depressive episode. Hypomanic episodes do not go to the full extremes of mania (i.e., do not usually cause severe social or occupational impairment, and are without psychosis), and this can make bipolar II more difficult to diagnose, since the hypomanic episodes may simply appear as a period of successful high productivity and is reported less frequently than a distressing, crippling depression.

Persoana despre care vorbim a dezvoltat din cauza oboselii si a suprastressului o stare care mie imi pare clar hipomaniacala dar nu respecta criteriul de timp: cel putin 4 zile pentru diagnosticul de hipomanie si 7 zile pentru manie (fenomenele au cedat in 3 zile cu un varf de 12-24 ore ca intensitate). Simptomele au fost: logoree, fuga de idei, insomnie, hipermnezie, e constienta ca poate fi o criza de hipomanie (teoretic pacientii nu-si dau seama ce se intampla cu ei ?) nu a avut halucinatii, delir mistic, fara cresterea instinctului alimentar, sexual, fara agresivitate, fara tinuta extravaganta, fara agitatie motorie doar verbala, fara tulburari de comportament (jocuri de noroc, cheltuieli etc), fara veselie, fara optimism, fara hiperkinezie.
Pe scurt poti fi hipomaniacal 2-3 zile (nu maniacal) fara sa fi bagat automat intr-un diagnostic ? Cate criterii din cele enuntate mai sus sint necesare ptr a decreta episod hipomaniacal acut si automat a te incadra intr-una din tulburarile bipolare ptr ca din cate am citit nu se accepta episod hipomaniacal in afara tulburarii bipolare ?

In primul rand psihoza maniaco-depresiva (PMD) poate fi unipolara (doar depresiv/maniacal) si bipolara (cu alternanta celor doua).
Din ce descrii tu, nu pare a fi un episod. Eu am vazut un astfel de episod si crede-ma....e foarte "spectaculos" (in sens negativ!) Criteriile le gasesti in DSMIV.
Daca vrei sa te mai documentezi cauta informatii despre diagnosticul diferential al PMD (adica cu ce seamana dar nu e ....)

primăvara se mai întîmplă astfel de stări, mai ales pe fond de agitație, stres. De ce vă grăbiți să puneți un diagnostic, v-ați speriat așa rău? Persoana în cauză e tînăr/ă? Mai apar astfel de simptome cînd te îndrăgostești sau ești puțin mai "dornic" decît de obicei, chiar și cînd ești trecut de prima tinerețe, mai e posibil un "zvîc" hormonal

știu că poate sună impertinent, dar...totuși e posibil, chiar și pe fond de stres...

iar cînd ești tînăr e posibil chiar să fii ceva mai entuziasmat de ceea ce urmează să faci, încît să ai astfel de manifestări delirante, insomnie, agitație, logoree, etc...nu știu cît e de bine, dar se mai întîmplă, cînd îți schimbi locul de muncă, ai examene, te muți, te căsătorești, etc...

Acum am si eu o nelamurire. Cunosc pe cineva care de vreo doi ani tot e in cautarea unei oportunitati de a face bani (afaceri), dar nu reuseste sa ia o hotarire. Toata ziua da telefoane si umbla prin oras si prin imprejurimi sa vada astfel de oportunitati, insa nu se poate hotari ce anume vrea sa faca. Se intalneste cu al meu si vorbesc ore intregi verzi si uscate, trec de la una la alta si nu ajung la nici o concluzie. Din cate am inteles are si momente, dar nu lungi, in care nu mai are chef de nimic. Probabil daca nu ar avea familie, nu s-ar mai vedea silit sa faca atatea eforturi, poate s-ar multumi cu un job oarecare, insa nu stiu de ce asa vrea sa faca pe dracu ghem. Problema e ca si sotul meu e cam la fel, nu se poate hotari sa faca nimic pt ca vrea mai mult decat ce  poate avea.

Afara de asta imi transmite si mie o stare de anxietate, imi zice ca nu e ok sa fiu calma si relaxata cand am o treaba de facut, tb sa ma concentrez, sa ma stresez, sa ma agit, iar eu simt ca explodez, nu suport tensiunea asta . Am de discutat cu cineva o afacere mai tarziu si nici nu pot sa iau ceva, cum ar fi un xanax, ca mi-e frica ca imi scade atentia si nu pricep ce vrea sau ma tepuieste.

 holograma999, on 24 martie 2013 - 12:54, said:

Vezi ce bine sti sa te autodescrii? dar sa explici exact cauza acestor oscilatii comportamentale (care pot avea loc chiar si de cateva ori pe zi, nu doar sezonier), aia nu mai sti, pentru ca psihiatria al cărei mare fan esti, (in fond tu fiind doar un pacient care se uita ca pisica in calendar la ceva ce nu pricepe) nu ofera aceste explicatii.

 Myriam1975, on 24 martie 2013 - 13:46, said:

unde e relatia cauza efect la tot acest bla bla psihiatric, singura care poate constientiza dpdv terapeutic pe cel suferind de aceasta tulburare de constiinta?

 delores, on 16 mai 2013 - 13:08, said:

Tata-miu avea o expresie, cand mi-oi vedea eu ceafa fara oglinda, atunci iti vei clarifica si tu nelamurirea, aici pe forum cu specialistii de ocazie, care au informatii de la coltul strazii, fara sa fi citit vreo carte serioasa (asa de la 500 de pagini in sus), fara sa fi consultat vreun psihoterapeut, care sa nu fie absolvent de șprițu haret. Deci nelămuririle tale se vor aduna....se vor tot aduna.

 delores, on 16 mai 2013 - 13:08, said:

Su nu te-ai prins tu in atatia ani de ce sotul tau nu-si mai gaseste fericirea alaturi de o zână ca tine?

Edited by Oneiros, 16 May 2013 - 14:34.

Vrei sa spui ca e vina mea? Posibil sa fie si asta, dar cred ca nu tine numai de mine. Nu am zis nicaieri ca as fi vreo zana. Fac si eu ce pot, dar se pare ca nu e de ajuns. Sti pe cineva care din munca cinstita, in tara asta, poate sa stranga in cativa ani bani pt un apartament, de exemplu?

Vrei sa stii mai multe? Eu am fost veterinar, o vreme, dar am lucrat si ca agent vanzari, am incercat si in domeniul farma (uman), dar nu m-am descurcat. Dc reuseam acolo "o puneam"(ma procopseam), dar pur si simplu m-am blocat. Ma trezeam  ca sunt la usa doctorului si nu aveam tupeu sa intru sa maninc putin rahat. Pe unde am mai lucrat, as fi putut sa mai fac mici smecherii, sa fur niste clienti, sa le vand ceva gogosi, sa le umflu nota de plata, chiar sa fac si tratamente "la misto", cum am auzit ca se mai practica. Dar dupa cum vezi...n-am putut sluji la doi stapani. De asta sotul meu e nefericit alaturi de mine...banuiesc eu. Probabil mai sunt si altele.

Uite si acum, dac-o fi sa preiau magazinul, sefa a zis ca n-ar avea timp sa fie de fata la inventar. Iar eu tb sa-i dau banii pe marfa care e in magazin. Crezi ca nu i-ar suride nimanui ideea sa declare mai putin? Dar crezi c-o sa-i ajute Dzeu aluia care ar porni la drum cu o minciuna?

Sa-ti mai zic ceva: colegii mei, cand le suna telefonul, isi frecau mainile, "am pus-o, iar s-a imbolnavit javra, e rost de papica"; mie cand vedeam nr unui client imi intra un morcov cu 3 radacini, ce-o mai fii patit, dc nu-i dau de capat??? Asta e, oi fii io mai proasta, cand am avut timp si materiale am studiat, doar ca nu stiu ce se intampla, ori intru in panica, ori sunt mai inceata si nu-mi pica fisa in timp util. Crezi ca io n-as fi vrut sa fiu mai eficienta si mai ales mai de folos oamenilor si dobitoacelor lor (poate prea) mult iubite?

PS - era o formula de stil, nu denigrez fapturile necuvantatoare care de altfel imi sunt dragi dar imi pare rau ca nu le pot ajuta mai mult si ca tb sa sufere de multe ori din cauza dobitocilor de stapani pe care ii au

Ps 2: uneori si prea multa dragoste strica, spunea un prof de-al nostru

Scuze pt offtopic. Am fost provocata. Nu-i un lucru rau, cine a facut asta a facut o treaba buna, dar nu asta era scopul discutiei. Ideea e alta: nu eu, cu realizarile si nerealizarile mele, sunt cauza nefericirii si neimplinirii altcuiva, chiar daca mai sustine asta cateodata. Problema e ca nici macar propriile "realizari" nu-i mai ajung. De ce nu se pot oamenii impaca cu ideea ca atata pot, ca sunt niste simpli muritori si asta e, viata e asa cum e?

Sau poate scopul analizei tranzacționale este să găsim mereu pe alții vinovați de necazurile noastre? Și pe urmă ce facem, a mai întrebat cineva, le dăm în cap? Guess what, oamenii isi fac rau unii la altii, voluntar sau involuntar, normal ca nu e bine, dar asa se intampla. Probabil asa e in instinctul nostru, sa ne gandim prima data la noi si apoi daca nu cumva le facem rau la altii.

Marea provocare este insa cum traim,mai departe, cu povara raului facut altora de catre noi si noua de catre ceilalti, asta e intrebarea...

Ma autodescriu foarte bine,ceea ce e o calitate,sunt un pacient ceea ce este o realitate,iar acesta e un forum de psihiatrie nu de antipsihiatrie,acesta este un fapt.
In rest vorbe sofisticate,indemnuri la discreditarea unei stiinte si a unor medici,cei mai multi foarte competenti,si cu studii temeinice,venite din partea unor fosti pacienti,in fond nimeni nu te tine cu forta sub tratament daca nu savarsesti fapte penale.
Iar cum constiinta bolii in psihoza lipseste,e cat se poate de firesc ca un psihopat sa vada numai nebuni in jur iar el considerandu-se super normal,poate sa-si petreaca viata aratand lumii cat de superior e el si cat de inferiori sunt ceilalti.
Toti ceilalti,fara exceptii.Nici un cuvant bun sau apreciativ despre nici o persoana inafara propiei persoane.Cine are putina minte sa inteleaga,chiar o minte bolnava,va intelege,si va discerne.

x

Edited by TheFlooder, 18 May 2013 - 18:12.

Eu consider ca din moment ce ai o boala psihica ai pus-o, nu mai conteaza credinta si nimic, aia e misto, faptele au aratat-o ca nu are nici o treaba, cel mai bine e sa te nasti sanatos si sa o duci bine, altfel e nenorocire, nu stiu de ce se mint oamenii singuri cu credinta cand tot ei vad ca nu are nici o legatura cu realitatea.

Pot apare mancatul compulsiv si/sau consumul abuziv (compulsiv) de alcool, alcoolismul, afara de cazurile cand sunt afectiuni de sine statatoare, si ca simptome ale tulburarii bipolare?

E posibil (si cu ce frecventa) ca un pacient bipolar sa nu fie diagnosticat corect si la timp sau sa nu fie diagnosticat deloc si sa incerce sa-si "trateze" singur suferintele tocmai prin consum excesiv de alcool? Cat de mult agraveaza acest aspect evolutia bolii?

Pentru mine Doctorul Statnic Valentin din Ploiesti a fost singura persoana care a reusit sa-mi castige increderea inca de la prima intalnire. Este o persoana foarte complexa si un medic foarte bun, cu suflet mare, pe care cu siguranta va puteti baza. In prezent acorda consultatii la spitalul "Fosta maternitate" din Ploiesti, de langa Muzeul Petrolului.Apelati cu incredere pentru orice tip de problema, la mine starea a fost destul de grava, dar dupa inceperea tratamentului si discutiile cu Domnul Statnic totul revenit la normal. In prezent am o viata perfect normala alaturi de iubita mea si de cei dragi. Succes, si aveti incredere in Domnul Statnic, fiindca totul o sa fie bine! Daca doriti sa discutam va stau la dispozitie pe mail [email protected].

Va rog sa imi recomandati un phisiatru bun, specialist pe afectiune bipolara.Multumesc!

Va rog sa imi recomandati un phisiatru bun, specialist pe afectiune bipolara.Multumesc!