Imamul Mahid AS si mesianismul in islamul shiit

MESIANISM și MAHDI

Doctrina Imamatului a dat naștere în cele din urmă la cea a ultimului salvator al omenirii, al-Mahdi. Revenirea mesianică a lui al-Mahdi, al XII-lea Imam, care se află în ascundere (ghaybah) aduce ciclul acesta istoric către un final. În următorul fragment, Înalt Eruditul (Allamah) Tabataba'i ne oferă o expunere teologică a doctrinei privitoare la Ascundere (ghaybah).
'Allamah Tabataba'i

Unul-Călăuzitul (de către Allah), promisul Mahdi, care în mod obișnuit este menționat prin titlul său, Imam-i 'Asr (Imamul Perioadei) și Sahib al-Zaman (Stăpânul Epocii), este fiul celui de-al XI-lea Imam. Numele său este același cu al Sfântului Profet (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!). El a fost născut în Samarrah în anul 256 d.H./ 868 A.D. și până în anul 260 A.H. / 872 A.D. când tatăl său a fost martirizat, a trăit sub îngrijirea și tutela tatălui său. El a fost ascuns privirii oamenilor și doar câțiva din elita Shi'ah au fost în stare să-l întâlnească. După martirajul tatălui său, el adevenit Imam și, prin poruncă divină, el s-a ocultat (ghaibat). Ulterior, el li s-a înfățișat doar delegaților (nawab) săi și aceasta chiar numai în circumstanțe excepționale.

Pentru o vreme, Imamul a ales drept delegat special pe Uthman ibn Sa 'id 'Umari, unul dintre însoțitorii tatălui și bunicului său, care era confident și prieten de încredere. Prin intermediul reprezentantului său, Imamul ar fi răspuns cererilor și întrebărilor celor ce țineau de Shi 'ah. După Uthman ibn Sa 'id, fiul său, Muhammad ibn Uthman Umari, a fost numit ca delegat al Imamului. După moartea lui Muhammad ibn Uthman, Abu 'l Qasim Husayn ibn Ruh Nawbakhti a fost delegat special, iar după moartea acestuia, pentru această însărcinare a fost ales Ali ibn Muhammad Simmari.

Cu câteva zile înaintea morții lui Ali ibn Muhammad Simmari în anul 329 A.H./ 939 A.D. a fost emisă de către Imam o previziune, afirmând că Ali ibn Muhammad Simmari va muri în curs de șase zile. De la acest timp înainte, reprezentarea specială conferită de Imam va ajunge la un final și ocultarea majoră (al-ghaybat-i kubra) va începe și va continua până în ziua în care Allah va acorda Imamului permisiunea de-a se manifesta. Prin urmare, ascunderea celui de-al XII-lea Imam este împărțită în două perioade: prima, ocultarea minoră (ghaybat-i-sughra), care a început în 260 A.H./ 872 A.D. și s-a terminat în 329 A.H./ 939 A.D., durând deci vreo 70 de ani; a doua, ocultarea majoră (al-ghaybat al-kubra), care a început în anul 329 A.H./ 939 A.D. și va continua câtă vreme va dori Allah aceasta. Într-o tradiție (ḥadīth) asupra cărei autenticitate toți au căzut de acord, Sfântul Profet (S) a spus: „Dacă ar fi rămână pentru viața acestei lumi și o zi doar, Allah va prelungi această zi până ce-ar trimite în această lume un om din comunitatea și familia mea. Numele său va fi întocmai ca și numele meu. El va umple pământul cu nepărtinire și dreptate la fel cum mai înainte a fost plin de persecuție și tiranie.”

Despre apariția (venirea) Unului Călăuzit (Mahdi)

În discuția privitoare la darul profeției și instituția imamatului s-a arătat faptul că, drept rezultat al legii legate de călăuzirea generală, lege care guvernează întreaga creație, omul este în mod necesar înzestrat cu puterea de-a primi revelația prin intermediul profeției, profeție care îl îndreaptă către perfecțiunea normei de viață omenești și a bunăstării raselor umane. În mod evident, dacă perfecțiunea și fericirea nu ar fi fost posibile în cazul omului, om a cărui viață posedă un aspect social, chiar acest fapt că el este înzestrat cu puterea aceasta ar fi fost fără de înțeles și lipsit de valoare. Însă în însăși actul creației nu există lipsă de importanță.

Cu alte cuvinte, încă de când a populat pământul, omul a avut dorința să ducă o viață socială plină de fericire (în adevăratul ei sens) și s-a străduit pentru a atinge acest scop. Dacă o asemenea dorință nu ar fi avut o existență obiectivă, nu ar fi fost niciodată imprimată în natura interioară a omului, tot așa cum, de nu ar fi existat mâncare, nu ar fi existat deloc foame. Sau de nu ar fi fost apă deloc, deloc nu ar fi fost sete și de nu ar fi existat instinctul reproducerii, nu ar fi existat nici o atracție sexuală între cele două sexe.

Prin urmare, prin chiar rațiunea unei necesități și a unei tendințe interioare, viitorul va vedea o zi în care societatea umană va fi plină de dreptate, când toți vor trăi în pace și liniște sufletească și când ființele umane vor fi posedate întru totul de virtute și perfecțiune. Punerea bazei unei asemenea condiții se va realiza prin intermediul mâinilor omenești, însă cu o înlesnire divină. Și conducătorul unei asemenea societăți, conducător ce va fi salvatorul omului, este numit în vocabularul specific unei tradiții profetice (ḥadīth), al-Mahdi.

În variate religii care au întâietate în lume cum, de exemplu, hinduismul, buddhismul, iudaismul, crestinismul, zoroastrismul și islamul, există referințe la cineva care va veni ca salvator al umanității. În mod obișnuit, aceste religii au dat „bunele vești ale Venirii sale”, deși există firește anumite diferențe la nivel de detaliu, deosebiri care pot fi observate când aceste învățături sunt comparate cu mai multă atenție. O tradiție a Sfântului Profet (S), asupra căreia toți musulmanii au căzut de acord, „Mahdi este din stirpea mea”, se referă la același adevăr.

Citate în sursele sunnite și shiite, venite de la Sfântul Profet (S) și de la Imami, există numeroase tradiții (aḥādīth) privitoare la apariția în lume a Unului Călăuzit (Mahdi) și în care se spune că el este dintre urmașii Profetului și că apariția lui va da posibilitatea societății omenești să atingă veritabila perfecțiune și deplina realizare a vieții spirituale. În plus, există numeroase tradiții privitoare la faptul că Mahdi este fiul celui de-al XI-lea Imam, Hasan al- 'Askari. Aceste tradiții sunt de acord că, după ce se va fi născut și se va fi supus unei îndelungi ocultări, Mahdi va apărea iarăși, umplând lumea de dreptate, justiție ce-a fost coruptă de inechități.

Spre exemplu, Ali ibn Musa al-Rida (al VIII-lea Imam) a spus într-o tradiție (ḥadīth):
„Imamul care-mi urmează este fiul meu, Muḥammad, și după el fi-va fiul său Ali, și după Ali fi-va fiul său Hasan, și după Hasan fi-va fiul său H.Hujjat al-Qa 'im, care va fi așteptat la vremea ocultării și căruia i se va da ascultare la vremea manifestării (Celui Călăuzit de către Allah). Dacă ar rămâne din viața lumii acesteia doar o singură zi, Allah ar extinde acea zi ultimă până ce (Mahdi) ar deveni manifest și acesta ar umple lumea cu dreptate în același fel în care a fost umplută cu nedreptate. Dar când va fi aceasta? În privința veștilor legate de 'ora venirii ', chiar tatăl meu mi-a spus despre aceasta, avându-le primite de la tatăl său, care le-a auzit de la al său tată, tată ce le-a primit de la străbunii săi ce, la rândul lor, le-au auzit de la Ali, vești despre care l-a întrebat pe Sfântul Profet (S): «O Profet al lui Allah, când va apărea susținerea (qa'im) care este din familia ta?» Profetul a spus: «Întâmplarea sa (în această lume) va fi întocmai cu întâmplarea Orei Reînvierii.» ”
Căci se spune: «Numai El îl va descoperi la timpul lui. Va fi el greu pentru ceruri și pentru pământ și nu va veni asupra voastră dect pe neașteptate.» (Coran, 7: 187)


Saqr ibn Abi Dulaf a spus: „Am auzit de la Abu Ja 'far Muhammad ibn Ali al-Rida (al IX-lea Imam), care spunea: «Imamul de după mine este fiul meu, Ali; porunca sa este porunca mea; cuvântul său este cuvântul meu; a-i da lui ascultare este a-mi da ascultare mie. Imamul de după Ali este fiul său, Hasan. Porunca sa este porunca tatălui său; cuvântul său este cuvântul tatălui său; a-i da lui ascultare este a i se supune tatălui său.» După aceste vorbe, Imamul a rămas tăcut. I-am spus atunci: «O, fiu al Profetului, vei fi așadar Imamul de după Hasan? » El a ridicat vocea atunci și-apoi a spus: «Chiar după Hasan, fiul său este așteptatul Imam care este și 'Cel-de-Adevăr-susținut ' (al-qa'im bi'l-haqq)»”

Musa ibn Ja 'far Baghdadi a spus: „Am auzit de la Imamul Abu Muhammad al-Hasan ibn Ali (al XI-lea imam) care spunea: «Ceea ce văd este că după mine vor apărea între voi diferențe privitoare la Imamul ce va trebui să-mi urmeze. Oricare îi acceptă pe Imamii ce vin de la Profetul lui Allah, însă îl respinge pe fiul meu, este cum acela care îi acceptă pe toți profeții, dar neagă darul profeției lui Muhammad, Profetul lui Allah, pacea și binecuvântările fie asupra lui. Și oricine îl neagă pe Profetul lui Allah este asemeni celui care i-a contestat pe toți profeții lui Allah, pentru că a da ascultare ultimilor dintre noi este egal cu a da ascultare primului și a-l infirma pe cel din urmă dintre noi este egal cu a sta contra celui dintâi. Însă fiți cu băgare de seamă! Chiar și pentru fiul meu va exista o ascundere în vremea căreia, afară de acei pe care Allah îi păzește, toți oamenii vor trăi în îndoială.»”

Oponenții adepților Ahl ul-Bayt protestează că, în conformitate cu credințele acestei școli, Imamul Ascuns ar trebui să aibă o vârstă de douăsprezece secole, fapt care este imposibil pentru oricare ființă umană. Răspunsul care trebuie dat este acela că protestul lor este bazat numai pe mica probabilitate a unui asemenea fapt și nu pe imposibilitatea lui. Desigur, o asemenea lungime a vieții sau a unei vieți chiar mai lungi este improbabilă. Dar aceia care studiază tradițiile (aḥādīth) Sfântului Profet (Pacea şi binecuvântările lui Allah fie asupra sa şi a familiei sale curate!) și ale Imamilor vor vedea că relatările se referă la această viață (a Celuii Călăuzit) ca având atribute miraculoase.

Cu siguranță, miracolele nu sunt imposibile și nici nu pot fi negate cu argumente științifice. Niciodată nu poate fi dovedit că determinările și agenții care funcționează în lumea aceasta sunt numai acelea pe care le putem percepe și cunoaște cum, la fel, că nu există alte cauze pe care nu le cunoaștem sau ale căror efecte și acțiuni nici nu le-am văzut până acum și nici nu le-am înțeles. În acest fel este posibil ca în unul sau în câțiva membrii ai umanității să opereze anumite cauze și anumiți agenți care sunt depozitate în ei pentru timpul unei vieți îndelungate de o mie sau câteva mii de ani. Nici medicina nu și-a pierdut speranța în descoperirea unei modalități de-a se obține o foarte mare durată de viață. În oricare caz, un asemenea protest venit de la „popoarele Cărții”, precum iudaici, creștini și musulmani, sunt întru totul ciudate odată ce, conform propriilor sacre Scripturi, acceptă miracolele profeților lui Dumnezeu.

Oponenții adepților Ahl ul-Bayt, considerând că Imamul este necesar pentru a expune, pentru a explica comandamentele și adevărurile religiei, precum și ca să călăuzească oamenii, protestează, de asemenea, arătând că ascunderea Imamului este însăși negarea acestui scop, deoarece un Imam ascuns, care nu poate fi găsit de către umanitate, nu poate fi în nici un fel benefic sau folositor.

Oponenții mai spun că, dacă Allah vrea să aducă la viață un Imam spre a reforma umanitatea, El este în stare să-l creeze la momentul necesar și (atunci) nu are nevoie de a-l crea mii de ani mai devreme. Ca răspuns trebuie spus că asemenea oameni nu au înțeles cu adevărat semnificația conceptului de Imam, deoarece într-o discuție despre imamat devine limpede că datoria unui Imam nu este doar explicația exactă a științelor religioase și nu doar călăuzirea exoterică a oamenilor. În același fel în care el are datoria de a-i ghida pe oameni în cele din afară, Imamul poartă și funcția de protejare (walayat) și de călăuzire ezoterică a oamenilor.

El este acela care direcționează viața spirituală a omului și dă orientare aspectului interior al acțiunii umane către Allah; e clar că prezența ori absența fizică nu are nici o influență în această problemă. Imamul veghează înlăuntrul oamenilor și se află în comuniune cu sufletul și spiritul oamenilor, chiar și dacă el este tăinuit ochilor lor fizici. Existența lui este totdeauna necesară, chiar dacă el nu a sosit încă pentru evidenta apariție și pentru reconstrucția universală pe care trebuie s-o producă.

Traducere realizata de Asociatia culturala Poarta Cunoasterii.

Edited by poarta-cunoasterii, 15 November 2012 - 21:44.

 poarta-cunoasterii, on 15 noiembrie 2012 - 21:24, said:

Intre walayat si waliullah este asemanare?
Adica este vorba de aceeasi persoana definita prin wali?

Edited by ThinkAbout, 15 November 2012 - 21:58.

 ThinkAbout, on 15 noiembrie 2012 - 21:57, said:

Wali il reprezinta pe cel cu autoritate spirituala desemnata divin. Dar sunnitii, de exemplu, mai folosesc termenul spus de tine ca referire la orice credincios, deci depinde de context, nu stiu la ce te referi. Cel care are acest statut in raport cu tine are wilaiya.

 poarta-cunoasterii, on 15 noiembrie 2012 - 22:02, said:

La cel crestin
Adica de Sfant ca nu inteleg termenul de sfintenie in islam.
Crestinii diferentiaza, pe de alta parte sunniti resping notiunea de om sfant, exceptand profetii din Biblie si pe Mohammad.

 ThinkAbout, on 15 noiembrie 2012 - 22:05, said:

Dar nu e acelasi lucru cu sfintenia. E adevarat ca imamii si profetii sunt purificati si protejati de pacate, iar aceste calitati sunt considerate parte din sfintenie, dar conceptul crestin de sfintenie nu se suprapune cu cel de waliullah decat partial. Cei care au wilaiya sunt mai putini numeric si au mai multe atributii decat sfintii.

 poarta-cunoasterii, on 15 noiembrie 2012 - 22:27, said:

Asta nu am inteles. Cum adica sunt protejati de pacate? Ca doar sunt oameni. Cat de puri pot fi?

 AntilopaBongo, on 15 noiembrie 2012 - 22:48, said:

Profetii tot oameni au fost, dar se compara cu noi prn nivelul de cunoastere si moralitate? La fel si imamii. Ei pot face teoretic pacatul, dar pentru ca il vad in adevarata sa natura, nu ii pot cadea prada. Asa cum si dvs teoretic ati putea manca gunoi, dar pentru ca ii vedeti natura mizerabila, nu faceti aceasta.

 poarta-cunoasterii, on 15 noiembrie 2012 - 22:27, said:

1.Este un verset in Quran pe care nu l-am inteles referitor la acest concept, sura 5:51 care fiind interpretat destul de aleatoriu a produs excese de-a lungul timpului.
De exemplu salafitii au propria interpretare in baza careia restrictioneaza orice contacte cu crestinii si evreii.
E drept ca wali inseamna si prieten, insa nu voi pricepe niciodata de ce, dupa ce avem o serie de profeti comuni, prietenia in sensul larg al cuvantului este interpretata de unii de o maniera extrema.
2.Cum defineste islamul notiunea de Sfant si ce atributiuni au cei care au walayah?
3. Waliullah inseamna ca Ali este Sfantul lui Dumnezeu in traducere aproximativa, adica poate insemna si ca Ali a fost ales de Allah, asa cum de exemplu raportandu-ma la crestinism, Apostolul Pavel a fost ales de Isus?

Edited by ThinkAbout, 15 November 2012 - 23:04.

 poarta-cunoasterii, on 15 noiembrie 2012 - 22:56, said:

Chiar n-ai de unde sa stii ca n-ar putea gresi. Nu mi se pare corect rationamentul tau.

Faptul ca ar avea mai multa cunoastere, ca nu te poti compara cu ei, nu prezinta garantia ca n-ar mai putea fi supusi niciodata greseselilor...

Edited by karuna, 15 November 2012 - 23:10.

 poarta-cunoasterii, on 15 noiembrie 2012 - 22:56, said:

Despre profeti nu pot sa discut, ma depaseste subiectul.

Despre imami pot comenta ca din explicatie am priceput ca ei trebuie sa aiba o moralitate absoluta. Pe de alta parte, daca imamii ar avea un comportament ireprosabil si un set de valori morale pe care nu le incalca niciodata (tocmai pentru ca sunt "iluminati", in sensul ca au cunoscut adevarul transmis de Allah), atunci sunt un soi de sfinti in viata. Mi se pare cam incurcata logica asta. Oare putem zice simplu ca sunt niste oameni care studiaza mult si AR TREBUI sa aiba un comportament ireprosabil dar ca, fiind oameni, mai si gresesc?

Edit: Exemplul cu omul care ar putea manca gunoi imi da de gandit. Oamenii se mananca si unii pe altii in situatii-limita, deci nu am convingerea ca nu as manca gunoi daca de asta ar depinde viata mea. Tocmai exemplul asta ma face sa ma gandesc daca nu cumva avem pretentia de la imami sa fie putin supraoameni.

Edited by AntilopaBongo, 15 November 2012 - 23:05.

 AntilopaBongo, on 15 noiembrie 2012 - 23:01, said:

Vreau sa ,ma asigur ca ati inteles ca nu vorbim despre imami in general, ci despre cei 12 imami alesi divin din traditia shiita. In cazul lor, nu e doar simpla aspiratie catre perfectiune, ci implinire reala a potentialului uman spiritual, constituindu-se ca modele pentru ceilalti oameni.

 karuna, on 15 noiembrie 2012 - 23:00, said:

Nu e rationamentul meu, se bazeaza pe un hadith in care se explica ceva ce pentru noi e o realitate: protejarea de pacat a profetilor si a imamilor, protejare necesara pentru inde[linirea misiunii divine de aducere sau pastrare a unui mesaj divin. Credeti sau nu credeti in aceasta, este viziunea dvs. Eu doar va explic aici un fapt de credinta al shiitilor. E o teza care ne defineste credinta.

 poarta-cunoasterii, on 15 noiembrie 2012 - 23:10, said:

Eu am intrebat pentru ca ma intereseaza. Speram intr-o discutie, nu intr-o replica trantita asa, "credeti sau nu credeti, este viziunea dvs". Daca tot explicati un fapt din credinta shiitilor, atunci explicati-l, nu ma concediati cu replici de astea, ca e posibil chiar sa aiba efect.

In plus, nu stiam ca la discutia asta pot participa doar shiiti. Daca stiam, zau ca nu mai intrebam nimic.

 poarta-cunoasterii, on 15 noiembrie 2012 - 23:10, said:

Poate ca au fost doar buni teoreticieni... S-a mai vazut  si pe la alte "case". De exemplu, la crestini, Sf Apostol Pavel, se socotea pe sine un mare pacatos... Cum l-am putea dar contrazice?

Bineinteles ca nu cred... Seamana ce spui cu mantuirea in care crede zexelica...

 ThinkAbout, on 15 noiembrie 2012 - 22:57, said:

1. Nu am acum timp sa caut versetul dar cred ca e cel in care se spune sa nu luati ca wali pe cei dintre nemusulmani, nu? E un verset care trebuie inteles in contextul istoric al revelarii sale:  se refera la faptul ca erau unii nemusulmani care se prefaceau ca sunt musulmani ca sa spioneze si apoi renuntau la credinta. Atunci a fost interzisa alianta in conflicte politice cu nemusulmanii. Asta nu inseamna ca nu poti fi prieten cu nemusulmanii, ar contrazice alte versete si hadithuri si sunnah Profetului sawas. Suntem cu totii oameni si suntem diferiti si unul dintre rosturile acestei vieti e de a ne cunoaste reciproc. Cum sa ne cunoastem daca am fi dusmani? E absurd. Apoi, daca musulmanului ii e permis sa se casatoreasca cu femei din neamul Cartii, cum sa fie ele considerate dusmane?   Interpretarea shiita e aceea ca se refera doar la aliantele politice cand trebuie sa ai grija, in functie de context.

2. E tot ceea ce intelegem prin imamat. Tot ce am postat despre imamat are in vedere aceasta wilayah.

3. Nu sfantul lui Allah, noi nu traducem asa, ci cel care are autoritate asupra credinciosilor prin alegere divina. Semnificatia e de a avea autoritate divina care implica si acea latura a sfinteniei in sensul protejarii de pacate si a cunoasterii depline. Ali as a fost ales de catre Allah in aceasta pozitie, nu de catre Profet as, dar poti face mai usor analogia cu Iisus as, care si el a avut imami care sa ii pastreze mesajul inteles corect. Nu vreau sa scriu gresit, nu imi aduc acum aminte hadithul, daca era vorba de doi (printre care Simon) sau de 12. Profetul Moise as credem ca a avut tot 12 imami insarcinati cu pastrarea mesajul revelatiei aduse de catre el.

 AntilopaBongo, on 15 noiembrie 2012 - 23:13, said:

Cu mine vorbea acolo. Nu trebuie sa va suparati asa...

 karuna, on 15 noiembrie 2012 - 23:21, said:

Pai nu m-am suparat deloc. Chiar ma interesa subiectul si de aia am intrebat.
Mai era si chestiunea deciziei. Cine decide ca acei 12 imami au avut meritele respective si daca numarul lor ramane neschimbat. E posibil sa apara si altii, la fel cum in crestinism sunt sanctificate diferite persoane care au dus o viata demna de un sfant?

 AntilopaBongo, on 15 noiembrie 2012 - 23:13, said:

Nu stiu de ce sunteti irascibila, nu a fost un raspuns autoritar, ci unul prin care am incercat sa va fac sa intelegeti ca e vorba de un fapt de credinta care pentru noi nu e explicat decat prin credinta. Dvs ati intrebat: de unde stiti ca nu au pacatuit macar vreodata. Nu stim, nu am stat sa ii pazim, e un fapt de credinta si in relatarile despre ei nu exista nici un astfel de incident. Iar doctrinar ei trebuie sa fie astfel, ori nu isi pot indpelini misiunea divina asa cum trebuie. Istoric, nu avem fapte care sa ne infirme teoria.

De ce imamatul e necesar, explicatiile noastre pe scurt:

Instituția imamatului este necesară, conform rațiunii. Este Grația / Mila (lutf) lui Allah cea care ajută creaturile să se supună și le ține departe de nesupunere, fără a le contrânge în vreun fel. Atunci când Allah poruncește ca un om să facă ceva și totuși e conștient că omul nu poate face aceasta sau că este foarte dificil fără sprijinul Său, în acest caz, dacă Allah nu l-ar sprijini pe om, El Și-ar contrazice propriul țel. O astfel de neglijență ar fi malefică, deci este necesar ca luft / Grația, Mila să Îl definească pe Allah.
Imamatul este un lutf, deoarece atunci când omul are un conducător (ra'is) și un călăuzitor (murshid) (căruia i se supune) care îi face dreptate oprimatului și îl constrânge pe opresor, el se apropie de calea cea dreaptă și se îndepărtează de corupție.
Deoarece imamat este un lutf, este necesar ca Allah să numească un Imam care să călăuzească și să conducă ummah după Profet sawas.
[1] al-'Allamah al-Hilli: al-Babu 'l-hadi 'ashar, Eng. tr W.M. Miller, pp. 50, 62-4.

B. Superioritatea (afdaliyyah)
Imamul trebuie să exceleze în toate virtuțile cum ar fi cunoașterea, curajul, pietatea, caritatea și ar trebui să posede o cunoaștere deplină a legii divine. Dacă el nu este astfel, iar această poziție este încredințată unei persoane mai puțin merituoase în timp ce una cu mai multe calități este disponibilă, inferiorul va fi preferat în locul superiorului, ceea ce este greșit conform rațiunii și este împotriva dreptății divine. De aceea nici o persoană inferioară nu poate primi Imamatul de la Allah cât timp există o persoană superioară lui.
[2] Ibid. p.69

C. Infailibilitatea ('ismah)
A doua calificare este 'ismah (infailibilitatea). Dacă Imamul nu ar fi infailibil (ma'sum), el ar putea fi supus greșelii și i-ar induce în eroare și pe ceilalți.
[3] Ibid . pp. 64-8.
În primul rând, într-un astfel de caz, nici o încredere nu ar putea fi acordată spuselor și poruncilor sale.
În al doilea rând, un Imam este conducătorul și capul ummei, iar ummah ar trebui sa îl urmeze fără rezerve în orice situație. Acum, dacă el ar comite un păcat, oamenii ar fi constrânși să îl urmeze în acel păcat. Supunerea în păcat e malefică, nelegitimă și interzisă. Mai mult decât atât, aceasta ar însemna că oamenii ar trebui să i se supună și să nu i se supună în același timp, adică supunerea față de el ar fi obligatorie și totuși interzisă, ceea ce este, evident, absurd.
În al treilea rând, dacă ar fi posibil ca un Imam să facă păcate, ar fi de datoria celorlalți oameni să îl împiedice să facă aceasta. Atunci Imamul va fi disprețuit, prestigiul său distrus, iar el, în loc să fie conducătorul ummei, ar deveni supusul ei și Imamatul său ar fi nefolositor.
În al patrulea rând, Imamul este apărătorul legii divine și această sarcină nu poate fi încredințată unor persoane failibile, iar o astfel de persoană nu ar putea să o mențină în mod adecvat. Din aceste motive infailibilitatea reprezintă o condiție indispensabilă a profeției, iar aspectele care o fac esențială în cazul unui profet o fac indispensabilă și în cazul imamului și a califului.

D. Numirea de către Allah
Ca și în cazul profeților, calificările mai sus menționate nu sunt suficiente pentru a face în mod automat dintr-o persoană un Imam. Imamatul nu este o slujbă obținută; este o 'desemnare' pe care doar Allah o poate face.
[4] Ibid., p. 68.
Doar Allah îl poate numi pe succesorul Profetului sawas; ummah nu își poate exercita nici o preferință în această privință, datoria ei este de a urma acest Imam sau calif numit de către Allah. (Sunniții consideră însă că e datoria ummei de a numi un calif.)

Versete din Coran referitoare la imamah
„Și Domnul tău creează ceea ce voiește și alege, însă ei nu vor avea alegere, Mărire lui Allah!” (28:68).
Omul nu are dreptul de a alege; totul stă în Mâinile lui Allah.
Înainte de a-l crea pe Adam (as), Allah i-a informat pe îngeri:
... "Cu adevărat voi pune un calif pe pământ ". . . ( 2: 30).
Când îngerii au chestionat politicos porunca, protestul lor a fost îndepărtat cu o replică scurtă: „Eu știu ceea ce voi nu știți.”
Dacă îngerii ma'sum (infailibili) nu aveau nici un cuvânt de spus în numirea unui calif, cum pot ființele umane failibile să pretindă că pot lua întreaga autoritate a unei asemenea numiri în mâinile lor?
Allah Însuși l-a numit pe profetul Dawud as drept calif pe pământ:
"O, David! Cu adevărat Noi te-am făcut pe tine califul (Nostru) pe pământ..." (38:26)
În fiecare caz, Allah atribuie numirea unui calif sau imam doar exclusiv Lui Însuși.
La fel în cazul lui Ibrahim (as):
(Allah) a spus: "Cu siguranță te voi face peste oameni imam." (Ibrahim) a spus: "Și pe scoborâtorii mei?" El a spus: "Legământul Meu nu îi include pe cei nedrepți. " (2 : 124)
Acest verset ne oferă răspunsurile corecte la multe întrebări importante privind Imamatul.
a. Allah a spus: " Cu siguranță te voi face peste oameni imam. " Aceasta arată că imamatul este un statut stabilit de către divinitate, nu ține de jurisdicția ummei.
b. "Legământul Meu nu îi include pe cei nedrepți." Ne arată că un non-ma'sum nu poate fi un imam. În mod logic, împărțim umanitatea în patru grupuri:
1. cei care rămân nedrepți de-a lungul întregii lor vieți;
2. cei care nu sunt niciodată nedrepți;
3. cei care sunt nedrepți în prima parte a vieții lor, dar mai târziu devin drepți;
4. cei care sunt drepți în prima parte a vieții lor, dar mai târziu devin nedrepți.
Ibrahim (as) a avut o poziție prea înaltă pentru a cere imamatul pentru cei din primul sau al patrulea grup. Cel de al doilea și al treilea grup ar putea face parte din rugăminte. Totuși Allah respinge un grup, pe cei nedrepți la începutul vieții lor, dar care devin ulterior drepți. Deci rămâne un singur grup care se poate califica pentru imamat – cei care nu sunt niciodată nedrepți, i.e. ma'sum.
c. Traducerea literală a ultimei propoziții este astfel: „Legământul Meu nu îi va ajunge pe cei nedrepți.” Observați că Allah nu a spus: cei nedrepți nu vor ajunge la legământul Meu, deoarecere ar fi implicat că ar depinde de puterea omului să atingă statutul imamatului. Propoziția nu lasă loc nici unei neînțelegeri; arată cu claritate că primirea imamatului nu tine de jurisdicția omului, ci este în exclusivitate în Mâinile lui Allah și El îl oferă cui dorește.
Apoi, ca o regulă generală, se declară:
„Și i-am făcut Noi Imami care au călăuzit după porunca Noastră ...” (21:73)
Când Profetul Musa (as) a dorit un waziyr / susținător care să îl ajute în responsabilitățile sale, el nu a numit pe cineva cu de la sine putere. El I s-a rugat lui Allah:
"Și dă-mi mie un waziyr din familia mea, pe Harun (Aaron), fratele meu" (20:29-30).
Și Allah a spus:
"Cererea ta a fost împlinită, o, Musa!" (ibid., 36).
Această alegere divină este adusă la cunoștință ummei prin Profet sau prin Imamul anterior. Această declarație este numită nass (specificare; determinare; desemnarea Imamului următor de către Profet sau Imamul anterior). Un Imam, conform credinței continuatorilor învățăturilor celor din Ahlul Baiyt as, trebuie să fie mansus min Allah, i.e., desemnat de către Allah pentru acel statut.

 AntilopaBongo, on 15 noiembrie 2012 - 23:25, said:

Nu, sunt doar 12 si nu mai pot aparea altii, ultimul fiind imamul Mahdi as, de care v-am spus. Insusi Profetul sawas a transmis decizia divina si i-a numit pe fiecare, dupa numele lor si in succesiunea lor, inca din timpul vietii sale. Apoi fiecare imam, inainte de a numi, e reconfirmat decizia divina numind urmatorul imam si tot asa.

 AntilopaBongo, on 15 noiembrie 2012 - 23:25, said:

Meritele se apreciaza de regula prin rezultatele practice ale invataturii pe care o transmite cineva. In sensul asta pot sa acord incredere si discernamantului musulmanilor.

Nu mi s-ar pare anormal sa nu mai fie si altii.