Studii despre islamul shiit in Occident

Factori istorici—faptul că Vestul nu a avut niciodată același contact politic direct cu Islamul șiit precum l-a avut cu Islamul sunnit—au făcut ca până acum Occidentul să fie mai puțin conștient de Islamul șiit decât de cel sunnit. Iar, de asemenea, Islamul sunnit nu a fost totdeauna înțeles cum se cuvine ori empatic de către erudiții occidentali. Occidentul a venit în contact direct cu Islamul în Spania, Sicilia și Palestina în Evul Mediu, iar în Balcani, în timpul Imperiului otoman. Aceste întâlniri au fost toate cu Islamul sunnit, cu excepția unor contacte limitate în timpul cruciadelor cu Ismailismul.

De-a lungul perioadei colonialiste, India a fost singura zonă largă în care directa cunoaștere a șiismului a fost necesară în relațiile cotidiene cu musulmanii. Pentru acest motiv, puținele cărți în engleză tratând despre șiismul celor doisprezece imami sunt majoritar legate de subcontinentul indian. Drept rezultat al acestei lipse de familiarizare, cei mai mulți dintre primii orientaliști din Occident au adus cele mai fantastice acuzații împotriva șiismului cum, de exemplu, că punctele sale de vedere au fost fabricate de către evrei deghizați ca musulmani.


Una dintre cauzele acestui fel de atac, ce poate de asemenea fi văzut în cazul sufismului, este aceea că tipul acesta de orientalist nu a vrut să vadă în Islam nici o doctrină metafizică sau escatologică cu conținut intelectual, ce ar fi făcut din islam ceva mai mult decât faimoasa „simplă religie a deșertului”. Ca urmare, asemenea scriitori au trebuit să respingă sub numele de contrafăcut orice doctrine metafizice și spirituale găsite în cadrul șiismului ori sufismului. În timpul acestei perioade, una sau două dintre cărțile scrise și tratând despre șiism au fost compuse de către misionari care, se știe, erau într-un mod particular faimoși pentru ura lor față de Islam.

Se constată faptul că, doar în timpul ultimei generații, un foarte limitat număr de erudiți occidentali au căutat să realizeze un studiu mult mai serios al șiismului. De primă importanță între aceștia este Louis Massignon, care a dedicat câteva studii majore șiismului arab timpuriu, și Henri Corbin, care și-a dedicat întreaga viață studierii întregului șiism și a dezvoltării intelectuale de mai apoi a șiismului, mai ales a celui centrat în Persia, și care erudit a făcut pentru prima oară cunoscută lumii occidentale bogăția metafizică și teozofică a șiismului, la acea vreme un aspect relativ necunoscut al islamului.


Traducere din Hossein Nasr.

In ultima perioada s-au publicat multe carti valoroase despre islamul shiit, parte dintre acestea scrise chiar de Hossein Nasr, dar si de alti autori shiiti pe care vom incerca sa le recomandam si amintim aici.

Ideals and Realities of Islam, de Seyyed Hossein Nasr, prefata de Huston Smith.
[ http://ecx.images-amazon.com/images/I/41cZZ-o%2BN1L._SX220_.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Shiite Islam, de Muḥammad Ḥusayn Ṭabāṭabāʼī, Muhammad H. Al-Tabataba'i, cu o introducere de Hossein Nasr, carte pe care inshaAllah incercam să o traducem si in limba romana.


[ http://www.kazi.org/images/products/preview/4704.jpg - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Ai putea discuta aici despre diferentele sub aspect spiritual-ideologic dintre shiiti si sunniti? Cred ca ar fi interesant zic eu.

Da, o sa incerc, treptat. Cea mai semnificativa e doctrina imamatului a carei latura mistica e adesea ignorata, desi aceasta e esenta sa.

Un pasaj pe care tocmai l-am tradus va iofera niste coordonate:

Principala cauză a apariției șiismului stă în faptul că posibilitatea aceasta a existat în chiar revelația islamică și în faptul că așa a trebuit fi realizată această posibilitate. În măsura în care au existat încă de la început interpretări exoterice și ezoterice—interpretări din care s-au dezvoltat școlile (maḏāhib) Legii (Sharī‘ah) și sufite într-o lume sunnită—trebuia de asemenea să existe o interpretare a islamului care să combine aceste elemente într-un tot.

Această posibilitate a fost realizată în cadrul șiismului—mentalitate pentru care Imamul este persoana în care aceste două aspecte ale autorității tradiționale sunt unite și în care viața religioasă este marcată de un sens al tragediei și al martirajului.
Instituția distinctivă a șiismului este Imamatul și subiectul imamatului este inseparabil de cel al al-wīlayah [Dăruitei Autorități] sau, în alți termeni, funcția ezoterică de-a interpreta misterele interioare ale Sfântului Coran și ale Legii (Sharī‘ah).

Conform perspectivei șiite, succesorul Profetului Islamului trebuie să fie nu doar unul care guvernează comunitatea de la nivelul Justiției, ci și care este capabil să interpreteze Legea Divină și înțelesul ei ezoteric. De aici rezultă că succesorul trebuie să fie liber de eroare și păcat (maʿṣūm) și trebuie ales de o instanță superioară, prin decret divin (naṣṣ) și transmis prin intermediul Profetului.

Întregul etos al șiismului gravitează în jurul noțiunii fundamentale de wīlayah, care este intim conectată la noțiunea de sfințenie/sanctitate (wilāya) prezentă în sufism. În același timp, puterea de călăuzire (walāyāt) conține anumite implicații la nivelul Sharī‘ah, în aceeași măsură pe care le conține la nivelul Imamului, unde Imamul este cel care administrează funcția de conducere, fiind de asemenea interpretul religiei pentru comunitatea religioasă, ghidul acesteia și conducătorul ei legitim.

Destul de convingător se poate argumenta că nu alta decât cererea pentru jurământul de supunere (bay 'ah) adresată de către 'Alī întregii lumi islamice în momentul în care a devenit Calif (khalīfa) implică faptul de-a fi acceptat metoda de selecție a califului de către vocea majorității, metodă ce a fost utilizată înaintea sa în cazul celor trei „drept-călăuziți califi” (al-khulafā’u r-rāshidūn), și că prin aceasta el a acceptat califii precedenți în măsura în care ei fuseseră conducătorii și administratorii comunității islamice.

Dar cu certitudine, de asemenea, din punctul de vedere șiit, adevărat este faptul că el nu a acceptat funcția lor de imami conform semnificației șiite de-a poseda puterea și funcția de-a oferi interpretări ezoterice ale misterelor interioare din Coran și ale Legii—un fapt așa cum este de văzut în insistența sa, încă de la început, că el era urmașul (waṣī) și moștenitorul Profetului, cum și succesorul legitim, în înțelesul șiit al „succesiunii”.

Disputa sunnito-șiită asupra succesorilor Sfântului Profet ar putea fi rezolvată dacă s-ar recunoaște că, într-unul dintre cazuri, este vorba de o problemă de administrare a unei Legi divine, iar în celălalt, că este de asemenea o problemă de revelare și interpretare ale misterelor interioare. Chiar viața lui 'Alī și acțiunile sale arată că el a acceptat califii anteriori așa cum este înțeles în semnificația sunnită a califului (khalīfa)—conducător și administrator al Legii (Sharī‘ah)—dar, după Profet, funcția de walāyāt a fost limitată la el însuși. Iată de ce, după propria perspectivă a celor două școli, este perfect posibil de a-l respecta ca pe un calif, în sensul sunnit, și ca pe un Imam, în sensul șiit.

Șiismul, concentrându-se pe problema walāyāt și insistând pe conținutul ezoteric al mesajului profetic, a văzut în 'Alī și în Casa Profetului (Ahl al-Bayt), în sensul șiit, singurul canal prin care a fost transmis mesajul original al islamului, deși, destul de paradoxal, majoritatea descendenților Profetului au aparținut sunnismului și continuă s-o facă până în ziua de azi. Prin urmare, cu toate că partea cea mai mare a literaturii-ḥadīth din șiism și sunnism este asemănătoare, linia transmiterii narațiunilor nu este aceeași.

Șiismul și învățăturile ezoterice generale ale islamului—învățături care în mod obișnuit sunt identificate cu învățăturile esențiale ale sufismului—posedă o foarte complexă și complicată relație. Șiismul nu trebuie pur și simplu echivalat cu ezoterismul islamic. În teritoriul sunnit, ezoterismul islamic se manifestă aproape în mod exclusiv ca sufism, în vreme ce în teritoriul șiit, cu adăugare la un sufism similar celui găsit în zona sunnită, există un element ezoteric care se bazează pe iubire (maḥabba) și care colorează întreaga structură a religiei.

Extras din cartea Islamul Shiit a invatatului mistic Tabatabai. Traducere realizata de Poarta Cunoasterii.

 mario_bril, on 05 noiembrie 2012 - 13:07, said:

Pentru noi Biserica este “stalp si temelie a adevarului” , incheierea Revelatiei testamentare, pastratoarea tezaurului  revelat, cat si mijlocitoare a harului innoitor. Ea este calauzita de Duhul Sfant, iar acesta in calitate de spirit critic al Bisericii manifestat dinlauntrul ei ca o voce autocritica a Bisericii insasi, face ca posibilele erori de intelegere sa nu fie durabile, astfel incat imperfectiunile aparute in diferite contexte neprielnice pentru teologhisire sa fie pe deplin indreptate. De aceea spunem ca omul poate fi suspus greselii, insa Biserica in totalitatea ei nu. Pentru a  capata valoare de invatatura de credinta, teologumena trebuie sa coincida cu experienta intregului corp eclezial.

Pentru musulmanii shia, „axul si temelia adevarului” este succesiunea neintrerupta pe linia lui Ali (ginerele profetului Mohamed). Ali, fiul sau, fiul fiului s.a.m.d pana la generatia a 12-a sunt vazuti ca si pastratori ai tezaurului autentic revelat cat si singurii mijlocitori in intelegerea corecta a acestuia, cunoasterea lor fiind considerata infailibila. In fiecare generatie care s-a succedat dupa Mohamed, ei spun ca a existat un om infailibil, din casa lui Ali , un ales divin prin care Dumnezeu a urmarit sa fereasca comunitatea de greseala. Lantul vizibil de succesiune a trecut in plan ocultat in sec. XIII , insa imamul infailibil din a 13-a generatie dupa Mohamed  a continuat si continua sa vegheze asupra comunitatii,  putand aparea ca o voce autocritica manifestata dinaluntrul comunitatii, deci daca un mulah (invatat musulman) cade spre subiectivism extrem, va aparea intotdeauna altul sa-l corijeze, pentru ca comunitatea sa fie ferita de greseala si sa o tina departe de primejdia caderii in idolatrizarea monomaniaca a respectivului, considerandu-l infailibil. In credinta musulmana shia imamul al 13-lea va reveni in mijlocul comunitatii spre sfarsitul veacurilor, fiind recunoscut de oameni ca si Al Mahdi (Cel calauzit). El va reveni inainte de a doua venire a lui Iisus Hristos. In credinta musulmanilor sunni, exista deasemenea  imamul (Al Mahdi) ce va veni in mijlocul lor inainte de Iisus, insa nu l-au identificat ca fiind acel al 13-lea al siitilor. Musulmanii sunniti resping aceasta forma de autoritate a omului pe baza infailibilitatii sale, pentru ca omul nu este fara de greseala (infailibil) doar pe criteriul sfinteniei vietii,  nu recunosc ca legitima succesiunea pe linia lui Ali si nici faptul ca acei oameni ar fi fost alesi divin, ca ar fi avut dreptul (divin) de a detine conducerea deplina asupra musulmanilor, dand o alta interpretare anumitor pasaje coranice.

Edited by rabelais, 06 November 2012 - 09:46.

Concluzia? Pentru musulmanii siiti calea si ajutatorul lor in intelegerea Coranului si aplicarea in viata a principiilor lui  este invatatura transmisa de acei 12 oameni, (pe linia ereditara a lui Ali) in timp ce pentru musulmanii suniti, intelegerea coranica se bazeaza mai mult pe discernamantul unui singur om, ceva in genul protestant ( adepti ai convingerilor lui Luther, adepti ai lui Calvin, adepti ai lui Zwingli etc.) , urmand scoala de gandire fundamentata de acela ( Hanifa, Malik, Safi, Hanbal, Wahhabi).

Edited by rabelais, 06 November 2012 - 11:16.

 rabelais, on 06 noiembrie 2012 - 10:46, said:

Interesanta cifra 12... Imi da de gandit. Multumesc oricum pentru informatiile aduse.

 mario_bril, on 06 noiembrie 2012 - 12:58, said:

Iisus i-a ales pe cei 12 ucenici ai sai, care au devenit ulterior apostoli. Siitii spun ca insusi Mohamed i-ar fi numit pe cei 12 imami, succesori ai sai.

Edited by rabelais, 06 November 2012 - 14:02.

 rabelais, on 06 noiembrie 2012 - 13:57, said:

Tocmai de asta... combinata cu semnificatia cabalistica a acestei cifre, imi da de gandit.

 mario_bril, on 06 noiembrie 2012 - 14:21, said:

impartaseste-ne si noua misterul lui yod-beit.

 mario_bril, on 06 noiembrie 2012 - 14:21, said:

Da, sunt 12 triburi evreiesti, 12 luni ale anului, 12 discipoli ai lui Iisus AS, 12 simbolizeaza, printre multe altele, ciclul perfectiunii. In islam sunt asadar 14 (7ori 2) masoomi/purificati: o femeie , Fatima AS, Profetul sawas si cei 12 imami AS.

 rabelais, on 06 noiembrie 2012 - 10:46, said:

Multumesc mult, Rabelais, pentru prezentarea corecta. Am doar cateva mentiuni: sunnitii sunt de acord cu shiitii intr-un anumit punct privind imamul Mahdi AS - el este un descendent din Ahlul Baiyt as. E interesant, nu? Desi nu accepta aceasta succesiune spirituala a celor 12 imami, totusi au hadithuri saheeh in care se afirma, ca si la noi, ca imamul Mahdi as va proveni din familia lui Ali si a Fatimei AS. Apoi ai spus ca si Profetul Muhammad sawas i-a ales pe cei 12 imami. E putin inexact, in sensul ca noi credem ca Allah swt e Cel care a ales acesti imami, asa cum a ales si profetii, dar Profetul sawas ne-a transmis aceasta alegere, supunandu-se ei. Profetul sawas a stiut dinainte care voi fi cei 12 imami si viitorul lor, dar succesiunea a fost confirmata si de la un imam la altul, fiecare imam desemnandu-si succesorul.

Practic, problema dupa moartea Profetului sawas a fost una legata de cine are autoritatea de a interpreta Coranul in mod corect. Noi admitem ca textele au putere in sine si sunt esentiale, dar conditionam intelegerea lor de prezenta vie a unei persoane alese care poate intelege si adapta legile scrise la provocarile complexe ale realitatii. La o alta extrema sunt salafitii pentru care textul este baza si intelegerea lui literara, de aici rigiditatea si absurditatile pe care le genereaza uneori printr-o interpretare limitata si adesea contradictorie a Coranului si hadithurilor.

Edited by poarta-cunoasterii, 06 November 2012 - 21:21.

 poarta-cunoasterii, on 06 noiembrie 2012 - 21:14, said:

Depinde de modul de a calcula anul, uneori sunt mai mult de 12 luni.
12 este o cifra, este si un cod, este si o dimensiune pentru o caramida sau o cheie
Pentru asta-ti trebuie un limbaj care opereaza cu cifre, un text codat, o constructie care sa cuprinda caramida cu dimensiune mentionata sau o usa.
Daca toate astea lipsesc, 12 ramane o simpla asociatie mentala, alba ca zapada avea 7 pitici de exemplu, so what?

 poarta-cunoasterii, on 06 noiembrie 2012 - 21:14, said:

Si mai practic problema a fost de bataie crunta pe lupta pentru putere de a conduce ummah.
Si a inceput killereala si contestarea succesiuni.
Quranul nu exista in forma compilata fiind compilat mult mai tarziu de Uthman.
Pana la el lumea musulmana si-a asasinat si proprii lideri.O intreaga saga.

Edited by ThinkAbout, 07 November 2012 - 19:28.

<p>

 ThinkAbout, on 07 noiembrie 2012 - 19:28, said:

Unii cauta simboluri in cifre si numerologie, uitind motivele istorice12 luni ale anului - asa dupa cum ThinkAbout remarca, la fiecare citiva ani evreii au 13 luni [Adar aleph si Adar beit in loc de un singur Adar]@ Nu putem influenta astronomia, asa ca acest 12 nu depinde de noi- mai apoi mahomedanii au copiat/preluat acest "12" si au facut ceea ce au facut- La fel si crestinii cu cei 7 pitici ,  --  aa, pardon, cu cei 12 invatacei care de fapt erau 11 - si evanghelistii - stim ca cei 4 evanghelisti erau urmatorii 3  -  etc

 ThinkAbout, on 07 noiembrie 2012 - 19:28, said:

ar fi murit de batrinete oricum

Quote

care este broblema de la matale?

 poarta-cunoasterii, on 06 noiembrie 2012 - 21:14, said:

dragul meu, pierzi esența. UNUL este Dumnezeu.

 gigel de hohenţolărn, on 07 noiembrie 2012 - 21:10, said:

Nu despre asta era vorba.

 ThinkAbout, on 07 noiembrie 2012 - 19:28, said:

Fals. Coranul exista compilat inca de pe vremea Profetului sawas si era cunoscut ca atare. Am mai discutat despre asta daca iti amintesti. Pe ce suport era pastrat e alta treaba.

 ThinkAbout, on 07 noiembrie 2012 - 19:28, said:

Nu a fost vorba de putere decat din partea unor califi. Pentru tabara lui Ali as a fost vorba de puterea mistica de interpretare a Coranului si de recunoasterea succesiunii spirituale. Am scris mai sus.

 poarta-cunoasterii, on 07 noiembrie 2012 - 23:58, said:

1.Gigel are dreptate, nu poate fi vorba decat de Dumnezeu
2.Mi-e somnic insa ce am discutat reprezinta punctul shiit de vedere, intr-e timp am mai citit si revin maine ci chestiuni interesante referitoare la cum a fost compilat Quranul
3.Mai conteaza, poarta despre ce a fost vorba, mistic sau nemistic cand rezultatul a fost si continua sa fie o killareala in toate regula?
Open your mind si uita-te in jur este un macel religios crunt azi si acum in unele state ale orientului mijlociu miza fiind care?

 ThinkAbout, on 08 noiembrie 2012 - 00:21, said:

Astept sa sa vad ce  o sa ne spui, pentru ca din “compilarea Coranului” poti face un serial, atatea descrieri exista . Eu am citit ca Zayd ( interpretul si translatorul lui Mohamed care cunostea siriaca si ebraica) a avut un rol important in colectarea si compilarea Coranului, bazandu-se pe traditia orala  si putinele insriptionari pe diverse fragmente, fiind ales de fiecare din primii trei califi in actiunea asta. Pentru ca textul coranic era recitat de catre oameni, fiecare cu propriul lui dialect, de multe ori generand dispute si divergente intre ei in materie de recitare, Osman a decis standardizarea Coranului  si l-a ales pe Zayd sa faca copii dupa Coranul in dialectul Quraishi si sa-l distribue in marile centre, toate celelalte copii fiind distruse la ordinul sau.

Alte traditii despre compilarea Coranului atribue fiecarui din patru califi un rol: fie ca a ordonat (Abu Bakar), fie ca a supervizat (Omar), fie ca a ordonat unui scrib (Osman), fie personal a colectat intr-un codex Coranul si adnotat, insa acel manuscris nu mai exista (Ali), fie ca fiica lui Omar (Hafsa) a fost pastratoarea foilor ce au rezultat din prima colectie ordonata de Abu Bakar si care au stat la baza codexului realizat de Zayd si colaboratorii sai si multe alte variante. Codexul lui Zayd nu e unicul, traditia ne vorbeste si de altele, cum e cel a lui Abu Musa sau Ubai. Toate aceste descrieri, pe alocuri contradictorii, par a fi reflectate mai tarziu decat faptele descrise, iar variatiunile se explica prin faptul ca Coranul s-a fixat in plin razboi civil intre musulmani, deci fiecare isi apara “tabara”. Pentru un privitor neutru, din exterior, este imposibil de spus cine a avut initiativa compilarii, insa ce se poate spune e ca Coranul l-a standardizat in mod oficial Osman,prin intermediul lui Zayd (in principal) ce l-a colectat de la altii, inclusiv Ali. Varianta asta cred ca-i multumeste pe toti .

Cea mai draguta traditie mi se pare aceea cu Huzaifa, generalul armatei lui Osman, fost evreu trecut la Islam, care satul de certurile celor din armata, proveniti din triburi diferite si care se intreceau in recitari, l-a rugat pe Osman sa puna de acord traditiile memorate si recitate. Deci, daca musulmanii au azi un Coran uniform, tot evreului sa-i multumeasca, ca a vrut si el sa aiba un text sacru unic, asa cum era Tora unica pentru el, inainte de convertire. Se spune ca unul din motivele asasinarii lui Osman a fost decizia sa de a arde textele coranice concurente celor pe care le-a impus.

Edited by rabelais, 08 November 2012 - 09:05.

Pe vremea profetului Mohamed nu exista un Coran compilat in circulatie, ci oamenii (care in majoritatea lor nu stiau sa citeasca) ascultau recitari si retineau o parte din ele. Coranul in forma scrisa s-a nascut din traditia orala , acolo isi are ambientul. Chiar si acel manuscris al lui Ali, pe care l-a definitivat dupa moartea lui Mohamed si despre care unii spun ca e primul Coran scris si adnotat pe deasupra  n-a fost in circulatie, ci doar transmis familiei sale. (de aici lantul infailibilitatii pe linia lui Ali). Asta se aseamana intr-un fel cu ce ne spun noua musulmanii despre Biblie: scrierea voastra este corupta, dar n-avem cum sa va aratam scrierea originala, pentru ca nu exista, dar credeti-ne ca scrierea voastra e falsa, ca asa se spune in cartea noastra cea adevarata. Musulmani shia spun celor sunni ca intelegerea lor este corecta, iar a lor gresita pe alocuri, pentru ca intelegerea lor are la baza Coranul adnotat de Ali inca de pe vremea profetului Mohamed si actualizat (adus la cunostinta) de fiecare urmas al acestuia, iar acel Coran continea nu doar surele cat si comentariile profetului, explicatiile sale privind cele revelate, contextul revelarii, insa n-au cum sa arate acea scriere, pentru ca nu mai exista, deci sa se increada in infailibilitatea urmasilor, ce au inteles in profunzime mesajul. Coranul in forma scrisa ce s-a aflat in circulatie si impus ca standard este insa cel Osmanian, lipsit de adnotari si pe acela il avem si azi.

Edited by rabelais, 08 November 2012 - 09:59.

Quote

Asta spun si eu, ca nu exista  in circulatie Coranul in forma compilata pe vremea lui Mohamed. Faptul ca unii recitau texte coranice sau existau fragmente din texte coranice, inscriptionate pe diverse suporturi nu inseamna ca exista o forma compilata a Coranului in circulatie. Daca Mohamed a revelat versete timp de 20 de ani, pana in anul mortii sale, e limpede ca nu putea exista un Coran compilat in timpul vietii sale, cu tot ce a spus, ci acesta  a aparut dupa moartea sa.

Edited by rabelais, 08 November 2012 - 10:36.