Nu mai invidiati Vestul.

 honeybadger, on 23 septembrie 2012 - 00:17, said:

Unde lucrezi ?

Edited by sandel_u, 23 September 2012 - 00:26.

 Rovgam, on 23 septembrie 2012 - 00:20, said:

A incercat vreunul si eu n-am aflat?
Nu stiu nici macar un scriitor roman BUN care sa mai fie inca viu, da' sa mai fi scos si bani?

BAI, AICI A FOST BEST-FUCKING-SELLER o carte scrisa de un fost homeless despre cum o pisica i-a salvat viata. Povestea era cam asa: era homeless, somer, evident, fara chef de munca, pana cand - sanki lol, sa facem gastele sa lacrimeze - a gasit o pisica si pisica aia l-a facut responsabil, ca l-a facut sa-si dea seama ca depindea de el, ca el ii putea oferi mancare si-un adapost, asa ca s-a facut baiat cuminte si s-a pus pe munca. Pe nu mai stiu ce sange de trimestru a fost cartea asta bestseller, nu glumesc: http://www.goodreads...t-cat-named-bob

Incerci sa-mi spui ca tu n-ai putea sa scrii nici macar o mizerie de-asta ordinara? Serios-serios? Ai incercat macar? Ai scris tu o carte si nu s-a vandut inca? Arata-ne-o si noua.

Ai problema mioritica si milenara a romanului. Defetist, nici nu-ncearca. Iar de-o fi sa mor...

 roua, on 23 septembrie 2012 - 00:25, said:

Chiar nu mă gândesc că pot?
Io nu știu de unde aveți voi impresia, dacă o aveți, că eu zic că-mi merge prost în Anglia sau că voi fi îngrijitoare la oameni cu dizabilități și poetă neștiută în România toată viața....

@Rov
E simplu. Era vorba despre ceea ce ti-ar placea cu adevarat.

Argumentai ca un scriitor moare de foame. Asa o fi. Cert e ca sunt care nu mor. De ce n-ai fi tu din randul celor din urma?

Nu vorbeam de miliarde, vorbeam de oameni care fac niste bani incredibili de frumosi, da' tot nu se pot incadra la milionari. Aia de care vorbesc eu nu au facut bani ca is altii prosti si de pe urma lor profita.
Nu, profita de pe urma domeniului si a faptului ca sunt buni la ceea ce fac si atat de necesari (cum am mai zis, dezvoltare, cercetatori, oameni tehnici).
Nu mi se pare ca a face bani calumea inseamna ca esti si mai slav al societatii. Esti la fel de rob ca ala care face 900 de lire pe luna, ba as zice ca tu macar esti mai relaxat stiind ca ai adunat ceva bani si-ti permiti sa "iti pierzi" jobul sau sa-ti iei cate-o pauza din cand in cand sau sa ti se para pur si simplu ca merita sa lucrezi, putandu-ti sa-ti permiti ceea ce-ti doresti, indiferent ca-s haine, carti, masini sau haine si carti cumparate intr-o zona a lumii unde ai ajunge cu 2000 de lire pretul avionului, da' tii tu mortis sa le faci acolo (2000 pe care poate nu prea ia chef sa le dai cand tu ai salariu 900 si ti se mai si duc din ele cateva sute bune pe tot felu' de chestii)

Edited by FCBK, 23 September 2012 - 00:35.

 honeybadger, on 23 septembrie 2012 - 00:25, said:

Da, am publicat două cărți de poezie în România. Și nu am făcut-o pentru bani, că bani din poezie n-a scos nici Cărtărescu în România. Am lucrat la Humanitas ca PR vreo 6 luni, am avut ocazia să aflu și dedesubturile editurilor. Am destul de mulți prieteni sau cunoștințe care-s scriitori activi în România în momentul de față. Unul cu șanse mari de succes inclusiv în Occident se numește Andrei Ruse.
Scriitor bun este fostul scenarist al lui Cristi Puiu și mi-a plăcut tare tare cartea lui ”Teodosie cel Mic”. Caută-l și citește-l, dacă vrei să știi scriitor bun din România.

Repet, nu știu de unde ați luat-o că am zis eu că n-aș putea niciodată. Eu am vorbit de domeniul meu în momentul de față. Și încă nu-s sigură că parcursul meu ar fi să fac bani din literatură. Ce-i defetist în asta? Pe mine nu mă deranjează cu nimic ca bărbatul meu să câștige bine, eu să-i cresc copiii, să am și eu un job ca să nu-mi adoarmă mintea și să mă țină activă bine și să scriu în continuare.
Deocamdată am scris un text în engleză pe blog, e un început, nu?

 roua, on 23 septembrie 2012 - 00:31, said:

Dacă eu am argumentat asta, înseamnă că sunt complet cretinoidă în momentul ăsta și că eu intru pe forum doar în momentele mele de cretinitate. Ia să recitesc, măcar să știu o treabă.

 Rovgam, on 22 septembrie 2012 - 23:45, said:

 Rovgam, on 22 septembrie 2012 - 23:54, said:

Uite ce am zis eu. Cã pentru mine este o bunãstare suficientã sã am în familie jumãtate din venitul pe care-l are pe lunã unul de-ãla de zicea Judith. De unde reiese cã am zis eu cã poeții mor de foame și eu îs condamnatã sã mor de foame cã, vezi Doamne, îs poetã, nu știu.

@Rovgam

Eu iti recomand o pagina din Twilight, imi scapa cum o cheama pe autoare. E ceva in genul:

L-am vazut si mi-a placut. Si pe urma am crezut ca mor. I-am vazut ochii aurii. Era vampir. Si eu nu. Mama a divortat de tata.

Catastrofa, ma. Catastrofa. E un rebut, dar povestea a prins. Atat de mult incat ecranizata fiind se sinucid femeile. In fine, m-a interesat fenomenul. Au refuzat-o patru edituri din US, pana la urma a cincia i-a acceptat manuscrisul. Crezi si tu ca mine ca editorul cu pricina se lafaie acu' in insulele virgine, pe undeva...nu-i asa? De autoare nu mai spun, beneficiaza si de pe urma ecranizarii, basca vanzarile in milioane de exemplare.

Ideea era ca tu ai inceput mesajaul tau spunand/sugerand ca e dificil, ca nu se poate, ca dracu, ca lacu'. Si nu spun ca n-ai dreptate. Doar ai lucrat in domeniu, but you never know. Intotdeauna poti incerca.

 Materium, on 22 septembrie 2012 - 23:26, said:

Si zi-ne si cate saptamani dintr-un an stau aia acasa fizic si cate luni plecati pe mare!

Ca tot veni vorba: pe vremuri, inainte de al doilea razboi mondial si putin dupa, cand abia incepuse trendul ca femeile sa aiba joburi, la Citroen toti angajatii erau barbati si erau platiti peste media slujbei lor plus inca un salariu (adica erau platiti dublu) dar cu conditia obligatorie ca nevestele sa nu se angajeze nicaieri. Scopul era ca angajatii sa poata sa stea linistiti si concentrati la munca stiind ca sotiile lor sunt acasa cu copiii (4-5 pe vremea aia) si sa dea tot ce au mai bun si nu sa stea cu grija de ce or face copiii, ce s-o intampla acasa, etc. Si pe vremea aia Citroen chiar facea masini si a venit cu foarte multe inovatii care au revolutionat industria auto.

Trendul ca femeile sa aiba slujbe a inceput dupa primul razboi mondial. In timpul primului razboi mondial toti barbatii fiind plecati pe front cineva trebuia sa munceasca in fabricile corporatistilor mai ales in industria de armament. Femeile nu s-au dovedit inventive dar s-au dovedit foarte harnice. Corporatistii au vazut oportunitatea si au vrut sa o exploateze dar dupa ce s-a terminat razboiul si barbatii s-au intors acasa femeile nu au vrut sa se angajeze. Atunci a aparut feminismul care are scopul de a le baga vise in cap ca sa le faca sa traga din greu in corporatii.
Din pacate acum femeia cam trebuie sa se angajeze vrand nevrand. Din cauza inflatiei, preturilor si taxelor mari barbatul cu un salariu mediu abia poate sa se intretina pe el d'apoi o intreaga familie.

P.S.: Majoritatea feministelor sunt pitipoance si alte femei emancipate care rar muncesc. O ard cu drepturile, liberattile si cariera dar ele stau si sparg banii barbatilor prin mall-uri. Proastele pun botul si trag din greu sa dovedesaca faptul ca ele sunt mai bune decat barbatii. Nu vor dovedi niciodata din simplul motiv ca femeia si barbatul au scopuri diferite.

Edited by dan84, 23 September 2012 - 00:45.

 roua, on 23 septembrie 2012 - 00:41, said:

Fir-ar să fie ea de treabă, că-mi bag picioarele. Ideea e că eu am început mesajul ăla vorbind de tot ce am făcut eu profesional până acum. N-am fost niciodată scriitor profesionist, n-am ajuns la statutul ăla în țară, și știu foarte bine că în România scriitorii nu trăiesc din scris.
Vezi? Eu vorbeam despre ce am făcut profesional, adică profesoară, jurnalistă, și voi ați crezut că scriitoare. Puii mei. Vorbim ca surdu cu mutu.

Io trebuie să scriu în engleză ca să fiu ca aia. Deocamdată nu scriu în engleză. Într-o zi poate o să scriu, rămâne de văzut. Nu-mi place să-mi construiesc castele imaginare în care să mă și conving că sunt deja cu un picior.

Sa stii ca eu sunt realista, sau destul de. Ideea de fond era sa nu pornesti cu "NU". Restul e discutabil.

Nu-nteleg sintagma "scriitor profesionist". E vreo scoala care sa te faca scriitor? Nici macar workshop-urile/cursurile intensive de creative writing nu reusesc. Eu cred ca vine de la sine si ca tine de structura persoanei.

Edited by roua, 23 September 2012 - 00:49.

 dan84, on 23 septembrie 2012 - 00:41, said:

Greșit. Feminismul a apărut mult mai devreme, cu sufragetele din secolul al XIX-lea.

 dan84, on 23 septembrie 2012 - 00:41, said:

Exact!

 Rovgam, on 23 septembrie 2012 - 00:48, said:

Stii cu ce s-a ocupat primul val de feminism macar?

 roua, on 23 septembrie 2012 - 00:47, said:

Problema este că ceilalți care ați fost implicați aici în discuție o să ziceți că am început cu nu. Eu o să zic că de fapt așa ați citit voi, că poate v-ați obișnuit numai cu oameni de cultură și scriitori plângăcioși. Ori eu am plecat din țara aia, și totuși am publicat o carte după ce am plecat. Am scris un prim articol în engleză. Și prioritatea mea, dacă ar fi să aleg între milioanele pe care le voi face din cărțile mele vândute în întreaga lume și copil aș alege copilul. Fără nici o ezitare.

 Oscilatrix, on 23 septembrie 2012 - 00:49, said:

Nu, dragă, nu știu, luminează-mă, salvează-mă.

 5422867_460s_v1.jpg   44.98K   50 downloads

Referitor la subiect oarecum:
În viaţă fie faci ce-ţi place, fie o freci aiurea aşteptând finalul. Oricum ai da-o, ziua de azi nu se mai întoarce. Arabul avea o vorbă în care spunea că-s o mulţime de lucruri prin care poţi să pierzi o zi, dar nicio metodă de a o aduce înapoi.
Că e cultură vestică, estică, asiatică, că se favorizează politic şi social un anumit gen de direcţie...spanac. Fiecare-şi alege modul său de viaţă, de judecată. Nu există dreptate între culturile astea. Dar pe fiecare ca individ nici n-ar trebui să-l intereseze.
Ne agăţăm atâta de ideea că acolo-i mai bine, dincolo e mai rău. Mai rău sau mai bine e cum vezi tu c-o să fie acolo. Valorile pe care le ai, inclusiv referitor la familie, prieteni, dragoste, căsnicie, muncă, sunt tot ceea ce ar trebui să conteze pentru fiecare în parte. Există lucruri rele şi bune peste tot. Găseşte-le pe alea bune, acceptă-le pe alea rele şi, în final, să fii fericit că ţi-ai trăit viaţa. Nu mai ştiu care spunea că „religia mea e aceea ca să mor fără regrete”.

 Rovgam, on 23 septembrie 2012 - 00:52, said:

Iar l-ai luat pe nu in brate. De ce trebuie musai sa alegi? Cartile tale vandute in intreaga lume nu te impiedica sa fii mama. Si nici invers, copilul nu te-mpiedica sa fii o scriitoare buna. Sau hai sa zicem, cu priza la publicul larg. Am inteles, daca ai fi pusa sa alegi. Sa speram ca nu vei fi.

 roua, on 23 septembrie 2012 - 00:47, said:

Scriitor profesionist este acel scriitor care trăiește din scris, nu mai profesează și altceva ca să trăiască din asta. Profesia lui este să fie scriitor.

Bine, și Palahniuk a îngrijit bătrâni înainte să fie scriitor profesionist.

 Al1, on 23 septembrie 2012 - 00:54, said:

Milarepa spunea. Treaba e ca eu nu cunosc nicio persoana care sa fi realizat zicerea asta.