industria romaneasca

G.I.C.U., on 24th June 2012, 01:28, said:

Având în vedere lipsa de investiții din ultimii ani, nu departe.

G.I.C.U., on 24th June 2012, 02:28, said:

in acelasi punct. si anume punctul mort inferior .

Edited by eddingro, 24 June 2012 - 08:26.

Depinde de industrie; de exemplu industria farmaceutică sau industria software da. Pe când industria extractivă nu prea...

m3th0dman, on 24th June 2012, 09:30, said:

Mai bine zis comertul cu medicamente. Ca industria, cea producatoare, e la pamant.

Problema nr.1 a industriei românești este LIPSA CAPITALULUI.

Ca să poți ieși la export și să și vinzi, nu doar să faci impresie bună la publicul unor târguri, trebuie să deții capital.
Degeaba ești bun, degeaba ai idei geniale.  Dacă nu ai bani proprii cu care să finanțezi producția și logistica aferentă vânzării, nu poți da înainte.

Hai să discutăm pe un exemplu ipotetic.
Să presupunem că ai o fabrică de motoare electrice.
Produsele sunt calitate premium.   Sunt competititve și ca preț, fiind la 30% preț de vânzare față de producătorii consacrați.

Ok, pentru a fi ”în cărți” trebuie să oferi o gamă bogată de produse.  Chiar dacă nu se vând toate, trebuie să le ai în fabricație.  Nu poți face doar 7-8 tipuri de motoare.  E nevoie de o gamă mai largă.
Să zicem că 30 de modele ar fi ok.

Acum să calculăm.
10 tipuri de motor electric se vând bine.  Trebuie să ai stoc, ca să vinzi.     10 x 100buc = 1000buc x 75 Euro (preț mediu) = 75000 Euro
10 tipuri de motor electric se vând mai rar. Sunt ceva mai speciale și mai scumpe.  10 x 50buc = 500buc x 100 Euro (preț mediu) = 50000 Euro
10 tipuri de motor electric se vând doar pentru anumiți clienți, dar tot trebuie să ții pe stoc.  10 x 20buc = 200 buc x 200 Euro (preț mediu) = 20000 Euro

Rezultă că pentru a putea finanța un stoc, ai nevoie de 145000 Euro.
Apoi mai trebuie să îți faci stocuri tampon pentru producție, adică să ai în magazie toate componentele, materialele și subansamblele necesare producției.   Asta înseamnă încă 100000 Euro.
Una peste alta, luând în considerare și rezerva de capital destinată situațiilor neprevăzute ce por apare într-o activitate de producție, ar trebui ca acea fabrică să dețină un capital propriu de 300000 Euro.    Capital la care nu plătește dobânzi și nici nu trebuie să achite rate.

Industria ceaușistă a fost construită ca pentru un stat comunist, unde nu exista problema capitalului.
Practic, atât aprovizionarea, cât și vânzarea, nu se făcea pe bani adevărați.  Era o industrie controlată 100% de stat, piața concurențială fiind inexistentă în ecuație.  

După anii 90, toate fabricile s-au trezit că trebuie să se adapteze unei piețe.  Să fabrice și apoi să vândă.
Ok, toate bune și frumoase, dar cu ce bani?   Fabricile nu aveau bani pentru a finanța producția.  Au luat credite, iar pentru că exista blocaj financiar, dobânzile la credite le-au mâncat tot profitul.
Întrucât aceste fabrici nu puteau concedia (remember epoca Iliescu), s-au trezit că au devenit datoare băncilor, statului, fără marfă, furnizori ostili care nu mai doreau să le dea materiale decât cu banul jos, clienți nemulțumiți pentru că nu se respectau contractele.

Să mai adăugăm și firmele căușă ale directorilor și politicienilor?

Așa s-a dus dracului totul.
Din lipsa capitalului, în primul rând.

Să luăm cazul industrie cimentului.
Gaură neagră de gaură super neagră.  Ani de zile a fost raiul căpușelor.
Piața era asigurată, dar, cu toate acestea, companiile de stat nu aveau capitalul necesar finanțării producției.
După privatizare, atunci când a fost cumpărată de o firmă cu bani proprii, totul s-a schimbat.

Ați văzut munții de saci cu ciment care zac prin hypermarketuri?
Cineva i-a plătit.  Sunt zeci de mii de saci.  Ca să-i poți poți vinde, mai întâi trebuie să ai banii necesari.  Dacă nu ai banii, nimeni nu îți va da banii înainte.  Chestiile acestea sunt istorie.
Ai bani, poți produce.   Nu ai bani, stai și te uiți cum alții fac bani, iar tu cânți la drâmbă.

Hai să vedem cum funcționează economia occidentală.  
Unii au banii lor. Sunt firme cu vechime și au acumulat capital propriu.  Aceștia depind doar de propria pricepere și de piață.
Cei care nu au suficienți bani, iau împrumuturi de la bancă pentru capital de lucru.

În Germania, de exemplu, un credit capital de lucru, se poate lua pe termen mediu (4-7 ani) cu o dobândă de 3-3,8% pe an.
Să zicem că ai nevoie de un milion de euro, pe 7 ani.
Asta înseamnă că trebuie să plătești o rată lunară de 12000 Euro + 2916 Euro (dobânda de început) = aproximativ 15000 Euro.

În România un credit capital de lucru se poate lua pe 3 ani.  Fparte greu, doar în anumite condiții, se poate lua până la 5 ani.  Restul sunt povești. Băncile nu acordă termene mai lungi, chiar dacă în prospecte spun că ar da.
Pentru un credit de un milion, intreprinderea românească trebuie să plătească 27800 Euro rata + 11800 Euro dobânda = aproximativ 40000 Euro ( cu tot cu comisioane și aferente).
Dacă ne raportăm la faptul că atât firma germană, cât și cea românească vor vinde pe aceeași piață, rezultă foarte clar că cea românească este dezavantajată din start.  
Plus lipsa brand-ului de țară și a imaginii de marcă.

Ok, acestea ar fi cauzele declinului industriei.
Ce este de făcut?  Poate statul să ajute cu ceva?  

Da, ar putea.
Ce lipsește intreprinderilor cel mai mult și mai mult?
Capitalul.

Statul ar fi putut să facă o bancă de creditare pentru industrie.
În Euro sau Dolari, cu dobândă de 3-4% pe an.    Aceleași condiții de garantare și prudență ca la orice bancă comercială, dar dobânda să fie foarte mică, iar împrumuturile să fie doar pentru a finanța producția.   Exact ce fac chinezii acum.  Orice jaf de făbricuță chinezească poate lua împrumut de la stat cu 1-2% pe ani dobândă, cu condiția să facă export.

Bani necesari pentru finanțarea industriei ar fi putut fi luați din privatizări.
Tot ce se încasa din privatizare, se băgau în această bancă.   Astfel, nu numai că nu ar fi fost cheltuiți pe tâmpenii sociale, dar ar fi fost motorul unei dezvoltări sănătoase a industriei.
Ne plângem că nu avem industrie alimentară și că au venit alte firme de prin lumea largă să ne facă biscuți, macaroane și eugenii.   Așa este, au venit pentru că în România nu există capital pentru companiile românești.  Punct.  Nu există și nici nu se dorește creditarea.   Ca să inunzi hypermarketurile cu eugenii, trebuie să ai bani ca să le fabrici.  Dacă nu ai tu, va avea altcineva.  Iar dacă respectivul rulează cu banii lui, ești mâncat, pentru că ăla va da în preț, în timp ce tu nu o poți face, atât timp cât costul finanțării este înrobitor.

Să recapitulăm.
Industria românească a decedat din lipsă de bani.
Poate fi repornită doar cu bani.

tomaso, on 24th June 2012, 10:32, said:

Cei cu bani nu vin in Romania pentru ca sunt tari mai avantajoase (taxe, salarizare, infrastructura etc) unde sa-si investeasca banii. Asa ca noi tot in deriva vom pluti.

Fabricile de ciment au dus-o bine în timpul bulei imobiliare Acum poate mai dau ciment pt. ceva construcții particulare și autostrăzi.  

neagu_laurentiu, on 24th June 2012, 10:49, said:

Eu mă refer la industria cu acționari români, nu la investițiile străine.

Sunt domenii de activitate industrială unde se poate concura fără probleme, datorită faptul că există o piață.
Industria alimentară, de exemplu, poate fi acaparată rapid de către români, în anumite condiții.

Această industrie aduce în medie cam 8% din PIB.
Aproximativ 10 miliarde euro cifră de afaceri în 2010.
Circa 200.000 angajați cu carte de muncă și cel puțin 300.000 de oameni neînregistrați în sistem care trăiesc în mod indirect de pe urma acestei industrii.

În 2011 România a exportat produse agroalimentare în valoare totală de  2,9 miliarde de euro și a importat alimente de 3,7 miliarde de euro,  rezultând astfel un deficit comercial de 800 de milioane de euro.    Importurile ar putea fi mult reduse, iar exporturile triplate în doar câțiva ani.

De ce nu pot companiile românești să se dezvolte?  
Nu au bani.

De ce nu pot companiile românești să ambaleze, să aibă un marketing agresiv pe piețele externe?  
Nu au bani.

De ce nu pot companiile românești să își organizeze rețele logistice vitale?  
Nu au bani.

De ce nu pot companiile românești să livreze produse în hypermarketuri?  
Nu au bani.

Totul pleacă de la lipsa capitalului.
Putem avea roșii excepționale, cu care să măturăm pe jos cu concurența importurilor.
Dacă nu le putem pune în lădițe, păstra în depozite climatizate, livra cu camioane frigorifice, dacă nu pot să finanțeze toate aceste operațiuni, nu poți vinde.
Degeaba ai câmpul plin de roșii, vinete sau lubenițe.   Degeaba!   Stai cu acestea pe marginea drumului și te rogi la bărbos să îți trimită clienți.  Ți se strică marfa și ești nevoit să o vinzi moca, dacă nu ai bani pentru a te ocupa de vânzare.

În agricultură banii se fac din procesare și vânzare, nu din producția în sine.
Dar că să faci bani din aceste operațiuni, e nevoie de capital.  Dacă nu îl ai, degeaba faci producție, atât timp cât nu o poți vinde deloc, sau o vinzi ca să te scapi de ea.

Se tot discută despre faptul că românii nu pot să facă, nu pot să dreagă, nu sunt capbili, de parcă ar fi tâmpiți.
În realitate nu este deloc așa.
Românii nu pot face mare lucru, pentru că nu au bani.  Asta este.  Nu sunt bani, nu poți face nimic.
Orice ai vrea să faci pleacă de la cât poți investi.  


Vrei să îți faci o fermă de porci?
Îți trebuie câteva sute de mii de euro.
Vrei să fii un fermier modern, cu câteva zeci de hectare de teren, cu fermă zootehnică,  cu sere și centrală termică proprie, cu microabator, cu depozite frigorifice, cu transport propriu? Vrei să îți faci o făbricuță de mezeluri și produse de carne, pentru ca cerealele să ți le produci singur?  Vrei să ai o instalație de fabricarea nutrețurilor?
Ai piața asigurată prin zonă și ai putea vinde lejer absolut tot ce produci?
O poți face doar dacă găsești câteva milioane de euro.

Dacă te duci la o bancă și le prezinți un astfel de plan, râd ăia de tine.   Nimeni nu te va credita.
Partea frustrantă este că suntem într-un cerc vicios.
Nu avem bani pentru că nu avem bani.
Nu putem să producem bani, pentru că nu avem bani proprii (capital de lucru și pentru investiții).

Sunt zone agricole în România care se sufocă.  Pot produce cantități uriașe de produse, dar nu au ce face cu ele.  
Nu le pot vinde pentru că nu există lanțul logistico-industrial necesar.  
În Germania am văzut cum dimineața trec cisternele care adună laptele de la microfermele nemților.    Sunt microferme care au doar 10 vaci.  Cu toate că discutăm despre cheltuieli ca în Germania, sunt profitabili pentru că sistemul este finanțat.  Toată lumea își primește banii și face profit.  Mașina aceea, care trece pe la ferme costă cam 100000 Euro.   Cineva a plătit-o înainte de a prelua laptele microfermelor.

djl, on 24th June 2012, 11:46, said:

Nu te supăra, dar ar trebui să te trezești ( nu este o ofensă).
Și nici să te informezi de la TV.

La ora actuală merg construcțiile în draci.
Nu găsești o firmă de cosntrucții nici să dai cu tunul.  Nu fac față cerințelor.
Autostrăzile sunt nesemnificative față de zecile de mii de construcții care se fac la nivelul țării.

Toate orașele sunt șantiere.
Nu cred că treci pe vreo stradă mai lungă de 300m fără să dai de cel puțin două lucrări de construcție.

tomaso, on 24th June 2012, 12:10, said:

In plus si bancile au fost inselate de diversi ce iau credite pe o firma, muta banii si apoi o baga in insolventa. Sa nu mai comentam ca toti se bazau pe garantiile imobiliare.

Uite cazul Hidroelectrica - pana si statul face manevre gen adio contracte adio rambursare.

Și atunci de unde ar trebui să mă informez? U made me curios. Vreau să mă informez corect ca să nu fiu așa de ușor de manipulat de diverși și să știu cum să decid corect.

Pe De aLtă parte, felicitări celor care au învis mentalitatea și birocrația românească și au inivestit în industrie!

djl, on 24th June 2012, 12:15, said:

Privește de jur împrejur.
Privește și caută informații despre economie fără comentarii politice.

De exemplu, dacă ignori bullshitul propagandei politec pro sau contra, vei afla că Lafrage a produs cu 20% mai mult ciment în 2011 față de 2010.
Asta arată că au cerere.  Iar dacă există cerere, e clar că cineva e dispus să plătească.

Dacă te ghidezi doar după informația filtrată prin propaganda politică, vei fi dus în eroare.  De exemplu, media opoziției va filtra orice informație pozitivă, în timp ce proguvernamentală va filtra orice informație negativă.   Dacă ignori acest tip de medii de informare și ești atent la informația crudă, îți poți face o imagine cât de cât reală.

tomaso, on 24th June 2012, 12:10, said:

Cat timp guvernul (pentru acoperirea deficitului) e clientul lor permanent si sigur e de inteles. Ia sa nu aiba cui da, ce vor face bancile ? Vor da credite. Dar guvernul sa taie in carne vie si sa-si restranga cheltuielile in limita veniturilor.

Edited by neagu_laurentiu, 24 June 2012 - 11:40.

Nu e vorba neaparat ca bancile nu dau credite in ziua de azi, dau, problema e costul creditelor care e foarte mare, mult mai mare decat a competitorilor din Vest.
Tomaso a explicat foarte bine intr-un post mai sus.

radumiki, on 24th June 2012, 12:45, said:

Pentru ca au clientul sigur: guvernul. Rata dobânzii de referință a BNR se modifica daca se vrea.

@tomaso

E corect ce spui, dar la ora actuala, tu ai avea curajul sa iti investesti capitalul in agricultura, in Romania ?

Edited by kodiak, 24 June 2012 - 11:56.

kodiak, on 24th June 2012, 12:55, said:

Dacă m-aș pricepe și mi-ar place acest domeniu de activitate, răspunsul este clar afirmativ.

Sunt o grămadă de oportunități.
Cine va investi  acum, cât sunt disponibile, va ocupa locul și va fi boier.

Mă uitam la turcisme, produsele turcești, nu emanațiile lui Turcescu. Din lider regional, mondial poate, la producția de olițe, s-a ridicat o țară aproape industrializată. Insistența este cheia. Au tot injectat olițe de plastic și triciclete până le-au ieșit perfect ( nu de calitatea pieselor de plastic LEGO, dar oricum de calitate), apoi au trecut la un nivel superior, fac aparataj electric, copii fidele ale unor produse similare de marcă și fel de fel de carcase, mult mai stilizate și interesante pentru ochi. Orice chestie electronică produsă în Turcia era inconfundabilă, iar turcii nu se fereau să-și facă chestiile simple (cred că nivelul de calitate era sub cel obișnuit amatoricesc al ariei de specialitate de pe acest forum); astăzi vedem un upgrade calitativ al produselor turcești, care probabil va ”interzice” în curând expresia ”turcisme”. Partea proastă este că au reușit, ei să exporte și noi să importăm, acel gen de producție specific odată lor. Aragazul Arctic, de exemplu, este o tigaie. Emailat doar sub focare, în rest fiind tablă vopsită, cu robinete sub standardul calitativ vechi, românesc, este importul perfect definitoriu de mentalitate și calitate turcească veche. Arctic a fost o emblemă a calității, de ce a trebuit să coboare standardul?

Cea de a 1000-a locomotivă cu aburi (aburoasă) produsă la Resița (1955). Producția de serie a locmotivelor cu aburi a început la Resița în 1923. În perioada Imp. Austro-Ungar nu s-au produs decât "experimental" 5 locomotive. Când a fost produsă prima (în 1872) nici nu exisa cale ferată la Resița Au transportat-o pe "șosea"
Păcat că în zilel noastre căile ferate sunt neglijate
Sura imaginii: http://www.arhivelen...b9114205d4a.jpg (Arhiva comunismului în România). Locmotiva din poză este 150.105, păstrată azi la Depoul Dej (unde a lucrat ca electrician Gheorghe Gheorghiu-Dej pe care îl chema inițial doar Gheorghe Gheorghiu)

 A_1000_a_locomotiva_cu_aburi__aburoasa__produsa_la_Resita.jpg   272.25K   25 downloads

Nu știu dacă e cineva interesat, dar am ceva despre industria românească în perioada de până în 1960 în "Geografia economică în R.P.R." și "Construcții de beton armat după eliberarea Patriei". Cu industria din perioada ante-comunistă mai greu, căci ghidurile din perioada aia sunt nesimțit de scumpe la anticariate iar în talcicoc nu am găsit mare lucru. Din perioada interbelică am mai postat ceva despre electricitate (căci am găsit la Bibl. Academiei "Monitorul/Revista GazElectra"): http://forum.softped...t...=136831&hl= (din păcate, SuperDruper care știa destule nu mai intră pe forum )

Edited by djl, 25 June 2012 - 00:46.