"Etichetele de moment"

De ce atunci cand ne certam cu o persoana draga tindem sa ignoram tot ceea ce stim despre ea si sa spunem lucruri care mai tarziu realizam ca nu ar fi trebuit sa le spunem ? De ce, desi de multe ori cunoastem acea persoana inca din momentul in care am deschis ochii, ignoram tot ceea ce stim despre ea pentru a oferi siguranta si certitudine propriului argument ? De ce, de multe ori, rationam ignorand ratiunea, iar ideea dezbatuta in acel moment, sustinerea pe care o acordam ideii si perseverenta cu care o argumentam, sunt mai importante decat tot ceea ce stiam pana in acel moment ?

Cu totii putem da exemple de oameni mari, de oameni care au realizat lucruri marete, oameni cu un caracter exemplar dar oameni care la un moment dat, au calcat stramb in opinia majoritatii. In acel moment, totul devine o ruina, imaginea si tot ceea ce a construit respectivul om se naruie in fata propriilor ochi. De la veterani de razboi, mari oameni de stiinta, cercetatori, personalitati importante din cultura si mass-media pana la oamenii simpli cu care interactionam zi de zi. De ce tot ceea ce stiam despre ei se poate distruge atat de usor ? De ce incalcam chiar principiile morale pe care spunem atat de mult ca le respectam ?

Oamenii pot fi ipocriti foarte usor si in ciuda acestui lucru, ma intreb ce inseamna a fi ipocrit totusi, cat de solide sunt totusi onoarea si onestitatea intr-o lume in care a respecta acele principii nu inseamna neaparat a face lucrul care este corect. Ce inseamna a face lucrul care este corect cand valoarea acelor principii este pur si simplu decimata, de ce exista acest paradox, care este lucrul care il creeaza si il alimenteaza ? De ce intr-o lume ideala, utopica, totul functioneaza perfect tocmai pentru ca multe aspecte ale umanitatii care ne caracterizeaza sunt ori ignorate, eliminate ori exista o gandire "comuna" ? De ce vrem sa tindem spre acele idealuri cand stim ca nu le putem atinge vreodata si nu intelegem motivele pentru care inca suntem aici ?

In ideea asta, intreaga noastra lume, toate actiunile impreuna cu consecintele care au urmtat alcatuiesc o mare piramida de la care a inceput totul. Fiecare actiune, a avut o consecinta si paradoxal, respectarea principiilor de care vorbeam mai sus a fost chiar elementul care a dus la adancirea partii negative. Eu ti-am dat ceva dar tu trebuie sa imi dai ceva inapoi, eu mi-am onorat partea mea de intelegere, la fel trebuie sa faci si tu, eu te-am ajutat in trecut, la fel trebuie sa faci si tu. Nu exista nimic voluntar, nimic bine intentionat cu adevarat, totul se plateste, intr-un fel sau altul. De ce ? Care este lucrul care sta la baza acestei intelegeri nescrise ?

Revenind la ideea principala, de ce o mica incalcare a unui principiu duce la "invalidarea" esentei  in relatiile dintre oameni si cat de valide sunt acele principii cand noi nu putem si pur si simplu nu intelegem, ce inseamna a face ceea ce este corect ? Lunging problema, facem ceea ce este corect acum sau pentru viitor ? Cat de diferit este a face ceea ce este corect de a respecta principiile prin definitie "corecte" ? Continuand si terminand cu un mic exemplu, a respecta si aplica justitia, inclusiv unele principii, nu inseamna tot timpul a face ceea ce este corect...

Edited by Ovidiu93, 31 January 2012 - 15:17.

la ce am auzit eu ca se intampla prin tribunale, numai justitie nu e in Romania.

 Ovidiu93, on 31st January 2012, 15:10, said:

pentru ca vrem s-o puncte puncte.