Gramatica limbii române

eminence, on 08 martie 2018 - 14:53, said:

eminence, nu e vorba de mare ci de Măria, nume de femeie.

pinguinul666, on 13 martie 2018 - 16:18, said:

Cred că ai confundat cuvîntul prepoziție cu propoziție.
Se scrie de la cap de rînd cînd începi cu o idee nouă.  Se lasă puțin loc aprox cit loc ar ocupa 4 litere.

Edited by ionelmironescu, 17 August 2018 - 12:50.

AdiJapan, on 18 mai 2015 - 09:33, said:

Poate o fi relativ tardiv acest răspuns, dar am petrecut mult timp frunzărind printre tecste de prin secolele 18-19 prin biblioteci digitale. Tind să cred că această secvența /je̯a/ ie reală, deoarece o întîlnesc des cînd tecstul ieste ecsplicit privind citirea lui ⟨ea⟩. Revista Contemporanul o folosește consecvent, iar o gramatică romînească în franceză (în alfabet de tranziție) dă ambele variante, ⟨iea⟩ și ⟨ia⟩, iar ⟨iea⟩ ieste dat și ca triftong (în a тъĭea = a tăiea), alături de iaꙋ̆ sau aĭe (sic) (autorul folosește o altă definiție pentru triftongi decît „cea uzuală", adică pe /aje/ nu l-aș considera triftong, ci o secvență de două silabe). Totuși, aș vrea să aud cum ar suna acest grup de sunete să mă lămuresc asupra lui, asemănător cu confuzia mea față de ⟨ŭ⟩ final, asilabic, /ʷ/, pe care l-am înțeles doar după ce l-am ascultat rostit în aromînă. Revenind asupra lui ⟨iea⟩, varietățile de romînă din Serbia și Croația (vlaški și žejanski) tratează acest pronume personal drept ⟨ja⟩ (ia, Timoc) sau ⟨jå⟩ (~ioa, Jeiăn).
*Privind ortografia mea, am cîteva metehne privind ortografia standard și am decis să le rezolv .

TudorSN, on 19 decembrie 2020 - 00:13, said:

Secvența [je̯a] este pronunțabilă, dar diferența fonetică față de [ja] este imperceptibilă. Ca urmare, în scriere am fi nevoiți să ne bazăm numai pe calcule morfologice, care nu sînt ușoare și la îndemîna oricui. De exemplu, dacă ținem cont de morfologie cum ar trebui scris, „băiat” sau „băieat”? „Iad” sau „iead”? „Trăiam” sau „trăieam”? „Viață” sau „vieață”? „Chiar” sau „chiear”? „Adrian” sau „Adriean”?

Și la ce-ar folosi să ne complicăm? Acum regula e cît se poate de simplă: dacă în urma acțiunii unei alternanțe vocalice ar apărea secvența de litere „iea” (indiferent dacă ar fi monosilabică sau bisilabică), atunci ea se reduce automat la „ia”, după cum se întîmplă și fonetic.