Credinta Ortodoxa

Ai si tupeu de crestinoid. Tu incepi cu atac la persoana si tot tu strigi acum 'hotii'. Cam asta e definitia crestinoidului, ca tot intrebasi...

Mai bine te apuci si cauti vreun intelept crestin care sa dea raspuns: cum poate un copil nascut cu boli severe sau intr-un context de iad, sa afle 'viata adevarata' de care vorbeste cu gura plina domnul Sturzu?

Edited by Verrde, 17 July 2017 - 09:07.

Tot nu mi-ai raspuns, ce inseamna crestinoid?

Ai vazut, cum te-am zgandarit un pic cum te-ai blocat pe crestinoid, tu de fapt voiai sa discuti lucruri serioase, nu? Si nu ai cu cine.
........................................

6 din 8
Aşadar, ce înseamnă acest eveniment? Noi creştem într-un asemenea mod de mici şi în Biserică şi în afara Bisericii, cu o anumită convingere că suntem cineva şi vrem să devenim „dumnezei fără Dumnezeu“. Aşa suntem crescuţi. De multe ori și oamenii Bisericii așa ne cresc atunci când ne prezintă virtutea fără Dumnezeu! Şi părinţii noştri aceasta ne prezintă, că trebuie să devenim cei mai importanţi oameni din lume, fără însă să luăm în calcul inima noastră!
În consecinţă, în această construcţie pe care ne-am confecţionat-o cu multe „ambalaje” trebuie să se dărâme toate lucrurile convenţionale şi trecătoare. Aceasta nu se întâmplă fără durere, deoarece se întreţese cu respingerea egoismului nostru. Una după alta vin răsturnările, nefericirile noastre, căderile noastre, păcatele noastre, nereuşitele noastre. Si atunci, dacă avem o conştiinţă adevărată a căutării lui Dumnezeu – o conştiinţă a lui Dumnezeu – atunci se descoperă taina sfinţeniei, care ce este? „Deznădejdea optimistă”, „disperarea optimistă”. Să deznădăjduim de noi înşine si să ne încredem în Dumnezeu.
Acesta este modul, acesta este principiul (începutul) naşterii noastre duhovniceşti; nimic altceva. Orice se sprijină pe puterea noastră, pe virtutea noastră, este o mare înşelare, care susţine moartea duhovnicească.
Părintele Varnava Iankos

Edited by Ayami, 17 July 2017 - 09:13.

Tocmai ce ti-am spus ce inseamna. Eu am tot vorbit la subiect, tu esti cel care in loc sa raspunzi, faci numa flame. Reciteste, poate te surprinzi totusi in realitate.

Ayami, on 17 iulie 2017 - 09:08, said:

Da, acesta este principiul: nu te increde in tine ci in Dzeu. Dzeu care, n-asa, e adus pe tava de domnii popi. Implicit, deci: nu te increde in tine ci in ceea ce popii iti dau. Of, of...

Daca retin bine, tu imi vorbeai despre libertati, principii, drepturi si obligatii intr-o societate iar eu ti-am spus ca sunt mai multe tipuri si ca, a impune un fel de a fi sau de a gandi unor cetateni, e total neproductiv, nenatural si grotesc, lucrurile tre sa evolueze de la sine. In cazul in care au de evoluat, pot sa si involueze, sa stii, nu ar fi prima data in istoria omenirii.
Ce mi-ai raspuns? Poate mi-a scapat raspunsul si atunci imi cer scuze.

S-a luat asa un avant pe care nu-l inteleg, daca in Olanda se legalizeaza trasul pe nas si in Romania nu, e sigur ca romanii is retarzi si nu respecta libertatea, de unde moda asta?

Exista popi si popi la fel cum exista oameni si oameni, cine te obliga sa alegi cartea necastigatoare? Numa daca nu ai prejudecati...
.....................................

7 din 8
Din acest motiv, atunci când avem nereuşite, când avem greşeli, când avem dificultăţi, care prelucrează însă smerenia, după aceea acestea se transformă într-o mare binecuvântare. Este cea mai mare binecuvântare pentru că atunci, dacă se vor dărâma toate, vom vedea ce anume vrea cu adevărat inima noastră, unde se află Dumnezeu. Şi unde se află Dumnezeu? Atunci când se dărâmă toate El este foarte aproape. Când se prăbuşesc gândurile noastre, sentimentele noastre, aspiraţiile noastre, visele noastre, toate acestea, atunci se va descoperi adevăratul vis, care este realitatea vie a prezenţei şi a dragostei lui Dumnezeu!
Si atunci ieşim din noi înşine. Ce înseamnă „ies din mine însumi?” – devin atât de liber, încât sunt bun, devin atât de bun încât sunt liber! Ce înseamnă aceasta? Nu mă interesează să revendic pentru mine întâietatea. Nu mă interesează să revendic nimic.Aşadar, mă las pe mine pe deplin. Nu mă protejez pe mine însumi. Pentru că atunci când mă protejez pe mine însumi, îmi protejez falsul meu sine. Îmi protejez sinele meu înşelat. Pentru că protejarea sinelui meu este să aflu viaţa, să aflu viaţa veşnică, să-L aflu pe Dumnezeu. Dumnezeu nu este dreptatea mea în conflict cu oamenii, ci este slujirea oamenilor.
Părintele Varnava Iankos

Edited by Ayami, 17 July 2017 - 09:45.

Ayami, on 17 iulie 2017 - 09:25, said:

Ti-am raspuns dar tu erai ocupat cu flameul si copypastuiala masiva, ca un crestinoid ce te afli.
Vorbesti despre impunerea unui tip de gandire. Ce tupeu! Pai, in cazul homosexualilor, ca despre ei vorbeste Sturzu voalat, crestinoizii vor sa le impuna regula ca natura lor homosexuala este un 'obicei si o slabiciune', desi nu se poate dovedi acest lucru decat cu versete biblice eventual. Si apoi, crestinoizii amesteca lucrurile si in privinta casatoriei. Ce legatura are contractul social si juridic numit 'casatorie', cu nunta si 'contractul' divin al casatoriei crestine? Niciuna! Dar popii inca mai traiesc cu speranta ca Biserica mai poate si trebuie sa fie parte a statului, deci parte a Puterii lumesti.


Atunci cand predica, toti popii vorbesc o singura limba. Pentru ca in particular limbile sunt deosebite. Unuia ii place sa o suga prin masini, altuia sa rastigneasca tinere pentru a le exorciza etc.
Dar predicile sunt aprobate de sus. Dogma trebuie pastrata, indiferent ce iaste sub sutana.

Biserica nu e numai zidul ala pe care te pisi tu cand nu mai timp pana la wc ci inseamna si oamenii care traiesc in tara asta, cand popa zice despre Romania vorbeste in numele majoritatii prostilor care traiesc pe plaiurile astea si care vor sa traiasca intr-un fel, cand vine unul ca tine si tipa  ca oamenii is in stanga si Biserica in dreapta, i se explica respectuos ca popa ala vorbeste in numele unei majoritati, prosti sau retarzi, indiferent cum ii consideri tu, oamenii aici traiesc si vor sa traiasca in continuare dupa anumite principii.

Tu in numele cui vorbesti, esti o voce in pustiul decadentei ce trebuie musai legalizata?

Sau altfel: te crezi evoluat ca ai vazut la altii cum se face si vrei sa impui laturile tale filozofico-sociale si celor pe care ii dispretuiesti? Despre ce faci tu in pat nu te-a intrebat nimeni pentru ca nu e decent [decenta poate fi un mod de viata, dar nu ai de unde sa stii si nici nu cred ca te intereseaza], cand scoti intimitatea la taraba si vrei s-o legalizezi, avem o problema de convietuire, repet: problema de convietuire, de exemplu cururi goale pe strada afisate ostentativ. Nu e necesar, crede-ma.

Ai tupeu, bravos, pacat ca nu ai nimic consistent in spate, doar tupeu de doi bani. Copy-pastuiala masiva inseamna credinta iar jignirile tale sunt expresia unor frustrari adanci. Nici tu nu ai stare, nici pe altii nu-i lasi sa traiasca.

De fapt, ai inceput aceasta conversatie sa ma anunti ca sunt unii popi care au masini personale? Nu inteleg. Romanii au trait in bezna pana acum si a venit timpul paganizarii lor, ce tot indrugi acolo?
..............................

8 din 8
Atunci înţeleg că se descoperă un alt mod de viaţă, o altă raţiune a existenţei, o altă stare a vieţii, şi simt că cel mai liber om este omul bun şi că omul cel mai puternic este omul slab. Acela care zice „nu mă interesează dacă pierd, mă interesează să nu pierzi; nu mă interesează locul meu, vreau să-ţi dau ţie un loc“. De ce? Pentru că omul lui Dumnezeu este pretutindeni. Nu este limitat, nu are niciun drept deoarece le-a aflat pe toate.
Aşadar, această libertate duhovnicească care nu este închipuire, ci este experiere personală, se descoperă în omul zdrobit, în omul îndurerat. Fără o durere de acest fel, prin care să simţim că suntem în iad, nu putem să bănuim ce înseamnă „har”, „dragoste” şi „bucurie” a lui Dumnezeu. Pentru că se poate ca Dumnezeu să se dăruiască şi cu siguranţă se dăruieşte, dar modul de a-L recunoaşte, modul de a-L dobândi, de a ni-L însuşi este starea lăuntrică a eşecului nostru. A acelei dureri care ne trezeşte simţurile, mintea şi inima ca să înţelegem şi să trăim. Drept pentru care aşa nu mai putem să fim purtătorii acelei deznădejdi şi disperări optimiste!
Părintele Varnava Iankos

Edited by Ayami, 17 July 2017 - 10:39.

Oricata abureala ai scoate din tine, problema e extrem simpla: unii considera ca s-a perimat crestinismul si trebuie revenit urgent la timpurile pagane, scurt pe doi. Ce civilizatie, ce progres...la asta se rezuma totul: crestinism sau paganism.
Pana la urma or sa reuseasca, sunt interese prea puternice plus ca ne mai si faultam noi intre noi suficient de eficient, punem si noi umarul din plin dar macar sa stie ca n-o sa distruga totul cu una cu doua, usurel cu otravurile ca inca mai exista anticorpi.

Cata agresivitate.
"Biserica este o comunitate de credință creștină." Vreo doua mii de fraieri in toata Romania ce paraziteaza statul roman, stat intretinut de ateii paganii muncitori si harnici, tu-le muma in cur de crestini, la zid cu inapoiatii. Inventam noi [cei ce stim ce e ala progres] cutume colorate si ii civilizam pe salbatici.
Ce atei domle, ateii is linistiti, paganii sunt agresivi, aia de se inchina zeului penisului.

Edited by Ayami, 17 July 2017 - 11:04.

1 din 3
E uluitor cât de tare a reușit o chestiune ivită de ceva timp în spațiul public să rupă societatea românească și să o ridice insular asupra propriului miez, familia, singurul factor de coeziune și stabilitate care mai rămăsese în societatea românească post-revoluționară, singura care mai proteja și oferea condițiile optime pentru creșterea și educarea copiilor!
Ca și cum nu mai avem decât o singură redută care apără cetatea, una foarte trainică, atât de trainică încât a reușit și încă mai reușește, după ani de asediu, să țină piept asalturilor, și, brusc de dragul unor răstălmăciri atent meșteșugite în plan mediatic, decidem să o dinamităm dinăuntru.
Și ceea ce este mai halucinant este că tocmai aceasă chestiune ar trebui să ne coaguleze mai tare în jurul valorilor care, de secole, ne definesc ca neam. Tocmai ceea ce trebuia să ne adune, ne risipește și ne ridică unii împotriva altora. Cu alte cuvinte, în loc să ne adunăm umăr la umăr și să alcătuim împreună un scut viu în jurul nucleului ființei noastre naționale, FAMILIA,  ne așezăm pe poziții de război, gata să ne mitraliem unii pe alții, în mijlocul focului fiind chiar ceea ce ar trebui să se afle în spatele frontului.
De ce suntem în război, când ar trebui să fim în colaborare? De ce suntem  în competiție, când ar trebui să fim în lucru în echipă? Oare nu toți avem interes să apărăm valoarea cea mai dragă a oricărui popor, indiferent de rasă, convingeri religioase sau etnie? Mă refer, desigur, la familie, care prin funcția sa psiho-afectivă oferă mediul cel mai important și echilibrat pentru afirmarea și formarea personalității copiilor. Și mă refer, fără doar și poate, la copii, cei care asigură nu doar continuitatea istorică a națiunii ci și progresul societății umane, în general.
Cristina Iosub

Edited by Ayami, 17 July 2017 - 12:09.

2 din 3
De ce trebuie să fie cineva în povestea asta lupul cel rău? Chiar nu putem să fim toți, împreună, de dragul copiilor noștri, pentru familie? De ce se chinuie unii să găsească în chestiunea aceasta pe alții care luptă împotriva a ceva, mai ales atunci când acei alții luptă pentru ceva și nu împotriva cuiva? De pildă, oamenii aceștia mulți, foarte mulți, vreo 3 milioane de persoane (numai!) care se regăsesc în demersul inițiat de Coaliția pentru Familie... de când sunt ei împotriva a ceva? Ei toți, ca și noi, restul care, din indiferență sau absenteism social, am ratat campania de strângere a semnăturilor pentru demararea demersului legal de organizare a referendumului, nu sunt împotriva unei minorități de nici un fel, ci pentru susținerea familiei.
De unde până unde susținerea familiei, așa cum este ea definită dintotdeauna de tradiția poporului român, și anume uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, înseamnă automat persecutarea minorităților sexuale? Faptul că pe siteul Coaliției apar commenturi neprietenoase la adresa acestora nu înseamnă deloc faptul că această Coaliție și-a făcut un obiectiv din combaterea și marginalizarea minorităților sexuale. Mai ales că nu ai certitudinea identității autorilor acelor commenturi. De unde știm noi că autorii acelor comentarii nu sunt, de fapt, simpatizanți ai LGBD care încearcă să denigreze Coaliția și să transforme în victimă o minoritate care nu a fost nicicum ofensată de vreun reprezntant oficial al Coaliției?  Doar așa, de dragul demersului în sine, pentru că se știe bine că statutul de victimă aduce un uriaș capital de imagine care absolut întotdeauna se transformă în susținere...
Cristina Iosub

3 din 3
Prea suntem suspectați, noi, cei de dincolo de ecrane și tabloide, de imbecilism acut! Pentru că este prea multă strădanie în campania asta de denigrare a unui demers cât se poate de liber și de întemeiat! Prea construită poziția asta împotriva a ceva pe care este așezată Coaliția pentru Familie! Prea multă pândă pentru a vâna cuvinte care sugerează... ceva la fel de cert și palpabil ca un gând bănuit doar!
Am uneori senzația acută că suntem prinși cu toții într-un iureș absurd, gol și halucinant, din care nu îmi rămâne în creier decât o întrebare ascuțită, ca un sfreder? Ce facem cu copiii? În baza cărei libertăți le negăm dreptul de avea o mamă și un tată? Prezenți sau absenți în viața și educația lor...
Și, dacă mă așez strâmb și judec drept, mi se pare mie că mai bine ne-ar fi nouă, tuturor, să ne strângem frumos împreună în jurul a ceea ce reprezintă însuși miezul ființei noastre: Familia! Pentru că familii puternice înseamnă copii cu personalități puternice, cu rezultate academice de top, înseamnă medici buni în spitalele de mâine, însemnă dascăli care știu să construiască numai caractere puternice, înseamnă adulți echilibrați care vor asigura dăinuirea noastră în istorie, o istorie pe care vom continua să ne-o scriem singuri, fără să așteptăm să ne-o dicteze alții.
Cristina Iosub

Edited by Ayami, 17 July 2017 - 13:26.

Nestatornicia, nevoia permanenta de schimbare
1 din 3
Nestatornicia devine din ce in ce mai mult caracteristica generala a unei societati aflata in continua schimbare. Incapacitatea de a face acelasi lucru de multe ori, cu aceeasi bucurie, indica o neputinta sufleteasca. Plictiseala de un anumit obiect sau de o actiune zilnica il face pe omul zilelor noastre sa caute o evadare in lucruri si fapte inedite, senzationale si uimitoare. Paul Evdokimov, referindu-se la caderile moderne ale lumii, afirma:
"Nu razboiul, ci plictiseala va fi cea care va duce lumea la pieire."
Nestatornicia il face pe om sa vada urat un lucru pe care, pana nu demult, l-a vazut ca fiind frumos, sa isi incalce un cuvant dat, sa inceteze a mai iubi, sa incalce o prietenie sincera. Faptul ca nu putem avea tot timpul aceeasi intensitate a sentimentelor, a hotararilor si a vointei ne arata este o urmare a pacatului din viata noastra.
Nestatornicia este prezenta si in Sfanta Scriptura, unde vedem cum Apostolul Petru crede in Hristos, iar apoi se leapada, unde Iuda cel vanzator urmeaza lui Iisus, iar apoi Il vinde, unde locuitorii din Ierusalim il intampina cu osanale, iar mai apoi striga salbatic "Sa se rastigneasca!".
Consider ca nevoia continua de schimbare este "un canon" dat celor care nu au invatat inca sa traiasca bucuria ascunsa in fiecare clipa. Omul contemporan schimba hainele, telefonul, masina, mobilierul si aparatura casnica, cu produse "noi", chiar si atunci cand situatia lui financiara nu este una tocmai stabila.
Teodor Danalache

Edited by Ayami, 17 July 2017 - 14:08.

Nestatornicia, nevoia permanenta de schimbare
2 din 3
Daca ne gandim la faptul ca monahii si crestinii de rand sunt in permanenta bucurosi, de parca s-au nascut astazi si abia acum au luat contact cu toate lucrurile din jurul lor, ne putem da seama cu usurinta care este sursa bucuriei si a plictiselii omului. Astfel, precum bucuria permanenta vine din comuniunea omului cu Dumnezeu, cu sfintii si cu semenii, prin iubire, tot asa, plictiseala si tristetea vin din lipsa de credinta si singuratatea sufleteasca a omului.
Deoarece toate produsele societatii noastre cauta sa poarte eticheta "Nou!", a folosi acelasi lucru pe termen lung ajunge sa creeze complexe, daca nu chiar rusine. Astfel, daca pana nu demult hainele si obiectele casnice erau folosite pana ce se uzau complet ori deveneau nefunctionale, astazi, multi dintre semenii nostri isi innoiesc garderoba si casa odata cu aparitia pe piata a oricarui "nou" produs.
In viata celui neancorat in realitatile profunde ale vietii, nestatornicia apare si in muncile zilnice, aceasta fiind urmata de nerodire si pierderi. Oamenii nestatornici sunt oameni pe care nu te poti baza in nimic, nici la serviciu, nici in familie. Lipsa de statornicie in cele bune a dus la inmultirea divorturilor, precum si a altor noi aspecte sociale, precum sporturile extreme, magazinele "de vise" etc.
Teodor Danalache

Nestatornicia, nevoia permanenta de schimbare
3 din 3
Satisfactia care survine insa in urma dobandirii unor lucruri noi nu este statornica, deoarece nu isi are izvorul in ceva vesnic si personal. Numai bucuria si odihna care izvorasc din dragostea fata de Dumnezeu, de sfinti si de semeni este statornica.
In viata parintelui Porfirie de la Manastirea Frasinei (1862-1927), gasim consemnata urmatoarea intamplare: "Un frate era nestatornic; mereu venea si pleca din manastire. Odata, acest frate l-a intrebat pe staret: "Oare de ce nu pot sta in manastire?" Staretul i-a raspuns, zicand: "Pentru ca nu te-ai spovedit odata cum trebuie. Iata, timp de trei zile esti scutit de orice ascultare. Pregateste-te si te spovedeste curat de toate gandurile tale si te vei linisti." Intr-adevar, dupa Spovedanie s-a izbavit fratele de patima nestatorniciei."
Vedem astfel cum nestatornicia este numita patima, iar vindecarea ei are loc numai prin "medicamente" duhovnicesti. Daca omul contemporan ar constientiza puterea harului Duhului Sfant, lucrator in Taina Spovedaniei, si ar alerga mai des la scaunul duhovnicului, cu siguranta multe divorturi ar fi evitate, multe servicii ar fi pastrate, multe prietenii ar supravietui, multe lucruri nu ar mai fi aruncate inainte de vreme.
Acela care este nestatornic in relatiile cu oamenii si in muncile de peste saptamana, acela va fi nestatornic si in relatia lui cu Dumnezeu. Statornicia in relatiile cu semenii si in muncile zilnice este o oglinda a statorniciei noastre fata de oricare alt lucru.
Teodor Danalache

Dacă aţi putea şi aţi vrea să daţi contemporanilor un sfat concis despre cum să îşi organizeze viaţa de rugăciune, ce le-ați spune?

Dacă vrei să înveţi să înoţi, sari în apă. Doar aşa poţi învăţa. Doar cel care se roagă va simţi sensul, gustul şi plăcerea rugăciunii. Nu poţi învăţa să te rogi stând într-un fotoliu uriaş şi călduros. Dacă eşti pregătit să îngenunchezi, să te pocăieşti cu sinceritate, să îţi ridici ochii şi mâinile către Cer, atunci multe lucruri îţi vor deveni înţelese. Desigur, poţi citi multe cărţi, să asculţi prelegeri, să vorbeşti cu oameni - acestea sunt de asemenea importante şi te ajută să înţelegi mai multe. Dar care este valoarea tuturor acestor lucruri dacă noi, în realitate, nu facem nici un pas după aceea? Dacă nu începem să ne rugăm? Cred că trebuie să înţelegeţi şi acest aspect.
Ieromonahul Gabriel Bunge
.............................................................................

Vă spun acuma, ca un duhovnic: Nu se supără Dumnezeu pe greşelile noastre atât de mult pe cât se supără dacă suntem nepăsători.
Părintele Arsenie Papacioc

Edited by Ayami, 17 July 2017 - 21:19.

Ei, da, stie Papacioc ce il supara si ce nu il supara pe Dumnezeu. La restul iti raspund maine, crestinule.

Tot e bine ca am avansat de la crestinoid la crestin . Nu cred ca are rost sa-ti pierzi timpul cu "Papacioc ala", el e antrenor la o liga inferioara, faptul ca-l bagi in seama iti poate afecta reputatia, nu merita.
Si nu-mi mai trebuie niciun raspuns, doar daca tii neparat sa ai ultimul cuvant, in rest eu am terminat pe moment, si asa m-a cam luat valul si mi-a parut rau. Ce treaba am eu, zi ce vrei.
Pace si bucurie!
............................................................  

Ce să faci dacă ţi-e ruşine să mărturiseşti un păcat
1 din 7
Raspunsul la aceasta intrebare il vei gasi in orice indreptar de spovedanie, cred insa ca nu pe cel tamaduitor. Sunt sigur ca tocmai pentru asta cauti un raspuns, un alt raspuns decat cel pe care nu ma indoiesc ca il stii deja, dar care, in starea in care esti, nu-ti este de nici un folos. De aceea, nici eu nu te voi apostrofa clasic: „E de la dracu’ rusinea, trebuie sa o depasesti si sa-ti marturisesti pacatul!”
Vladica Antonie, episcopul Surojului, isi amintea cu duiosie o intamplare din adolescenta sa, care i-a schimbat viata. Marturisesc ca aceasta intamplare a avut acelasi efect si asupra vietii mele. Odata, dupa terminarea slujbei, tanarul s-a apropiat la miruit de preotul care il smintise prin faptul ca-i parea beat. Totusi, dintr-o politete fatarnica, a incercat sa-i sarute mana, pe care preotul si-a tras-o rusinat, scuzandu-se pentru starea in care este.
Dupa ce lumea s-a imprastiat, tanarul, atins de gestul parintelui, s-a apropiat de el sa-si ceara iertare. Parintele era atat de mahnit, incat aproape ca plangea. Si i-a marturisit tanarului ca ii pare rau ca e asa, dar nu mai poate, pentru ca tocmai i-au murit intr-un accident sotia si copilul.
Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut urmatoarea revelatie simpla, dar fundamentala. El a inteles ca una este a citi in Biblie despre rabdarea lui Iov si a-l da ca exemplu altora, cand ii vezi necajiti, si alta este sa ti se intample chiar tie un necaz atat de mare.
Ieromonah Savatie Baştovoi

Ce să faci dacă ţi-e ruşine să mărturiseşti un păcat
2 din 7
Viata crestina autentica incepe cu intelegerea acestui lucru simplu. Sa intelegem ca nu intotdeauna putem indeplini sfaturile atat de bune, de altfel, ale Sfintilor Parinti si chiar ale Mantuitorului.
Nu intotdeauna avem puterea necesara, curajul si, pur si simplu, vointa. Dar, cu toate acestea, sa nu uitam ca chiar si atunci, fie ca suntem ispititi si chiar stapaniti de draci, fie de pornirile normale ale firii, noi, totusi, ramanem crestini. Niste crestini loviti, dar crestini. Sa intelegem ca viata crestinului nu este alcatuita doar din victorii, doar din reusite, ci, poate, mai ales, din infrangeri, dar din niste infrangeri suportate cu barbatie.
Pentru noi, crestinii, o infrangere suportata cu barbatie e mai mare decat o victorie dobandita miseleste, adica cu ingamfare. Foarte usor o astfel de victorie te poate arunca in afara terenului de lupta. Adica, in cazul nostru, cineva care isi marturiseste pacatele cu prea multa usurinta isi poate pune intrebarea de ce i se intampla asta? Nu cumva tocmai pentru faptul ca nu ii par chiar atat de grave? Nu cumva, tocmai pentru faptul ca si-a pierdut duhul adevaratei pocainte?
Ieromonah Savatie Baştovoi

Ayami, on 17 iulie 2017 - 10:49, said:

In retorica ta, destul de agresivoida (sic!) in sine, faci deseori apel la puterea majoritatii. O amesteci insa nepermis cu crestinismul, care nu e o religie in care majoritatea ia decizii, nu? Crestinismul se bazeaza pe traditie, or traditia nu a fost construita pe votul majoritatii. Daca o majoritate formata din babe voteaza ca Duhul Sfant are gen feminin, sigur ca Biserica nu se va supune acesteia.
Asa cum majoritatea babelor ortodoxe nu poate decide ca Duhul Sfant e femeie, nici majoritatea romanilor nu poate decide ca homosexualitatea reprezinta un 'obicei si o slabiciune', nu crezi?

Edited by Verrde, 18 July 2017 - 17:55.