Jump to content

SUBIECTE NOI
« 1 / 5 »
RSS
Suprataxa card energie?!

Cum era nivelul de trai cam din a...

probleme cu ochelarii

Impozite pe proprietati de anul v...
 teava rezistenta panou apa calda

Acces in Curte din Drum National

Sub mobila de bucatarie si sub fr...

Rezultat RMN
 Numar circuite IPAT si prindere t...

Pareri brgimportchina.ro - teapa ...

Lucruri inaintea vremurilor lor

Discuții despre TVR Sport HD.
 Cost abonament clinica privata

Tremura toata, dar nu de la ro...

Renault Android

Recomandare bicicleta e-bike 20&#...
 

Credinta Ortodoxa

* * * - - 5 votes
  • This topic is locked This topic is locked
22207 replies to this topic

#19639
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
1 din 3
Cum putem evita erorile duhovnicesti care apar din lipsa de experienta?

In primul rand rugaciune, poate, si-n al doilea rand, rabdare.
Trebuie sa avem rugaciune ca Dumnezeu Insusi sa ne lumineze si sa corijeze traiectoriile gresite in noi, si rabdare pana cand Dumnezeu va face asta. Nu sa ne grabim sa tragem o concluzie, nu sa ne grabim ca, daca Dumnezeu a inceput o fraza de raspuns in viata mea, eu sa completez aceasta fraza, din aceste erori de care vorbiti, adica in starea de eroare in care sunt si de nestiinta duhovniceasca in care sunt, eu sa ma grabesc sa spun: “am inteles ce vrei sa zici” si imi dau un raspuns si trag concluzia duhovniceasca care candva se va adeveri a fi… neadevarata!
Deci, rugaciune si rabdare, care cred ca este, poate, raspunsul cel mai bun la intrebarea asta, la care vreau sa adaug ce numesc rugaciune.
Bineinteles ca tot ce avem tiparit in carti ca rugaciuni sunt rugaciuni vrednice pe care Biserica le-a dat, dar ca rugaciune, acum, in contextul asta, am in vedere mai ales reactia noastra fata de Dumnezeu. Reduc notiunea de rugaciune la orice reactie fata de Dumnezeu. Cand indreptam o clipa macar mintea, poate si subconstient, catre Dumnezeu, intr-o oarecare deznadejde in care mintea mea poate zice: “Doamne, numai Tu poti sa ma ajuti!” – poate nu am spus-o, poate nu am constientizat-o – e deja rugaciune. Daramite daca o facem constient; si zic asa: daca Dumnezeu – asa cum ne zice si rugaciunea – este pretutindenea si toate plineste inseamna ca pentru Dumnezeu n-am nici macar nevoie sa bag mana-n buzunar sa scot un celular si sa fac un numar ca sa ajung sa vorbesc cu El. Pot in orice clipa, in orice loc sa zic “Doamne!” si asta a inceput deja sa fie o rugaciune. Hai sa “profitam” de caracteristica asta a lui Dumnezeu si sa incepem sa zicem ”Doamne!”…
Parintele Rafail Noica

#19640
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
2 din 3
Si revin la cuvantul Sfantului Siluan, care este cuvantul intregii Filocalii, pentru ca toti o spun intr-un fel sau altul, ca ar trebui sa nu facem nimic in viata noastra fara sa cerem lui Dumnezeu.
Si Sfantul Siluan m-a uimit pe mine – si poate pe multi dintre voi – cand zice ca Adam, cand i-a venit in gand sa manance din rodul ala, trebuia sa se roage lui Dumnezeu. Si in mai multe locuri unde nu m-am asteptat… Ca doar Adam stia, Dumnezeu ii spusese sa nu ia din rodul ala, uite ca Siluan spune ca trebuia sa cerceteze cuvantul lui Dumnezeu. Si noi cred ca trebuie sa ne obisnuim ca prima noastra reactie sa fie “Doamne”… vreau sa zic, constient, sau sa patrunda pana in subconstient, poate ar trebui ca pana in visele noastre – si se intampla asta, am auzit pe multi zicand ca, intr-un vis, in care se intampla nu stiu ce, striga catre Dumnezeu. Bun lucru! Asa trebuie sa devina rugaciunea.
Adica, inteleg, omul este om in masura in care se leaga si ramane legat de Dumnezeu, fiindca omul este in facere, noi suntem intr-o stare de relativa nefiinta din care, treptat-treptat, iesim si iesim in masura in care Dumnezeu ne scoate. Si ne scoate in masura in care noi Ii cerem sa ne scoata, ca Dumnezeu nu ne sileste. Asteapta ca noi sa zicem “Doamne”, asta inseamna a deschide usa, ca zice: “Iata, stau la usa si bat”. Tot in Apocalipsa zice lucrul asta: daca cineva va deschide, Eu voi intra si voi cina cu el si el cu Mine… Deci, asteapta sa-I deschidem usa. Atotputernicul sta la usa si nu indrazneste decat daca noi deschidem usa. Si a zice “Doamne” e un inceput de rugaciune si cred ca trebuie sa ne obisnuim cu acest “Doamne” in fiecare imprejurare, ca prima reactie a noastra, in bine sau in rau, sa fie o prezenta continua, neintrerupta in trezvie si-n somn, in viata si-n moarte.
Parintele Rafail Noica

#19641
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
3 din 3
Si atunci, raspunsul poate cel mai serios la intrebarea asta ar fi: in primul rand, inainte de orice, sa-I cerem lui “Doamne” si dupa aia… ceva rabdare pana cand Dumnezeu ne spune un cuvant, doua, trei si Isi termina fraza. Fiindca multe experiente vin treptat, incepem sa intrevedem ceva, sa “intre-intelegem” ceva, as zice, dar nu e momentul sa tragem inca o concluzie. Asteptam inca putin, pana cand concluzia se va inchega de la sine intr-o viziune nespus de convingatoare.
Cand concluzia e de la Dumnezeu si nu de la mine, cand nu eu termin fraza lui Dumnezeu, oricat de logica ar fi formula pe care o gasesc eu, dar cand vine de la Dumnezeu totul in om se convinge, totul in om e nu numai convins, dar oarecum vindecat, satisfacut, implinit, impacat.
Parintele Rafail Noica

#19642
tavktm

tavktm

    Old school member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 4,824
  • Înscris: 25.07.2006
Dar toate aceste postari nu sunt off-topic ?
Aici este vorba despre credinta, o vaem sau nu, merita sa o avem sau nu ! Este logica sa o avem, sau nu !

Zic si eu !

#19643
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
bine ca ai zis

#19644
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
De unde vin războaiele şi de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se luptă în mădularele voastre?
Poftiţi şi nu aveţi; ucideţi şi pizmuiţi şi nu puteţi dobândi ce doriţi; vă sfătuiţi şi vă războiţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi.
Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, ca voi să risipiţi în plăceri.
Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va voi să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
Sau vi se pare că Scriptura grăieşte în deşert? Duhul, care sălăşluieşte în noi, ne pofteşte spre zavistie?
Nu, ci dă mai mare har. Pentru aceea, zice: "Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har".
Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.
Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor, şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.
Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-se în plâns şi bucuria voastră în întristare.
Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.
Nu vă grăiţi de rău unul pe altul, fraţilor. Cel ce grăieşte de rău pe frate, ori judecă pe fratele său, grăieşte de rău legea şi judecă legea; iar dacă judeci legea nu eşti împlinitor al legii, ci judecător.
Unul este Dătătorul legii şi Judecătorul: Cel ce poate să mântuiască şi să piardă. Iar tu cine eşti, care judeci pe aproapele?
Veniţi acum cei care ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an şi vom face negoţ şi vom câştiga,
Voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine, că ce este viaţa voastră? Abur sunteţi, care se arată o clipă, apoi piere.
În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul voieşte, vom trăi şi vom face aceasta sau aceea.
Şi acum vă lăudaţi în trufia voastră. Orice laudă de acest fel este rea.
Drept aceea, cine ştie să facă ce e bine şi nu face păcat are.
Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, capitolul 4

#19645
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Lacrimile curg atunci când gândurile se adună în lăuntrul nostru, când stăm la rugăciune și când suntem cu luare-aminte la ea, sau când inima este atinsă de unele cuvinte – de pildă la Sfânta Liturghie, sau când gândurile noastre sunt legate de cuvinte ce se găsesc în rugăciunile Sfintei Liturghii, ale Vecerniei sau Utreniei, sau când ne rugăm în singurătate. Sfinții Părinți spun:
Fiecare, când se roagă lui Dumnezeu, va găsi pe undeva un cuvânt care îi va mișca inima, undeva în Psaltire sau în vreuna din cărțile de învățătură – un cuvânt care îi va atinge inima sau o rugăciune din care vor izvorî lacrimi.
Când toate puterile înțelegătoare ni se adună în lăuntru, pricepem, cu deplină înțelegere și cunoscându-ne slăbiciunile, că am păcătuit împotriva dreptății, împotriva adevărului și iubirii. Simțim atunci că vrem să se reverse ploaie asupra noastră și să ne spele de toate aceste necurății. Acest simțământ înseamnă lacrimi. Da, atunci încep lacrimile să curgă! De aceea Sfinții Părinți spun că, de îndată ce un cuvânt atinge inima, trebuie să păstrăm mult acest cuvânt, cât mai mult cu putință și nu trebuie să purtăm de grijă la nimic altceva.
Nu suntem toți cu atât de mare luare-aminte la Sfânta Liturghie, încât să plângem. Cel ce s-a lepădat în mai mare măsură de griji, cel ce are umilință, poate plânge în orice clipă și oricând. Și acest lucru nu e de mirare, căci se află în starea de unire a gândurilor (în minte).
Această stare este smerenie și sufletul lui este blând, de aceea este gata totdeauna să plângă – iar eu, care nu sunt așa, trebuie să mi se dea peste nas ca să pot plânge. Să plâng pentru că mă doare nasul sau din pricina iubirii de sine, pentru că cineva a umilit persoana mea, pentru că mi-a tras o palmă.. Vedeți din ce pricini pot eu plânge, dar să știți că nu îmi este de nici un folos! Însă lacrimile care sunt din smerenie și care izvorăsc din inima blândă, acestea sunt cele mântuitoare.
Starețul Tadei

#19646
barbu78

barbu78

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 13,590
  • Înscris: 03.11.2011
Ceva despre toti popohacii de tot felul din actuala BO n-ai?
N-ai ceva despre zbirii care conduc BO? N-ai ceva despre firmele lor?
Spune-ne si despre astea prietene Ayami.

#19647
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Fiecare o sa-si ia plata dupa faptele sale, probabil tu nu ai pacate si de aia te intereseaza ce fac altii. Te-ai rugat pentru ei sa se indrepte sau intrebi pentru can-can?
......

Mi-au spus unii că se smintesc pentru că văd multe lucruri strâmbe în Biserică.
Iar eu le-am spus:
Dacă vei întreba o muscă: «Sunt flori în locul acesta?», ea îţi va spune: «Nu ştiu. Ci ştiu numai că acolo jos, în groapă, sunt cutii de conserve, gunoaie, necuraţii», şi îţi va înşira toate murdăriile pe care a stat. Dar dacă vei întreba o albină: «Ai văzut vreo necurăţie în locul aces­ta?», ea îţi va spune: «Necurăţie? Nu, nu am văzut nicăieri. Aici locul este plin de flori bine mirositoare», şi îţi va enumera o grămadă de flori de grădină şi sălbatice. Vezi, musca ştie numai unde există gunoaie, in timp ce albina ştie că acolo este un crin, mai departe o zambilă….
După cum mi-am dat seama, unii oameni seamănă cu albina, iar alţii cu musca. Cei care seamănă cu musca in orice situaţie caută să afle ce rău există şi se preocupă de el; nu văd nicăieri nici un bine. Cei care seamănă cu albina află peste tot orice bine există. Omul stricat gândeşte, pe toate le interpretează de-a stânga şi le vede anapoda. In timp ce acela care are gânduri bune, orice ar vedea, orice îi vei spune, îşi va pune în minte gândul cel bun.
părintele Paisie Aghioritul

#19648
barbu78

barbu78

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 13,590
  • Înscris: 03.11.2011

View PostAyami, on 30 iunie 2017 - 19:14, said:

..................
Daca as fi musca as vedea murdariile din BO, daca as fi albina n-as vedea florile din BO pentru ca nu exista.
Atit de mult au murdarit neghibii astia de popocacaci BO ca nu se vede decit putoare, gunoaie si infractiune!
Unde mai rasare cite o floare o calcati in picioare si va rinjiti cacatul vostru. Florile care au mai fost s-au uscat, pentru ca nu ati stiut sa le ingrijiti!
Ma biolor care conduceti BO, ortodocsii s-au saturat de voi si de pretentiile voastre. Ma boilor voi trebuiti minati cu biciul, pentru ca nu stiti pe unde sa mergeti, ca de aia sineti boi!

Ati umplut bisericile de caricaturi si le ziceti sfinte icoane.
Ma boilor, daca pe voi v-ar picta cineva atit de strimb si urit ce ati zice?
Ma voi va auziti cum rageti bizantin?
Limba romana nu se preteaza unor astfel de melodii!

#19649
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Mai "prietene" @barbu78, nu puteai sa te racoresti injurand din prima, la ce ai mai intrebat?
........................................

"Nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata mea de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine" (Epistola Apostolului Pavel catre Galateni, 2, 20)
Legea fundamentala a credintei crestine este iubirea evanghelica, iar principiul fundamental al crestinului autentic este acesta: unirea cu Hristos. Intreaga filosofie crestina, toata teologia si propovaduirea credintei crestine, multa invatatura si osteneala a Sfantului Apostol Pavel se rezuma la trei cuvinte: Hristos in mine: "Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi".
Asadar, daca Hristos traieste in mine, nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si astfel, toate le fac cu buna judecata, cu chibzuinta, cu indelunga rabdare, cu multa pace si dragoste. Pentru ca "toate le pot intru Hristos, cel care ma intareste". Daca Hristos traieste in mine, atunci eu dobandesc har, intelepciune, pricepere, stiinta si lumina cunostintei dumnezeirii. Ce lucru minunat mai poate fi decat acesta? Aceasta este cheia de descifrare a tuturor lucrurilor existentiale. Asadar, sa il lasam pe Domnul Iisus Hristos sa patrunda inlauntrul nostru si sa salasluiasca in noi.

Sfantul Apostol Pavel a avut cu certitudine viziunea unirii cu Dumnezeu cand a afirmat: "Am credinta ca nici moartea, nici o putere nici inaltimea, nici adancimea si niciun fel de creatie nu m-ar putea desparti de Dumnezeu". Misterul martirilor care puteau suporta, fara teama, fara suferinta, cele mai diabolice schingiuiri, consta in faptul ca acei crestini erau cu adevarat uniti cu Hristos. Ramanem consternati sa aflam ca cea mai mare descoperire a filosofiei este principiul unitatii universale, cum am spune noi crestinii: unirea cu Hristos, unirea cu Dumnezeu.

Nu putem fi liberi pe deplin atata timp cat ramanem fiinte biologice, cu trup supus legilor vietii si legilor universului inconjurator si interior. Singura libertate intreaga este cea a sufletului nostru, caci acesta este infinit, asemeni cosmosului pe care il poate cuprinde prin puterea gandului omenesc. Harul unirii cu Mantuitorul este un dar liber al iubirii divine. Unirea este intalnirea intre doua libertati; cea a lui Hristos si cea a omului. Omul trebuie sa aleaga.
Stefan Popa

#19650
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Ce înseamnă a judeca? Înseamnă a-l vedea pe cel din faţa noastră prin prisma faptelor rele pe care le face, socotind că ele îl caracterizează. El a strigat ieri la mine, e adevărat, dar asta nu-l caracterizează, el nu strigă tot timpul. Şi chiar dacă strigă tot timpul, să gândesc că înseamnă că nu se mânie, pentru că dacă aşa s-a obişnuit, nici nu mai ţine atâta răutate.
Cu tot felul de gânduri de acest fel să încercăm să iertăm, să iubim. Să iubim pe fiecare în toată nebunia lui, pentru că fiecare avem nişte „păsărele” ale noastre, dar ni le iertăm. Şi pe celălalt trebuie să-l ierţi! De ce pe tine te accepţi aşa cum eşti, dar pe celălalt vrei să-l faci ca la carte, că aşa scrie în Evanghelie, că aşa scrie la Sfinţii Părinţi. Vezi-l şi pe el în toată complexitatea lui, în toate nebuniile lui, pentru că Dumnezeu şi pe el l-a chemat la botez, i-a dat o grămadă de daruri şi nu ştii tu cum îl judecă Dumnezeu.
Şi mai este un lucru, să ştiţi că oamenii care au la vedere neajunsuri şi tot felul de apucături din astea ciudate au în spate daruri pe care Dumnezeu aşa vrea să le ascundă. Pentru că dacă le-ar da pe faţă doar darurile, omul s-ar mândri şi ar distruge totul. Atunci când Dumnezeu dă daruri, mai dă şi câte un beteşug, şi câte o ciudăţenie.
Părintele Savatie Baștovoi

#19651
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Ridicarea Harului
1 din 3
Această stare nu este, însă, una care să dureze mult. Răstimpul rămânerii Harului după cea dintâi cercetare a sa diferă de la om la om, depinzând de diferiţi factori: râvna omului, modul său de viaţă, iconomia lui Dumnezeu etc. In orice caz, după o anumită perioadă de timp, Harul se împuţinează.
Este o stare despre care vorbesc toţi Sfinţii Părinţi. Diferă, însă, termenii folosiţi: „împuţinare", „ridicare", „părăsire", „părăsirea de Dumnezeu" etc. Totuşi, este vorba despre acelaşi lucru, care se petrece din diferite pricini. Ce este, însă, ridicarea Harului? Este într-adevăr ridicare şi părăsire? Şi cum este cu putinţă ca Dumnezeu să-l părăsească desăvârşit pe om? Cu privire la aceasta, cuvântul Părinţilor este deosebit de grăitor: „Desigur, nu este vorba de o îndepărtare totală, obiectivă a Harului, ci sufletul trăieşte, subiectiv, micşorarea lucrării Harului drept părăsire din partea lui Dumnezeu. Vederea - contemplarea (theoria) slăbeşte treptat şi această slăbire este trăită de om drept părăsire din partea lui Dumnezeu.
Sfântul Diadoh al Foticeii vorbeşte despre retragerea povăţuitoare a Harului şi despre retragerea sa ca lepădare. Prima are loc din pricini cunoscute numai lui Dumnezeu, spre mântuirea şi înţelepţirea noastră, iar a doua, ca urmare a păcatelor noastre.
Din acestea reiese limpede faptul că Harul nu se îndepărtează cu totul de la om, ci se ascunde, mai bine zis se împuţinează pentru a-i da omului prilejul să lupte cu păcatul, să-şi războiască patimile şi să tânjească după venirea sa din nou. Această luptă, aşa cum vom arăta în continuare, este dureroasă şi se deosebeşte ca durată de la om la om. Totuşi, mulţi ani omul se află în pustiu... Are simţământul că străbate un pustiu duhovnicesc, o ţară unde nu există suflarea dătătoare-de-viaţă a Harului Dumnezeiesc.

+ Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos

#19652
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Ridicarea Harului
2 din 3
Este important să ne aplecăm asupra acestei perioade a vieţii duhovniceşti şi să încercăm să o explicăm, întrucât mulţi sunt cei care o străbat, fără a cunoaşte, însă, ce este cu adevărat. Ajung până la cea mai de jos treaptă a deznădejdii fiindcă nu cunosc cele ale vieţii duhovniceşti, nici pedagogia lui Dumnezeu. Astfel, îşi pierd minţile, se deznădăjduiesc de mântuirea lor. Există cazuri când unii monahi îşi părăsesc mănăstirea şi pleacă în lume, încălcând făgăduinţele pe care le-au făcut înaintea Domnului la tunderea lor. Alţii aleargă la psihiatri, pentru a primi de la ei o explicaţie cu privire la stările prin care trec, iar alţii ajung chiar la nebunie.
Tuturor le spunem că această stare este firească. Toţi cei care duc lupta cea bună trec prin această ispită şi dobândesc, astfel, experienţă duhovnicească. De aceea, este nevoie de multă răbdare şi de rugăciune fierbinte şi statornică. Apostolul Pavel scrie: „Răbdaţi spre înţelepţire. Dumnezeu Se poartă cu voi ca faţă de fii. Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi, şi nu fii adevăraţi" (Evrei 12:7-9).
Trebuie spus că puţina rugăciune făcută în acest răstimp echivalează cu multele ore de rugăciune din perioada de mai înainte. Omul învaţă acum să se roage cu mintea. Deprinde felurite moduri de lucrare a rugăciunii minţii. Din multa durere şi din adânca pocăinţă, mintea nevoitorului se adună în inimă. Plânge. După cum corabia aruncă ancora în adâncul mării, tot astfel şi mintea se cufundă în adâncurile inimii şi rămâne acolo. Aceasta este rugăciunea minţii.
De vreme ce ştim că starea aceasta este firească, trebuie să cunoaştem şi felul în care să ne raportăm la ea.
+ Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos

#19653
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Ridicarea Harului
3 din 3
Invăţătura patristică îl povăţuieşte pe om la răbdare, rugăciune şi cercetarea unor astfel de povăţuitori duhovniceşti care să cunoască din experienţă aceste stări cu adevărat binecuvântate. Fireşte, este trebuinţă de oameni care să fi trecut prin treptele rugăciunii, aceştia fiind acei duhovnici adevăraţi şi neînşelaţi, în stare să călăuzească poporul lui Dumnezeu. Tocmai în aceasta constă, în vremurile noastre, marea valoare a monahilor. Ei îi odihnesc, îi povăţuiesc, îi însuflă şi îi liniştesc pe oameni.
Sfântul Diadoh accentuează faptul că este cu neputinţă să dobândim deplinătatea Harului Dumnezeiesc. De aceea sufletul şi rabdă dureri, de aceea şi este trebuinţă de purtarea unei lupte, astfel încât, încetul cu încetul, omul să primească Harul, să dobândească viaţa, iar ceea ce este muritor să fie înghiţit de nemurire.
+ Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos
………………….

"La Dumnezeu nu exista un trecut rau, din momentul in care este un prezent bun."
Parintele Arsenie Papacioc

#19654
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Să vă uitați câte rude aveți la evenimentele vieții! Câte rude sar când aveți un necaz, când faceți o casă, când aveți o boală, când aveți o primejdie..
Știți care este răspunsul: Nu te-am deranjat, știam că ai greutăți și nu am vrut să te mai încurc! Putea să te "încurce" dar nu a vrut să te încurce, putea să te ajute, nu a putut.. era ocupat cu altceva!
Vin evenimentele vieții, îți crești copii, ai datorii, ai bănci care te îngrămădesc și te încâlcesc, rămâi șomer și ai nevoie de un loc de muncă..
Cine vine să te întrebe: "Ce faci frate? Poate ai nevoie de un ban, de o pâine, de un prieten?
Și încercați să vedeți câtă lumea vine, atunci când moare cineva și au rămas atâtea lucruri în urmă: case, grădini, bani și avere! Atunci veți vedea și veți cunoaște arborele genealogic de la Matei - de trei ori câte paisprezece neamuri.. "Hoitul miroase și atrage corbii!
Pildă - când alergi în zadar după lucruri care nu folosesc și nu ai măsura lucrurilor, te autodistrugi!
Un lucru care pe mine mă preocupă și pe dumneavoastră ar trebui să vă intereseze: "Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?"(Matei 6:27)
Adică ce ai putea să faci tu în plus, ca restul lumii, ca să devii mai interesant ca restul lumii?
Chiar dacă ai ajuns bogat, împărat sau ministru.. tot mori! " Și m-am uitat în urma mea și am văzut oase goale și țărână..", adică cimitirul. El se uita la groapă, la moarte și o contemplă.. "care-i ostașul, care-i săracul, care-i împăratul, care-i bogatul?"
O CLIPĂ ȘI VIAȚA PE TOATE LE RĂMÂNE!
Iar Solomon spune: "Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat.Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude.
Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare.."(Eccle. 1:2-9)
Părintele Calistrat

#19655
Ayami

Ayami

    Guru Member

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 14,062
  • Înscris: 08.12.2013
Poți să nu păcătuiești de frică. E o treaptă inferioară, bună și ea. Ori din dragoste: cum o fac sfinții și caracterele superioare. Dar și de rușine. O teribilă rușine, asemănătoare cu a fi făcut un lucru necuviincios în fața unei persoane delicate, a fi trântit o vorbă urâtă în fața unei femei bătrâne, a fi înșelat un om care se încrede în tine. După ce l-ai cunoscut pe Hristos îți vine greu să păcătuiești, ți-e teribil de rușine.
Părintele Nicolae Steinhardt

#19656
zexelica

zexelica

    Nebisericos relaxat

  • Grup: Senior Members
  • Posts: 36,859
  • Înscris: 30.01.2007
Papadie Babarditu' nu citea unde scrie ca mantuirea este prin har si nu prin fapte? Asta referitor la "credinta". Sau credinta este pazirea doctrinei bisericii si nu a poruncilor lui Dumnezeu?

Anunturi

Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă

Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne.

Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale.

www.neurohope.ro

0 user(s) are reading this topic

0 members, 0 guests, 0 anonymous users

Forumul Softpedia foloseste "cookies" pentru a imbunatati experienta utilizatorilor Accept
Pentru detalii si optiuni legate de cookies si datele personale, consultati Politica de utilizare cookies si Politica de confidentialitate