Cutia cu greșeli

Am verificat în Gramatica Academiei (2005) și într-adevăr citatul din blogul pe care îl menționam la #3650 este corect (se găsește în capitolul despre adverb). Din păcate nu se mai fac și alte precizări.

Între timp am mai căutat astfel de pseudoacorduri între adverb și substantiv. Iată ce am găsit:

„cea mai bine”:

- Ziarul financiar: cea mai bine cotată firmă
- Adevărul: cea mai bine vândută [colecție]
- Gazeta de sud: cea mai bine clasată echipă
- Cotidianul: cea mai bine plătită actriță
- Capital: cea mai bine vândută mașină
- Realitatea: cea mai bine reprezentată disciplină
- Gândul: cea mai bine vândută poveste
- Telegraf: cea mai bine âmbrăcată femeie

„cei mai bine”:

- Realitatea: cei mai bine plătiți social-democrați
- Adevărul: cei mai bine vânduți artiști
- Capital: cei mai bine plătiți manageri
- Jurnalul: cei mai bine plătiți actori
- România liberă: cei mai bine vânduți artiști
- Antena 1: cei mai bine plătiți bugetari
- Gândul: cei mai slab pregătiți [profesori]
- Ziarul financiar: cei mai slab plătiți [angajați]

„cele mai bine”:

- Pro TV: cele mai bine și cele mai prost îmbrăcate vedete
- Realitatea: cele mai bine vândute prezervative
- Adevărul: cele mai bine plătite echipe
- Europa FM: cele mai bine îmbrăcate vedete
- Gândul: cele mai bine conservate [păduri]
- Mediafax: cele mai bine îmbrăcate femei

Nu numai adverbul bine are parte de acest tratament, ci și altele, probabil toate adverbele care admit superlativ. Astfel apar și formule de tipul

- cea mai prost
- cele mai frumos
- cei mai repede
- cea mai curând

și așa mai departe.

Judecînd corectitudinea după regula adverbului inflexibil, pe internet sînt adesea mai frevente formulările greșite decît cele corecte sau, în cel mai fericit caz, frecvențele sînt apropiate:

- cea mai bine vândută (26800 rezultate cu Google)
- cel mai bine vândută (9200)

- cea mai bine plătită (22300)
- cel mai bine vândută (18600)

- cele mai bine îmbrăcate (8700)
- cel mai bine îmbrăcate (11300)

- cei mai bine pregătiți (3200)
- cel mai bine pregătiți (2440)

AdiJapan, on 10th June 2009, 14:36, said:

Absolut, adverbul invariabil sună bizar în construcții de tipul celor cu pricina, eu nu am auzit pe aproape nimeni folosind construcția corectă după teorie.

Explicația ar putea fi faptul că româna e o limbă în care acordul după gen, număr și caz e unul puternic, prin urmare vorbitorul simte nevoia realizării unei congruențe a adverbului, altminteri invariabil. Este clar o tendință actuală, ba chiar e posibil să devină curînd normă.

Curios totuși că în același timp s-a cvazigeneralizat folosirea lui "doisprezece", indiferent de genul substantivului determinat. Dar aici acționează mai degrabă legea simplificării, întărită desigur și de slaba instrucție a multor vorbitori. "Ora doișpe" era deja din anii 80 aproape generalizat, se prea poate ca nici aici să nu se mai poată face nimic.

pamfil nastase, on 16th June 2009, 06:23, said:

M-aș opri la număr și gen, pentru că acordul după caz e neglijat în anumite poziții în limba actuală. Un exemplu --- că tot sîntem la „cel mai” --- ar fi exprimarea de tipul „mamele copiilor cei mai neascultători”. (Probabil că deja cei foarte tineri nici nu-și mai dau seama ce e greșit în asta.) La fel, foarte des apar exprimări de tipul „construcția acestei clădiri impunătoare realizată după planurile unui arhitect italian a durat [...]”. Exemplele sînt fictive, dar asemenea dezacorduri apar în presă la tot pasul. Dar este drept că în construcțiile de tipul „cel mai [adverb]” chiar și acordul după caz se face sistematic: „veniturile celor mai bine plătiți britanici”.

Deci s-ar putea să aveți dreptate și vinovată să fie puterea acordului în română. Puțin mai concret aș zice că de fapt vorbitorii sînt obișnuiți cu formule ca cele mai frumoase femei și păstrează acordul și atunci cînd adjectivul frumos se înlocuiește cu o construcție care are valoarea unui adjectiv, chiar dacă nu este, de exemplu bine îmbrăcat. Și atunci rezultatul este cele mai bine îmbrăcate femei, unde sintagma bine îmbrăcate este percepută ca un tot, un fel de locuțiune adjectivală, ceea ce duce la realizarea acordului.

pamfil nastase, on 16th June 2009, 06:23, said:

De vină trebuie să fie poziția interioară a lui două în cadrul adjectivului douăsprezece. (Apropo, în gramatica românească se vorbește cam mult de numeral ca parte de vorbire; nu este o parte de vorbire, ci un grup eterogen de cuvinte care pot funcționa ca adjective, substantive, adverbe etc.) Mai mult există situații cînd acordul cu substantivul nu se face:

- unsprezece --- pentru că nu avem o versiune pentru feminin (de ce oare?)
- douăzeci --- pentru că acordul e deja făcut cu zeci

Pe de altă parte în 72 de ore spunem șaptezeci și două, fără ezitare, pentru că partea flexibilă e la sfîrșitul adjectivului.

Apropo de ora doișpe, cînd eram în armată am fost șocat auzindu-i pe colegii ardeleni, în particular pe cei din zona Sibiului, spunînd ora doi. Probabil că vorbitorii care spun așa consideră numărul ca pe un fel de apoziție, adică o etichetă sau un nume, ca în zona doi, pagina doi, comisia doi, intrarea doi etc.

AdiJapan, on 16th June 2009, 08:30, said:

Aici putem rezolva simplu, prin introducerea unei virgule: ?construcția acestei clădiri impunătoare, realizată după planurile unui arhitect italian a durat [...]?, deși înțelesul nu mai este chiar cel inițial.

Quote

Păi în afară de "veniturile britanicilor cel mai bine plătiți" cum am putea formula altfel? "veniturile cel mai bine plătiților britatici" poate este corect, dar nu sună bine deloc. Cred că vorbitorii în actul comunicării tind spre eficiență maximă, adică un maxim de informație cu un număr minim de cuvinte într-un timp cât mai scurt. Folosirea corectă a unor formulări (în genul "cel mai") ar necesita un timp suplimentar de gândire.

P.S Deja depășim aria subiectului "Cutia cu greșeli". Poate nu ar strica unul separat. De exemplu "cel mai ..."

mircea21, on 16th June 2009, 17:09, said:

Atunci trebuie virgulă și după: „construcția acestei clădiri impunătoare, realizată după planurile unui arhitect italian, a durat [...]”. Dar sensul diferă. Cu virgule partea aceea devine o explicație de importanță secundară, care poate fi pusă în paranteză, între linii de pauză, sau poate lipsi de tot.

Dar iată cîteva exemple reale, culese de lingviști în timpul monitorizării audiovizualului, în septembrie 2008:

– „destrămarea coaliției aflată la guvernare” (TVR 1, 16.IX);
– „pe marginea moțiunii de cenzură depusă de PNL” (Antena 3, 8.IX);
– „grație echipei de specialiști condusă de profesorul...” (Antena 3, 11.IX);
– „conform unei note prezentată de ministrul Economiei și Finanțelor” (Antena 3, 19.IX);
– „sau a unei fețe de masă la fel de pierdută în negura vremurilor” (B1 TV, 21.IX);
– „în vecinătatea zonei afectată de inundații” (Național TV, 3.IX);
– „cadavrul unei fetițe de patru ani dată dispărută” (Național TV, 11.IX);
– „imaginile societății române ieșită în stradă” (OTV, 5.IX);
– „prin intermediul unei alte echipe înființată prin fuziunea...” (TVR 2, 5.IX);
– „stării de urgență decretată pe două septembrie” (TVR 2, 11.IX);
– „proiectul unei dezbateri organizată astăzi” (Radio România Actualități, 9.IX);
– „masei de aer rece prezentă de câteva zile” (Antena 3, 14.IX);
– „Un eveniment cosmic care va marca stingerea unei civilizații și nașterea alteia nouă” (Radio InfoPro, 10.IX);
– „măsurile privind (!) recensarea și amprentarea minorității rromă” (TVR 1, 16.IX);
– „o calmare a evoluțiilor acestea” (Antena 3, 11.IX);
– „...care ar fi în spatele violențelor cele mai grave din ultimele luni” (Național TV, 10.IX).

Aveți aici raportul întreg.

mircea21, on 16th June 2009, 17:09, said:

Nu înțeleg despre ce eficientizare vorbiți. Și cu acord și fără acord, și cu o inversare a topicii și cu alta, numărul cuvintelor e același.

Nu cred că depășim subiectul. Vorbim de greșeli. Sau „cutia” din titlu înseamnă că doar le adunăm? Păi e forum de discuții, nu de colecții.

AdiJapan, on 16th June 2009, 08:30, said:

O fi, dar eu unul, deși mă consider încă tînăr (poate e doar o iluzie), folosesc - cel puțin în scris - construcția cu acordul după caz (așadar cu "celor"), deși recunosc că în vorbăria lejeră cu prieteni și amici îmi mai scapă și formele colocviale curente. Presiunea limbii vorbite e mare, fără doar și poate.

AdiJapan, on 16th June 2009, 08:30, said:

Hmm, n-aș fi atît de sigur. Am auzit într-un supermarket vorba "o mie nouă sute nouăjdoi de oferte", în gura unui client care fie era derutat de multitudinea de oferte, fie le ironiza. În același loc am auzit și doi angajați (vorbind de plasarea nu știu căror mărfuri pe raft) spunînd "ai aicea doojdoi dă cutii, frate".   Deci pînă la "șaptejdoi de ore" nu mai e mult.

N-am mai urmărit fenomenul, dar la un moment dat îmi dăduse o ipoteză prin cap, cum că pentru neanimate se tinde eliminarea acordului după gen. (Căci "doojdoi de femei" parcă n-am auzit, încă...).

AdiJapan, on 16th June 2009, 08:30, said:

Aici mă gîndeam că ar putea fi și o influență a limbilor de contact (germana și maghiara), unde numeralul e invariabil.

Buna.sper ca am postat unde trebuie deoarece nu mai avea rost sa deschid un topic aiurea Nelamurirea mea este urmatoarea.Cand eram in clasa a 8-a profa de romana m-a intrebat de ce nu mi-am scris tema la care eu i-am spus ca nu am avut timp.Replica ei a fost ,,ma faci sa ma raz.Unde am gresit?".I-am spus ca a facut un dezacord,a fost de acord insa mi-a explicat ceva de genul ,am pus verbul a rade la modul....conjugarea ,etc..V-as ruga daca se poate sa-mi mai spuneti odata cam ce vroia ea sa spuna,adica la ce mod,timp conjugare a pus verbul ,,sa ma raz".mmultumesc

the1one, on 27th June 2009, 23:58, said:

Două greșeli:
1. Verbul "a râde" nu poate fi pus la diateza reflexivă;
2. "râd" este forma corectă pentru persoana I, singular.

Așadar, corect ar fi: mă faci să râd.

the1one, on 28th June 2009, 05:58, said:

Nu e nici un dezacord. Ar fi fost dezacord dacă spunea eu rîdeți sau așa ceva, adică dacă nu se acorda verbul cu pronumele în persoană și număr, dar la eu rîz acordul e corect. Greșelile (în raport cu limba literară actuală) sînt cele două arătate de Mircea21 mai sus. Totuși, arhaic și regional forma rîz se folosește, la fel ca văz, prinz, auz, caz, crez, vînz etc. În limba literară actuală nu există verbe care la indicativ prezent persoana I singular să-l înlocuiască pe d din rădăcină cu z. Înlocuirea se face doar la persoana a II-a: vezi, prinzi, auzi, cazi etc.

the1one, on 28th June 2009, 05:58, said:

Un verb nu poate fi pus la o conjugare sau alta. El este tot timpul de o anumită conjugare.

the1one, on 28th June 2009, 05:58, said:

Corect se spune voia. De asemenea corect se scrie cu diacritice.

[quote name='mircea21' date='28th June 2009, 01:09' post='6701294']
Două greșeli:
1. Verbul "a râde" nu poate fi pus la diateza reflexivă;
2. "râd" este forma corectă pentru persoana I, singular.

Așadar, corect ar fi: mă faci să râd.


multumesc foarte mult

Edited by the1one, 28 June 2009 - 11:43.

Celest, on 29th June 2009, 14:49, said:

" Buna ziua! Moderez aria de Gastronomie a celui mai mare forum din Romania si as dori sa ma angajez ca manager la restaurantul dumneavoastra. Cunosc aproape toate secretele mecului, cheiefsiului, burgherkingului si celorlalte francize prezente pe piata."

Lipsa unui simplu "pe" este trecuta cu vederea pentru ca a devenit specifica zonei de sud. Ramane chestia cu tinut minte, adica sa schimbam vechiul slogan cu morbidul ingrosat.

cand zici "zona de sud", te referi la aria de feedback?

Celest, on 1st July 2009, 14:26, said:

AdiJapan, on 3rd June 2009, 09:50, said:

Topul cărților celor mai bine vîndute vrei sa spui.

Explicatie aiuristica in rest.

Edited by Thomas-, 01 July 2009 - 21:47.

Si parca logic ar fi veghiind, zic eu.

Thomas-, on 1st July 2009, 23:37, said:

De ce?
Verbul este a veghea. Radicalul verbului este vegh- + sufixul ind.
Așadar, corect este veghind.

mircea21, on 1st July 2009, 23:58, said:

Corect, pe moment am avut impresia ca forma acceptata e veghia. E ceva dubios cu forma asta, poate ca e refacuta.

Oricum, nefericita sintagma.

Edited by Thomas-, 01 July 2009 - 23:05.

Thomas-, on 2nd July 2009, 04:43, said:

De ce? Ce reprezintă celor? După Gramatica Academiei este parte dintr-un adverb, și anume ajută la compunerea superlativului relativ al adverbului. Regula în limba română este că adverbele nu se acordă în nimic cu nimeni, ci au formă fixă. Spunînd „celor mai bine” acordați adverbul în număr și gen cu un substantiv din propoziție (cărților) cu care de fapt adverbul nici nu are o legătură directă; adverbul acela determină verbul vîndute.

Ce e aiuristic în asta?

E drept, și am spus-o deja la #3653, că de fapt numai varianta topul cărților celor mai bine vîndute sună bine, dar asta intră în contradicție cu regulile pe care le știam. Puteți contribui la discuție nu jignindu-mă pe mine, ci încercînd să dați o explicație acestui fapt, așa cum am făcut și eu și Pamfil Năstase.

Thomas-, on 2nd July 2009, 05:37, said:

Thomas-, on 2nd July 2009, 06:03, said:

Ca să iasă gerunziul veghiind ar fi trebuit ca infinitivul să fie veghia pronunțat în trei silabe, ve-ghi-a. Într-o vreme s-a scris într-adevăr veghia, dar se pronunța tot ca azi, în două silabe: ve-ghia. (Secvențele ghea și ghia se pronunță identic, numai într-o pronunție forțată, influențată de grafie, apare o diferență).

Există două subconjugări la care gerunziul se termină în -iind:

- V1B: apropia, speria, sfîșia, înjunghia, învia, mînia, zgîria etc.
- V2B: aprecia, copia, fotografia, invidia, studia, sublinia etc.

Cele două diferă prin construcția indicativului prezent (eu apropii, eu apreciez), a conjunctivului și a imperativului

A veghea în mod categoric nu face parte din nici una din ele.

Apropo, în ciuda aparențelor, a veghea este un verb de conjugarea I, nu a II-a.

AdiJapan, on 16th June 2009, 07:30, said:

Sau probabil că se gandesc la exprimarea "ora unu" și li se pare numai firesc să spună "ora doi." Cu "ora doi" am fost crescută și eu