Chirurgia endoscopică a hipofizei
"Standardul de aur" în chirurgia hipofizară îl reprezintă endoscopia transnazală transsfenoidală. Echipa NeuroHope este antrenată în unul din cele mai mari centre de chirurgie a hipofizei din Europa, Spitalul Foch din Paris, centrul în care a fost introdus pentru prima dată endoscopul în chirurgia transnazală a hipofizei, de către neurochirurgul francez Guiot. Pe lângă tumorile cu origine hipofizară, prin tehnicile endoscopice transnazale pot fi abordate numeroase alte patologii neurochirurgicale. www.neurohope.ro |
Cutia cu greșeli
#3673
Posted 03 July 2009 - 17:05
JoAnneVanHeff, on 3rd July 2009, 23:16, said: Sau probabil că se gandesc la exprimarea "ora unu" și li se pare numai firesc să spună "ora doi." Cu "ora doi" am fost crescută și eu |
#3674
Posted 04 July 2009 - 04:07
AdiJapan, on 2nd July 2009, 07:04, said: Există două subconjugări la care gerunziul se termină în -iind: - V1B: apropia, speria, sfîșia, înjunghia, învia, mînia, zgîria etc. - V2B: aprecia, copia, fotografia, invidia, studia, sublinia etc. Cele două diferă prin construcția indicativului prezent (eu apropii, eu apreciez), a conjunctivului și a imperativului Explicația morfologică mi se pare insuficientă (întrucît descrie o situație de fapt, fără să ofere și o întemeiere; limba e adesea mai logică decît putem crede; uneori doar ne scapă nouă logica respectivă). Motivul pentru care gerunziul pentru "a veghea" este în -ind e mai degrabă de natură fonologică, în opinia mea. Toate verbele citate mai sus sînt "victimele" unei simplificări ortografice de natură pragmatică (recte destul de justificată). În realitate ele mai au un i semivocalic, nescris, dar clar audibil. Ia încercați să despărțiți în silabe: - a-pro-pi-a, spe-ri-a etc. Este că de fapt auziți a-pro-pi-ia, spe-ri-ia etc.? (Asta dacă nu vorbiți hipercorect, gen eu, el, pronunțate cum se scriu...) Desigur, acel i din ultima silabă ar trebui scris cu un semn special deasupra, marcă a scurtimii semivocalice (cum de altfel o și fac dialectologii în transcrierile lor). De aici pînă la disputa între foneticieni, dacă în limba română există i-uri semivocalice sau doar consoane muiate (în graiurile nordice așa-zisele i-uri scurte de multe ori nici măcar nu se aud), nu e decît un pas. Așadar e posibil să avem de-a face cu un un k resp. g muiat (consoane palatalizate), de ex. a urek'a (=urechea) resp. a veg'a (=veghea). Ei bine, considerînd teoria asta plauzibilă, pentru verbele conținînd consoane palatalizate regula e clară și se pliază perfect pe fenomenul de coarticulare: gerunziul se construiește cu desinența -ind. (Ar fi și mai greu să spui *vegh'înd, urech'înd, speriînd etc.) În schimb, verbele conținînd (după aceeași teorie) consoane ocluzive (p, t, k, după care vocalele tind oricum să se închidă) sau fricative, de ex. a faèe, a merğe (convențional a face, merge) fac greunziul în -înd. Faptul că nu se spune *făèînd, merğînd e un argument destul de plauzibil pentru existența unui inventar fonologic consonantic mai complicat în limba română, și nu a așa-zisului i semivocalic. |
#3675
Posted 04 July 2009 - 12:05
pamfil nastase, on 4th July 2009, 05:07, said: Faptul că nu se spune *făèînd, merğînd e un argument destul de plauzibil pentru existența unui inventar fonologic consonantic mai complicat în limba română, și nu a așa-zisului i semivocalic. pentru noi, astia fara calculatoare performante, poti sa pui putina claritate in fraza citata? |
#3676
Posted 04 July 2009 - 12:36
pamfil nastase, on 4th July 2009, 11:07, said: Motivul pentru care gerunziul pentru "a veghea" este în -ind e mai degrabă de natură fonologică, în opinia mea. Acum uitîndu-mă mai bine văd că am greșit la #3671. Mai sînt și alte verbe care au gerunziul în -iind, nu numai cele două categorii menționate acolo: - infinitiv în -ii: prii, pustii, sfii etc. - infinitiv în -ie: scrie, înscrie etc. - neregulate: fi, ști - conjugări arhaice: ține - țiind Regula generală în asemena cazuri este că un i vine din rădăcină, iar celălalt din terminația gerunziului. La a veghea rădăcina nu conține nici un i. Conține în schimb o afinitate pentru vocalele anterioare (e, i), prin prezența consoanei palatale g', ceea ce face ca din cele două terminații posibile ale gerunziului să fie selectată cea cu i. Legat de i-ul semivocalic care rezolvă hiatul din apropia, el nu este obligatoriu corelat cu același sunet din el sau este. Eu unul pronunț hiatul hiat, dar iotez e-urile inițiale din cuvintele vechi. Motivul pentru care apropia formează gerunziul cu -ind în loc de -înd nu este eventuala existență a acelui i semivocalic, ci faptul că rădăcina se termină în i (iar hiatul i-î este rarisim în română; apare numai în combinații de cuvinte: semiîntuneric, arhiînvechit etc.). |
#3677
Posted 07 July 2009 - 08:31
aton, on 4th July 2009, 13:05, said: pentru noi, astia fara calculatoare performante, poti sa pui putina claritate in fraza citata? Dacă mi-ai spune și care e problema cu calculatoarele neperformante, poate aș înțelege despre ce e vorba. Nu se văd diacriticele gen „căciuliță” deasupra lui c și g? Le-am luat din maparea de sîrbă resp. turcă, pentru a se înțelege că e vorba de un singur sunet, urmat de -înd. Steluța (*) înaintea unui cuvînt e codificarea formală a ideii că e vorba de o formă reconstruită, ipotetică, incertă sau inexistentă. AdiJapan, on 4th July 2009, 13:36, said: Dumneavoastră răspundeți la întrebarea „de ce -ind și nu -înd”, iar explicația pe care o dați, cu consoanele palatale, mi se pare corectă. Dar, dacă am înțeles eu bine, dilema era alta: de ce -ind și nu -iind (#3668). Explicația pentru asta este că un verb cu infinitivul în -ea (inclusiv verbele în -ghea sau -chea, care țin de conjugarea I) nu au cum să capete un al doilea i la gerunziu. Recunosc că pe mine mă pasionează mai mult fonetica și fonologia. Verbele în -ea sînt considerate de conjugarea a IIa - și exact aici apare dilema. Cum le categorisim pe cele cu o consoană palatală în rădăcină? De conjugarea a IIa, fiind că formal se scriu cu -ea, sau de conjugarea I, dacă pornim de la ipoteza că este vorba de -a după consoană palatală? AdiJapan, on 4th July 2009, 13:36, said: Acum uitîndu-mă mai bine văd că am greșit la #3671. Mai sînt și alte verbe care au gerunziul în -iind, nu numai cele două categorii menționate acolo: - infinitiv în -ii: prii, pustii, sfii etc. - infinitiv în -ie: scrie, înscrie etc. - neregulate: fi, ști - conjugări arhaice: ține - țiind Nu văd greșeala de care e vorba, dar mă văd confirmat în ce aud (monstruos, cel puțin în rostirea corectă), anume: pri-ĭind, pusti-ĭind, scri-ĭind etc. (Sper că i-ul semivocalic, cu căciuliță, se vede cum trebuie.) AdiJapan, on 4th July 2009, 13:36, said: Regula generală în asemena cazuri este că un i vine din rădăcină, iar celălalt din terminația gerunziului. La a veghea rădăcina nu conține nici un i. Conține în schimb o afinitate pentru vocalele anterioare (e, i), prin prezența consoanei palatale g', ceea ce face ca din cele două terminații posibile ale gerunziului să fie selectată cea cu i. Nu conține în aproximarea ortografică, care nu e perfectă, de fapt simplifică. AdiJapan, on 4th July 2009, 13:36, said: Legat de i-ul semivocalic care rezolvă hiatul din apropia, el nu este obligatoriu corelat cu același sunet din el sau este. Eu unul pronunț hiatul hiat, dar iotez e-urile inițiale din cuvintele vechi. De ce „a apropia“ ar fi mai puțin vechi? Să înțeleg că pronunți a-pro-pi-a (cu –a-ul final aproape glotal), ca nu cumva să fie tulburat hiatul? Păi pînă și pronunția muntenească „a-pro-pi-ea“ e tot o dovadă a existenței unei semivocale în ultima silabă. AdiJapan, on 4th July 2009, 13:36, said: Motivul pentru care apropia formează gerunziul cu -ind în loc de -înd nu este eventuala existență a acelui i semivocalic, ci faptul că rădăcina se termină în i (iar hiatul i-î este rarisim în română; apare numai în combinații de cuvinte: semiîntuneric, arhiînvechit etc.). Neconcludent. semiîntuneric, arhiînvechit sînt cuvinte compuse, chiar dacă se scriu legat, și nici n-au vreo legătură cu verbul. Chiar și astea se aud, într-o pronunție neglijentă, se-mi-ĭîntuneric, ar-hi-ĭînvechit. Mai mult decît atît: pronunția așa-zis "elevată" e ușor artificială și presupune un efort suplimentar. În cazul oamenilor educați a devenit a doua natură, dar chiar și așa, în momente de oboseală, se duce dracu' vorbitul superarticulat). De fapt în discuții ca cea de față vedem imperfecțiunile ortografiei... |
#3678
Posted 07 July 2009 - 10:23
pamfil nastase, on 7th July 2009, 15:31, said: Verbele în -ea sînt considerate de conjugarea a IIa - și exact aici apare dilema. Cum le categorisim pe cele cu o consoană palatală în rădăcină? De conjugarea a IIa, fiind că formal se scriu cu -ea, sau de conjugarea I, dacă pornim de la ipoteza că este vorba de -a după consoană palatală? indicativ prezent: veghez - lucrez - cad indicativ perf. s.: vegheai - lucrai - căzui imperativ: veghează - lucrează - cazi participiu: vegheat - lucrat - căzut Vedeți că veghea se potrivește cu tiparul lui lucra, nu cu al lui cădea (puteți lua întreaga paradigmă a fiecărui verb pentru a verifica). Chestiunea fonologică intervine numai în detalii: la indicativ prezent terminațiile -ăm, -ați din lucrăm, lucrați devin -em, -eați în veghem, vegheați, iar la gerunziu în loc de -înd în lucrînd avem -ind. Dar aceleași procese apar, tot din motive fonetice, și la alte verbe din conjugarea I, ca de exemplu a studia. Forma de infinitiv induce în eroare, dar e suficient să observăm că nici un verb din conjugarea a II-a nu se flexionează cu infixul -ez-. De fapt terminația de infinitiv a lui veghea este -a, nu -ea. Acel e intervine doar pentru a nota caracterul palatal al lui g'. Apropo de asta, clasificarea verbelor în conjugări folosind numai forma de infinitiv este exagerat de simplificatoare. De altfel străinii care învață româna nu se pot folosi de clasificarea în patru conjugări pentru a flexiona corect verbele; au nevoie de clasificarea în 11 conjugări (plus verbe neregulate, plus alternanțe) despre care nouă la școală nu ni se suflă nici o vorbă. Vedeți și discuția aceasta. pamfil nastase, on 7th July 2009, 15:31, said: De ce „a apropia“ ar fi mai puțin vechi? pamfil nastase, on 7th July 2009, 15:31, said: Să înțeleg că pronunți a-pro-pi-a (cu –a-ul final aproape glotal), ca nu cumva să fie tulburat hiatul? Păi pînă și pronunția muntenească „a-pro-pi-ea“ e tot o dovadă a existenței unei semivocale în ultima silabă. pamfil nastase, on 7th July 2009, 15:31, said: Chiar și astea se aud, într-o pronunție neglijentă, se-mi-ĭîntuneric, ar-hi-ĭînvechit. Deja ne-am îndepărtat simțitor de subiect. Poate ar fi bine să continuăm pe bucăți, o parte la „Fonetică” și o parte la „Conjugări”. |
#3679
Posted 07 July 2009 - 11:09
bogdan2007, on 27th January 2008, 20:27, said: Treaba cu "Made in Romania" e cam ipohondra...cand iti iei un tricou Lacoste ,care iti place, il arunci scarbit la loc, pentru ca e facut la Tg Mures?60% din productia ptr. Europa e facuta la ei.Elementele de frana ptr. Mercedes se fac in Romania.Jandarmeria franceza are uniformele facute de romani.Si exemplele continua. PS : sa nu uitam: cred ca de acum arunci cu Nokia la gunoi? Scuze de off-topic.Dar inca traim in Romania. |
#3680
Posted 08 July 2009 - 16:11
Ella97, on 8th July 2009, 16:40, said: Buna tuturor am intrat pe acest forum in speranta ca o sa gasesc raspunsul la dilema pe care o am.... cu mai mult timp in urma in timp ce ma masturbam in baie am observat ca la un moment dat am vazut in apa o membrana subtire cu usor vascularizata cu sange....(tin sa precizez ca ma masturbam cu dusul de la cada)....insa jos nu simteam nici o durere.Atunci nu am dat importanta acestui fapt,zicand ca poate m`am lovit din greseala sau urma sa`mi vina ciclul...insa zilele trecute am inceput sa ma informez despre himen si tot ce tine de el. Ieri cand m`am uitat in oglinda pentru a`mi vedea himen am observat ca e destul de gros si evident ...insa intr`un colt are o mica portiune rupta...asta ce inseamna?Ca nu mai sunt virgina? Si inca un lucru...in cazul in care nu as mai fi virgina....exista posibilitatea ca atunci knd voi avea primul act sexual (penetrare) sa imi mai curga sange? Va rog sa`mi raspundeti si mie...am nevoie neaparat de raspuns. varianta corecta: am observat sau am vazut |
#3681
Posted 09 July 2009 - 04:59
AdiJapan, on 7th July 2009, 11:23, said: Clasificarea lui veghea și împerechea la conjugarea I nu se face pe considerente de fonologie, ci după morfologie. Comparați flexiunea lui veghea cu a verbelor care aparțin categoric de conjugările I (lucra) și a II-a (cădea): ... Vedeți că veghea se potrivește cu tiparul lui lucra, nu cu al lui cădea (puteți lua întreaga paradigmă a fiecărui verb pentru a verifica). Exactamente, asta mă intrigă și pe mine. După ce că fonologic verbele cu consoane palatale sînt problematice (am auzit la un moment dat că s-ar fi făcut niște analize spectrografice la Instit. de Fonetică și Dialectologie, prin anii 70-80, din care așa-zisul i semivocalic nu ar fi "ieșit" deloc bine), mai vine și morfologia să ne deruteze cu tiparul -ez, altfel specific unei subcategorii a conjugării I. AdiJapan, on 7th July 2009, 11:23, said: Apropo de asta, clasificarea verbelor în conjugări folosind numai forma de infinitiv este exagerat de simplificatoare. De altfel străinii care învață româna nu se pot folosi de clasificarea în patru conjugări pentru a flexiona corect verbele; au nevoie de clasificarea în 11 conjugări (plus verbe neregulate, plus alternanțe) despre care nouă la școală nu ni se suflă nici o vorbă. Vedeți și discuția aceasta. Yep. Din păcate văd că discuția cu pricina nu s-a bucurat de prea mulți "contributori". Limba română are clar "x" subconjugări și subdeclinări (nemaivorbind de excepții), dînd de furcă străinilor care învață limba română. (Știu doar că o prietenă austriacă era enervată că se spune placă - plăci, dar nu vacă - *văci - deși dialectal, idiolectal sau ironic posibil - și decreta limba română drept imposibil de învățat perfect - asta deși o vorbea halucinant de bine, inclusiv cu expresii golănești :-D) (Apropo, am un "lipsus" teribil, cum îl chema pe romanistul danez care s-a ocupat de limba română și vorbea de vreo 11-12 conjugări, dacă nu mai multe?!) Parcă Jeppesen? AdiJapan, on 7th July 2009, 11:23, said: A-ul nu devine glotal, iar netulburarea hiatului nu e un scop în sine. M-am prins de la bun început, era doar o ironie. AdiJapan, on 7th July 2009, 11:23, said: Se prea poate să fie o influență a grafiei, nu știu și de fapt cauzele sînt mai puțin importante. ... dar eu să recepționez fără, prin procesul automat de corectare pe care îl realizează creierul și care se bazează pe felul cum percep eu lucrurile (pe fonologia mea personală, ca să zic așa --- se vorbește de fonologia unei limbi sau a unui dialect, dar cred că există și fonologia unui idiolect). În aceeași ordine de idei, eu pronunț lupii ca ['lu.pij], cu semivocală la urmă, dar înțeleg că majoritatea vorbitorilor pronunță ['lu.pi]. Din nou "yep" (= îhîm). Și eu pronunț într-un fel, în anumite medii, și altfel (mai neglijent), cînd sînt cu prietenii la bere, e firesc. Asta cu ['lu.pij] am auzit-o doar în pronunția scenică (a actorilor). Interesant e că în germană există diverse denumiri pentru tot atîtea sociolecte și/sau idiolecte, printre care acel "monument" de limbă numit "Bühnendeutsch", numai noi ne încăpățînăm să facem o opoziție simplificatoare între "literar" (noțiune vagă și confuză) și "grai" (asta pentru că am decretat că "dialecte" nu există, afară de alea sud-dunărene, care - după unii - au certe caracteristici de limbi romanice de sine stătătoare). AdiJapan, on 7th July 2009, 11:23, said: Deja ne-am îndepărtat simțitor de subiect. Așa e. Poate ar fi nimerit să deschidem un subiect cu dileme ale limbii române, recte exact ce nu ni se spune în școală. |
#3682
Posted 09 July 2009 - 08:49
pamfil nastase, on 9th July 2009, 11:59, said: (Apropo, am un "lipsus" teribil, cum îl chema pe romanistul danez care s-a ocupat de limba română și vorbea de vreo 11-12 conjugări, dacă nu mai multe?!) Parcă Jeppesen? pamfil nastase, on 9th July 2009, 11:59, said: Asta cu ['lu.pij] am auzit-o doar în pronunția scenică (a actorilor). |
|
#3683
Posted 09 July 2009 - 23:02
AdiJapan, on 9th July 2009, 09:49, said: Cred că vă referiți la suedezul Alf Lombard, care în 1954 a clasificat verbele românești în 6 conjugări. Nu, sigur era vorba de un danez, poate Hjelmselv sau Jespersen, era vorba despre un articol sau studiu, dar nu mai țin minte nici cum se chema, nici unde a apărut, posibil să fie ceva mai vechi (anii 70-80), căci google nu găsește nimic concludent. În fine, cercetătorul cu pricina vorbea de mult mai multe conjugări, peste 10 oricum. |
#3684
Posted 12 July 2009 - 13:43
StepUp07, on 12th July 2009, 12:45, said: nu se scrie urÎte , se scrie urÂte , Î din I se foloseste pentru primele două sau ultimele două litere ale cuvântului cum ar fi Încălțat sau vÎnzare , in interiorul cuvantului folosesti  din a. d ex: RÂmnicu-săratî, barză, brînză, ofî, măimăi, eccetera...... |
#3685
Posted 12 July 2009 - 14:43
Bax_Bani, on 12th July 2009, 14:43, said: deci io știam alfel, dacă litera are e nr par din litere, se scrie  din A, dacă nu, A din I d ex: RÂmnicu-săratî, barză, brînză, ofî, măimăi, eccetera...... Se scrie cu "î" doar la inceputul si sfarsitul cuvintelor.Spre exemplu,corect este vÂnzare si nu VÎnzare.De altfel verbele la conjugarea a IV-a se termina in "î" si nu in "Â",spre exemeplu:"a coborî" si nu "a coborÂ".Conjugat la indicativ,perfect compus,corect este "am coborÂt" si nu "am coborît. |
#3686
Posted 12 July 2009 - 15:04
Giuly, on 12th July 2009, 21:43, said: Both wrong. Se scrie cu "î" doar la inceputul si sfarsitul cuvintelor.Spre exemplu,corect este vÂnzare si nu VÎnzare.De altfel verbele la conjugarea a IV-a se termina in "î" si nu in "Â",spre exemeplu:"a coborî" si nu "a coborÂ".Conjugat la indicativ,perfect compus,corect este "am coborÂt" si nu "am coborît. Dacă tot vorbim de corectitudine și îi învățăm pe alții cum se scrie, vă amintesc că limba română se scrie corect numai cu diacritice și că nu există cuvinte precum „sfarsitul”. Apoi, nu-i așa că v-a crescut inima cu 50% cînd ați trîntit chestia un pic snoabă cu „both wrong”? |
#3687
Posted 12 July 2009 - 15:08
Giuly, on 12th July 2009, 15:43, said: Both wrong. Se scrie cu "î" doar la inceputul si sfarsitul cuvintelor.Spre exemplu,corect este vÂnzare si nu VÎnzare.De altfel verbele la conjugarea a IV-a se termina in "î" si nu in "Â",spre exemeplu:"a coborî" si nu "a coborÂ".Conjugat la indicativ,perfect compus,corect este "am coborÂt" si nu "am coborît. |
|
#3688
Posted 12 July 2009 - 23:59
AdiJapan, on 12th July 2009, 16:04, said: Liniștiți-vă, Bax Bani nu vorbea serios, ci doar arăta prin ducere la extrem cît de absurdă e regula lui â interior. Comentariul lui conține și alte greșeli, foarte probabil tot intenționate; mă mir că la acelea n-ați reacționat. Dacă tot vorbim de corectitudine și îi învățăm pe alții cum se scrie, vă amintesc că limba română se scrie corect numai cu diacritice și că nu există cuvinte precum „sfarsitul”. Apoi, nu-i așa că v-a crescut inima cu 50% cînd ați trîntit chestia un pic snoabă cu „both wrong”? Numai bine ! |
#3689
Posted 14 July 2009 - 23:41
Africanul, on 29th August 2005, 14:39, said: Cam 99,5% din toate posturile de aici au greseli. Cam 99,5% useri nu stiu sa scrie corect. Acest thread s-ar transforma intr-o copie aproape identica a intregului forum... Giuly, on 12th July 2009, 13:43, said: Both wrong. Se scrie cu "î" doar la inceputul si sfarsitul cuvintelor.Spre exemplu,corect este vÂnzare si nu VÎnzare.De altfel verbele la conjugarea a IV-a se termina in "î" si nu in "Â",spre exemeplu:"a coborî" si nu "a coborÂ".Conjugat la indicativ,perfect compus,corect este "am coborÂt" si nu "am coborît. |
#3690
Posted 15 July 2009 - 03:41
ilovemj, on 15th July 2009, 06:41, said: Giuly, on 12th July 2009, 21:43, said:
Se scrie cu "î" doar la inceputul si sfarsitul cuvintelor.Spre exemplu,corect este vÂnzare si nu VÎnzare.De altfel verbele la conjugarea a IV-a se termina in "î" si nu in "Â",spre exemeplu:"a coborî" si nu "a coborÂ".Conjugat la indicativ,perfect compus,corect este "am coborÂt" si nu "am coborît. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users