A 4-a dimensiune

Voi ce ziceti, creierul nostru poate concepe un obiect patru dimensional? Nu sa-l vada cu ochii (pentru ca nu sunt construiti pentru asa ceva), ci sa-l 'viseze'/sa-l vezi prin alte metode. Am putea vedea un hipercub asa cum este in realitate si nu doar umbra lui 3D?

http://en.wikipedia....ourth_dimension

PS : Pentru cei care vor zice ca a4-a dimnesiune este timpul, nu postati aici va rog

keeekeeess, on 23rd January 2011, 20:09, said:

Cu putin exercitiu cred ca s-ar putea. De ce nu?

Daca vrei sa vizualizezi a patra dimensiune a unei geometrii mai usor ai putea face in urmatorul fel: reprezinti grafic figura in 3D si atasezi o culoare fiecarui punct din interiorul ei. Culoarea corespunzand celei de-a 4 dimenisuni. Evident stabilesti in prealabil ce valori corespund culorilor.

Timpul este cea de-a patra dimensiune in spatiul Minkowski.

Edited by unbeliver, 23 January 2011 - 20:55.

keeekeeess, on 23rd January 2011, 20:09, said:

Dacă cele 4 dimensiuni sunt spațiale, sigur nu.

A 4-a dimensiune este considerata timpul. Nu o dimensiune spatiala. De fapt cind se vorbeste de alte dimensiuni, nu e vorba de spatiu, ci alte concepte, asimilate simplist cu o dimensiune spatiala.
oricine se gindeste intens la dimensiunea temporala, are reprezentari....spatiale, a timpului.
Aceste dimensiuni se vad cu ochii mintii...cei 3. Plus cei 2 de deasupra....
Dar eu de ce vad citeodata in relief pe monitor, dar numai la color. Parca, de la un timp, nu prea.

Edited by NASTYPRIMUL, 24 January 2011 - 20:13.

keeekeeess, on 23rd January 2011, 21:09, said:

Da. Un exemplu ar fi aici http://www.iluzieopt...penrose-150.htm
Triunghiul Penrose e denumit imposibilul in cea mai pura forma. Dupa parerea mea el ocupa mai mult de 4 dimensiuni. Creierul poate concepe n dimensiuni, problema e ca din nastere ne-am obisnuit sa percepem numai 3 dimensiuni in spatiul 3D euclidian.
Ce vezi desenat pe o foaie ocupa doua dimensiuni iar noi vedem 3 dimensiuni. Evident trec peste partea cu cerneala de o,1 microni inaltime deasupra foii de hartie care deja ocupa un spatiu 3 D. E vorba de obisnuinta creierului. Imagineaza-ti cum am vedea lumea si in cate dimensiuni daca creierul ar avea capacitatea de a observa lucrurile si imaginile la fel ca in iluzia cu triunghiul Penrose. Intrebarea e : in realitate spatiul cate dimensiuni are ? in afara de latime, lungime si inaltime ? Sa nu uitam ca lucrurile se misca, se rotesc in spirala, fara miscare nu exista decit 0 dimensiuni. Problema e ca ce vede creierul in 3 dimensiuni e doar o imagine statica a unei lumi aflate in miscare continuua si intr-o rotatie spiralata. In realitate exista o infinitate de dimensiuni. Spatiul 3D euclidian e doar o imagine statica imprimata in creier. Din pacate majoritatea inteleg spatiul ca fiind ceva gol, un vid in care se misca materia. Daca renuntam la conceptul de spatiu gol si redefinim spatiul ca fiind un camp infinit de dens in fiecare punct al sau, atunci putem reconstrui si notiunile de dimensiuni.
Conventional vorbind, o dimensiune=parametru care defineste caracteristicile unui obiect, de exemplu lungime, latime, inaltime, marime, forma. Conform fizicii viitorului, obiectele nu vor mai fi definite in functie de lungime, latime sau inaltime, marime, forma ci in functie de cantitatea si de tipul de energie pe care o au. Energia fiind infinit de densa in fiecare punct al ei, exista o infinitate de dimensiuni. Creierul doar selecteaza dupa o anumita lungime de unda parametrii unei anumite realitati, isi sorteaza anumite dimensiuni. Eu zic ca creierul altor specii de pe alte planete pot percepe lucruri si dimensiuni ciudate, da chiar ciudate.

Vad triunghiul, dar nu concep cum ar putea exista pentru ca traiesc intr-o lume 3D. Asta si intrebam, putem concepe o forma 4 dimensionala cu creierul?

Exista mai multe dimensiuni spatiale si una temporala, da in afara de timp-spatiu3D celelalte dimensiuni spatiale sint fie foarte mici, unele de cativa microni, fie foarte mari. Unele dimensiuni sint sub 10 la minus 30 cm cubi, stiu ca e complicat de inteles da asta are legatura cu curbura infinitului mic si mare.  Ajung la ce spuneam eu, dimensiune 3D INSEAMNA VOLUM, fara volum nu exista 3 dimensiuni. Nu conteaza ca e un cub, o sfera sau o piramida etc, din moment ce ocupa un volum avem trei dimensiuni. Doar energia ocupa un spatiu 3D sau un volum, SPATIUL GOL SAU VIDUL nu are 3 dimensiuni pt. ca e ceva care nu poate exista. Sau chiar daca exista, el nu exista, deci e un paradox.   Acuma mergem la nivel subcuantic si ne intrebam, ce anume ocupa un volum, cine ? care e densitatea acelei ''substante'' ? oare chiar ocupa ea un volum ? e alcatuita din ce ? ce-i energia ? mai nou exista teoria corzilor si pare destul de credibila. Daca energia din care sint alcatuite corzile are o densitate infinita  sub constanta Planck, inseamna ca exista si alte dimensiuni spatiale observabile numai la nivel subcuantic. Aceste dimensiuni spatiale converg spre microinfinit iar timpul converge in singularitate. Spre macroinfinit diverg alte dimensiuni extraspatiale. Micro si macro infinitul pot fi in fiecare punct din univers care e un centru, ganditi-va exact la ce va spun eu, astea-s dimensiuni reale.  

creierul meu nu numai ca a coceput a 4 a dimensiune dar a descoperit si ca nu e timpul ,ci o dimensiune ca si x,y sau z ...asta e ...ramine sa gasesc pe cineva sa ma ajute sa o demonstrez matematic,dupa ce o reprezint grafic si sa o publicam...bafta

Tot in 4 dimensiuni este si tesseractul

Iar a patra dimensiune nu e timpul.

keeekeeess, on 23rd January 2011, 21:09, said:

Tu pricepi numerele? Care e diferenta intre 1 si 2? Numerele sunt la fel de abstracte ca si notiunea de a 4-a dimensiune, care defapt reprezina un sistem clasic 3D cu origine comuna, cu una din dimensiuni desfacuta de la origine si aruncata in spatiu. A 4-a dimensiune e reprezentata grafic de cele doua origini
Succes!

Edited by Highlander91, 06 August 2011 - 10:53.

De ce toate teoriile astea cu 4-5-6...100 de dimensiuni prezinta o chestie mica sau mare aflata la o oarecare distanta de noi.
Vreau si eu sa vad o teorie de genul asta si o reprezentare de orice fel a ei care sa aiba un om in mijlocul si ce s-ar intampla cu omul daca s-ar supune legilor care guverneaza acel sistem. Daca ar fi in mijlocul tesseractului aluia sau cum ii zice, omul ar fi "rulat" pe cele 4 laturi ale unui patrat. Cred ca as amorti daca as sta rulat asa in pozitia aia.
Daca exista a4a dimensiune si e in jurul nostru dar nu o percem noi (chiar, de ce n-ar fi?) vreau sa vad si eu un om intreg in mijlocul ei ca din cate vad toate teoriile l-ar cam schilodi saracul. Totusi ma uit la mine si-s inca bine.

Edited by undercoverbrother, 07 August 2011 - 09:47.

undercoverbrother, on 7th August 2011, 10:47, said:

Cam asta incerca sa arate si seria The Cube.
Daca te pasioneaza subiectul iti recomand Flatland.

Edited by AlexEn, 10 August 2011 - 08:30.

De al doilea nu stiam.
Cubul are aceeasi problema pe care am pus-o in primul post:

undercoverbrother, on 7th August 2011, 10:47, said:

In Cub, tot ce e interesant dpdv al discutiei noastre se afla in afara camerei in care sunt oamenii, oamenii nesupunandu-se legilor care guvernau ceea ce se intampla in afara. In camera se schimba cel mult gravitatia, chestie care nu are treaba cu spatiul. Asta daca imi mai aduc bine aminte...
Parca se mai intampla ceva si cu timpul dar in topic s-a zis clar de a4a dimeniune care sa nu fie timpul.

Deci, practic, sistemul asta cu 4 dimeniuni imaginat de cei mai multi si care s-ar presupune ca exista dar nu-l percepem noi, este, dupa cum ziceam, la o oarecare departare de orice om, omul fiind cel mult un simplu observator al fenomenului cu simturile lui sau cu cine stie ce aparate sau, daca totusi omul este in mijlocul sistemului respectiv, tot un fel de observator este, aflat intr-o bula 3D in care este ferit de legile care guverneaza acel sistem 4D.

Edited by undercoverbrother, 17 August 2011 - 14:29.

laserdance, on 29th January 2011, 12:03, said:

Esti valabil. O se le citesc mai incolo, sa le inteleg. Bravo.
Dar, de unde le stii? Calcule matematice, vizualizari personale, de la altii, citite? Nu e nici o rusine sa spui. Daca nu vrei pe forum, un simplu email.

undercoverbrother, on 7th August 2011, 10:47, said:

Legile sint valabile doar intr-un anumit moment al evolutiei noastre. Universul nu le are cu legile.
Oricine poate experimenta cunoasterea. Trebuie doar sa vrea.

Edited by NASTYPRIMUL, 17 August 2011 - 16:15.

Dimpotriva noi nu prea le avem cu legile universului. El le are foarte bine in sensul ca tot ce se intampla prin el cam e supus unor legi fizice sau de alta natura.

Majoritatea legilor fizice actuale sunt cazuri particulare.
Nu putem vorbi de legi universale atata timp cat fizica actuala in majoritate se bazeaza pe relativitate si subiectivitate in loc de universalitate si obiectivitate.

keeekeeess, on 23rd January 2011, 21:09, said:

A patra dimensiune, care de fapt deschide portalul catre orice posibil, este infinitul.
Orice corp e tridimensional si orice dimensiune are o valoare fixa, numai datorita faptului ca asa au hotarat oamenii, in realitate insa nici un element existential si nici o dimensiune, nu are o limita, ci se continua in microcosmos la infinit, marind mereu si mereu rezolutia, zoomul oricarui element zis tridimensional, vom constata ca el nu se termina acolo unde am crezut noi la privirea cu un zoom inferior ca se afla limita lui, ci continua tot mereu daca avem posibilitatea unui zoom tot mai puternic.

Edited by altnume, 07 September 2011 - 09:19.

Am încercat și eu să-mi imaginez cum ar fi lumea cu patru dimensiuni spațiale, dar mi-e greu să-mi imaginez o dreaptă care trece
prin originea sistemului o,x,y,z, în așa fel încât dreapta să fie perpendiculară pe toate celălalte trei axe. Așa că mi-am propus să-mi
imaginez unul mai simplu, bidimensional, și să-l supun unui experiment 3D. Această lume în care există doar înainte-înapoi, stânga-
dreapta, nu cunoaște noțiunea de sus-jos, este locuită de entități având forma cifrei 1.Se mișcă ele în toate direcțiile permise de lumea
lor plană, trecând câteodată pe lîngă un segment de dreaptă, numită oglindă, în care-și pot admira fizicul plan în toată splendoarea
lui. Numai că imaginea respectivă, arată simetricul entității aflate în fața oglinzii, poziție în care entitatea nu se poate așeza, oricât
s-ar învârti în lumea lui plană. Văzându-i strădaniile inutile, mi se face milă de el, și îl rotesc cu 180 de grade, prin acea dimensiune
sus-jos, pe care el nu o poate percepe, și îl așez înapoi in planul lui în poziția pe care și-o dorea. Acum arată ca un unu întors, singurul
de acest fel în lumea lui. Este o ciudățenie. Cei care se aflau în prejma lui în momentul experimentului, spun că l-au văzut pur și simplu
dispărând din fața oglinzii, pentru ca după scurt timp să reapară tot așa de misteros dar sucit. Lumea a început să se ferească de el, cu
atât mai mult cu cât el nu era în masură să explice în ce mod și-a schimbat poziția. Mi s-a făcut milă de el și l-am repoziționat în lumea
lui așa cum era înainte. Asta în 2D. Și acum în 3D, ce ai face dacă intr-o bună zi ți-ai vedea vecinul pe care-l știi din copilărie că nu mai
are alunița pe obrazul stâng unde-l avea din naștere, ci pe obrazul drept, ba chiar mai mult, cel două degete pierdute de la mâna dreaptă acum
doi ani într-un accident lipsesc de fapt de la mîna stângă. Și ce e mai rău, și el să fie frământat de aceeași întrebare. În final, eu cred că
trăim într-o lume cu mai multe dimensiuni, din care percepem doar trei spațiale, și timpul.