Permacultura - sa lucram impreuna cu natura, nu impotriva ei
#37
Posted 08 December 2010 - 10:55
Chestia asta cu permacultura e cam cum e cu sectantii aia care propovaduiesc nemurirea sufletului.
Cine spune de armonie cu natura doar din carti sau articole de pe net ma face sa rad. Il invit sa desteleneasca un teren napadit de pir sau sa cultive ceva pe un teren unde costreiul e rege. Restul sunt povesti frumoase ca cele de imbogatire cu struti, melci, cai baltati sau alte tampenii. dorel232004, on 8th December 2010, 09:45, said: Dar cum ai scost tu legume in gradina fara sa sapi si sa le plivesti? Esti om batran, Dorele, mai crezi in Mos Craciun? Se scot cu o sapa sau cu furca. Edited by trestie-de-balta, 08 December 2010 - 11:03. |
#38
Posted 08 December 2010 - 10:58
Marcela said: ... Sepp Holzer isi gaseste singur rezolvarile. Daca vrei sa afli, trebuie sa cauti. Trebuie sa gasesti tu solutia. Nu pot eu sa vin sa iti dau o solutie. Va fi solutia mea, nu a ta. ... Ca și părere strict personală, nu cred că-i cineva rău intenționat pe întreaga arie agricolă, însă trebuie să acceptam faptul că suntem diferiți și prin urmare avem moduri diferite de abordare. Tot se discută despre armonie; dacă tot suntem hotărâți în a face acest lucru cu natura, de ce să nu începem cu cei care-s mai aproape de chipul și asemănarea noastră ? Pasajul acesta: "A trai in armonie cu natura nu inseamna primitivism! " a fost mai mult decât liniștitor pentru mine, imi rămâne să înțeleg și detaliile. Peste toate, cred că-i bine să ne bucurăm ca a devenit subiectul cu mult mai animat; părerile multe si diverse, reduc marja de eroare |
#39
Posted 08 December 2010 - 11:32
Marcela_C, on 8th December 2010, 10:35, said: Dragul meu, eu nu te trimit nicaieri. Doar iti spun ca ar trebui sa te opresti putin si sa analizezi ceea ce faci. Agricultura ecologica nu functioneaza de una singura, pentru ca si ea incorporeaza tehnici gresite. Daca vrei sa intelegi cum procedeaza cineva care are 40 de hectare si are succes, poti sa il intrebi chiar pe el. Eu inteleg ca ti-e greu, dar daca negi rezultatele altuia, asta nu-ti rezolva problemele. Marcela Stii cum vad eu treaba? Daca ai studii superioare si locuiesti intr-un oras mare, iti cumperi un loc de casa cu gradina pe la max 20km de oras (eventual mai multe familii), deschizi un site de promovare la permacultura. Cu ceva relatii iti iei o catedra intr-o universitate particulara, la o sectie ecologica, unde sa predai un curs de maxim 8 ore/saptamana cu asa ceva! La 2 ani scoti o carte cu titluri pompoase de genul: Cum sa cresti productia de 10 ori, fara chimicale sau Am intinerit 20 de ani, traind in armonie cu natura! sau Salvati copiii de la moarte sigura, etc! Cu banii obtinuti din carti iti faci o casa pe locul ala, cu eoliana, celule solare, pompa geotermala, termopane din lemn stratificat! Intr-un colt, in gradina pui pe ceva balast un car de lemn pt impresie. In sufragerie pui barne la vedere din stejar, ca da bine! Angajezi din sat un om gospodar sa aibe grija de legume, eventual sa adune cu mana omizile, ca nu vrei sa dai decat hrana ecologica la copiii tai si la nepoti, mai tarziu! Din cand in cand, vara, vii cu studentii sa vada cum e la tine si eventual sa si cumpere legumele in surplus care se produc in gradina! Seara te intalnesti cu vecinii, care sunt si ei iubitori de liniste si, la un gratar si o bere schimbati idei despre bulbii de lalele, de vrejul de fasole sau de ce se maneaza rosiile! Bineinteles ca la oras te deplsezi cu un jeep dar mai modest, un X3 ca e mai mic, pt. o fata! Ca barbat vad alta rezolvare: cumperi un loc cat mai izolat, eventual la 40 km de oras si nu la drum principal. Vinzi apartamentul din oras si iti faci 2 camere modeste unde te apuci sa faci asa ceva dar, suplimentar incurajezi si eliberarea de inhibitii! Obligatoriu ai net unde pe un site pui filme cu tine vesel cum mergi descaltat printre salate! Daca gasesti vreo 10 "puicute" mai complexate, le aduci acolo si in "armonie cu ele" traiti fericiti! Din cand in cand le mai trimiti sa faca ceva treaba cu ziua ca trebuie si ceva bani pt tigari, net si bere! Bineinteles ca imbracamintea e sumara, ca nu trebuie sa fim pudici, ca e un pacat! De ce sa ne fie rusine de corpul nostru, daca e creat de D-zeu! |
#40
Posted 08 December 2010 - 12:37
Exact chestia cu sectantii am avut-o si eu in minte.Incearca sa ma convinga dar fara solutii clare si precise ,doar asa la modul general.La solutii din pix pe hartie,rezultate din ...pix si tot pe hartie.
@marcela si @actionmedia nu am avut incotro dupa postarile voastre pe subiectul "cum scap de cartite" decat sa va etichetez ca "mai putin stiutori".Dupa citirea si acestui subiect concluzia mea s-a intarit.Sper ca convingerea mea sa fie schimbata prin raspunsul vostru la ultima intrebare din acest post. Cine a vazut urmarile unui raid al mistretilor salbatici pe o tarla si a mai vazut urmarile unui sistem de crestere a porcilor domestici in sistem liber nu se poate sa nu va contrazica.Unii ciobani isi muta periodic stanele in functie de iarba pe care o pot pasuna oile. Odata cu stana muta si porcii.Porcilor li se da zarul si uneori restul zilei sunt lasati liberi prin jurul stanii daca nu-i vreun pericol in zona.Sunt suficiente doua zile pentru ca terenul unde au "actionat" ei sa arate ca dupa un bombardament.Ei nu rama uniform terenul si acolo unde "actioneaza" ei fac gropi cu adancime de 15-30 cm fata de nivelul solului (astfel incat diferenta de nivel intre pamantul scos din groapa si fundul gropii este 20-40 cm).Unde stau mai mult de cateva zile ajung la diferente de nivel de circa 60-70 cm.Sa nu mai vorbesc de diametrul acestor gropi.Ei sapa constant pentru a ajunge la sol reavan sau in cautarea umiditatii.Deja parca simt replica lui @actionmedia ca porcii se pot dresa sau cel putin acestia poti fi convinsi de o bata pe spate sa faca ce vrem noi sa faca.In concluzie dupa o "aratura" cu procii musai sa nivelezi terenul pentru ca altfel semintele aruncate ulterior nu ar mai avea conditii optime de rasarire. Am citit pe acest subiect ca unele radacini ale pomilor aereaza solul.Rog imperios sa retracteze cel ce a spus acest lucru. Pentru a nu vorbi povesti va dau exemplul meu.Am livada si an de an am necazuri cu soarecii.In zona sunt ulii,vulpi,caini rataciti de turma de oi,caini vagabonzi,bursuci si pe langa acestia mai actionez si eu impreuna cu cele trei catele ale mele.Deci soarecii au dusmani "la greu" si totusi in fiecare an in lupta cu ei nu ies eu invingator in sensul ca raman destui pentru a produce pagube insemnate.Un sfat este intotdeauna bine venit.Voi ce ma sfatuiti? |
#41
Posted 08 December 2010 - 12:59
Io zic că bromadiolon ori flocoumafen vor face treabă bună.
Poate mai green ar fi batonul de sulf, dacă alergi tu după galerii și îi prinzi acasă. Știu că nu mi-a fost mie solicitat răspunsul, însă nu cred că-i obligatoriu nici să le știe @marcela ori @actionmedia pe toate, în momentul asta ei au o idee în care cred. Nu i-am văzut niciunde afirmând că ar avea soluții la toate cele. @mircea11s: io mai postez și beat |
#42
Posted 08 December 2010 - 13:10
#43
Posted 08 December 2010 - 13:12
scaiba, on 8th December 2010, 12:59, said: Io zic că bromadiolon ori flocoumafen vor face treabă bună. Poate mai green ar fi batonul de sulf, dacă alergi tu după galerii și îi prinzi acasă. Știu că nu mi-a fost mie solicitat răspunsul, însă nu cred că-i obligatoriu nici să le știe @marcela ori @actionmedia pe toate, în momentul asta ei au o idee în care cred. Nu i-am văzut niciunde afirmând că ar avea soluții la toate cele. @mircea11s: io mai postez și beat Eu daca nu stiu mare lucru despre cresterea animalelor nu postez pe subiecte de acolo.Nu ma bag la oi cand ploua! |
#44
Posted 08 December 2010 - 20:53
mircea11s, on 8th December 2010, 12:37, said: Exact chestia cu sectantii am avut-o si eu in minte.Incearca sa ma convinga dar fara solutii clare si precise ,doar asa la modul general.La solutii din pix pe hartie,rezultate din ...pix si tot pe hartie. Eu doar semnalez niste fapte. Ele exista, fie ca va e usor sa le credeti, fie ca nu. Deci, eu aduc informatia. Ce faceti voi mai departe cu ea, asta nu mai depinde de mine. Quote @marcela si @actionmedia nu am avut incotro dupa postarile voastre pe subiectul "cum scap de cartite" decat sa va etichetez ca "mai putin stiutori".Dupa citirea si acestui subiect concluzia mea s-a intarit.Sper ca convingerea mea sa fie schimbata prin raspunsul vostru la ultima intrebare din acest post. Asa si este! Vorbesc doar in numele meu, nu si in numele lui actionmedia. Comparativ cu Sepp Holzer, sunt ca un copil de gradinita pe langa un profesor universitar. Dar ma stradui sa invat. Tu, in schimb, pui etichete. Cum am spus, exista doua raspunsuri rationale. Unul e sa cauti si sa inveti, altul sa iei cunostinta de respectivul sistem si, considerand ca nu ti se potriveste, sa il ignori. Cealalta varianta, a demolarii, e dictata de respingere si, de obicei nu e rationala, tine de orgoliu. La urma urmei, s-au vazut cazuri de savanti respectati care s-au ambitionat ani de zile sa demonstreze ca ceva (perfect obisnuit in zilele noastre) nu poate sa functioneze. In arhivele vremii, ai sa gasesti articole perfect documentate, cu calcule matematice corespunzatoare, care-ti vor demostra ca oamenii nu vor reusi niciodata sa zboare cu ajutorul unor aparate mai grele decat aerul... pareri stiintifice puternic fundamentate cum ca omul moare la o acceleratie mai mare de 5G... sa continui? Quote Cine a vazut urmarile unui raid al mistretilor salbatici pe o tarla si a mai vazut urmarile unui sistem de crestere a porcilor domestici in sistem liber nu se poate sa nu va contrazica.Unii ciobani isi muta periodic stanele in functie de iarba pe care o pot pasuna oile. Odata cu stana muta si porcii.Porcilor li se da zarul si uneori restul zilei sunt lasati liberi prin jurul stanii daca nu-i vreun pericol in zona.Sunt suficiente doua zile pentru ca terenul unde au "actionat" ei sa arate ca dupa un bombardament.Ei nu rama uniform terenul si acolo unde "actioneaza" ei fac gropi cu adancime de 15-30 cm fata de nivelul solului (astfel incat diferenta de nivel intre pamantul scos din groapa si fundul gropii este 20-40 cm).Unde stau mai mult de cateva zile ajung la diferente de nivel de circa 60-70 cm.Sa nu mai vorbesc de diametrul acestor gropi.Ei sapa constant pentru a ajunge la sol reavan sau in cautarea umiditatii.Deja parca simt replica lui @actionmedia ca porcii se pot dresa sau cel putin acestia poti fi convinsi de o bata pe spate sa faca ce vrem noi sa faca.In concluzie dupa o "aratura" cu procii musai sa nivelezi terenul pentru ca altfel semintele aruncate ulterior nu ar mai avea conditii optime de rasarire. Quote Am citit pe acest subiect ca unele radacini ale pomilor aereaza solul.Rog imperios sa retracteze cel ce a spus acest lucru. Quote Pentru a nu vorbi povesti va dau exemplul meu.Am livada si an de an am necazuri cu soarecii.In zona sunt ulii,vulpi,caini rataciti de turma de oi,caini vagabonzi,bursuci si pe langa acestia mai actionez si eu impreuna cu cele trei catele ale mele.Deci soarecii au dusmani "la greu" si totusi in fiecare an in lupta cu ei nu ies eu invingator in sensul ca raman destui pentru a produce pagube insemnate.Un sfat este intotdeauna bine venit.Voi ce ma sfatuiti? In orice caz, un alt sfat, mai simplu de acceptat si urmat ar fi sa plantezi in zonele cu probleme plante cu efect repelent asupra soaricilor. Marcela |
#45
Posted 08 December 2010 - 22:58
chiar ma intrebam cand va aparea cavaleria sa calce totul in picioare ... nu s-a lasat asteptata ...
scaiba, on 8th December 2010, 12:59, said: io mai postez și beat trestie-de-balta, on 8th December 2010, 10:55, said: Il invit sa desteleneasca un teren napadit de pir sau sa cultive ceva pe un teren unde costreiul e rege. fac cinste celui care gaseste o metoda prin permacultura de a scapa de pir si costrei. exista ceva - cultivarea lucernei, dar pt. asta trebuie arat,discuit ... actionmedia, on 7th December 2010, 21:38, said: Care iarba? Cand ai 50 de specii de plante anuale si perene, nu prea mai are loc sa creasca si iarba. |
#46
Posted 08 December 2010 - 23:03
DDuras said: ...noutati n-ai ?... Face caca și pișu și pute de umblu cu mașina de servici. Mâine i-o spun de la obraz, dacă se încăpățînează, îmi cumpăr alta. |
|
#47
Posted 08 December 2010 - 23:11
Marcela_C, on 8th December 2010, 08:48, said: de ce nu cauti sa vezi cum se traieste in unele din cele mai cunoscute si respectate comunitati ecologice din lume? S-ar putea sa te indragostesti de ce vei afla. S-ar putea sa-ti placa sa traiesti acolo. Marcela_C, on 8th December 2010, 08:48, said: Sunt multe lucrurile care m-ar atrage intr-o comunitate ecologica, dar ceea ce vreau sa subliniez este ca a trai in armonie cu natura inseamna, in primul rand, a trai in armonie cu tine. desi a fi in armonie cu natura este doar o iluzie daca nu sunt in "armonie" si cu cel care a creat natura ! |
#48
Posted 08 December 2010 - 23:45
DDuras, on 8th December 2010, 22:58, said: mi-ai luat vorba din gura ! sau mai exact ideea din cap. fac cinste celui care gaseste o metoda prin permacultura de a scapa de pir si costrei. exista ceva - cultivarea lucernei, dar pt. asta trebuie arat,discuit ... Eu chiar asta am incercat in toamna asta, sa scap de pir si de gazonul pe care singur mi l-am semanat acum 2 ani si a facut niste radacini de te sperii. Mai exact ideea de a curata un teren pe care ai buruieni nedorite este in din frunze general urmatoarea: se taie (se cosesc) buruienile si tot ce ai pe acea suprafata, se lasa acolo dar imprastiate cat mai uniform, apoi se poate adauga si alt material vegetal, dupa care se poate acoperi toata suprafata cu cartoane, hartie, ziare ( de preferat fara culori multe si nu din cele plastifiate) si peste ele se poate adauga un alt strat vegetal din frunze uscate sau paie uscate. Cartoanele se aseaza unele langa altele in asa fel incat sa nu poata iesi printre ele capetele buruienilor ce vor incerca sa razbata. Acest pat astfel construit trebuie lasat cateva luni, de ex de toamna pana in primavara, iar daca il faci in perioada calda trebuie lasat 3-4 luni, depinde cat de mult ploua . Mai trebuie verificat din cand in cand sa nu se usuce prea tare sub cartoane. In acest fel scapi de aproape toate buruienile nedorite, lasandu-ti in urma un teren mult mai bogat, mai afanat si pregatit pt semanat sau plantat, datorita activitatii intensificate a ramelor si microorganismelor care vor transforma totul. Este desigur o metoda care se preteaza pt parcele mici, in special pt gradinarit, si nu pe suprafete de hectare. Aici este nevoie de facut o distinctie intre metodele permaculturii. Ea se poate aplica de la zone semiurbane, pana la munte sau desert, dar in fiecare situatie sunt altele metodele de aplicare, deci nu trebuie cautate metode standard pentru orice fel de situatie. Asa ceva nu exista. Si mai trebuie spus ca cei care se asteapta ca o agricultura de tip industrial facuta pe suprafete de zeci sau sute de hectare sa poata fi convertita spre permacultura, nu au gasit solutia potrivita. Deci daca ai trei hectare cu pir si costrei (de exemplu) nu le poti transforma prin metoda descrisa mai sus ci prin alta metoda, care poate fi in parte cum ai descris, prin semanarea de lucerna sau trifoi alb, si ulterior cand acestea cresc, prin cosiri mai dese decat obisnuit si in zilele cu influenta " frunza" care antreneaza pierderea de seva din tulpini. |
#49
Posted 09 December 2010 - 00:42
Bun venit Mircea, te-ai cam lăsat așteptat
Cât se poate de clar până aici. Au fost avansate niște suprafețe pe paginile anterioare, care fac să se ridice părul oricui știe să înmulțească două laturi. De aici probabil și neînțelegerile. Dacă discutăm despre grădinița de legume, se schimbă multe. Ceva cu poze pentru cei care urăsc să citească, și nu numai : Domestically_Sustainable_Agriculture_Constructio.pdf 2.58MB 190 downloads sursa: instructables Rezolvarea a fost întoarcerea pământului, pentru a nu aștepta cele căteva luni necesare cartonului. Sigur că asta nu-l scutește pe DDuras să-ți trimită câteva baxuri de bere. |
#50
Posted 09 December 2010 - 00:56
Marcela_C, on 8th December 2010, 20:53, said: Eu stiu ce te-as sfatui, dar, cu parere de rau, trebuie sa iti spun ca n-am incredere ca sfatul meu ar fi bine primit. Mircea_C, on 8th December 2010, 23:45, said: Salutare tuturor, Eu chiar asta am incercat in toamna asta, sa scap de pir si de gazonul pe care singur mi l-am semanat acum 2 ani si a facut niste radacini de te sperii. Mai exact ideea de a curata un teren pe care ai buruieni nedorite este in din frunze general urmatoarea: se taie (se cosesc) buruienile si tot ce ai pe acea suprafata, se lasa acolo dar imprastiate cat mai uniform, apoi se poate adauga si alt material vegetal, dupa care se poate acoperi toata suprafata cu cartoane, hartie, ziare ( de preferat fara culori multe si nu din cele plastifiate) si peste ele se poate adauga un alt strat vegetal din frunze uscate sau paie uscate. Cartoanele se aseaza unele langa altele in asa fel incat sa nu poata iesi printre ele capetele buruienilor ce vor incerca sa razbata. Acest pat astfel construit trebuie lasat cateva luni, de ex de toamna pana in primavara, iar daca il faci in perioada calda trebuie lasat 3-4 luni, depinde cat de mult ploua . Mai trebuie verificat din cand in cand sa nu se usuce prea tare sub cartoane. In acest fel scapi de aproape toate buruienile nedorite, lasandu-ti in urma un teren mult mai bogat, mai afanat si pregatit pt semanat sau plantat, datorita activitatii intensificate a ramelor si microorganismelor care vor transforma totul. Este desigur o metoda care se preteaza pt parcele mici, in special pt gradinarit, si nu pe suprafete de hectare. Aici este nevoie de facut o distinctie intre metodele permaculturii. Ea se poate aplica de la zone semiurbane, pana la munte sau desert, dar in fiecare situatie sunt altele metodele de aplicare, deci nu trebuie cautate metode standard pentru orice fel de situatie. Asa ceva nu exista. Si mai trebuie spus ca cei care se asteapta ca o agricultura de tip industrial facuta pe suprafete de zeci sau sute de hectare sa poata fi convertita spre permacultura, nu au gasit solutia potrivita. Deci daca ai trei hectare cu pir si costrei (de exemplu) nu le poti transforma prin metoda descrisa mai sus ci prin alta metoda, care poate fi in parte cum ai descris, prin semanarea de lucerna sau trifoi alb, si ulterior cand acestea cresc, prin cosiri mai dese decat obisnuit si in zilele cu influenta " frunza" care antreneaza pierderea de seva din tulpini. 1. metoda ar putea fi luata in discutie la suprefete de cateva zeci de mp, nu la 2-3 000 sa zicem, cat ar avea o gradina mare (nu vorbim de hectare, ca deja suntem la alta categorie) 2. n-as fi foarte sigur ca s-ar "inactiva" radacinile buruienilor de care ziceam in cateva luni de aplicare a acestei metode. in plus, ar ramane in mod sigur un depozit mare de seminte, care abia ar astepta sa inlaturi cartoanele (indiferent cand ai face asta) pentru a putea rasari. |
#51
Posted 09 December 2010 - 01:08
Cartonul este biodegradabil, în consecință nu ai ce înlătura.
|
|
#52
Posted 09 December 2010 - 01:39
ma rog, nu asta era ideea. oricum nu cred ca ai de gand sa astepti vreo 3 ani pana cand se dezintegreaza integral...
Edited by DDuras, 09 December 2010 - 01:40. |
#53
Posted 09 December 2010 - 04:46
semintele daca au umezeala suficienta incoltesc, nu asteapta.
Dar problema pusa - eliminarea pirului - e una de agricultura "clasica" si se cere rezolvarea ei pe cale permaculturista. Din start e pusa prost, in permacultura pe terenuri mari nu se elimina pe cale directa buruienile. Se cauta obtinerea unui ecosistem cat mai divers in care cat mai multe plante si animale sa fie utile. Ei recomanda ca In primul an, daca nu e graba, sa nu se intervina cu nimic, "proiectantul" urmareste sa inteleaga ce se intampla pe terenul respectiv asa cum este el, pentru a face un design de ecosistem in care prin introducerea (sau incurajarea) treptata de noi specii ce se pot adapta la starea curenta sa se ajunga la o configuratie productiva de plante preponderent perene. Sunt preferati arborii si arbustii. Dureaza cativa ani. Gropile (facute de porci sau altfel) nu deranjeaza caci ofera zone de microclimat si impiedica apa sa se scurga mai departe, care intra in sol. E un loc umed ferit de vant. In gradina de legume lucrurile sunt mai putin complicate, dar spre deosebire de gradinaritul clasic: - in loc de sapat se adauga mulci si eventual compost. Mulcirea mentine solul umed si acoperit intarziind buruienile si cu timpul se formeaza humus bogat. - nu se pune aceasi planta pe un singur rand - e o monocultura care incurajeaza daunatorii. Daca toate sunt amestecate gandacului de colorado ii este mai greu si mai riscant sa treaca de la un cartof la altul, care e la 3m distanta - cunosterea plantelor companion, forosirea plantelor aromatice cu rol de repelenti intre plantele "utile". - nu se urmaresc cantitati mari dintr-o singura planta ci o diversitate cat mai mare. - se urmareste atragerea pasarilor, liliecilor si posibila utilitate a altor animale, de ex. ratele prefera melcii si limacsii. Ce stiu e ca nu se bazeaza pe impunerea vointei fermierului cu forta caci asta nu duce decat la stare de razboi cu natura... chimicale, smulsul buruienilor cu plugul. Pentru cineva care e obisnuit cu principiul "clasic" din agricultura care este "omoara tot ce exista pe teren si nu lasa sa traiasca decat ce se vinde mai bine" e normal sa-i vina sa injure un sistem care contine o etica. Da, pe langa design de ecosistem permacultura se bazeaza pe o etica simpla cu trei principii: sa-ti pese de pamant, sa-ti pese de oameni si imparte surplusul. Profitul nu e justificabil daca face rau pamantului sau oamenilor. Nu e aici nici un expert, doar cativa care am citit cate putin si speram sa punem in practica chestia asta. Posibil ca miile de practicanti de prin alte parti sa fie mincinosi, ramane de vazut. Dati cu pietre cand e clar ca am esuat, pana atunci, mersi de incurajari. Deci daca chiar intereseaza caut raspunsurile celor cu experienta, daca puneti intrebari doar ca pretext pentru a demonstra ca permaculturistii sunt de fapt o secta n-are sens sa discutam aici, faceti-va topic in poiana despre periculoasa secta permaculturista. Se poate face agribiznis cu principiile astea? Probabil ca nu. Subzistenta cu rezultate mai bune si efort mai mic decat ce aplica taranul nostru? Foarte posibil. |
#54
Posted 09 December 2010 - 08:43
Cum am mai spus, eu am ajuns sa aflu despre permacultura intamplator. De ani de zile imi puneam diverse probleme, observam anumite aspecte, naturale sau sociale, cautam solutii, imi puneam intrebari, cautam raspunsuri. La mine raspunsul a venit printr-o intrebare. Nici macar atat. Printr-un cuvant. Un singur cuvant. Unul. Am aflat un cuvant care nu avea inteles pentru mine si am vrut sa vad ce inseamna. Pentru mine a fost de ajuns.
Probabil ca ati vazut cu totii acele desene tip femeie batrana/femeie tanara. Ca sa fac o analogie, este cam la fel. Nu este vorba de ceva nou. Nu trebuie sa stergi desenul cu femeia batrana ca sa-l faci pe cel cu femeia tanara. Ele sunt acolo. Amandoua. Ca sa le vezi, tot trebuie sa faci este sa schimbi punctul de vedere. Cum faceti asta, depinde de voi. Pentru mine, satula sa tot vad acelasi tablou al Naturii-adversar, a fost de ajuns scanteia unui simplu cuvant. Tot ce citisem, tot ce invatasem, tot ce experimentasem, tot respinsesem, ba chiar si tot ce gresisem pana atunci s-a asamblat intr-o alta imagine, a capatat sens. Am fost capabila sa vad femeia tanara, sa vad Natura-aliat. Pentru altii, s-ar putea sa nu ajunga nici energia unei centrale nucleare. Pe acestia, ii rog sa se gandeasca de doua ori pana sa posteze. Sau poate chiar de mai multe. Daca nu poti sa ajuti, macar nu incurca! Daca nu din respect pentru cei care vin cu informatii, macar din respect pentru timpul celor care citesc, ca sa nu trebuiasca sa parcurga zeci de posturi ca sa gaseasca ceva ce i-ar putea interesa. Dau mai jos un citat din Gradina Gaiei, de fapt introducerea la aceasta carte. Sunt cateva idei, un fel de recapitulare a unor principii naturale generale, care au stat la baza elaborarii unora din principiile permaculturii. Quote Așa cum vor descoperi cititorii cărții Grădina Gaiei, Natura este un arhitect extraordinar. Ca profesor universitar, predau studenților designul ecologic si una din metodele mea favorite este una foarte simplă. Le cer studenților să colecteze probe din trei habitate acvatice diferite, ca de exemplu o baltă din pădure, o băltoacă în care se scaldă animalele de curte și un iaz sau un lac și sa le amestece împreună într-un borcan. Cu capacul bine închis, studenții întorc borcanul cu susul în jos și îl așează lângă o fereastră luminoasă pentru a urmări și înregistra derularea evenimentelor din interior. Eu însumi am ținut lângă biroul meu un astfel de borcan timp de câțiva ani. În prezența luminii solare, un microcosmos, o adevărată lume în miniatură începe să se organizeze. Bule micuțe de oxigen se adună sub micile plante acvatice și la suprafața apei. Cu fiecare zi, structura fizică, arhitectura acestei lumi miniaturale începe să evolueze, în final apărând zone biologice de activitate. Forme de viață sălășuiesc în partea inferioară a borcanului, în stratul sedimentelor. Ierburi acvatice, la început doar fragmente, se dezvolta ca o padure in miniatură care creste, înălțându-se în apă. Apa înseși abundă de o diversitate de plante microscopice. Folosind ochelari ce maresc, studenții descoperă creaturi asemănătoare cu niște mici creveți și alte ființe minuscule asemănătoare unor monștri imaginari. Interfața apă-aer este o altă zonă ce prezintă activitate proprie, unde insecte micuțe brazdează suprafața apei. Coloana de aer de deasupra își are și ea rolul eu, efectuând schimburi de gaze cu apa de dedesubt. Noaptea, când coloana de aer se răcește, picătur de apă se condensează în partea de sus a borcanului. Loviți-o cu un creion și înăuntru va ploua. In cateva saptămâni, un observator va putea observa dezvoltarea unor lanțuri trofice, cu verigi ierbivore si pradători. Animale acvatice mici, cunoscute generic sub numele de zooplancton, apar parcă de nicăieri, apoi dispar pentru a fi înlocuite de alte specii. Melcii iși depun grămăjoarele de ouă pe pereți. Plantele acvatice cresc în forme complexe pentru a profita de lumină și substanțele nutritive. Unele plante străpung interfața apă-aer și cresc la suprafață. Pe pereții borcanului cresc alge care, în timpul zilei, consumă dioxidul de carbon format și saturează borcanul cu oxigen. Melcii pasc covorul de alge, lasând în urmă cărari întotochiate care permit luminii să pătrundă printre plantele descompuse din interior. Comunitățile care se adaptează în interior sunt unice, parte din balta din pădure, parte din băltoaca i de la fermă, și parte din lac. Toate formele de viață din borcan sunt familiare biologilor, dar combinația de specii este diferită de orice combinație existentă în sistemele din care ele derivă. Ecologic, ele sunt noi. Și fiecare din microcosmosurile studeților se dezvoltă diferit de cele ale altora. Apa si mostrele de sedimente care recoltate de fiecare student sunt diferite de la caz la caz și aceste diferențe vor afecta viața din borcan. Chiar și locul unde borcanele sunt plasate la fereastră vor determina soarta lor. Ceea ce este cel poate cel mai fascinant și relevant lucru în această prezentare este că, în ciuda tuturor diferențelor, toate aceste micro- lumi din borcane au patru caracteristici de bază în comun. In primul rand, ele au abilitatea de a se auto-organiza în prezența luminii. (În întuneric sau la lumină slabă nu vor fi capabile să facă acest lucru. Deșeurile se acumulează și cele mai multe din organisme mor.) Lumina soarelui generează cicluri de nutriție, schimburi de gaze, creștere, hrănire, prădători, moarte și descompunere: un dans ecologic. În al doilea rând, organizarea proprie duce către un auto- design. O ?arhitectură? vie apare acolo unde lumina, spațiul și limitele borcanului interacționează cu viața din interior. Locuitorii borcanului ocupă spațiul existent într-un mod optim. Iar această organizare autonomă conduce la o frumusețe interioară pe care un observator o poate sesiza imediat. În al treilea rând, aceste microcosmosuri se pot repara singure. Dacă fereastra este acoperita de un oblon și soarele este împiedicat să pătrundă timp de câteva zile, ecosistemul din interior va intra în colaps. Dar, dacă borcanul este pus din nou în lumină, acel sistem viu va începe să se reorganizeze singur. Procesul de reparare generează un nou sistem, de obicei diferit de cel din care a derivat. Caracteristica de auto-regenerare este esențială pentru sustenabilitatea unui sistem. Perturbațiile, fie că e vorba de uragane, de secetă sau de agresiuni chimice se întâmplă în toate sistemele, dar viața-in-desfășurare are mecanismele necesare pentru a se adapta. O caracteristică finală a tuturor acestor microcosmosuri este abilitatea de a se auto-perpetua. Viața microbiană din interiorul borcanului se reproduce de-a lungul unor perioade de timp măsurate în minute pentru bacterii și în ore pentru alge. Formele mai evoluate își perpetuează speciile în zile, sau săptămâni. Ciclurile cresc și dispar, odată cu anotimpurile, dar cu puțin noroc sistemul va persevera. In borcanul de pe biroul meu, microcosmosul unic din interior și-a desfășurat existența timp de ani întregi. De-a lungul timpului, unele din formele originare au dispărut, pentru că micimea borcanului le-a pus la încercare capacitatea de integrare. Totuși, ca întreg, sistemul este uimitor de persistent. Ecosistemul miniatural la care privesc în timp ce scriu, ar putea trăi mai mult ca mine. Lumea liliputană din interiorul borcanului are o putere imensă: ne arată Natura ca pe un designer. Ecologiștii au început să decodeze limbajele sistemelor naturale la o scara mai larga decât cea din borcanul meu. De la pădurile tropicale la recifele de corali, la pădurile de mangrove, sau preerii, deșerturi, lacuri, păduri nordice, ei descifrează principiile designului natural. Aceste cunoștințe concretizează inteligența evolutivă și experiența colectivă a vieții, în întregime, ca un întreg sistem. Este, cum spune și titul acestei cărți o cunoștință Gaiană. Privind lumea ca pe un proces în desfășurare de transformări ecologice, modul în care privim problemele umanității se schimbă și el. Cunoștințele ecologice sunt acum folosite pentru a dezvolta noi tehnici care pot repara distrugerile asupra mediului și transforma deșeurile în produse noi, benefice. Aceste eco-tehnologii încep să aibă influență în modul în care sunt concepute infrastructurile necesare comunităților umane. In Gradina Gaiei, autorul Toby Hemenwaz folosește acest mod de a privi lucrurile și face un important pas înainte prin aducerea inteligenței naturii în gospodărie. Cartea arată cum noțiunile radicale ale designului ecologic, aplicate la nivelul casei pot să transforme în întregime modul de amenajare a terenurilor și modul de producere a hranei. Aceasta carte oferă o alternativă valabilă la mașinăria contemporană a industriei globale, ce extrage resurse și exploatează natura și oamenii pentru propriile scopuri si profit. Dacă ideea prezentată aici este larg adaptată, atunci avem posibilitatea de a înființa o cultură bazată pe grija față de Pământ. După părerea mea, designul ecologic, așa cum este prezentat în Grădina Gaiei, reprezintă singura speranță pe termen lung pentru umanitate. Grădina Gaiei iși datorează tezaurul sau profesorilor de permacultură, ai cărori pionieri, de-a lungul ultimului sfert de secol, sunt Bill Mollison și David Holmgren. În acest mod liniștit și înțelept, această carte conturează un design radical pentru viitorul grădinăritului și agricullturii, organizate în jurul ideei de bază că în modul în care se prelucrează pământul pentru producerea hranei este posibilsă introducem informațiile ecologice și grija față de pământ, înlocuind asfel dependența de capital, utilaje grele, chimicale, transport, organisme modificate genetic si alte tehnologii distructive. Hemenway ne arată că sarcina de a repara Pământul începe în grădina noastră. Unul din poveștile mele favorite, care întruchipează în mod practic informațiile din aceasta carte, și anume informațiile legate de ceea ce Hemenway numește ?policultură? sau, cum îmi place mie sa o numesc ?grădina ca o pajiște?. În loc să-și rupă spatele muncind să are, să semene, să prășesească și să lupte cu arme chimice pentru a păstra ordinea într-o grădină convențională, Toby Hemenway folosește o grădină inspirată din pajiștile naturale, care funcționeză cu totul diferit. Grădina își asigură propria fertilizare, are propriul mecanism de control al bolilor și de reglare a umidității atât în perioadele umede cât și în cele secetoase, funcționând ca un sistem ecologic auto-reglat. Ciclul de cultivare începe cu aproximativ o lună înainte de ultimul îngheț, când grădinarul prepară paturile de însămânțare, folosind tehnica de compostare în straturi sau mulcitul. După ultimul îngheț, grădinarul împrăștie pe terenul astfel pregatit un amestec de semințe de ridichi, mărar, pastarnac, gălbenele și multe varietăți de salată, apoi acoperă totul cu un sfert de inch (mai putin de un cm.) de compost maturat. Asta e tot. Natura va face munca. După patru săptămâni, ridichile sunt gata de a fi recoltate. In găurile ramase, putem pune rasaduri de varză. Cam prin saptămâna a sasea, salatele cele mai dezvoltate pot fi recoltate, lasând alte varietăți de salate să crească în continuare. Pe măsură ce vremea se încălzește, la sfârșitul primăverii și începutul verii, locul saltei e luat e mazărea de tufiș (bush bean) și de hrișca. Mărarul și gălbenelele au și ele întrebuințări culinare și medicinale și sunt gata de recoltare Varza se maturează o perioadă mai lungă de timp, iar pastârnacul, ajuns la marimea optimă, e gata de recoltare. Odată cu recoltarea acestora, grădinarul pune usturoi și semințe de fava în găurile noi, pentru recolta anului următo. Policultura oferă destulă diversitate botanică pentru a ține sub control bolile și pentru a proteja plantele de ploaia în exces sau de secetă. Variații pe această tema a policulturii veți găsi și în carte și, folosind această tehnică, veți trece de la înțelegerea tradițională a grădinii ca pe un câmp de bătaie pentru a controla Natura, la o încercare conștientă și conștiincioasă de a imita și a re-crea sisteme naturale funcționale chiar în propria curte. Grădina Gaiei arată cum idei și tipare din Natură pot fi alăturate și integrate pentru a crea sisteme chiar mai mari. Aceste sisteme de mari dimensiuni, pot fi conectate între ele pentru a crea terenuri intregi mature ecologic, evoluând împreună. Designul ecologic este practicat în funcție de locație. Fiecare grădină, fiecare vale,fiecare regiune este diferită. Aceste diferențe, în mâinile unui om ce respectă Pământul , pot fi valorificate creativ și folosite cu rezultate diferite. Fiecare grădină este o reflecție a potențialul pământului, în strânsă legătură cu ceea ce grădinarul poate realiza, conectând nevoile sale la forțele latente ale pamântului. Înțelepciunea Pământului devine un întreg univers pentru cel care cauta, până când grădina devine o particică de Eden, unde grădinarul si grădina există într-o armonie adevărată. Lumea la care visăm, frumoasă și durabilă, prinde contur în grădina ecologică. Grădina Gaiei este un loc minunat pentru a începe. Inca o data, pe cei porniti pe bascalie, ii rog sa se gandeasca de doua ori pana sa posteze. Sau poate chiar de mai multe. Daca nu poti sa ajuti, macar nu incurca! Daca nu din respect pentru cei care vin cu informatii, macar din respect pentru timpul celor care citesc, ca sa nu trebuiasca sa parcurga zeci de posturi ca sa gaseasca ceva ce i-ar putea interesa. Multumesc. Marcela Attached FilesEdited by Marcela_C, 09 December 2010 - 08:53. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users