Advaita vedanta

shapeshifter, on Sep 4 2007, 13:50, said:

m-am uitat. devayana au tradus-o astia din enciclopedia britannica "god's way". oricum nu se traduce calea ingerilor, caci corespodenta in vede a ingerilor din crestinism in functie de cum sunt descrisi ca arata este gandharva (care au aripi) sau dupa ce fac vishnudutas (reprezentantii lui vishnu, care nu au aripi ci patru brate si care se opun yamadutas-slujitorii lui yamaraja-care el este un deva). in biblie functiile vishnudutasilor si ale gandharvilor se cam amesteca dar niciodata nu corespund in nici un caz devasilor (sau surilor ma rog) asa ca devayana nu inseamna calea ingerilor ci, daca vrei o traducere calea zeilor.

du-te mă d-aci.. zeii din religiile mitologice = îngeri = stări superioare (supra-individuale) ale ființei..
zeu= esență fără dualitate (dar nu fără relații) și devenire..

Editat de shapeshifter, 07 septembrie 2007 - 15:49.

shapeshifter, on Sep 7 2007, 09:39, said:

varza

http://vids.myspace....ideoid=14827158
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/4oIXAUCOZ10?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Editat de shapeshifter, 09 septembrie 2007 - 19:42.

Ken Wilber - Descartes: Reviving the West's Greatest Modern Vedantist

http://www.amazon.co...a...5221&sr=1-1

pt. cei care propăvăduiesc dvaita p-aci:
„Are you Present and aware? Can you ever say you do not exist? There must be awareness itself to say 'I am not aware!"
Are you separate, an entity? Find it and show it to me.”

...

Interviu Balsekar

"All disciplines are fixations: discipline excludes everything, except the one thing that one wishes to concentrate upon. Thus one establishes a dictatorship over oneself and all understanding is jeopardized. What is absolutely necessary is attention without strain. When I observe myself, I am really forced to admit that every day I am the prisoner of a thousand unsatisfied desires, or desires whose satisfaction brings me no permanent bliss. So it seems to me that instead of endless running from one desire to another, it would be better to stop and examine the true nature of desire. If this investigation is successful you will penetrate the nature of the true aim of all desire. What any desire really aims at, is a state of non desire. This non desire is a state in which we demand absolutely nothing. Thus it is a state of extreme abundance, of fullness. This fullness is revealed as being bliss and peace. You now know that you are really seeking nothing else but fullness and absolute peace. Now that you have understood the inner nature of your ultimate goal, you perceive that the ultimate goal is, in fact, not a goal, that is to say an end towards which you strive, but that the ultimate state can only be the consequence of relaxing and letting go. Liberation is not to be obtained by collecting and accumulating, but by being rooted in a state of being which is truly ours and in which we live constantly without knowing it. Even if we wished to, we could not live for a single moment outside of this state." - JEAN KLEIN

[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/s_zdvT5zc98?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/HrCWaHbWtKo?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Editat de shapeshifter, 17 februarie 2008 - 22:27.

http://rameshtalks.c...category/13/29/

Ramesh Balsekar 90th birhtday 2007:
[ https://www.youtube-nocookie.com/embed/8t4MghMl13I?feature=oembed - Pentru incarcare in pagina (embed) Click aici ]

Editat de shapeshifter, 17 februarie 2008 - 23:03.

Eu sa stii ca nu-s proasta.
Dar nu inteleg nimic. Cred ca sunt niste copy paste pe care nu le intelege "decat cel ales". Adica mai nimeni. Sa ma scuze cei care le inteleg cu adevart, nu cei carora doar li se pare ca au descoperit marea taina. Cei din urma fiind cei mai multi.Chiar nu cred ca ascunsul asta dupa cuvinte imbarligate duce la ceva.

Namaste!

Ma bucur ca cineva este interesat de Advaita Vedanta, cea mai profunda si mai inalta filosofie. Felicitari, shapeshifter, pentru faptul ca impartasesti cu ceilalti aceste invataturi. As dori sa contribui si eu cu niste explicatii mai "pe romaneste" despre Advaita, fara termeni sanskriti, asa cum zicea cineva, in speranta ca mai multa lume va pricepe mesajul acestei filosofii. Voi scrie cate ceva maine dimineata.

AUM,
Asato ma sat gamaya,
Tamaso ma jyotir gamaya,
Mrtyur ma amrtam gamaya!

AUM, shanti, shanti, shantihi!

Salutare tuturor!

In primul rand, voi incepe printr-o definitie: "existent prin sine insusi" = ceva care exista fara o cauza, care nu are nevoie de un ajutor extern pentru a exista sau pentru a-si continua existenta.

Ce este Brahman, dovedirea existentei Lui

Brahman este fiinta existenta prin sine insasi. Dar cum demonstram pe cale logica existenta unui astfel de principiu? Simplu. Stim ca totul in univers are o cauza. Care este insa cauza universului? Cum a luat el nastere? Trebuie sa admitem ca ceva a existat din eternitate, acea cauza primordiala, care la randul ei nu are nici o alta cauza, acel ceva existent prin sine insusi, care a creat universul. Asta cred ca este clar pentru oricine, nu numai pentru persoanele religioase, dar si pentru atei. Toti admit o cauza primordiala. Stiinta clasica vorbeste despre Big Bang si sustine ca totul a luat nastere din materie. Adica materia este eterna si, fiind la inceput sub o forma extrem de condensata, la un moment dat s-a produs o explozie care a dat nastere acestui univers. Putem accepta asta? Materia este inerta, este lipsita de inteligenta si de constiinta. Cand vedem o statuie intuim imediat o cauza inteligenta care a creat statuia respectiva. Dar cand vedem acest univers atat de bine organizat si de minunat, cum de putem sustine macar pentru o clipa ca el nu are o cauza inteligenta? Orice om dotat cu inteligenta si bun simt, va realiza ca acest lucru nu este posibil si ca in mod sigur Universul are o cauza inteligenta, existenta prin sine insasi. Acea cauza o vom numi Brahman.

Perfectiunea lui Brahman

Brahman este dincolo de spatiu si timp. De ce? Pentru ca este etern, iar spatiu si timpul iau nastere odata cu crearea universului. Aceste doua concepte tin de univers. Brahman este cauza universului, deci nu este afectat de spatiu sau timp. Mai mult, El trebuie sa fie net superior creatiei Sale. Acest lucru este iarasi de bun simt. Creatia cuiva este intotdeauna inferioara creatorului. Prin urmare, intuim ca Brahman trebuie sa fie nelimitat (limite exista doar in cadrul spatiului, Brahman fiind dincolo de spatiu si timp, este nelimitat si infinit). Rezulta ca El este si omniprezent, atotstiutor (El este cauza primara a tot ceea ce exista, prin urmare cunoaste totul) si atotputernic (El a creat totul, deci la fel de bine poate sa distruga totul).

Pana acum, am demonstrat existenta lui Brahman, cauza existenta prin sine insasi a tot ceea ce exista, omniprezent, omnipotent, omniscient, nelimitat, pur, dincolo de spatiu si timp.

Este universul separat de Brahman?

Acum vine partea interesanta... Daca acceptam ca universul este separat de Brahman sau daca exista orice altceva separat de El, atunci admitem o limitare. Brahman devine limitat, datorita ideii de separatie. Prin urmare, nu poate fi admis ca universul sa fie separat de Brahman. Mai pe scurt, universul este Brahman, dar Brahman nu este universul (precum o oglinda si imaginile reflectate in ea, Brahman fiind oglinda, iar imaginile din oglinda fiind universul).

Maya sau "iluzia diversitatii"

Maya este puterea creatoare a lui Brahman. Termenul se traduce prin "iluzie, miraj". Toata diversitatea lumii fenomenale este doar un miraj, un truc al Magicianului Brahman. Brahman nu este afectat de Maya, asa cum un iluzionist nu este afectat de trucurile pe care le face, in sensul ca nu este prins in ignoranta (avidya). El cunoaste falsitatea trucului, in timp ce spectatorii ignoranti sunt uimiti. Este ca si cum un om ametit de bautura ar confunda o funie cu un sarpe. Aceasta este avidya (ignoranta). Totul este de fapt plasmuirea lui Brahman, doar un vis cosmic. In definitiv, exista doar un singur principiu.

Cam asta ar fi teoria de baza. Intr-un alt articol voi discuta putin despre partea practica, a invesigatiei sinelui, prin care putem demonstra ca fiecare dintre noi este Brahman, ca Brahman inseamna constiinta si ca totul este Brahman.

PS: Sper ca nu am facut greseli, e 2 noaptea si sunt cam obosit :D

Editat de paramatman, 25 februarie 2009 - 02:30.

Atma vicara - Investigatia Sinelui

Contributia importanta a filosofiei advaitine este ca ne indeamna sa ne descoperim adevarata noastra esenta, Sinele nostru, cine suntem noi cu adevarat, inainte sa cautam celelalte lucruri. Intr-adevar, pare absurd sa ne intrebam despre orice altceva, atata timp cat nu ne cunoastem pe noi insine.

Poate fi Sinele cunoscut?

In primul rand, ne putem noi cunoaste intr-adevar pe noi insine? Haideti sa incepem prin doua definitii simple:

"Subiect" / "Observator" = cel care observa/analizeaza un fenomen/un obiect.
"Obiect" = Ceea ce este supus observatiei de catre un subiect.

Intotdeauna, subiectul este separat de obiect. Prin urmare, subiectul nu se poate cunoaste pe sine, pentru ca nu poate fi obiectul observatiei sale. Subiectul doar ESTE. Asa ca problema nu este a cunoasterii sinelui, ci a experimentarii sinelui, mai precis, trebuie sa ajungem la starea noastra naturala, la esenta noastra, la sinele nostru, prin negatie, adica prin indepartarea a tot ceea ce nu este sine, tot ceea ce se "suprapune" peste sine. Si aici intervine atma vicara sau investigatia sinelui.

Cum indepartam ceea ce este non-sine?

In mod obisnuit, sinele este identificat in mod gresit cu corpul. Poate fi corpul sinele? In primul rand, el este in sfera perceptiei, il putem observa si analiza. El este un obiect, nu un subiect. In al doilea rand, sa ne gandim ce se intampla in timpul somnului. Tot universul starii de veghe dispare, inclusiv corpul. Daca avem un somn cu vise, de multe ori avem si un "corp" in vis, numit "corp subtil" (corpul starii de veghe este "grosier"). Cu acel corp subtil actionam in vis si ne identificam cu el. Insa si acela este un obiect. Dar ce este comun starii de veghe si starii de somn cu vise? Mintea. Este mintea sinele nostru? NU. Si aici intervine somnul profund. In starea de somn profund (fara vise), dispare si universul starii de somn cu vise, acel univers subtil, in care gandurile iau forma. Tot ce ne amintim dupa trezire este un intuneric adanc.

Ceva este insa comun celor trei stari: starea de veghe (jagrat), starea de somn cu vise (svapna) si starea de somn profund (sushupti). Acest ceva comun este constiinta, simpla stare de a fi, viata insasi. Nu se poate spune ca in timpul somnului profund suntem inconstienti. Pentru ca altfel n-am putea spune "nu am visat nimic". Ceva a fost acolo contempland nimicul. Acel ceva este constiinta.

Atat in fizica relativista, cat si in filosofia advaitina, un singur lucru este absolut, toate celelalte fiind relative: CONSTIINTA (Subiectul). Toate sunt relative la observator (subiect/constiinta). In afara constiintei, nimic nu exista. Totul se face vazut prin constiinta. Pentru a demonstra existenta universului, este nevoie de o constiinta care sa il faca vazut. In timp ce constiinta este evidenta si existenta prin sine insasi. Ea nu poate fi dovedita si nici dobandita. Ea este.

Putem experimenta constiinta (adica sa ramanem in starea noastra pura, doar SA FIM, fara impuritati, fara sa ne identificam in mod gresit cu non-sinele) printr-un procedeu simplu. In primul rand, trebuie sa ne linistim si sa ne calmam mintea. Pentru ca datorita mintii ne identificam in mod gresit cu corpul si cu lumea exterioara. Putem sa ne intindem in pat, sa ne calmam respiratia, si sa incercam sa eliminam orice gand. Unii pot face acest lucru usor, altii mai greu. Pentru cei care nu reusesc asa usor, este folositoare tehnica japa, adica repetarea unui anumit cuvant/fraza. De exemplu, putem repeta silaba sacra AUM, linistindu-ne, golindu-ne mintea. Tot repetand aceasta silaba, mintea se va concentra doar asupra ei, deci intr-un singur punct, disparand agitatia ei caracteristica. Dupa un timp, mintea va uita si aceasta silaba, ne vom opri din pronuntia ei, iar mintea va fi curatata de orice gand. Atunci vom fi intr-o stare de beatitudine, de pace. Cand ajungem in starea in care pana si sentimentul de "eu" dispare, iar mintea este complet linistita, in starea in care nu mai exista "eu" pentru ca tu esti totul si nu mai este perceputa nici o separatie, atunci ne experimentam adevaratul sine. Atunci, cu adevarat, SUNTEM si atat. Atunci nu ne mai identificam in mod gresit cu obiectele exterioare. Acela esti TU.

Cum se explica starea de beatitudine/fericire in experimentarea sinelui?

Sinele este el insusi beatitudine. Noi, prin natura noastra, SUNTEM fericire. Noi SUNTEM iubire pura. Si am sa incerc sa demonstrez asta.

In primul rand, trebuie sa definim fericirea si suferinta. Cauza suferintei este dorinta. Tot timpul ne dorim ceva. Credem ca ceva ne lipseste, asa ca apare dorinta. Pana cand dorinta respectiva nu este implinita, suferim. In intervalul dintre momentul implinirii dorintei si momentul in care o noua dorinta ii ia locul, suntem fericiti. Adica... exact atunci cand nu mai exista nici o dorinta in mintea noastra. Prin urmare, suferinta este doar in mintea noastra, dar mintea fiind un instrument, un obiect, non-sine, atunci suferinta nu ne este caracteristica. Adevaratul nostru sine, esenta noastra, nu este atinsa de suferinta. Natura noastra este fericirea. In sine nu exista dorinta, nici lipsuri (nu exista "eu" si "tu", "aceasta" si "aceea", totul este constiinta).

Va voi raspunde la intrebari in caz ca mai posteaza cineva aici, am observat ca topicul e cam mort, din pacate... Insa poate cineva va mai arunca un ochi si aici...

Pana atunci, va recomand o carte extraordinara, care va va deschide cu siguranta ochii: Tripura Rahasya - http://www.editurahe.....itei Supreme)


PS: Va amintiti ce i-a spus Dumnezeu lui Moise, atunci cand acesta L-a intrebat cine este (ca sa spuna poporului cine l-a trimis)? "Eu sunt Cel ce sunt"... Aceasta este constiinta, ceea ce este, existenta pura.

edit

Editat de robinake, 15 martie 2009 - 14:34.

Vin si eu cu niste ciudatenii mai practice.
De ce mai multe ori aceste texte, care apar si aici la dumneavoastra, sunt aproape imposibil de inteles fara o cit de mica practica din urma.
Aici gasiti linkul de unde l-am luat. www.m-t.ro


Cele 7 stari de constiinta
cu referinta la textul:
"O teorie a literaturii bazata pe campul unificat:"
Rhoda F. Orme Johnson de la Maharishi International Univesity, Fairfield Iowa

"O întelegere a evolutiei constiintei prin cele sapte stari, asa cum a fost descrisa de Stiinta Vedica a lui Maharishi si coroborate cu cercetarile psihofiziologice si teoriile campului unificat din fizica moderna, procura o baza pentru dezvoltarea unei teorii a literaturii bazata pe campul unificat. Calitatile cognitive si perceptuale care diferentiaza cele sapte stari de constiinta procura un mijloc prin care experientele descrise în literatura pot fi întelese si evaluate.  
Starile de constiinta sunt definite ca moduri stabile de perceptie, cunoastere care se pot diferentia unele de altele atat subiectiv cat si prin parametrii lor fiziologici unici. Astfel veghea visul, somnul dar si starile suprerioare de constiinta constiinta transcendentala, constiinsa cosmica, constiinta cosmica rafinata si constiinta unitatii,  au paternuri diferite pentru undele EEG, ritmul respiratiei, schimbarile biochimice."

Rhoda F. Orme Johnson de la Maharishi International Univesity, Fairfield Iowa, - "O teorie a literaturii bazata pe campul unificat:":

"Maharishi spune ca "Toti poetii de succes au urmat  calea transcenderii". Ei au pornit de la ceea ce ochii vad, sau mainile simt, sau urechile aud , si au calatorit în spatiu si timp si au directionat atentia lor pe transcendent". "Maharishi ades spune ca forta esentiala a unei lucrari de literatura sta în puritatea constiintei scriitorului."  

Stiina Vedica a lui Maharishi descrie sapte stari de constiinta:
1. Starea de veghe (Jagrat Avastha or Jagrat Chetana),  
2. Starea de vis (Swapn Avastha or Swapn Chetana),  
3. Starea de somn profund (Sushupti Avastha or Sushupti Chetana),  
4. Constiinta Transcendentala (Turiya Avastha or Turiya Chetana),  
5. Constiinta Cosmica (Turiyatit Avastha or Turiyatit Chetana),  
6. Constiinta Divina, God Consciousness (Bhagavad Chetana),  
7. Constiinta Unitatii (Brahmi Sthiti or Brahmi Chetana).

CELE SAPTE STARI DE CONSTIINTA

Astazi sunt disponibile citeva modele ale psihicului (vezi anexa 1, nivelul 2 - mintea) si mai multe clasificari ale constiintei (nivelul 4) - modul in care suntem constienti.[44] Toate reflecta cunostintele, experientele, intentiile autorilor, categoriile luate in considerare etc. si nu in ultimul rind starea de constiinta a autorilor lor. Avind in
vedere faptul ca stiinta secolului 20 este stiinta bazata pe constiinta in starea de veghe, multi cercetatori - cu exceptia celor care s-au ocupat de elementele starilor mentale mai putin obisnuite incluzind si fenomenele PSI - avind cunostinte si experiente numai in domeniul celor trei stari relative ale vietii, cred astfel ca intreaga gama de stari de constiinta cuprinde numai starea de veghe, vis si
somn, iar pe toate celelalte numite hiperactive, alternative, expandate sau mai inalte etc. incearca sa le inteleaga ca pe forme alterate ale starii de veghe sau poate, ale starii de vis sau somn. Pe de alta parte, nu numai datorita lipsei de intelegere ci si
absentei unei definitii clare pentru normalitate, oamenii amesteca cu usurinta starile de constiinta cu gradul alertetei, cele normale cu cele patologice, starile relative cu cea absoluta, sau o stare de
constiinta mai inalta cu una alterata sau hiperactiva. Un alt punct de vedere, de asemenea gresit, este acela ca “meditatia” implica doar activitate in emisfera “dreapta”, pe cind in cea “stinga” se desfasoara experientele obisnuite de veghe.[44] Alti cercetatori
reinnoiesc de fiecare data chiar si modelul psihicului, ca sa poata explica anumite fenomene. In legatura cu acest subiect, putem mentiona din literatura: W.James (1910), A.H.Maslow (62), H.Ey
(63), A.M.Ludwig (66), A.Chassaing (77), R.Fisher (77), C.Martindale (81), H.J.Eysenck. (83), W.B.Weeb (83), D.Goleman (84), C.Tart (84), N.R.Walsh (84), K.Wilber (84), D.E.Papalia (85), P.Carrington (85), A.B.Wolman (86), R.W.Sperry (86), L.E.Unestahl (87),
D.C.Dennett (92) etc.[57] Dintre multiplele clasificari am ales-o pe cea a lui Nils O. Jacobson,[15] psihiatru si cercetator suedez
in parapsihologie (vezi anexa 2), deoarece autorul s-a referit si la experientele posibile de perceptie extra-senzoriala. Cercetatorul nu a incercat sa faca doar o distinctie clara intre misticism si psihoza,
ci, a analizat, de asemenea, cele doua experiente posibile ale realitatii conform conceptului fizicianului LeShan[20], cel care a introdus termenii de “realitate senzoriala individuala” si “realitate
clarvazatoare individuala”. Aceasta din urma se refera la pozitia cunoscatorului care nu se mai identifica cu procesul sau obiectul cunoasterii si ia informatiile din alta sursa decit cea oferita de procesul cunoasterii exterioare.
Daca facem o scurta analiza pornind de la starea de veghe, vedem ca sistemul nostru nervos, datorita activitatii zilnice devine atit de obosit, incit nu mai poate mentine alertetea si starea sa. El trece in
alta stare de constiinta. Citva timp experimentam aceasta schimbare a alertetei, impreuna cu schimbarea starii constiintei, ca torpoarea sau somnolenta si, in final, adormim. Cind o stare de constiinta se schimba in alta, intre ele experimentam gradat scaderea
calitatilor starii anterioare pina la zero, si cresterea calitatilor starii urmatoare de la zero pina la un anumit nivel. In afara “punctului de jonctiune” (vezi anexa 5), intre aceste doua stari pot fi localizate mai multe grade sau variatii ale starilor relative, dar aceste experiente nu sunt atit de contrastante sau diferite intre ele incit sa le putem defini ca noi stari (majore) de constiinta. De aceea,
nu le numim stari principale ci stari alterate. O calitate, ca de exemplu alertetea sau auto-referirea, poate fi gasita in mai multe stari principale, avind diferite grade de variatie, iar o stare de constiinta poate fi diferentiata de o alta, prin ansamblul
calitatilor sale si modul sau de functionare. In clasificarea sa, Maharishi defineste sapte stari principale de constiinta (vezi in anexa 3/a definirea lor si in anexa 3/b descrierea[2] lor), iar acolo unde
Jacobson a utilizat termenul de constiinta expandata, aici, conform acestei clasificari, gasim cele 3 stari mai inalte de constiinta.
Pentru ca fiecare stare de constiinta este asociata cu parametrii fiziologici corespunzatori, cercetarile stiintifice efectuate asupra parametrilor fizici, somatici, comportamentali si psihici, clarifica si
demonstreaza existenta lor.[1,2,90] Mai departe, cautind unicitatea caracteristicilor lor si indicind diferentele dintre ele, cercetarile stiintifice nu numai ca definesc starile mai inalte de constiinta ca
atare, dar ofera si o introspectie mai profunda in natura lor (vezi cele peste 500 de cercetari stiintifice asupra meditatiei transcendentale si programului MT-Sidhi din “Collected Papers” vol. 1-6).

CONSTIINTA PURA SI MEDITATIA TRANSCENDENTALA

Sus sunt reprezentate cele trei stari de constiinta obisnuite sau relative, in care activitatea creste si scade (oscileaza) intre starile de somn si veghe, intrerupte din cind in cind de starea de vis. Aceste stari sunt numite “relative” pentru ca, neatingind o baza stabila - constiinta de calitate “absoluta” (pura), transcendentala - observatorul se pierde in ceea ce face. Reprezentarea mentala a obiectelor sau a mediului inconjurator mentine intotdeauna ascunsa “constiinta pura”. Astfel, observatorul nu cunoaste natura sa reala (Sinele absolut) deoarece dupa identificarea sa completa cu aceasta reprezentare el devine ceea ce vede sau ceea ce face.

Constiinta (pura) transcendentala, explica Maharishi,[25] poate fi experimentata la “punctul de jonctiune” dintre starile relative (veghe, vis si somn), pentru ca fiecare dintre ele incepe si se termina acolo (vezi anexa 5). Acest punct ramine mereu acelasi, indiferent de coordonatele spatio-temporale, putind fi considerat starea “absoluta” si baza lor.

Dar persoanele obisnuite nu experimenteaza acest punct de jonctiune, pur si simplu pentru ca fiziologia corespunzatoare acestei experiente nu a fost cultivata. Chiar inainte de a adormi, starea noastra devine obtuza, nivelul de perceptie scade si se pierde inainte de a ajunge la punctul de jonctiune. Doar daca alertetea va deveni mai ascutita va fi obtinuta experienta acestei stari.

Pentru a avea experienta sinelui ca “constiinta pura” - aceasta cea mai simpla stare, auto-referitoare a mintii - observatorul trebuie sa devina mai alert iar in acelasi timp sa transceanda chiar si cea mai rafinata activitate a gindirii sau simtirii. Aceasta stare pura de constiinta poate fi inteleasa ca adincul linistit al oceanului, in comparatie cu nivelul activitatii dinamice, de suprafata - strabatut de valuri si depinzind de vint.  

Meditatia transcendentala (MT) este un proces care permite gindului, sau prin analogie, valurilor[22] sa se aseze, sa se linisteasca. Oceanul nu se goleste, ci doar se linisteste. Cind s-a linistit complet, experienta nu este cea a unor valuri localizate (ginduri) ci este cea a nemarginitului in linistea adincului oceanului.
Aceasta stare de liniste a constientei nemarginite este constiinta pura sau transcendentala. In mijloc, (in anexa 3/a sub nr.4) este reprezentata aceasta stare transcendentala - sursa si baza stabila, absoluta a tuturor activitatilor - denumita in limba
sanscrita samadhi.

Cind reducem toate activitatile mintii pina la zero sau pur si simplu le transcendem, mentinindu-ne in acelasi timp treji, nu vom experimenta doar o noua stare de constiinta, ci vom fi pur si simplu ceea ce suntem, “prima unitate” - Samhita -, fara nici o diferenta intre cunoscator, obiectul cunoasterii si procesul cunoasterii. Am obtinut nu numai starea de constiinta cea mai profund subiectiva, auto-referitoare, auto-interactiva, dar in acelasi timp am luat cunostinta de natura noastra proprie si aceasta este descoperirea si calea spre “realizarea Sinelui”.[21]

Conform autoarei Rhoda F. Orme Johnson  Maharishi descrie cea de a patra stare de constiinta ca o starea de constiinta transcendentala , stare care este experimentata cand mintea se se linisteste atingînd starea minimei excitatii a constiintei. Aceasdta este o constiinta pura deoarece nu este amestecata cu modalitatile active ale mintii cum ar fi gandul, perceptia, sentimentele , memoria si altele. "Experienta subiectiva a constiintei transcendentale este una a nemarginirii, fericirii, linistii interioare si completei impliniri."
Experienta celui mai linisti, nelimitar nivle al sinelui interior ca "matricea de la nivelul careia toate legile naturii emerg", este experiensa campului unificat al legilor naturii, baza nemanifestata a întregii creatii.
Autoarea il citeaza pe John Hagelin, specilist în fizica cuantelor de la MIU, care spune ca acest camp unificat  este originea dinamica  a tuturor fenomenelor, inclusiv a fenomenelor constiintei si ca exista o "identitate între campul unificat 'obiectiv' din toriile fizicii moderne si campul unificat de constiinta care este 'subiectiv'.

Eugen Ionescu, cunoscutul scriitor de origine romana, descrie, de asemenea, experienta unei stari lipsite de continut, existenta pura, ce sugereaza constiinta transcendentala:
“Cu mult timp in urma, eram citeodata coplesit de un fel de gratie, euforie. Era ca si cand, mai intii de toate, fiecare miscare, fiecare realitate era golita de continut. Dupa aceasta, era ca si cum ma regaseam pe mine insumi, deodata, in centrul existentei pure, inefabile. Deveneam unul si acelasi cu o realitate esentiala cind, impreuna cu o bucurie serena, eram coplesit de ceea ce as putea denumi stupefactia „fiintei”, certitudinea „fiirii”.”[14]

Dupa o astfel de experienta subiectiva, transcendentala, atunci cand atentia noastra se intoarce inapoi pentru a culege calitatile obiectelor din mediul inconjurator, dar, in acelasi timp, nu pierde experienta anterioara, constiinta pura sau Sinele va fi mentinuta pentru citva timp impreuna cu experienta lumii exterioare. Astfel de experiente, in care calitatile stabile ale experientei anterioare sunt in contrast cu experienta mediului inconjurator, sau in care observatorul nu se identifica ci ramine “martor” al propriei activitati, sunt adesea intitulate de catre laici experiente “mistice”.
Maharishi denumeste astfel de experiente ca “prime sclipiri de constiinta cosmica”. Si unii oameni de stiinta sunt de acord cu aceasta: “Se poate ca ceea ce este privit din perspectiva starii de veghe ca „experienta mistica” si „mit” sa fie, realmente, o descriere a experientelor starilor mai inalte de constiinta.”[4,47,48]

Si analiza lui Jacobson[15] dezvaluie ca experientele de perceptie extrasenzoriala (ESP) apar cel mai des cind o stare de constiinta, cu exceptia uneia patologice, se afla in tranzitie (anexa 2. nr. 3-6, 8, 9, 17) sau aproape de punctul de jonctiune, unde atentia poate capta o experienta mai neobisnuita, sau in starea de constiinta expandata (i.d. nr. 19-21).

CONSTIINTA COSMICA

Daca un individ are in mod repetat experienta starii de constiinta pura in alternanta cu una din starile relative (veghe, vis sau somn), atunci, treptat, sistemul nervos se obisnuieste sa mentina constiinta pura impreuna cu una din celelalte stari, pina cind mentinerea ambelor devine o caracteristica obisnuita a sistemului nervos. Cind sistemul nervos uman devine complet lipsit de stress, el are capacitatea de a integra si a mentine constiinta pura, auto-referitoare, ca un cadru intern de referinta care nu se pierde niciodata in timpul ciclului veghe-vis-somn.[2] Astfel, se obtine o noua stare principala a constiintei, denumita “constiinta cosmica” (anexa 3/a nr.5). Adjectivul “cosmic” arata dezvaluirea unei capacitati mai largi a sistemului nervos, deoarece, constiinta cosmica nu este o sugestie si nici rezultatul intelegerii unui concept, ci este o experienta individuala care are drept corespondent o stare fiziologica masurabila stiintific.

Meditatia transcendentala este o tehnica naturala care permite mintii sa alterneze starea constiintei de veghe cu cea transcendentala si sa anihileze factorul inhibitor care anterior impiedica diferitele nivele ale mintii (anexa 1, nivelul 2) sa functioneze impreuna, perfect, in acelasi timp.

Demna de amintit in acest sens este ideea lui LeShan[20] despre capacitatea multipla de functionare a naturii si a sistemului nervos. Un exemplu similar, luat din fizica, este cel al unui fascicul de lumina, pe care uneori il putem privi ca pe un flux de particule, sau alteori ca pe un manunchi de unde.
Aceste doua abordari nu le putem separa, de aceea le consideram totdeauna impreuna, intrucit realitatea este unitatea ambelor.

Dar, in plus, ca si multi altii, el a crezut ca daca astfel de experiente “mistice” sau “extreme”[39] continua o perioada lunga de timp, ele pot fi atat de socante sau puternice incat mai degraba pot dauna si/sau deveni patologice decat sa fie ceva considerat ca trasatura permanenta, naturala a sistemului nervos uman in stadiile sale mai inalte de dezvoltare.
Constiinta cosmica, de asemenea, o putem denumi prima stare de iluminare stabila[26] pentru ca individul devine iluminat despre identitatea sa esentiala ca constiinta pura. In contrast cu aceasta, in experientele starilor relative sau de veghe, mintea ramine tot timpul ignoranta la natura sa esentiala.
Necunoscind natura sa universala, nemarginita, individul se identifica cu experienta tributelor sale relative si aceasta da nastere unui simt al lui “al meu” si “mie” si de aici frica de a nu pierde ce este “al meu” sau ceea ce mi se cuvine “mie”. Ignoranta propriei universalitati este in cele din urma sursa ingustimii mintii si a suferintei.[6,22]
  

Cum descrie autoarea Rhoda F. Orme Johnson  cea de a cincea stare fundamentala de constiinta:

"Cand un individ a avut experienta repetata a constiintei trnascendentale pentru un timp alternand cu starile de veghe, vis si somn profund, prin practica regulata a meditatiei transcendentale, de exemplu, sistemul nervos devine obisnuit cu mentinerea constiintei transcendentale împreuna cu aceste stari, si starea de constiinta cosmica începe sa se dezvolte.

Si cum descrie Maharishi aceasta a cincea stare de constiinta ?  

"În starea de constiinta cosmica, doua nivele diferite de organizare  în  sistemului nervos functioneaza simultan in timp ce isi mentin identitatea separata. În virtutea acestei separari anatomice a functiilor, este posibil pentru constiinta transcendentala sa coexiste cu starea de veghe a constiintei si cu starile de  visu si somn. In stadiul de început al practicii Meditatiei Transcendentale aceste doua nivele de functionare în sistemul nervos ) vegea si constiinta transcendentala) nu sunt capabile sa apara în acelasi timp: funtionarea uneia inhiba functionarea celeilalte... Practica mintii trecand de la una la alta învinge gradat inhibitia fiziologica si cele doua nivele încep sa functioneze perfect în acelasi timp, fara sa se inhibe unul pe altul si mentinand înca identitatea lor separata. Functionarea fiecaruia este independenta de cealalta, si iata de ce aceasta stare a sistemului nervos  corespunde constiintei cosmice, in care constiinta de Sine exista ca sepatata de activitate. Linistea este experimentata împreuna cu activitatea si totusi separata de aceasta. (Maharishi Mahesh Yogi, 1969, p314)

Maharishi defineste starea de constiinta cosmica - spune autoarea -  prin abilitatea de a mentine natura nelimitata, fericita a constiintei pure împreuna cu gandurile, activitatea, si chiar cu somnul profund, astfel încat cel care experimenteaza opereaza pe un fundal de plenitudine si fericire interioara, de "bucurie eterna". Aceasta stare nu este un concept ci o stare fiziologica cu o baza experimentala.  
Deoarece natura esentiala a Sinelui este transcendentala  sau dincolo de activitate , acesta este"martorul linistit al oricarui lucru" (P 98). Individul care este stabilit în constiinta cosmica este martorul linistit si inocent a tot ce se întampla prin el: el este un mijloc prin care natura implineste telul evolutiei sale. Actiunile sale sunt un raspuns la nevoile timpului. Foarte natural el executa actiunile care care rezulta în orice fel de bine. (p 291)
  

Experiente care se aseamana cu definitia pe care Maharishi o da constiintei cosmice sunt mai putin comune în literatura decat  experientele de constiinta transcendentala însa ele totusi apar.

CONSTIINTA DIVINA

In constiinta cosmica, sistemul nervos are capacitatea de a mentine starea invariabila (absoluta) cu cea variabila (relativa). Este experimentat, in mod natural, un spatiu dintre fericirea interioara absoluta, infinita, neschimbatoare a Sinelui, psihicul cosmic si campul de-a pururea schimbator, finit al vietii individuale.[22] Progresul dincolo de constiinta cosmica implica rafinarea treptata a experientelor valorilor exterioare ale vietii si imbogatirea experientelor noastre prin perceptia ce are loc intre aceste stari opuse este doar o chestiune de timp.

Daca perceptia este cultivata pas cu pas, astfel incat sa poata percepe zona dintre relativul grosier si relativul cel mai rafinat, pina la punctul de jonctiune cu absolutul, aceasta da nastere celei de-a sasea stari de constiinta (anexa 3/a nr.6). Ea este denumita “constiinta divina”[36] pentru ca atunci cand perceptia creatiei devine foarte rafinata, aprecierea Creatorului devine bazata pe perceptia directa. La acest nivel, individul devine capabil sa perceapa si astfel sa aprecieze intreaga gama a creatiei, ca si mecanismele creatiei vazute la punctul de jonctiune dintre creatie si sursa sa nemanifesta, psihicul cosmic. Ca rezultat, valurile iubirii si devotiunii se inalta pentru armonia, diversitatea, grandoarea si ordinea perfecta a naturii.[2]

Maharishi a explicat[26] ca modificarea perceptiei care apare in cea de-a sasea stare de constiinta este datorata substantelor noi produse de sistemul digestiv - soma - din momentul in care a fost obtinut un sistem nervos lipsit de stressuri in constiinta cosmica (vezi Wallace,[54,87] si cercetarile neurochimice de la sfirsitul articolului).

“Aceasta stare a vietii intr-un non-atasament perfect este bazata pe constiinta fericirii absolute, prin virtutea careia calitatile inimii au obtinut dezvoltarea completa. Deci iubirea universala domina inima ... oceanul linistit al fericirii incepe sa se inalte in valuri de devotiune. Inima, in starea sa de eterna bucurie, incepe sa se reverse si aceasta incepe sa adune toate lucrurile impreuna si sa elimine golful separarii dintre Sine si activitate. Incepe sa se dezvolte in Sine unirea intregii diversitati.”
(Maharishi, 1969, p. 307).[22]

Daca individul aflat in constiinta cosmica efectueaza activitatile care angajeaza cele mai rafinate simtaminte de servitudine, reverenta si iubire, aceasta ajuta ca perceptia sa devina atat de rafinata incat sa poata aprecia valorile cele mai rafinate ale fiecarui obiect al perceptiei, impreuna cu constienta nemarginita. Astfel de experiente ajuta la intarirea sistemului nervos pentru a functiona mult mai integrat la cele doua nivele. Ca rezultat, separarea dintre Sine si existenta obiectiva este dizolvata aproape complet.[26]

CONSTIINTA UNITATII

Ultimul pas al dezvoltarii consta in constientizarea disparitiei separarii dintre cunoscator (Sine) si obiectul cunoasterii (realitatea exterioara). Provenind din aceeasi sursa, ambele au aceeasi natura si la acest nivel al creatiei ele sunt identice. Cu timpul, explica Maharishi, functionarea fiziologica devine atat de rafinata incat valoarea cea mai rafinata a perceptiei se ridica la nivelul valorii infinite a perceptiei.[26] Spatiul dintre aspectul relativ si absolut al vietii, care este aproape trecut in constiinta divina, este eliminat complet si intreaga viata cosmica este realizata a nu fi nimic altceva decat Sinele ce functioneaza in el Insusi.[22]
Astfel, Maharishi consemneaza ca cea de-a saptea stare de constiinta (vezi anexa 3/a nr.7) poate fi numita pe drept cuvant “constiinta unitatii”.[26]

Aceasta este descrisa minunat in versurile din Chandogya-Upanishad: “I am That, Thou art That, all this is That”, /”Eu sunt Asta, Tu esti Asta, totul este Asta”/. Sau cu cuvintele lui Maharishi: “In constiinta unitatii ambele realitati, interioara si exterioara sunt observate in termenii Sinelui universal - psihicul cosmic”.[36] Maharishi descrie,[27] de asemenea, fazele dezvoltarii in insasi constiinta unitatii. In faza initiala a constiintei unitatii, doar obiectul primar al perceptiei este experimentat in termenii Sinelui. Gradat, obiectele secundare si tertiare ale perceptiei devin, de asemenea, experimentate in termenii Sinelui, pana cand toate valorile perceptiei sunt experimentate ca fiind nimic altceva decat Sinele, psihicul cosmic.
Aceasta stare coapta a constiintei este denumita “constiinta Brahman”, care reprezinta intregimea fundamentala sau unitatea vietii.  

"La acest nivel al psihismului lumina cunoasterii se intensifica subit, izbucnind si decantîndu-se în sentimentul coplesitor, unic si indestructibil al prezentei de sine : al  prezentei de sine în lumea si prin lumea  care 'prinde deodata chipul' înspaimantator de clar al sinelui. Tot ceea ce este "'se preschimba în sine': sinele î?i descopera fiinta aici si pretutindeni ...(p104)  Mircea Corneliu – Intercomunicare.
  

Conform lui Hegel, aceasta unificare reprezinta scopul fundamental al cunoasterii umane, pentru ca permite individului sa: “... inlature din lumea obiectiva, care sta in fata noastra, ciudatenia sa si asa cum se spune, sa ne regasim in ea ca acasa: ceea ce nu inseamna altceva decat sa aducem lumea obiectiva inapoi ... la sinele nostru cel mai interior.”[13]

În plus Stiinta Vedica a lui Maharishi distinge diferite nivele ale mintii si atributele lor, conducand la o reevaluare a naturii limbajului si a relatiei sale cu vorbitorul, cu lumea experientei si cu componentele esentiale ale experientei: a) scriitorul si procesul creator. B) mecanica lecturii. si c) interpretarea întelesului de catre cititor.
Conform Teoriei literaturii bazata pe campul unificat prezentata aici, nivelul constiintei scriitorului determina calitatea operei, si la fel de bine universalitatea si domeniul ei de influenta. Aceasta teorie procura de asemenea o cale de întelegere modul în care diferite tehnici literare care sunt activate în procesul lecturii afecteaza  constiinta si fiziologia cititorului. Si în cele din urma, gradul în care cititorul poate descoperi întelesul în opera s-a descoperit a fi direct legat de starea de constiinta a cititoruluii."