Insarcinata la 19 ani, sfaturi?

on topic, please, că încep să mă beșic.

Editat de adadoi, 10 iulie 2010 - 21:59.

 darkangelo, on 10th July 2010, 22:55, said:

Acest post arata cat de subiectiva esti. Imi pare rau pentru faptul ca nu poti avea copii, dar nu mi se pare OK sa-ti proiectezi trairile pe cazuri total diferite fata de al tau.
E dreptul femeii sa aleaga sa-l faca sau nu. Un avort nu este egal cu a-l arunca la gunoi. Consta in ceva mai mult.

 darkangelo, on 10th July 2010, 22:55, said:

Tocmai pentru ca e atat de indecisa e bila neagra. Daca domne, posta "Prin acest topic va anunt ca imi doresc copilul si sa-mi urati cat mai multa bafta in a avea noroc in cresterea lui" fii sigura ca o clipa nu m-as fi aventurat sa-i spui sa-l avorteze, ci i-as fi dorit un sincer succes si cat mai putine greutati din toate punctele de vedere.

 Judith, on 10th July 2010, 23:01, said:

normal ca e dreptul ei sa aleaga daca-l face sau nu. nu al tau sa decizi ca nu trebuie sa-l faca si nici al meu sa decid ca trebuie sa-l faca. mi se pare mult mai normal sa-i spui care ar fi consecintele din punctul tau de vedere, nu sa dai verdicte cu atat certitudine.
nu i-a spus nimeni de exemplu care sunt consecintele avortului.
in ce consta un avort daca nu cer prea mult? care e latura umana?

darkangelo, dacă ai chef de polemici și teorii încearcă la religie sau în poiană, sunt destui amatori.
aviz tuturor.
Dacă aveți sfaturi, postați. Dacă nu, încercați în altă parte.

Daca ar fi atat de simplu sa hotarasc.. DA! FAC COPILUL> E AL MEU SI PUNCT! sau macr sa fiu decisa si gata FAC AVORT! E CEL MAI SIMPLU! insa nu e asa...e un suflet..o parte din mine,nu pot sa'la arunc la gunoi si nici nu pot hotari sa'i dau nastere si sa nu'l pot creste,s anu'i pot cumpara necesarul zilnic sau sa fiu nevoita sa il dau unui centru de plasament sau unei familii care sa'l creasca ..iar eu sa renuntz definitiv. Stiu ca e vina mea pt situatzia in care am ajuns,dar asa cum am spus si la inceput,vreau doar un sfat sincer nu sa fiu judecata,am eu destule mustrari de constiintza,nu credeti?!

 adadoi, on 10th July 2010, 23:10, said:

consider ca am sfatuit-o. sa aleaga cu capul si cu inima ei. nu cu vitejia altora care nu sunt in situatia ei.

esti vinovata
oricat de dur ar suna asta esti chiar mai vinovata decat "boul" de tata
daca el nu si-a pus prezervativ,tu trebuia sa il lasi asa nu?sau dupa ce ai vazut ca s-a intamplat beleaua,nu te-ai deranjat sa iei anticonceptionale&sit
astia care spuneti ca embrionu' are suflet sunt porcarii
indemnati fata la o viata plina de chinuri pentru un copil care poate aparea si mai tarziu cand are un job stabil etc.

 darkangelo, on 10th July 2010, 23:07, said:

Expunandu-si cazul personal si contextul in care se afla ea a venit sa ceara sfaturi. Le-a primit, sfaturi subiective, desigur.
Altfel, putea sa citeasca de pe net riscurile si posibilele implicatii ale unui avort, daca doar atat o interesa.


Ca sa fiu scurta si la obiect parerea mea personala e ca un copil il faci cand ti-l doresti. Chit ca-i unu' planificat impreuna cu iubi/sotu' de cativa ani/luni/sapmani sau chit ca e "din greseala". Contextu' greselii putand fi elaborat in mai multe cazuri. Cu un posibil tata alaturi, situatie financiara OK etc, toate bune si frumoase dar ai numarat tu gresit zilele si-ai ramas bortoasa sau chit ca e un viol(am dat extrema extremelor). Intre cele doua cazuri, desigur se mai afla alte n scenarii posibile de cum sa ramai insarcinata.
Totusi, doresc sa exclud cazurile de viol cu o tenta pedofilica sau abuzurile comise asupra minorilor, pana si celebrul caz "Am 15 ani, beau si mi-o trag alandala, fara sa ma protejez". In aceste situatii mi se pare ca mama nu poate nici daca si-ar dori, sa-si asume in adevaratul sens al cuvantului resonsabilitatea de parinte, sunt situatii aparte.
Eu vorbesc de cazurile in care mama e totusi o persoana care poate fi considerata cat de cat adulta si-si da seama de implicatiile care exista in cazul unui copil. La 19 ani, deja da, este foarte posibil sa fii capabila.

Revenind la ideea principala cu eu-s de parere ca un copil il faci cand ti-l doresti cu adevarat. Indiferent de situatia ta sociala, materiala(bine, nu vreau ca si contraargument ca asa gandesc si persoanele de etnie rroma care stau cu 8 puradei acasa si traiesc din alocatia lor sau alte cazuri impinse maxim pana la limita) o situatie materiala care in schimb poate fi una foarte buna, chiar de ordinul in care traiesti o viata luxoasa, nu neaparat in cealalta extrema, cea a saraciei. Ca doar si femeile cu situatie financiara mai mult decat OK isi pot pune asemenea intrebari si avorturile nu se intampla doar printre femeile care sunt de parere ca "nu pot intretine costurile" unui copil.
Trebuie sa iti spui ca ti-l doresti, esti fericita ca esti mama, sa se activeze instant instinctu' matern si ceva iti spune ca totul va fi bine si incepi sa pui in aplicare un plan pentru viitorul apropiat, cum va decurge sarcina etc, nu sa il faci de frica ca "ce va spune societatea" sau "Dumnezeu ma pedepseste" si astfel de clisee, cand in realitate tu nu ti l-ai dori.
Desigur, lucrurile nu pot sta asa de roz si nu toti gandesc in felul meu, e alegerea ei, intr-adevar, intr-un final. Si nu-i poate garanta nimeni succesul sau un esec, doar sfaturi subiective.

LE: Hai ca nu mi-a iesit asa scurt si la obiect, desi as mai fi avut multe de elaborat.

Editat de Judith, 10 iulie 2010 - 22:46.

 pau19, on 10th July 2010, 21:20, said:

pau ce ai patit tu au patit si altii inaintea  ta. probabil ai pus problema pe forum pentru sfaturi si uite unde s-a ajuns. ideea e sa nu te precipiti. eu nu iti zic nici sa faci avort nici sa nu faci. daca ai avea cu 10 ani mai mult probabil nu ai fi adepta avortului insa in situatia ta un copil nu cred ca este echivalentul bucuriei. e bine totusi ca ai terminat liceul, facultate poti sa faci si la 40 de ani. e usor sa vorbest in locul altuia dar decizia cea mai importanta tot tu o vei lua.

p.s. : totusi gandeste-te ca el (copilul) nu are nicio vina.

 doctorwho, on 10th July 2010, 21:23, said:

de curiozitate, ai copii?

 pau19, on 10th July 2010, 23:20, said:

Nu ai de ce sa ai mustrari de constiinta... Inca nu-i nici un copil... te sfatuiesc sa faci avortul. tot ce zici ii doar in mintea ta... ii fictiv. o sa ajungi in situatia in care nici macar avort nu mai poti face, daca o tot lungesti.
Is 99% sanse sa ajungeti amandoi vai si amar de capul vostru.
Ii o prostie sa o lungesti in halu asta.
Spre binele tau, faci avortul si in cateva zile uiti tot... nu vad de ce atatea emotii. De acuma te protejezi, sau iti alegi mai bine fukeru.

de ce nu ii spuneti fetei ca exista posibilitatea sa nu mai poata face copii in urma avortului?

Cand se avorteaza primul copil sunt sanse majore de a ramane cu probleme de fertilitate toata viata. Si cu regrete ca ai ucis un copil si altul nu mai poti avea.
Ceausimul a creeat in femei sindromul cum ca un copil este sfarsitul lumii. Si afara cu el, de parca este un cancer...

Zici ca este greu la 20 de ani sa il cresti? Dar cand o sa fie usor? La 30 de ani cand tocmai ai terminat facultatea, stagiatura si ai fost avansata in post? La 40 de ani cand tocmai ai ajuns la varful piramidei si ai rate la masina si la casa? La 50 de ani??

Nu vrei sa te "incurci" cu copilul, da-l la adoptie! Sunt sute de femei care au facut ca tine in tinerete si acum nu mai pot avea copii, dornice sa aiba un suflet de crescut.
In felul asta nu te distrugi fizic si nici moral nu o sa ai aceleasi remuscari in viitor. Crezi ca poti "rabda" 9 luni?
Daca erau adoptiile in strainatate "deschise" iti gaseam eu personal 10 familii dornice sa adopte. Cunosc o familie in Italia care tocmai ce a fost intoarsa inapoi de rusi din cauza incidentului international mediatizat la TV.
PS: Unele familii au copii lor si nu se tem sa mai creasca inca unul langa ei. Nu pot sa cred ca mama ta te-a sfatuit sa ii omori nepotul/nepoata!

Editat de SuperDuper, 11 iulie 2010 - 02:25.

 SuperDuper, on 11th July 2010, 03:17, said:

Sunt curioasa de ce studii confirma asta. Acum, in 2010 Iulie 11 ora 3 si douazeci si cinci de minute.

Din experienta personala, este bine?
Sau intereseza-te la orice cabinet medical de tratamente fertilitate cine sunt clientii lor si ce istoric au. Da, este curios sa nu putem inca face absolut ce vrem cu corpul nostru si ca inca sunt boli incurabile pe Pamant in anul 2010, dar asta este realitatea...

PS: La tine este 11 iulie, la mine inca 10 iulie. Vezi ca viata nu este atat de "absoluta" cum pare la prima vedere?

Editat de SuperDuper, 11 iulie 2010 - 02:44.

 eu_unul, on 10th July 2010, 16:05, said:

I-l cresc io ba!

 pau19, on 10th July 2010, 23:20, said:

Ceea ce am subliniat reprezinta adevarul. Restul sunt bruiaje. Nu te mai gandi decat la faptul ca e un suflet , ca va deveni o persoana unica. Gandeste-te ca altul ca el sau ea nu va mai fi niciodata. Daca nu ai posibilitati materiale eu ma ofer sa il cresc pe copilul tau pana cand vei putea sa stai pe propriile tale picioare. Am prieteni care te vor ajuta si ei. Si parintii tai vor face tot ce le sta in putinta sa nu-ti lipseasca nimic chiar daca mama ta te-a sfatuit sa alegi calea cea mai "buna".
Gandul tau este un gand adevarat, nepervertit. Asculta-ti acel gand si vei fi fericita. Si tu si copilul tau!

 robinake, on 11th July 2010, 07:26, said:

Problem solved!

 Aladin66, on 11th July 2010, 01:17, said:

Good point!  
Dar se pare ca unii nu-s in stare sa gandeasca in perspectiva...

Robin, exact cum m-as fi asteptat de la tine, un gand nobil. Sper ca vei fi la fel de nobil si daca ai pau19 chiar iti va da copilul sa-l cresti.

 Bogdan R, on 11th July 2010, 07:40, said:

Sunt sigur ca nu vei reusi sa aduci nici un studiu care sa releve faptul ca avortul cauzeaza infertilitate. Si aici ma refer la avortul facut in clinici de catre medici nu la ala provocat acasa de "moasa".