Povestea mea

Buna Ziua,
Iata povestea mea : M-am nascut in orasul Timisoara. Tatal meu a fost profesor universitar , mama mea tehnician proiectant iar bunica mea din partea mamei a fost invatatoare. Ok, am crescut mare, am ajuns la scoala. In clasele 1-4 am avut numai medii de 10. Incepand din clasa a 5-a insa nu stiu cum se face ca am luat un 7 la compunere. Scandal mare ! De asemenea cand la varsta mea, alti copii aveau deja prieteni, eu nu aveam. Cum poti avea prieteni cand aveam un tata care venea cam tot timpul beat ?. Ok, mama mea a hotarat sa se desparta de tatal meu. Dar alta belea… Am avut bunica mea (din partea mamei) care nu a stiut sa fie bunica (era invatatoare pana si acasa). Cu ea petreceam cele mai multe ore. Ma toca toata ziua la cap, era curioasa (“la ce filme te uiti?”,” pune mana pe o carte si citeste”, “mai lasa muzica” – eu chiar aveam pofta sa ascult muzica, etc, etc.). In aceste conditii mi s-a facut lehamite sa mai citesc. Ba cateodata ma trimitea si la bunicii din partea tatalui (tatal meu statea acolo).Aici alta problema. Am dat chiar si la politehnica (“Facultatea de mecanica”). Am avut nesansa sa pic. Mama mea mi-a spus ca nu este nici o problema. Dar am avut un super scandal acasa. Pana la urma s-a mai domolit scandalul si m-a luat bunicul meu din partea tatalui la Techirghiol. M-am simtit super bine acolo. Ok orice vacanta trebuia sa se termine nu-i asa? Probabil bunicul meu din partea tatalui s-a atasat de mine. Am fost cu chiu cu vai pe la bunici si am avut un scandal super mare de la tatal meu. De asemenea bunicii din partea tatalui m-au luat cu replici de genul “ce ? umbli prin discoteci ? (aveam pe atunci 25 de ani)”. Atunci m-am suparat si nu am mai vrut sa-i vad. Am preferat sa stau mai mult singur. Ajunsesem sa fiu timid. Mi-am gasit refugiul in calculator. Jucam jocuri si cam atat. Singura care mi-a fost cat de cat aproape era mama mea (Eu pot sa spun ca mai mult am fost crescut de mama). Asa am ajuns sa ma pierd, sa nu mai am incredere in mine, sa plang mai tot timpul. Nu stiu ce sa ma mai fac. Poate ma ajutati voi. Mentionez ca deabia de un an am inceput sa merg pe role.

 Mause2k, on 25th February 2010, 23:08, said:

Mergi la un psiholog. O sa te ajute foarte mult.

Okpoate ca ce iti voi spun eu acum,ai mai auzit sau ti se par pure clisee...!Incearca sa fii tu insuti,ia-ti o zi doar pentru tine si gandeste putin retrospectiv.cine am fost,cum am fost,cine sunt,cum sunt,cine vreau sa fiu,cum vreau sa fiu?sunt intrebari la care doar tu ai raspunsul.Gandeste-te daca esti multumit de viata ta de acum,ptr ca DOAR TU poti schimba ceva.e adevarat ca si cei din jur te pot ajuta,cum ar fi prietenii,si nu e chiar atat de greu sa iti faci.Timid,sincer nu cred de ce sa fii,ptr ca banuiesc ca tu te placi ca si persoana.iar daca tu te placi e imposibil sa nu te placa si cei din jur.si mai ales ca nu pari genul de persoana de care altcineva s-ar feri.de exemplu eu ma feresc de oamenii ipocriti,falsi si mai ales prosti.iar tu din moment ce ai pus atat de bine in cuvinte viata ta,si ai reusit sa faci ca povestea sa nu fie plictisitoare ci chiar sa captiveze pe cineva,inseamna ca nu te incadrezi in categoria de mai sus.si faptul ca ai avut curajul sa povestesti lumii fazele prin care treci tu si sa ceri ajutor,deja te exclude din categoria oameni falsi.daca vrei sa vb mai mult iti las id-ul meu de mess,poate vrei sa imi mai povestesti cate ceva: justcrystyna.si by the way,sa nu te astepti la vreo femeie crzizata de varsta a doua care nu are ce face si da sfaturi.sunt o fata simpla,am 20 de ani,dar foarte multa experienta de viatza.ai grija de tine.kiss

Nu inteleg ce legatura au rolele in povestea asta....

Edited by rapitorTM, 25 February 2010 - 23:43.

 rapitorTM, on 25th February 2010, 23:41, said:

Nu au nici o legatura. Este ca fapt divers

Cauta sa citesti Plecarea de acasã de David P. Celani. Cartea e despre relatiile copii-parinti, poate te ajuta.

Pasul 1: servici
Pasul 2: chirie sau alt loc de locuit singur, fara footere la cap din partea nimanui.

Merge de minune. Te inteleg si ma regasesc partial in ce spui tu. Fara sa scapi de idiotii din jurul tau nu ai nici o sansa.

Ce ma seaca pe mine astia care zic "da ma, da e maica-ta nu poti sa zici nimic, e mama ta". Hai sa mori tu ? Putea sa se spanzure cand a aflat ca e insarcinata sau sa ma avorteze. Sau macar daca tot m-a nascut, putea sa nu-mi serveasca toate rahaturile cu care m-a servit pana acum ! Faptul ca esti parinte, si ca ai facut fapta aia incredibila si grea pe care o fac absolut toate vietatile de pe pamant, si anume sa procreeze (vai ce ma seaca si faza cu nascutu, vaaai da tu stii prin ce am trecut sa te nasc ? DA STIU, exact prin ce trece fiecare particula vie din universul asta   ), nu te absolveste de vina pe care o porti pentru ca distrugi viata copilului tau. PUNCT!

Edited by SINEKT, 26 February 2010 - 00:18.

cum se tot spune, comuncarea este cheia intelegerii. asadar, ai incercat sa porti discutii deschise cu familia ta legate de incidentele astea? ti-au ascultat parerile? undeva poate ai gresit si tu daca nu ai stiut cum sa te faci inteles si auzit, mai ales ca ai o varsta care dovedeste ca esti un om matur cu capul pe umeri si stii ce vrei de la tine si de la viata. sa fie oare familia ta mai rigida in ceea ce priveste libertatea si viata ta? o solutie tot exista pentru dreptate, fie ca e a ta, fie ca e a lor.

Faptul ca mergi pe role este bun fiindca mergand pe role capeti libertatea de a nu mai depinde de nimeni si de a nu mai crede in ce cred ceilalti despre tine. Si stiu ca mesajul meu iti poate parea ciudat cand il citesti insa am cunoscut o data pe cineva care suparat fiind a inceput sa mearga pe role si mai apoi a dezvoltat o pasiune pentru patine si astazi e un patinator bun si stie ca aprecierile nu trebuie sa vina de la cei din jur ci de la la toata lumea care il priveste de fiecare data cand patineaza. Stii? Orice patinator bun are un antrenor un om care ii spune cum sa nu cada sau il cearta daca ia o cazatura si rateaza un concurs mare. Insa fiecare examen e o competitie si se stie ca un patinator bun nu trebuie sa fie intotdeauna pe locul 1 si poti fi la fel de campion si pe locul 4 totul este sa vrei cu adevarat si tu vrei, nu e asa?
Si stii ce e si mai intresant, ca fiecare om care merge cu rolele sau cu patinele se bucura de libertate si tu stii cel mai bine ce mult conteaza libertatea dar si sfatul antrenorilor. Insa la un moment dat, la un moment dat orice bun sportiv nu mai are nevoie de un antrenor fiindca deja invata cum sa cada si stie ca succesul nu consta in medalii cu in cum inveti sa cazi si sa te ridici. Si totusi tu stii cel mai bine cum sa adaptezi viteza rolelor ca s anu cazi si iti amintesti si acum prima julitura din genuchi si zambesti si realizeze ca nu a fost chiar atat de rau. Si libertatea ta vine din mersul pe role.....


Poveste inspirata din cartea lui Milton Erikson "Si vocea mea te va insoti...." o metoda perfecta de a imbina metafora cu terapia.

 citronelle, on 26th February 2010, 00:06, said:

  Pe mine ma intriga faptul ca ceea ce te-au pus bunicii tai sa faci,adica sa inveti,eu mi-am impus singura.Pe mine nu m-au obligat la nimic deoarece erau prea ocupati,dar am stiut si stiu in continuare un lucru,si anume ca in orice moment, am nevoie sa ma autodepasesc.Din clasa intai pana acum la facultate am fost intotdeauna printre primii si uneori chiar prima.Asa ma simt bine in pielea mea.Sunt studenta si daca un coleg ia o nota mai buna ,nu il invidiez ci stiu sigur ca data viitoare trebuie sa-l depasesc.Ca sa fiu si mai sigura pe mine,sunt studenta in cadrul armatei ,adica am ofiteri care in orice moment au dreptul sa-mi ceara socoteala pentru orice. In realitate am crescut cu doua handicapuri pe care am reusit sa le depasesc,desi uneori am fost marginalizata pentru asta.Sunt mai mica de statura ,doar 1,58,am fost obeza,dar nu mai sunt,uneori colegii mi se adresau cu apelativul"VACA"si am suferit de bronsita astmatica, luind un preparat destul de nociv pentru sanatate adica PREDNISON
Ti-am spus toate astea deoarece trebuie sa-ti iei viata in propriile maini,fara bunic,tatic sau altcineva.Nu exista om care sa nu fie dotat cu un dar al sau.Descopera-l si exploateaza-l cat poti tu de bine.Marele meu regret este faptul ca nu mi-am ales ca domeniu al armatei,aviatia militara.Poate tie nu ti-a placut sa inveti dar cu siguranta iti place ceva,in afara de hobby cu rolele cand te simti liber.Sa stii ca atata timp cat mai ceri ajutor la ai tai nu vei fi niciodata cu adevarat liber.Sa nu ma intelegi ca te invat sa te razvratesti impotriva lor, deoarece cu bune si cu rele sunt ai tai si trebuie sa-i respecti dar incearca sa te desprinzi de ei si sa-ti traiesti viata ta personala.Ei trebuie csa vina la usa ta si nu tu la usa lor.Tu momentan treci printr-o criza pe care in loc sa-ti plangi de mila, depaseste-o, pentruca nu cred sa fii nici orb,nici schiop ,nici surdo-mut.Stii sa te exprimi foarte bine,foarte coerent adica ai talent,pe care trebuie doar sa-l exploatezi.Suntem vecini de judet,deoarece eu sunt din Arad