Neurochirurgie minim invazivă
"Primum non nocere" este ideea ce a deschis drumul medicinei spre minim invaziv. Avansul tehnologic extraordinar din ultimele decenii a permis dezvoltarea tuturor domeniilor medicinei. Microscopul operator, neuronavigația, tehnicile anestezice avansate permit intervenții chirurgicale tot mai precise, tot mai sigure. Neurochirurgia minim invazivă, sau prin "gaura cheii", oferă pacienților posibilitatea de a se opera cu riscuri minime, fie ele neurologice, infecțioase, medicale sau estetice. www.neurohope.ro |
Poiezii de la djl
Last Updated: Dec 17 2019 06:47, Started by
djl
, Jan 17 2010 21:24
·
0
#1
Posted 17 January 2010 - 21:24
Tovarășe și tovarăși, ăăă, hâc, pardon doamnelor și domnilor vă prezin câteva din creațiile mele în versuri. Vă avertizez de pe acuma (ca să nu aud "de ce...... ?") că poeziile prezentate vor avea teme diferite.
Astea sunt 3 din ele. Attached FilesEdited by djl, 17 January 2010 - 21:27. |
#2
Posted 17 January 2010 - 21:42
Bravo! Succes pe mai departe. Sunt doua concursuri aici la Creatii; nu incerci si acolo ceva? Eu am castigat de la prima participare.
|
#7
Posted 17 January 2010 - 21:49
Nu participi cu niciuna dintre ele. Sunt concursuri de catrene pe o tema data.
|
#8
Posted 17 January 2010 - 21:51
Am văzut și eu până la urmă.
Mai târziu revin cu 2 poezii (nu știu dacă sunt la fel de reușite ca astea 3, dar am să le pun). |
#10
Posted 17 January 2010 - 23:29
MAMA UNUI PROLETAR
Mama unui proletar fiul își plânge, Inima i se frânge, Fiul ei la Dumnezeu prea repede a plecat, Oare ce vine i s-a imputat? Plânge și pe Dumnezeu îl strigă, Căci cu lacrimi de sânge a început să plângă, Trupul lui zace sfâșâiat, De gloanțele tiranilor masacrat, Fiul ei, acel om dur, dar blând, E acum doar un corp gol în brațele ei atârnând, Călăii trec pe strada înorioiată, Uitându-se cu inima înghețată, La mama îndurerată, Numai de ar știi ce judecată dură îi aștepteată, Dar mama proletarului nu mai are răbdare ca judecata de apoi s-o aștepte, Căci inima i se prăvălește. Cineva o smulge de lângă fiul ei, Cu lipsă de suflet îi spune că fiul ei era fără de temei, Cel fără de suflet e ca un diavol ce vrea să ucidă inima bietei femei. A doua zi fiul ei e îngropat, Pentru călăi totul se încheie când sicriul în groapă e aruncat. POEZIA DIANEI Diana, cu chipul ei gingaș stă, părul ei șaten în vânt se zbate, În șezlong șade, o adiere de vânt pe obraji o bate, Cartea anului ei o citește, În timpul ce în asfințitul Prahovei chipul ei strălucește, Grațioasă mâinile ei din când în când și le mișcă, Pentru ca o pagină să răsfoiască, Privește păsările din apus, Ele cărții un sentiment de libertate ar fi adus, S-a oprit din citit, Și brațele și l-a odihnit, Când noaptea locul a învăluit, Cerul înstelat l-a privit, Acele străluciri de lumină, Inima de căldură i-au făcut-o plină, Visele au chemat-o, Contrar cărții, spre libertate au îndrumat-o Attached Files |
|
#12
Posted 23 January 2010 - 15:07
Lasa-l, ma, pe Eminescu sa doarma in pace. N-ai inima!
|
#14
Posted 26 February 2010 - 02:51
Încă o poezie. Se numește "Brîndușa" (cu î, nu â).
Attached Files |
#16
Posted 19 December 2010 - 19:36
mă, decât să scrii poezii mai bine înviți o duduie la cico.
|
#17
Posted 29 January 2011 - 04:55
Nu vor să vină! Dar tot scriu poezii despre fete! De exemplu, asta tocmai am terminat-o (iară mă culc târziu). Iar o fată care arăta precum cea din poezie am văzut! (era șatenă, asta nu am mai spus-o în poezie).
KITTY Lângă parcul plin de viață e o stradă ce duce la casa ei, În cartierul cu vile frumoase vila ei stă lângă umbra unui tei. Pantofii roșii cu toc o așteaptă sub cuier, pentru clipele când se va decide să iasă afară, Să se plimbe pe străzile înlemnite, dar în același timp vii sub soarele de primăvară, E singură acasă, și ce dacă? Până la urmă cui îi pasă? Când spirtul vieții se îmbată cu mireasmă plină de viață, aromată de o vreme așa de frumoasă. Vremea o face să se gândească la hainele retro, își pune ochelarii a la anii ’50, E liberă, dar nu trebuie să fie prea îngândurată, căci cine știe când dă iară peste niște zevzeci? Pașii ei străzii dau viață, rochia flutură în liniștitul vânt, Pe cap, o beretă franțuzească definește al ei veșmânt. Trece repede strada cea aglomerată, de mașini asaltată, Pe partea cealaltă e natura, viața, de ființe înviorată, Se simte pentru o clipă ca un personaj dintr-un roman al unui anume autor englez, Când personajele își dau întâlnire în parc pentru a-l urmări pe un anume domn suedez, Sunt clipele când colegii o mai iau peste picior, Îi zic că este prea serioasă, de parcă ar fi fiica profesorului cu voce de tenor, Dar gata, a trecut pe partea celalaltă!, iar gândurile astea i-au fost alungate, A ajuns la templul vieții, pașii ei culoarele lui le vor străbate. Edited by djl, 29 January 2011 - 05:02. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users