Variantele Extrase Bac 2009 august ses II

imi poate spune cineva unde gasesc rezolvarile? un link ceva?

SUBIECTUL 1

I. 65 (Ion Minulescu, Trei lacrimi reci de călătoare)

1. „ritmul unui vers”, „versul”, „cântăreț”, „fu scris”

2. Linia de pauză folosită simetric în prima strofă, după cele două enunțuri afirmativ-categorice („Și-ai să mă uiți”; „Și-am să te uit”), izolează circumstanțialele cauzale, cu rol explicativ. Ea marchează, de asemenea, o atitudine afectivă.

3. Adverbul poate reprezintă un modalizator al discursului poetic, alături de timpul viitor („te vei gândi”) și de modul prezumtiv („l-o duce”), subliniind desfășurarea imaginară, ipotetică a scenariului de după despărțirea celor doi îndrăgostiți.

4. Tema despărțirii îndrăgostiților, motivul călătoriei, motivul poeziei, motivul visului, motivul corăbiei (vaporul).

5. „țărmul, topindu-se ca noru-n zare”; „trei lacrimi reci”; „privi-voi vaporu-n repedele-i mers” (imagini vizuale)

6. Mărcile subiectivității sunt pronumele și verbele la persoana I și a II-a, dat fiind că textul este un monolog liric adresat: „ai să mă uiți”; „am să te uit”, „eu”, „mi-ești pierdut㔄versul meu”, „până la tine”, „ca și mine” etc.

7. Comparația „urmări-vei țărmul, topindu-se ca noru-n zare”, sugerează mișcarea lentă a vaporului ce se îndepărtează de țărm. Interesantă este perspectiva inversă a privirii care aici aparține iubitei care pleacă și vede țărmul topindu-se încet, deși discursul poetic aparține eului poetic, celui care rămâne mâhnit pe țărmul mării, însoțind-o cu privirea. Imaginea este clișeizată și sentimentală.

8. Nucleul narativ al poeziei (despărțirea îndrăgostiților, plecarea femeii, dorul și nostalgia sublimate în versuri pe care ea le va citi cândva) declanșează o stare lirică, pe care poetul o va transpune în versuri. Poezia de dragoste, asemenea mesajelor din sticlă ale marinarilor naufragiați, va ajunge poate la călătoare și-i va reaminti chipul uitat al iubitului de altădată. Verbele la viitor, precum și epitetele „palidul vis”, „întunecatu-mi chip” sugerează caracterul ipotetic al desfășurării poveștii de dragoste.

9. Poezia lui Ion Minulescu aparține simbolismului mai ales prin estetism și prin muzicalitatea cantabilă, deși putem încadra aceluiași curent și motivul călătoriei. Iubita pleacă, cuplul erotic se desparte, „că și uitarea e scrisă-n legile omenești”, iar imaginea plecării sale este urmărită nostalgic de pe țărm. Cifra trei, motiv frecvent la Minulescu, aduce o sugestie magică. Estetismul înseamnă asumarea teatralității și a clișeelor sentimentale într-un discurs poetic cu câteva sugestii ironice (uitarea înscrisă în scenariul erotic și asumată de fiecare; plânsul cumva obligatoriu unei despărțiri, însă doar „trei lacrimi reci”; suferința transformată în poezie). Muzicalitatea vine din repetiții (paralelism sintactic), inversiuni („urmări-vei”, „lăcrima-vor”), refren („trei lacrimi reci de călătoare”) și rimă.

subiectul 3?nu stie nimeni nimic?

multumim

stlutza, on 20th August 2009, 08:53, said:

La III e vr 46

multumesc muult!

Subiectul 2

II. 44 (Idei traite.Mihail Sadoveanu)

Afirmația lui Mihail Sadoveanu se referă la libertatea de a acționa conform propriilor principii, făcând abstracție de ceilalți, de interes, dar și de instinct.
Personal, mă declar întru totul de acord cu această idee, considerând că libertatea este o lege a naturii în fiecare dintre noi, un dar pe care fiecare l-a primit la naștere. Avem deci un destin. Avem și o libertate, un fel propriu, natural de a fi. Libertatea e nemăsurabilă, atâta timp cât o conștientizăm și încercăm s-o valorificăm.
Sunt însă de părere că important nu este faptul că am primit acest „dar”, ci cum ne folosim de el și în ce scop. Aici intervine alegerea, ca o componentă de bază a libertății. De multe ori de-a lungul vieții se face simțită prezența ezitării în fața deciziei. Riscul provoacă teamă, inhibă, descumpănește. Cum orice alegere poate fi bună ori rea, ea atrage după sine reușita sau eșecul. Șovăiala face corp comun cu alegerea care stă pe cale să se producă.
Odată depășite aceste ezitări trebuie să facem alegerea fără a ne lăsa influențați de alții și să ne asumăm urmările. Ajungem la reușită sau la eșec, important e că ne-am exercitat dreptul de libertate în alegerea făcută și nu în ultimul rând am câștigat experiență pentru viitor.
În concluzie, omul este liber în fața limitelor sale, având drept repere propriile-i principii care îi vor servi, sau nu, la împlinirea de sine.
(Sabina Scîntee, 12 L; coord. prof. Luminița Paraipan)


P.S  Subiectul 3 e ceva cu roman interbelic sper sa aflu mai multe

Rezolvari, pentru partea 3?

Edited by ruthless, 20 August 2009 - 08:59.

III. 46 (evoluția unui personaj, într-un roman psihologic din perioada interbelică; Camil Petrescu – Patul lui Procust)

În concepția lui Mihai Ralea, în roman personajele sunt complexe, originale și unice și nu reprezintă ideea de tip. Viața complexă a acestor personaje duce la apariția unui conflict în conștiința lor, din cauza îndepărtării de modul în care ceilalți concep viața. Pentru că își pun probleme, aceste personaje conștientizează rând pe rând o serie de discrepanțe ce apar de-a lungul existenței. Conștientizarea le face să fie „torturate” de imposibilitatea înțelegerii ideilor despre viață ale celorlalți. Personajele de roman psihologic au o gândire profundă și complexă, pentru a putea fi capabili să analizeze concepțiilor celor din jur. De aici, apariția coștiinței.
Fred Vasilescu este un personaj care are o viață sufletească complexă și care își pune problema concepției despre viață a amicului său - Ladima. Descoperind în mod întâmplător relația acestuia cu Emilia, el încearcă să o înțeleagă, tratând-o în paralel cu propria lui relație cu doamna T. Conflictul din conștiința personajului constă în imposibilitatea de a înțelege cum o persoană ca Ladima s-a putut îndrăgosti și a putut face tot ce a facut pentru o femeie ca Emilia.
Fred Vasilescu este unul dintre eroii principali ai romanului „Patul lui Procust”, scris de Camil Ptrescu, personaj învestit și cu rolul de narator. Fiind un personaj-narator are o viziunea subiectivă și prin urmare este necreditabil. Este un personaj original, unic în gândire și comportament, e complex și nu este previzibil (personaj „rotund” – E.M.Forster). Autorul notelor de subsol îl prezintă ca fiind fiul unui miliardar - Tănase Vasilescu Lumânararul. Apare ca un ideal masculin: este distins și are șarm, având o frumusețe „sportivă”, e inteligent, are mulți amici, se îmbracă la modă, e sensibil, echilibrat, are o viață sociala intensă, nu e superficial, deși ceilalți cred despre el contrariul. Din perspectiva criticului literar Nicolae Manolescu,  Fred este un personaj superior, iar cei care sunt superiori au succes atât în iubire, cât și în viața socială.
Autorul îl convinge pe Fred să scrie despre acea experiență care îl frământă. După ce primește caietele, Autorul își dă seama de legătura acestuia cu doamna T., și reușește să-l descopere pe Fred într-o altă postură.
Viața personajului Fred Vasilescu este schimbată la 28 ani de apariția d-nei T în viața lui. Înainte să o cunoască, acesta avea o viață mai liniștită, nu-și făcea prea multe probleme pentru ceea ce se întâmpla în jurul lui și nu acorda foarte mare atenție detaliilor. Relația de iubire pe care o are cu d-na T. îl face să-și schimbe perspectiva asupra vieții. Își dă seama că era obișnuit „să pună etichete”, să nu cunoască oamenii în profunzime. Încă de când o cunoaște, deși îl frapează, Fred o tratează pe doamna T. (Maria Mănescu) ca pe o femeie oarecare. Când descoperă cât de mult s-a înșelat și începe să o cunoască cu adevărat, își dă seama cât de mult a greșit la început. Fred pune capăt acestei relații, deși nu se ferește să facă un secret din iubirea pe care i-o poartă doamnei T.  În încercarea de a explica acest refuz al lui Fred, criticii literari au formulat mai multe ipoteze . De exemplu, G. Călinescu afirmă că Fred fuge de doamna T. „pentru a nu descoperi în ea o ființă reală, comună, asemeni oricărei Emilii”. Deoarece ea l-a învățat să acorde atenție detaliilor, să se concentreze asupra celorlalți, lui Fred i se face frică să nu descopere prin acest proces de conștientizare și cunoaștere că s-a înșelat în a o considera pe doamna T. o persoană superioară. Pentru că o iubește, preferă să se îndepărteze de ea și să păstreze această imagine a ei: femeia inteligentă, complexă, stilată, frapantă. Ovidiu S. Crohmălniceanu este de părere că Fred trăiește un complex de inferioritate pentru că descoperă  că  „are de-a face cu o persoană superioară, dar abia după ce a tratat-o ca pe o oarecare.”
Într-un pasaj de introspecție, Fred afirmă că după ce a cunoscut-o pe ea, nimic nu mai e clar și așezat ca înainte. Nici măcar timpul nu mai e la fel. Schimbarea produsă la nivelul mentalității lui îl face să conștientizeze până și cele mai mici detalii: la o expoziție de artă o analizează pe Maria Mănescu într-atât încât îi observă până și trăsăturile mâinilor.
După ce află de moartea amicului său, Ladima, Fred își pune problema relației dintre Ladima și Emilia, o actriță ratată, o persoană superficială. Pentru că își pune probleme, personajul conștientizează. Fred se concentrează foarte mult asupra înțelegerii acestei relații, afirmând că „Patru generații dintr-ai mei n-au gândit cât mă frământ eu de o lună.” Fred Vasilescu nu înțelege cum o persoană atât de inteligentă, cu principii solide, o persoană în care a simțit că poate avea încredere încă de la început, a putut să se înjosească atât de mult încât să facă o obsesie pentru Emilia, să-i adreseze nenumărate scrisori de dragoste, să fie în stare să-i facă orice serviciu, chiar cu prețul propriei umiliri; cum a putut să o admire atât de mult când îi era clară diferența dintre ei, cum a putut să treacă peste toate situațiile penibile în care a surprins-o. De asemenea, este frământat de motivul care l-a împins pe Ladima  la sinucidere și ajunge să facă cercetări printre prietenii lui Ladima ca să-și lămurească neclaritățile.
După ce îi dă caietele Autorului, Fred Vasilescu moare într-un accident de avion. Moartea lui rămâne sub semnul întrebării - accident sau sinucidere. Fred îi lasă toată averea sa Mariei Mănescu. Romanul se încheie cu afirmația Autorului din Epilog II că viața lui Fred Vasilescu rămâne o taină, iar ultimele cuvinte fiind: „așa cum singur a spus-o parcă, un afluent urmează legea fluviului”.
Personajul Fred Vasilescu din romanul psihologic „Patul lui Procust”, de Camil Petrescu evoluează de la tânărul superficial, care nu acorda importanță detaliilor, la bărbatul matur, care se concentrează atât asupra problemelor sale personale, cât și ale prietenului său, Ladima. Un rol determinant în evoluția sa îl are doamna T., care prin iubire a reușit să-l facă să privească viața „printr-o lupă”.  Această evoluție este posibilă mai ales prin procesul de conștientizare: „să apară în conștiința lor probleme care îi torturează și îi îndepărtează de felul cum concep viața semenii lor.”
(Claudia Tonea, 11 G; coord. prof. Luminița Paraipan)

la S1 este varianta 66 garantat am verificat si dictat eu

33 utilizatori citesc acest subiect (21 utilizatori neautentificați și 0 anonimi) destul de multa lume interesata de acest bac

iar u ne-ai salavat:)
ori esti din braila?

da  

crush3r, on 20th August 2009, 09:07, said:

pentru proba D ,la mate ,luni o sa mai postezi aici?

si eu.

sa speram ca da

deci.. astea sunt sigur? 1 varianta 66, 2 varianta 44, 3 varianta 46.?

deja multi au iesit.... sunt in treaba:)