Prea emotiv si stresat.

Sunt un om cam emotiv .
Incep sa lacrimez din nimicuri adica de exemplu cand ma cert cu parintii .
Am fost acum 2 saptamani la psihiatru( dar cu alta problema de sanatate ) si ma luat la intrebari fara legatura cu boala mea si pana la urma am inceput sa plang( fara vreun motiv solid).
Sunt destul de calit adica cand ma lovesc destul de tare nu plang deloc .
Stie cineva cum sa fac sa nu mai plang din nimicuri ?

Si inca o problema este ca parintii nu imi dau bani macar petru un "suc" . Desi au de unde ei spun ca daca imi dau ma golanesc si nici macar alocatie nu o primesc .
Stiti cumva o metoda sa ii conving sa  primesc si cativa banisori ?

Am 15 ani .

Edited by MAFIOSA, 24 July 2009 - 22:02.

bate-i

glumeam...cere-le de carti si ia-ti de bani tigari...sau...ce iti cumperi tu !

 MAFIOSA, on 24th July 2009, 22:50, said:

1. ca să nu te mai plângi la ei pentru banii de buzunar câștigă-i. Ori te angajezi undeva, ori îi ajuți la diferite lucrări contracost sau câștigându-le încrederea. Și nu-i mai strica așa anapoda. Nici eu nu aș da bani unui copil care îi strică pe nimicuri care nu-i fac bine. Fii mulțumit în schimb că ai pe cine să te bazezi și cine să-ți pună pâinea pe masă și un acoperiș sub cap. Mulți trebuie să-și câștige cu sudoarea frunții lor astea !
2. Nu cred că ai nevoie de psiholog pentru emotivitatea ta foarte sensibilă. Deși nu sunt expert în domeniul ăsta. Atâta timp cât nu te supără, nu văd vreo problemă. Ar trebui să ai mai multă încredere în tine, deci pune-te pe acțiune, fă ceva interesant, orice dar nu mai pierde timpul.

Succes.

 MAFIOSA, on 24th July 2009, 22:50, said:

Si eu am fost de varsta ta si intr-o situatia apropiata de tine cu banii, ii aveam pe cei din alocatie decat, pana la urma am cazut la intelegere cu ei sa ii ajut sau sa fac diverse treburi si pt toate alea sa-mi dea o suma fixa de bani, ca daca le spui ca vrei sa te plateasca pe fiecare lucru facut in parte sigur n-or sa accepte asa, ai putea sa incerci asta, nu ai nimic de pierdut

cauta-ti un hobby costisitor si nu vei mai duce lipsa de bani

A-ti exprima sentimentele, chiar si prin lacrimi nu este neaparat dovada de slabiciune.

Multa lume s-a dezvatat de a-si exterioriza starea sentimentelor din cauza prejudecatilor. Iar acest lucru nu este chiar ok. Acum, depinde si in ce masura te exteriorizezi; ca excesul de orice fel este daunator. Poate o consiliere la un psiholog bun te-ar ajuta cu adevarat, ci nu un psihiatru.

Daca ai parinti cu care poti purta discutii, expune-ti propriile puncte de vedere. In caz contrar, vorbeste cu psihologul sa-i programeze si pe ei la citeva sedinte terapeutice   !

Cred ca cand voi cere bani voi incepe sa plang fara vreun motiv.
Fac multe treburi in casa :
imi spal farfuria, fac curat in camera la mine si de multe ori in hol,baie si nu e usor sunt foarte mari si nu primesc un leu .
Taichimiu e un om mai jgarcit si mai nervos de felul lui si nu stiu cum as putea sa il conving .
Banii nu ii cheltui pe tigari sau alcool ci vreau sa am si eu un ban in buzunar poate sa imi iau o haina , o revista( nu va ganditi la HUstler sau playboy) si la un suc cu prietenii.

Alte sfaturi ?

Banuiesc ca te mai trimit la cumparaturi. Le ceri 1 leu pentru activitate si mai castigi 1-2 lei daca studiezi piata

apuca-te de programare si cantat la chitara

Salut,

La varsta ta nu aveam nici eu bani de buzunar prea multi dar imi ridicam singur alocatia de la posta.
Acum vreo 10 ani nu aveai prea multe lucruri pe care sa dai banii si de aceea nici nu le simteam lipsa, nu imi cumparam decat caiete, pixuri (erai smecher daca aveai pix cu gel), cateva carti, dischete de 1,44 MB si din cand in cand cate un CD de 650Mb pe care il inscriptionam la cate un smecher care avusese bani de CD Writer, inca mai foloseam serviciile postei romane si mai dadeam cate un banut pe plicuri si pe timbre; in sfarsit... pizza si placintele cu branza erau favoritele mele in timpul liceului, erau cateva patiserii si pizzerii in preajma.

Partea cu plansul o sa se rezolve cu timpul, cand o sa te maturizezi vei scapa de asta.
Pe de o parte e mai bine ca plangi pentru ca asta este modul in care te descarci, pe de alta parte stii ca baietii ceilalti nu plang. Nu iti face probleme insa!

Mai întîi de toate, contează așteptările pe care părinții le au de la tine și ceea ce oferi tu pînă la urmă. Dacă sunt niște pretenții relativ rezonabile în raport cu posibilitățile tale, poate că tu trebuie să te schimbi.

De pildă cînd eram în generală (înainte de revoluție, timpurile comuniste), nu mi se apreciau eforturile, de unde resimțeam o stare permanentă de insatisfacție.

Într-a șasea am luat 9 la lucrare la istorie și am început să plîng în hohote. Profesoara și colegii în jurul meu, încercau să mă ogoiască, însă eu știam că atunci cînd voi ajunge acasă voi primi încă unul din multele reproșuri, iar ai luat 9... (exact asta s-a întîmplat).
Într-a șaptea la anatomie, era o discuție despre sistemul muscular, denumirile mușchilor.
Mușchii gambei ?
Gastrocnemieni tovarășa profesoară! am intervenit din ultima bancă...
Vai... cum poți să spui așa ceva?!? Gastro înseamnă stomac!
Aveam o colegă care a fost întrebată din ce aparat face parte gura. Răspunsul a fost excretor, tovarășa profesoară
Chiar și acea colegă a rîs de mine fiindcă nu am știut să-mi suțin opinia, trebuia doar să spun că citisem într-un atlas de anatomie, dar există un fenomen de mimetism social, dacă alți 20 spun că laptele e negru, ajungi să fi de acord cu ei.
Mascarada a continuat și acasă, babacii care mai știau ceva anatomie, au năvălit peste mine cu alte remarci agasante.

Concluzia? Nu trebuie luate obligatoriu în serios toate căcaturile (uneori pretențiile absurde ale părinților sau prietenilor). Trăim într-o lume imperfectă (adică uneori poți întîlni oameni cu bube-n cap, angoase, frustrări, fobii, vise nemplinite) iar cei care își cultivă calități precum toleranța și compasiunea, au un nivel mai redus de cortizol și deci un grad mai redus de uzură, rezistență crescută la stres. Adică încearcă să vezi jumătatea plină a paharului  

Evident că trebuie să îți fortifici perosnalitatea, respectînd consecvent un anumit set de reguli. Adică să nu permiți
orișicui să te calce pe bombeu, creînd prin atitudinea ta o linie de demarcație, impunînd respect.
Astfel, îți pui pînă la urmă întrebarea, ce referință poți să alegi în condițiile în care nici părinții nici prietenii nu oferă repere solide? Viața oferă mai devreme sau mai tîrziu răspunsuri la toate aceste întrebări, problema e să găsești soluția în timp util  
-------------------------------
În ce privește banii, iar contează cît de mult ridici TU ștacheta, raportat la posibilitățile care deja sunt. În principiu trebuie să te mulțumești cu ce ai deja și asta e tot.
dar nu te oprește nimeni să iei un stick și să înveți cum se instalează windozu sau linuxu direct de pe stick. Dacă ești un băiat serios și cu bun simț, peste 2-3 ani poți să mergi pe teren și mai faci cîte un ciubuc. Sau să iei cîteva scheme electronice simple și un pistol de lipit. Din cîteva piese banale și ieftine se pot improviza niște jucării foarte originale.
Că de cumpărat și apoi aruncat oricine este capabil, însă să înțelegi principiul de funcționare mai puțini, de unde iar pot ieși niște parale.

Edited by Mirovaia_Scorb, 28 July 2009 - 07:05.

 MAFIOSA, on 24th July 2009, 22:50, said:

esti la adolescenta...poate de asta   cand iti vine sa plangi gandeste-te ca esti  un..viitor barbat si tre sa te porti ca un barbat nu ca o carpa de sters pe jos.

pentru partea cu banii, fa tu cumparaturile si umfla preturile, zi-le ca ai dat mai mult... dar nu uita sa dezlipesti eticheta cu pretul de pe produse.. am patit-o