Increat - I.Barbu

Adineauri a fost poezia pe aici la "una pe zi".
Comentariile mele:

    INCREAT

    Cu Treptele supui văditei gale

    Sfânt jocul în speranță, de pe sund,

    Treci pietrele apunerii egale

    Supt văile respinse, ce nu sunt.

    Ți-e inima la vârste viitoare

    Ca șarpele pe muzici înnodat,

    Rotit de două ori la mărul-soare,

    În minutare-aprins - și încrestat.

Ca de obicei, cum remarca George Călinescu, hermeneutica lui Barbu devine de-a dreptul o joacă dacă accepți să devii familiar cu câteva modalități de a “codifica” unde “sacru” se amestecă, paradoxal dar frumos, cu “ludic”.

Pietrele apunerii egale - reperele morții (este egală pentru noi toți).

Sub văile respinse, ce nu sunt - locașurile rămase vide după căderea îngerilor. Funcțiile lor nu pot fi anulate, dar statutul lor ontologic nu mai e același. Forța lor ne poate oblitera (apunem sub ele). Dar dacă, mântuiți, vom prelua acele dregătorii, vor fi total schimbate. De aceea ele “nu sunt”, iar accesul la ele sugerează de la început cooperarea cu energiile necreate, singurele prin care pot fi deslușite adâncimile unor asemenea taine.

Cu treptele supui văditei gale - cu urcușul spiritual, aceste asprimi ale firii căzute sunt supuse noii bucurii revelate de a “pre-gusta” sărbătoarea învierii, dobândirea statutului de cer nou, pământ nou, om restaurat divin.

Sfânt jocul în speranță, de pe sund: sugestia caracterului ludic exprimă mai multe mesaje. Mântuirea, deși un lucru foarte serios, este un joc de-a divinul, o pregătire pentru frumusețile suprafirești, o citire “ca în oglindă și în ghicitură”, o repetiție pentru sfințenie, deși sfântă ea însăși. “De pe sund” este un pasaj misterios, dar putem afla că, la data scrierii poemului, existau primele combine (marca Sund) care recoltau cereale și alte culturi mai dificil de strâns, posibil să avem aici sugestia omului-grădinar, care inventează unelte pentru a lucra noua grădină a raiului. Cu jocul “în speranță” (dedicat speranței vieții veșnice) al unei agriculturi divine, omul depășește avatarele morții (pietrele apunerii egale), care, altfel, i-ar pecetlui condiția. Sund este un toponim frecvent în Scandinavia. Sugestie posibilă a zonei de miazănoapte, unde se trăiește mult timp în așteptarea soarelui.

Ți-e inima la vârste viitoare ca șarpele pe muzici înnodat: omul este natural dedicat evului viitor, dar totuși prezent. Înțelepciunea (șarpele) prezentă presimte ritmurile noii vârste chiar dacă, temporar, percepția sugerează suferință (pe muzici înnodat).

Rotit de două ori la mărul-soare : Mărul este arhetipul fructului oprit, dar aici el sugerează latura solară a lui Hristos, mărul nou, fructul celest al luminii. De două ori: cele două firi, umană și divină, sunt urmărite de “rotirea” firii umane în jurul noului model, așa cum cosmosul pământesc este centrat de soare.

În minutare-aprins și încrestat: metaforă arătând firea sfințită a omului truditor pentru îmbunătățire înflăcărată de timpul divin juxtapus celui uman, dar nu lipsită de măsură. Arderea interioară e intensă, dar și circumscrisă, ferită de lipsa de măsură (hybris) denunțată de părinții bisericii ca sursă a “ispitelor de-a dreapta”. “Încrestarea” în instrumentele ritmului divin exclude pașii greșiți, graba. Faptul că se vorbește de “minutare” (plural) sugerează că fiecare individ pe drumul salvării este încă o notă personală la armonia a nenumărați timpi dumnezeiești.