Albania

Azi, 13 iunie, am intrat în Albania pe la Struga. Tot drumul până aproape de Elbasan este împânzit de terase după tipicul celor grecești din zona mai înaltă (clădiri joase, elegante, înconjurate de arbori gigantici care le oferă o umbră generoasă). Nu am oprit să mâncăm pentru că abia plecasem din Macedonia. Dacă nu știam unde mă aflu aș fi jurat că sunt într-o Grecie frumoasă și înnoită, pentru că cel puțin la aspectul exterior, Albania rurală pe care am văzut-o eu pe drum este chiar mult peste Grecia pe care o știu bine. Peste tot case noi terminate sau în stare avansată de finalizare similare ca design celor macedonene, construite cu mult mai mult gust și diversitate de modele. Aproape toate benzinăriile mai răsărite au alături câte un hotel modern, nou nouț, atașat.
      În drumul nostru spre Orikum am făcut o escală la vestigiile istorice de la Apolonia. Un loc care merită vizitat nu doar pentru faptul că mustește de istorie dar și pentru că este bine organizat, frumos plasat pe o înălțime dominantă și oferă o panoramă frumoasă a zonei înconjurătoare. Locul este relativ ușor accesibil cu autovehiculul, existând o bretea de ieșire de pe autostrada ce duce spre Vlora (nesemnalizată corect pe google maps offline). Sus la intrarea în site parcarea este generoasă. Intrarea = 600 lek (5 euro)/persoană.
      Următoarea oprire (o scurtă deviere) mănăstirea Sf. Maria de la Zvernec. Un locaș de cult vechi, relativ modest, construit pe o insuliță din laguna Nartes, accesul fiind posibil pe un pod de lemn pietonal. Din nefericire nu am văzut nici una din cele 3000 de păsări flamingo care cică s-ar fi întors recent în lagună. Cum ăsta a fost unul din obiectivele propuse, de care copilotul meu avea știre, evident că am primit, în mod nejustificat, cel puțin o bulină neagră la capitolul organizare și planificare călătorii.
      Șocul cel mare a fost Vlora. Stațiunea văzută din mașina aflată pe șoseaua de lângă mare arată superb. O grămadă de hoteluri moderne, absolut noi, cu design-uri demne de cele mai renumite riviere occidentale străjuiesc litoralul. Până și blocurile de locuințe, care se mai întrezăresc în spatele lor la intersecții, arată extraordinar de bine și par a fi de asemenea absolut noi. Nu mai vorbesc de multitudinea de vile elegante cocoțate în cele mai neașteptate și pitorești locuri.
      Încă se construiește la greu și că cel puțin infrastructura rutieră ar mai avea destule de îmbunătățit. Spre exemplu la ieșirea sudică a stațiunii am stat 20 de minute într-un ambuteiaj provocat de parcarea neregulamentară a unui bizon autohton care a blocat sensul de mers pe care mă aflam. E adevărat că traficul e mai aglomerat, fiind weekend, însă în mod cert nu aș vrea să fiu în zona asta în plin sezon.
      Cazarea la Vista Mar Hotel din Orikum este perfectă din punctul meu de vedere. Camera (101) este foarte spațioasă, baia mare, două balcoane, o mică bucătărioară. Locul este relativ izolat de o barieră naturală de verdeață, parcarea generoasă, gazdele tinere și prietenoase.

Edited by MIO63, 13 June 2021 - 19:48.

Foto 1-3 Apolonia, 4,5 mănăstirea Zvernec, restul sunt din Vlora de azi.

Pentru că prognoza meteo a fost defavorabilă (vânt puternic) am decis să renunțăm la planurile de baie și am urcat la castelul Kanina. Merită o oprire scurtă în special pentru priveliștea uluitoare asupra orașului Vlora și a împrejurimilor. Taxa = 300 lek/persoană. Google map te îndrumă corect dar ai grijă, ultimul viraj strâns la stânga înainte de parcare trebuie luat cu atenție, diferența de nivel putând fi o problemă pentru un autovehicul normal.
De la castel am mers din nou în laguna Nartes, de data asta obiectivul fiind plaja Zvernec. Este o plajă sălbatică foarte frumoasă cu nisip fin. Accesul este un pic mai dificil (2,5 km. de drum cu piatră și ceva gropi) dar cu grijă acolo pot ajunge și mașini mici mai joase. Cinci mașini cu numere de Polonia campau pe iarbă. Din nou păsările flamingo s-au dovedit a fi la fel de bine ascunse.
La întoarcere am oprit puțin în Vlora pentru a admira zona de promenadă. Masa de prânz am luat-o la restaurantul Erbela din Radhime. Foarte inspirată alegerea. Totul extrem de curat! Personal tânăr atent dar în același timp discret. Carnea de miel și porc la grătar se topea în gură și avea un gust extraordinar. Salata grecească pregătită cu multă atenție, toate ingredientele de calitate. Extrem de mulțumiți. Un local de clasă la prețuri relativ modeste!
În contrast, la același preț, am fost total dezamăgiți de masa servită (cu o zi înainte) la restaurantul de pe plajă al hotelului Alba Gert din Orikum. Aici dorada s-a transformat în doi pești mai mici dar extrem de sărați și parcă uscați, parametri în care s-a încadrat aidoma și carnea de porc a consoartei, cu bonusul dublu dat de faptul că era cert mai veche dar și mai tare. Singurul atu al restaurantului mai sus menționat este proximitatea mării și prezența celor două fete care se străduie din răsputeri să răspundă solicitărilor clienților în pofida prăpastiei provocată de evidenta barieră lingvistică care nu poate fi depășită decât partial și cu mari eforturi pantomimice.

Să actualizăm puțin prețurile. Toate sunt din zona de promenadă a stațiunii Vlora.

Panorama de la Kanina.

Pe 15 iunie am ajuns la Himare. Drumul prin pasul Llogara un vis care continuă o bună bucată, cel puțin până în zona localității Dhermi, care este cireașa de pe tort. Spectaculoasă și copleșitoare apropierea de muntele Cika care parcă împinge calea de rulare către mare. Drum îngust, în unul din sate fiind chiar un semafor permanent care reglementează traficul acolo unde, pe o porțiune scurtă, carosabilul se reduce la o bandă. Legat de dificultatea traseului, în opinia mea nu există. De altfel nu se circulă în viteză, toți fiind probabil domoliți de măreția priveliștilor.
Fără temeri legate de așa zisul haos de pe șoselele albaneze. Nicăieri încă nu m-am simțit în nesiguranță pe șoselele din Albania. Drumurile sunt împânzite de echipaje de poliție a căror prezență departe de a provoca temeri si anxietate contribuie în mod ciudat la sporirea sentimentului de siguranță (nu că ar fi nevoie). De la locul de cazare, vila Xani (din nou o alegere inspirată) am urmat un traseu încântător pe o potecă îngustă, șerpuind pe malul mării, totul protejat de umbra generoasă a unei păduri de pin, către plaja Livadi. Multe peste un kilometru de pietricele amestecate cu ceva nisip. Se adâncește relativ repede dar apa este foarte curată și are o culoare care amintește de insulele ionice, fundul mării fiind acoperit de pietre albe mai mari. Am mâncat la restaurantul Vangelis pe care îl recomand din inimă pentru calitatea produselor și modul în care am fost tratați. Foarte multe terase, vile și hoteluri (inclusive campinguri) pentru toate gusturile și buzunarele (de la hotel 5 stele la bungalow-uri rustice și modeste). Și încă se construiește. La greu!

Euro la banca este tot 140 leke?

La oficial e puțin peste 122. Noi am schimbat peste tot la 120. Maximul istoric de care îți amintești a fost probabil acum vreo 8-9 ani.

MIO63, on 16 iunie 2021 - 14:01, said:

În 2015 se schimba cam peste tot cu 140, iar în iunie 2016, când am fost noi, cursul a fost 137 la plata cu cardul, am povestit pe la pagina 10 a topicului. Apoi, în 2017 pe un euro primeai la bancă 140 leke, cel puțin așa spuneau colegii parcă.
Oricum, în 2016 la restaurantul Abiori cei 4890 leka transformați în 40 euro văd că tot 122 leke la euro dau. Adică așa cum spui tu pentru prezent, ceea ce e interesant. Și atunci stau și mă întreb dacă întrebarea lui Dan nu e justificată.
Voi ați schimbat la bancă euro în leke la cursul de 122 ? Sau la o casă de schimb ? Sau ai tras concluzia ca și mine, adică judecînd după extrasul bancar și bonul de la restaurant ?


Sănătate și felicitări pentru vacanță !

Edited by OvidiuNS, 16 June 2021 - 16:02.

În mod cert întrebarea lui Dan nu e justificată. Chiar dacă nu am schimbat decât la particulari s-au peste tot unde nu am avut suficienți lekka, am acceptat din start mica pierdere de 2 lek și ceva / euro. Numiți-o "sprijinul economiei locale" sau cum doriți. E oricum treabă de opțiune. Revenind la întrebarea lui Dan, în materie de finanțe datele oficiale primează întotdeauna. Eu folosesc resursa universală Google care mi-a indicat un singur vârf ce depășește 140 lek / euro înainte de 2013.

Primele două din pasul Llogara. Restul drumul și plaja Livadi.
Scuze, dar nu am înțeles încă de ce unele fotografii apar culcate.

MIO63, on 16 iunie 2021 - 18:03, said:

Eu știu că Aylla a spus că era 140 cursul, și asta în 2015 - vezi pe la pagina 9.
Dar în fine, nu mai contează ce a fost, când a fost etc.

Eu abia aștept să mai văd poze, please ...

LE: scuze, până am scris eu, văd că ai pus încă niște poze. Multumiri maxime !
Pozele apar culcate pentru că ai ținut mobilul vertical când le-ai făcut. Aici le afișează automat landscape.
Nu-i bai, pot să întorc laptopul la 90 de grade ...


Sănătate și tcb !

Edited by OvidiuNS, 16 June 2021 - 18:40.

De la plaja Livadi poți face o plimbare peste dealuri pe lângă mare până la plaja Jale... cam o ora pe sens cu poze cu tot

La Porto Palermo, langa cetate, erau la păscut niște capre foarte fotogenice și cam obișnuite cu turiștii

Edited by dansysro, 16 June 2021 - 19:41.

O grămadă de găini, capre, garnisite și cu ceva oi, ba chiar și câteva vaci sunt nelipsite în zona rurală și periferia localităților. Asta mi-a amintit de copilărie, de vremea când și în România, ciurde mari de vite umpleau, de două ori pe zi, cu animație, mirosuri și sunet de tălăngi, străzile satelor dar și pe cele periferice ale majorității orașelor.
      În opinia mea, dincolo de tot ce am amintit despre atuurile Albaniei de azi în materie de turism, cel mai important nu a fost pomenit. Ospitalitatea. Și nu vorbesc aici de omenia gazdelor, care pot fi suspectate că ar avea motivații mai puțin altruiste legate spre exemplu de menținerea unor rating-uri ridicate pe site-urile specializate în turism. Mă refer la oamenii simpli, la necunoscuții pe care îi întâlnești o singură dată în viață, care sar să te ajute doar pentru că sesizează că ești în cumpănă sau pentru că citesc pe chipul tău întrebări încă nepuse. O astfel de experiență am trăit ieri când am luat decizia eronată de a urma indicațiile rutiere oferite cu generozitate de Google Map offline.
   Nu urmați, către SH8, drumul care urcă din extremitatea sudică a plajei Borsh. Niciodată! De altfel cu greu se poate chema așa… poate o potecă mai largă. Fără asfalt, cu declivități mari în special la curbele în ac de păr (cea ce ar presupune viteze mai mari în angajare), făgașe adânci create de torenți, sol pietros instabil. Speranța de îmbunătățire se estompează și apoi moare fiind înlocuită de groaza conștientizării faptului că trebuie cumva să te întorci pe același traseu, deoarece în sus nu mai e o opțiune realistă.
Se poate totuși urca, dar cu un 4x4 mai înalt.... de care nu vă e milă. Eu am urcat. Aproape un sfert. Noroc că acolo, la o mică răscruce unde am putut opri, era casa unui albanez.
  Omul mi-a deschis poarta ca să pot întoarce în propria curte și mi-a explicat că localnicii utilizează drumul, dar de regulă, doar pe partea de coborâre. A apărut imediat soția și ambii, foarte prietenoși, ne-au făcut o grămadă de oferte de parcă eram rudele lor cele mai dragi, venite de departe. Am declinat totul, la insistențe optând pentru cafeaua turcească. Pentru că părea că sunt prea puține cuvinte, gazda inventivă și-a sunat fiica care a devenit translatorul unei conversații care ne-a lăsat plăcute aduceri aminte.
Am plecat cu regretul de a nu fi mulțumit îndeajuns. Dacă, așa cum intenționăm, o să ne întoarcem în septembrie în zonă mi-am propus să urc din nou, de data asta pe jos și cu o sticlă de pălincă, la Omul pe care abia acum realizez că nici nu știu cum îl cheamă.

Edited by MIO63, 17 June 2021 - 10:37.

Foto: 1 - buncărul naval de la Porto Palermo, 2 – 6 plaja și cetatea lui
Ali Pașa Tepelena, 7 – zona de promenadă din Qeparo, 8 – extremitatea stângă = plaja Qeparo, în centru în depărtare plaja Borsh, 9 – plaja Buneci iar 10 din nou Qeparo.

Foto: 1 – plaja Livadi văzută de la castelul din Himare, 2 – 3 capre la umbră, printre ruine, 4 – ieșirea nordică a Himare, 5 – Himare stânga, Livadi dreapta, 6 – 7 tot Livadi, ultimele pe drum spre Akuarium Beach

Ieri am mâncat la taverna Dashi pe partea dreaptă imediat lângă plaja Lukove. Un loc rustic, cu aer spartan, plin de clipocit de ape, adieri de vânt, zgomot de aripi de rândunele și cântec de păsăret. Un vis pentru ochi, o încântare pentru urechi și un festin pentru gurmanzi (nu vă așteptați totuși la porții pantagruelice). Din nou un mare plus pentru o Albanie care nu încetează să ne uimească.

Ksamil azi.  Probabil în weekend va fi mai animat. Oricum, deja pare cam prea aglomerat. Nu sunt chiar atât de multe șezlonguri libere. De arătat stațiunea arată superb.

Edited by MIO63, 18 June 2021 - 18:22.

Azi a fost Butrint. Cam scumpuț (1.000 lek/persoană) dar a meritat fiecare lekuț. Foarte multă umbră, deci site-ul arheologic poate fi vizitat și după amiaza fără disconfort.
Un alt aspect interesant legat de Albania este mirosul plăcut al vegetației înconjurătoare. Parcă peste tot ar fi doar mentă, cimbrișor, iasomie și busuioc.
Vorba copilotului, aici până și scaieții miros frumos.