Pseudo-capshunarikos

Putina introducere.

Dedic thread-ul de fata lui serie_noire. Daca nu as fi citit viata lui la spital, nu mi-ar fi venit ideea sa imi postez impresiile mele de calatorie intr-un forum. Poate cel mult intr-un blog. Forumul insa e mult mai dinamic.

De ce pseudo-capsunarikos? Pentru ca majoritatea timpului sunt in strainatate, dar mai am perioade pe care le lucrez in tara. Si ar mai fi si aspectul ca, desi uneori am si eu impresia ca sunt negru pe tarla, totusi imi sunt asigurate toate conditiile. Hotel, doua mese pe zi, diurna, masina care sa ma duca la si de la lucru, etc. Nu sunt nici pe departe ca bietii oameni plecati cu bocceaua in spate la autocar si de acolo, pe unde da Dumnezeu sa isi gaseasca de lucru.

OK, lucrez de vreun an si ceva la o firma italiana care are fabrici in mai multe tari, printre care si Romania. Nu stiu exact ce fac. Ideea e ca avem un soft mare cat Uniunea Sovietica si pe care incercam sa il configuram la cerintele utilizatorilor. Cand vine unul cu cate o idee ca ii trebuie ceva nou, cercetam sa vedem cum o putem rezolva cu ceea ce exista deja sau, daca nu gasim, cerem extensii ale aplicatiei. Cand nu e nimic nou, asiguram asistenta utilizatorilor si, Doamne, multe ne mai e dat sa vedem.

Nu vreau sa fac un jurnal cronologic al intamplarilor. O sa va povestesc pe sarite, asa cum imi vin in minte, chestii amuzante pe care le-am trait in timpul deplasarilor.

Edited by teoratiu, 22 November 2007 - 13:10.

Gusturi si dezgusturi la Hangzhou (daca va mai amintiti emisiunea Monicai Lovinescu, “Teze si antiteze la Paris” )

Am fost prin septembrie la fabrica din China si am stat mai bine de o luna. A fost o experienta deosebit de interesanta. Cand mergi in excursie te duce ghidul pe unde e facut traseul si vezi doar ce e bine sa ti se arate. Cand ajungi sa traiesti printre ei dai cu capul in toate aspectele vietii. Oricum, asta o sa fie un alt capitol. Azi va povestesc ce pateste pisica atunci cand e foarte curioasa.

Am incercat pe acolo tot felul de chestii exotice. Mai ales fructe. Cea mai mare traznaie a fost o felie din fructele alea mari din poza.

Am vazut eu cu ceva vreme in urma, la tv, un tip care era in trecere prin Malaezia sau Thailanda si zicea ca numai populatia chineza mananca fructul respectiv pentru ca bastinasii il considera spurcat. Mai zicea ca, totusi, merita o experienta extrema pentru ca pute de iti muta nasul dar gustul e extraordinar.

Ei, am gasit si eu fructul. Unii ii zic dorian, altii durian. Zhang Min,  chinezuta cu care lucram eu pronunta deui’ian. De fapt nu e foarte greu de gasit, pentru ca e cam peste tot, inclusiv la Metro. DA... au si ei Metro si e foarte interesant amestecul de marfuri asiatice cu altele europene.

Deci, sa revin la fruct. Eram intr-un magazin cu usile deschise si ventilatoare (acolo am facut si poza). Am luat o felie ambalata in tava de ampora, acoperita cu plastic, tinuta la rece si nu mi s-a parut ca miroase extraordinar de foarte urat. Am avut eu o vaga impresie ca ranjetul chinezului de la casa e mai cu subinteles decat de obicei, dar eram prea obosita sa ma mai gandesc la chestii subtile. Am bagat problema in rucsac si am plecat. Abia in lift am simtit ca ceva incepe sa nu fie in regula. In camera cand am deschis-o a fost teroare. Imaginati-va o chestie de 10/5 cm care poate sa puta cat nu e in stare un sac de ceapa stricata, plus un caine plouat, plus... . Cam asta e aroma de baza. Cum eram foarte obosita si afara era o ploiae mocaneasca la vreo 30 de grade, nu am avut chef sa mai cobor. L-am legat intr-o punga de plastic si l-am zvarlit la gunoi. Pana la urma l-am legat in a doua si in a treia si pentru ca mirosul continua sa razbata din blindajul respectiv, m-am dus si l-am aruncat la un cos in fata hotelului.

Totusi am dus experienta pana la capat. Am luat cam cat un bob de grau si am gustat. E un fel de pasta foarte dulce, cu gustul pe undeva intre nuca macinata si vanilie. Am vazut mai tarziu in meniul de la hotel ca aveau nu stiu ce desert cu durian prajit. Totusi, n-am mai avut curiozitati masochiste.

I-am povestit patania mea unei chinezoaice si mi-a zis ca ea nu a incercat niciodata fructul respectiv, dar are niste prieteni care sunt de-a dreptul dependenti de gust si ca il cumpara foarte des. Ce a inteles insa de la ei e ca, intr-adevar,  nu poate fi mancat in casa. Cand ai chef de imputiciune, iesi, tata, afara si iti desfasori perversiunile culinare. Tipii au patit-o la modul ca vecinii i-au rugat sa nu mai desfaca bomba puturoasa in apartament. Si credeti-ma, nasul chinezesc e rezistent la foooooarte multe.

[quote name='teoratiu' date='Nov 22 2007, 13:13' post='3685563']
teroare frate. am ras cu lacrimi la faza cu fructul.
mai baga!!!!

:bouncey:  more more more!

SUUUUPER!!!!!
altfel, cumva firma finsiel?:) sau este vorba de terradata...:P

Edited by Nicanor, 22 November 2007 - 14:18.

Unde-i poza ?  :lol:

Uite si poza

Mi-a trebuit ceva vreme sa ma dezmeticesc cum sa fac album, ca sa nu incalc regulamentul de a nu da linkuri spre alte situri.

BTW, firma e Zoppas Industries

Si inca ceva....

Povestile altora sunt mai mult decat binevenite.

Edited by teoratiu, 22 November 2007 - 15:29.

Aventuri cu Alitalia

Partea I – Plecarea

Raman tot la faza cu China. Trebuia sa plec intr-o duminica si am ajuns cu vreun sfert de ora mai repede la locul de unde de obicei ma ia Dragan, taximetristul, sa ma duca la aeroport. Am facut gestul asta pentru ca data trecuta era sa pierd avionul din cauza mea. M-am trezit pe ultima suta ca nu am medicamente la mine si, stiind ca functionez pe principiul “daca n-am, sigur imi trebe” am intrat intr-o farmacie sa-mi fac cumparaturile.

Ei si stau si eu ca pomu’ copt, la margine de drum. Si stau. Si stau. Si cand mai era vreo jumate de ora pana sa se termine check in-ul, sun la firma, la serviciul de transporturi, pentru ca nu aveam numarul lui Dragan. Am dat acolo peste un nene simpaticut care a revenit cu marea veste ca Dragan ajunge in zece minute.

Si a aparut Dragan in zece minute. In papuci de casa, nadragi scurti si mustacind scuze ca a fost cu o noapte inainte la chef si era ferm convins ca azi e sambata si abia a doua zi trebuia sa ma duca pe mine.

Am ajuns la aeroport exact la timp ca sa mai astept 2 ore. Timisoara – Milano fiind linie scurta, isi permit sa o intarzie mai ceva ca personalul de Ciorogarla. Destul si bine ca eu aveam doar o ora intre avioane si as mai fi prins zborul spre Shanghai doar daca i-as fi pus sare pe coada avionului.

Cand am ajuns la Milano, mi-au dat de la Alitalia un voucher pentru cazare o noapte si meniu complet si m-au trimis in aeroport, la o firma care se ocupa de calatori pierduti. Aia, italieni pur sange, mi-au facut formele pe cazare si cina. Au sarit peste mic dejun si pranz, desi am parasit hotelul a doua zi, pe la 1. Si eu fleatza, nu m-am uitat pe bilet. De parca nu as avea de-a face cu ei in fiecare zi. Noroc ca in localitatea unde ne-au cazat am gasit langa hotel un Carrefour deschis. Lucru de mirare in plina duminica, in Italia.

Interesante povestirile. Sper sa ai la fel de mult succes ca serie_noire.

PS Zoppas astia nu fac cumva electrocasnice? Parca vazusem pe la italieni o reclama la un frigider sau masina de spalat Zoppas, nu mai stiu exact.

Edited by pufonel, 22 November 2007 - 23:11.

pufonel, on Nov 23 2007, 00:09, said:

Multumesc de urari.

Zoppas fac rezistente pentru cam tot ce se fabrica in lumea asta, de la cuptoare industriale, la masini de spalat si dezaburitoare de parbrize. Asta e o parte a afacerii. Acum lucrez pentru cealalta divizie care face utilaje de injectat ambalaje pet.

Aventuri cu Alitalia

Partea II - Sosirea

Ei, dragii mei, si daca am inceput-o in forta, nu puteam sa termin altfel. In seara de dinaintea plecarii ne-a servit un taifun. In Hangzhou nu a atins decat pe lateral, iar cand am ajuns in Shanghai era aproape trecut. Cert e insa ca avionul nu a putut pleca la timp ca nu se risca nimeni sa faca moarte de om. Ca atare am asteptat in aeroport trei ore ca sa isi faca natura numarul pe deplin.

Problema mea era ca trebuia sa aterizam la Milano si sa schimb avionul ca sa ajung la Venetia pentru ca a doua zi sa fiu la servici in Italia. Italianca cu care lucrez isi luase liber ca avea ceva de rezolvat si eu urma sa o inlocuiesc. Cum iar aveam o ora intre avioane, l-am fentat si de data asta. Numai ca am fost destul de multi si nu tocmai le-ar mai fi iesit zborul de Shanghai in castig daca ne-ar fi cazat pe toti o noapte sau daca ar fi suplimentat inca un avion cu noi. Plus ca majoritatea fiind chinezi, li s-a cam rupt italienilor in paispe. Au umplut cu noi un autobuz si p-aci ti-e calea.

Dupa patru ore, in loc de una, am ajuns la Venetia, la ora 2 din noapte. Bineinteles ca soferul nu a mai avut chef sa vina cu noi in aeroport ci ne-a lasat intr-o parcare, undeva la mama naibii = vreo 2 kilometri departare. Eram la mine cu sarsanaua de plecat de acasa pe o luna de zile, plus toate prostiile pe care le-am adunat din China si nu aveam de unde sa stiu daca la ora aia ma mai astepta cineva la terminal. Cand am ajuns la Milano l-am sunat pe seful meu sa vad ce si cum, dar nici el nu avea habar. Omul a fost bine intentionat si a zis ca daca nu ma descurc, sa il sun si vine sa ma duca la el acasa pana dimineata, dar unde era sa ii pun familia pe picioare si pe el pe drum, in plina noapte.

Am crezut ca soarta imi ofera un bonus de buna-purtare cand, dupa ce nu am facut nici 20 de metri de la   autobuz, a oprit langa mine o masina, au coborat niste oameni din ea, iar soferul m-a intrebat daca nu vreau un taxi. LA 2 NOAPTEA, INTR-O PARCARE AFARA DIN ORAS, DEPARTE DE AERPOPORT. M-am uitat la sofer si pentru ca parea un mosulica destul de inofensiv, dupa ce m-am asigurat ca o sa imi dea chitanta ca s-a pot deconta cheltuiala, m-am urcat in masina si dusi am fost.

Daca ati avut rabdare pana acum, de aici incepe distractia. Ii spun tipului ca vreau sa ajung langa Vittorio Veneto si el imi spune ca nu stie decat Venetia si imprejurimile. Ajungem totusi la un pact in sensul ca il duc pana in Vittorio, la un semafor, dar de acolo trebuie sa ajungem la o pensiune la care nu mai fusesem pana atunci si de unde nu aveam decat adresa si o harta scoasa de pe google. Acu, ori ca i-o fi fost mila de mine, ori ca s-o fi gandit ca nu in fiecare zi prinde o cursa de 60 de kilometri, cert e ca nu m-a dat jos din masina, ci a continuat drumul.

Am ajuns la semaforul cu pricina, am luat-o in directia corecta, dar naiba s-o ia de treaba, ca drumul spre pensiune era o poteca de un lat de masina care la un moment dat se ramifica din sosea si pe care nu am observat-o, oricat ne-am invartit prin zona. Asa am ajuns pe la 3 dimineata sa dam ture pe dealurile dintre Conegliano si Vittorio Veneto, prin niste satucuri italiene intortocheate, exact la 180 de grade fata de locul in care trebuia sa ajungem.

La un moment dat l-am vazut ca incepe sa trepideze la volan si cum, dupa un an de zile printre ei, stiu deja ca nu e bine sa supralicitezi cu un italian nervos, am ajuns la concluzia ca ar fi de dorit sa gasesc o alta solutie pentru ca pensiunea nu era de gasit in noaptea aia. Nu de alta, dar riscam sa ma lase cu arme si bagaje in mijlocul campului, ca sigur nu m-ar fi dus la baba lui.

I-am zis sa coboare inapoi in Vittorio si sa ma duca la hotelul unde stau de obicei. Asa am ajuns aproape de 4 sa o pun pe picioare pe tanti Rosalia si sa o rog sa nu ma lase in strada pana dimineata si sa imi dea voie sa fac un dus, ca eram in suc propriu de mai bine de 24 de ore. Cum hotelul era plin, saraca femeia a vrut sa ma culce cu ea in camera. Pana la urma am reusit sa o fac sa inteleaga ca nu vreau decat sa nu stau afara, ca sunt venita de la 30 de grade din China, cu un tricou pe mine si in Vittorio, la poalele Prealpilor erau in jur de 10 grade in dimineata aia si ca mi-e super-suficient daca stau in hol unde e o canapea langa televizor.

Bineinteles ca pe cand m-am intors de la dus aveam patul facut in hol, atat cat a putut sa aseze asternutul pe canapeaua aia. Am avut parte de cele mai adanci 2 ore de somn din viata mea, iar la 6 m-a trezit cu o cafea traznet, cum numai in Italia se poate bea, mi-a dat sa mananc de parca as fi fost la ea pe lista de mic dejun si m-a trimis la servici cu microbuzul cu care mergeau ceilalti colegi.

Edited by teoratiu, 23 November 2007 - 00:00.

...la 20 de ani ce ti s-a intamplat era funny. intre doua officeuri insa ce sa zic, stiu cum e sa motai cu shiftul apasat pana incepe sa piuie de se uita tot biroul la tine. sper si cred ca merita toata nebuneala asta.
mai vrem povesti!!! :)
esti pe termen nelimitat acolo sau vrei sa te intorci la un moment dat?

Nicanor, on Nov 23 2007, 11:08, said:

mda, la 20 de ani e funny. La 36 insa trebuie sa vezi partea funny, ca altfel iti pierzi mintile. Cu jobul sunt in Timisoara, dar cand au nevoie de noi ne pun delegatia in mana si p-aci ti-e calea in lumea larga. Nu vreau sa o fac permanent, dar pana gasesc o firma care sa ma tina in tara pe banii astia (adica ce scot acu din salar, plus diurna) si sa imi ofere posibilitatea sa lucrez la mine in tarla, adica sa fac consultanta pe o anumita aplicatie, raman aici.

teoratiu, on Nov 22 2007, 13:08, said:

Scrii bine si topicul este interesant desi poate ar fi fost mai nimerit in sectiunea Traveling.

teoratiu, on Nov 22 2007, 13:13, said:

Pe unde imi duc eu o mare parte din zile (Asia de SE), durianul este pe toate drumurile. Nu, nu se maninca doar in China ci in special in Asia de SE de unde este si originar.
Este intr-adevar un acquired taste, nu cred ca place multora de la prima incercare. Eu am mincat de vreo citeva ori si tot nu pot spune ca abia-astept-sa-l-mai-gust-din-nou, mai ales cind sint atitea fructe "mai bune" la dispozitie. Ca sa nu mai spun ca necesita nitica "munca' in a-l desface de coaja groasa si spinoasa si apoi de a separa pulpa de simburii interiori samd.
Eu am incercat doar fructul proaspat dar cica se si gateste (mincaruri, supe) si sa fac si tot felul de dulciuri cu el inclusiv inghetata si bauturi racoritoare.
Da, are miros puternic si neplacut, de-aia e si interzis in aeroporturi/avioane, unele hoteluri, institutii si alte cladiri publice.
Si mirosul si gustul sint greu de descris: mirosul este o combinatie de gaze de la aragaz+vomit+canal+alte, textura este cremoasa, slimy, grasimoasa, viscoasa iar gustul, cel mai greu de descris aduce oarecum cu cel de banana (dar altfel si plus altceva).
Concluzie: in ceea ce ma priveste, prefer mango, papaya, dragon fruit, ananas si inca vreo 2 al caror nume nu-l cunosc. Poate, la virsta mea, ar trebui totusi sa ma reprofilez pe durian, cica ar fi afrodisiac - cu prima ocazie voi cumpara vreo 200 de kile si eventual va tin la curent.

altundeva, on Nov 23 2007, 18:50, said:

Buna idee ai, my friend. Chiar, ii rog pe cei care monitorizeaza forumul sa il mute la o sectiune de Traveling. Sunt curioasa daca o sa mi-l mai gasesc  :D  :lol:

Not Fun

Sunt iar in Italia, de data asta am venit cu masina mea. De plecat, o sa plec cu avionul. Sambata trecuta am intrat intr-o curba cu ceva mai mare viteza, pe ploaie si, pentru ca era o sigura banda, ca era intrarea pe autostrada, am reusit s-o turtesc de balustrada.

Niste chestii interesante ar fi de spus despre italieni in astfel de imprejurari. Imediat dupa accident l-am sunat pe sefu-meu, ca nu stiam cum sa ma manifest in caz de accident in Italia. Mi-a explicat ca daca e o singura masina busita si nu e nimeni ranit, nu trebe chemata politia. Totul ce am de facut e sa gasesc o masina care sa ma tracteze pana vine el sa vada de mine. La faza cu venitul chiar nu ma asteptam pentru ca sta la vreo 50 km de locul unde am comis-o si chiar nu avea nici o obligatie.

Nu am terminat de vorbit cu el si a oprit un baiat, genul la care te uiti de sus, cu aer intelectual, daca il vezi pe strada: blugi cu fundul cazut pana aproape de genunchi, inel in buza, nebarbierit, etc. A sunat la tot felul de numere de interventie ca sa ne gaseasca masina de tractat, pe urma ne-a dus la prima iesire de pe autostrada si a stat cu noi in plina ploaie pana a venit sefu-meu sa ne duca la hotel. L-am intrebat cat ma costa si mi-a zis ca a facut-o pur si simplu pentru ca stie cum e sa ai accident. Nici macar nu stiu cum il cheama. Dumnezeu sa ii dea noroc si sanatate.

Am avut ghinionul sa treaca prin zona o masina a politiei rutiere si mi-au tras o amenda de 74 de euro. Cica, daca eram in localitate, li se rupea de mine. Cel mult mi-ar fi dat niste indicatii. Pentru ca am fost pe domeniul public (autostrada si rampa adiacenta) am fost la ei in tarla si au fost nevoiti sa ma premieze. Altfel foarte politicosi si ei, chit ca ma asteptam sa faca urat ca eram romani. Efectiv, nu i-au interesat decat documentele masinii si permisul meu. In Romania iti cer buletinul, te intreaba de numarul de la pantof. Inca nu le-au trecut aburii de militieni.

Masina care m-a tractat mi-a luat 120 de euro pentru aprox 5 km. Luni m-au anuntat ca daca vreau s-o repar ma costa in jur de 3000, dar o vechitura ca a mea o pot lua din Italia la vreo 1700. Daca vreau sa ma scap de cea busita trebuie sa platesc 600 taxa de dezmembrare.

Pentru 600 am gasit un camion care venise cu marfa in zona si mi-a incarcat-o ca sa nu plece gol in tara. Acu, oi vedea eu cum mai procedez cu ea cand ma intorc...

Si nu ne duce pre noi in ispita, sau cum sa iei cuminecatura inainte si pe urma sa mergi la biserica

Alaltaieri seara am facut chef de despartire, ca urmau sa plece niste colegi in tara si am stat la baute cu ei si cu inca doi baieti din hotel pana tarziu in noapte.

Ieri mi-a fost in plan sa merg la concertul de colinde care s-a tinut in biserica de vis-a-vis de hotel. Si, ca sa nu fiu singura, i-am zis si Rosaliei, tipa care are grija de noi, sa vina cu mine. Zis si facut, femeia si-a cautat inlocuitor pentru seara respectiva, am facut planul de actiune si totul era ok. Ei, dar ispita iti sare in fata de unde nici nu te astepti.

Seara, inainte de concert, am coborat sa mananc si am dat peste unul dintre baietii de mai sus. Tipul nici una, nici alta, "Hai sa dam gata niste vin". Mi-am facut eu socotelile, mai erau vreo doua ore pana la concert, timp ar fi fost. Am desfacut o sticla ce o aveam in camera, l-am invitat si pe celalalt coleg de suferinta si am rezolvat-o. Numai ca pofta iti vine mancand (band in exemplul de fata). Unul dintre baieti s-a dus si a mai adus o carafa de la Rosalia si ne-am intins la povesti. Cum timpul e relativ si intra la apa cand ai ceva de facut, m-am trezit cu zece minute inainte de concert ca eram in haine de casa si aveam in mine o oarecare cantitate de alcool pe care nu reusisem sa il metabolizez. Nici nu puteam renunta. Doar o facusem pe Rosalia sa isi ia seara libera. Am tras un dus si o imbracata in doi timpi si trei miscari si, la ora H, m-am prezentat in holul hotelului, rugandu-ma sa nu se vada prea tare pe mine ca sunt bauta.

Am fost norocoasa. In biserica era frig, asa ca nu am avut ocazia sa ma molesesc, iar vinul chiar mi-a marit starea de incantare in urma cantarii. Una peste alta, a fost o seara reusita, chiar daca nici pe departe ortodoxa.

Edited by teoratiu, 02 December 2007 - 13:11.

Hai la marea ingramadeala

Daca v-ati pus vreodata intrebarea cum poate un chinez sa incapa intr-o valiza si mai ales de ce, raspunsul e ca in bancul cu de ce a trecut puiul strada. E in natura chinezului sa stea inghesuit. Si daca tot am emis ipoteza, ar fi cazul sa aduc si niste argumente pentru a o face credibila. Nu de alta, dar nu am deloc ambitia de a va impune chestia cu crede si nu cerceta.


Exemplul 1
Am prins in China perioada de la inceputul lui octombrie cand tot proletarul are liber. Cum Hangzhou e un oras turistic, pentru o saptamana populatia s-a dublat, cel putin. Si de parca nu ar fi fost de ajuns ca la 7 milioane sa se mai adauge tot pe atat, toti au navalit in locurile pe care in ghidurile lor turistice le gasesti cu denumirea de "scenic view".

Am fost in piata Wushan cu o zi inainte de a incepe marea navala. Asta e o strada veche pe care au reusit s-o salveze din calea colosilor de beton, au renovat-o si acum o folosesc pe post de atractie turistica si artera comerciala. Probabil ca a ramas in picioare pentru ca a avut norocul sa se afle la poalele unui deal pe care e o pagoda foarte interesanta.







Atunci am facut pozele de mai sus, mai putin pagoda. Dupa cum puteti vedea, locul e cam pustiu. Am revenit la vreo doua zile cu niste colegi, romani si ei. Am urcat cu taxiul pana aproape de pagoda si, fiind relativ dimineata, a fost ok pana la intrarea in pagoda. La pagoda era chiar gol, pentru ca biletul era aprox 3 euro, suma prea mare pentru chinezul de rand. Dupa ce ne-am invartit prin pagoda si pe deal pana catre amiaza, am hotarat sa ii duc in piata ca sa vada si ei minunea. Deja de la iesirea din pagoda au inceput semnele ca ceva nu e in regula. Pe cum coboram dadeam de tot mai multa lume. Cand am ajuns in piata am vazut o masa compacta de oameni. Am facut greseala de a intra intre ei. Odata intrati in curent nu a mai fost nicio sansa sa il mai parasim pana in celalalt capat al strazii.

Doua senzatii de baza am avut in timpul experientei respective. Prima a fost cea de coada la "se da ceva" din cea mai crunta perioada comunista, cand ajungeai la contact aproape intim cu cei din jurul tau si te lasai prada miscarii de lan de grau. Ca s-o intelegeti pe deplin pe cea de-a doua ar trebui sa vedeti si voi un film pe care l-am vazut, daca bine imi aduc aminte pe la inceputul anilor '90. Era o chestie nemteasca pe nume Europa, la finalul careia personajul moare inecat intr-un rau si povesteste senzatiile lui de cadavru dus de apa, in timp ce pe ecran chiar il vezi cum pluteste fara vlaga pe deasupra bolovanilor. Mie mi s-ar fi parut mai potrivit titlul de Neuropa, dar asta e o alta problema.

Exemplul 2
La pranz mancam cu chinezii pentru ca am zis ca ar fi pacat in China sa mananc paste sau panini cu italienii. Intr-o vineri, fiind doar eu si doi chinezi, ametitul de bucatar nu s-a mai controlat si a scapat intr-unul din felurile de mancare carne stricata. Traiesc cu ideea ca daca ar fi fost si unul dintre sefii care mancau chinezeste s-ar fi gandit de doua ori inainte sa o comita. La prima si ultima imbucatura din felul respectiv mi-am dat seama de problema, dar mi-a fost jena s-o scuip. Stiindu-ma si cu stomac ce poate sa duca multe, mi-am zis ca o singura inghititura nu o sa ma dea pe mine gata.

Ei, n-a fost sa fie. In doua, maxim trei ore am ajuns la urgente, la spitalul de cartier. In urmatoarele 45 de minute eram consultata, cu analizele facute si cu medicamentele in buzunar, totul pentru aprox 5 euro.

Ceea ce are legatura cu subiectul de azi e procesul tehnologic al actului medical. In sala de asteptare erau vreo 50-60 de personaje. Unele cu capetele sparte, altele lovite de masina si restul care, pentru un profan intr-ale medicinei, ca si mine, eram toti la fel, cu vreo oarecare suferinta nespectaculoasa. In mijloc era o tipa care te inregistra si iti facea un carnet de consultatii. Dupa asta treceai in cabinetul doctorilor. Acolo erau doi tineri in halate albe si cu masti pe fata (de fapt tot personalul din spital poarta masca) si vreo 5-7 bolnavi, la gramada. Totul mergea la comun, ca pe banda rulanta si in vazul lumii. Doctorita care m-a consultat pe mine mi-a zis sa ma duc sa imi faca analizele. Credeam ca o sa intru intr-un cabinet de colectare a sangelui. Ei, ash. M-am intors inapoi in sala de asteptare si tipa care m-a inregistrat, la aceeasi masa mi-a trantit acul in vena si mi-a rezolvat problema. Noroc ca era totusi de unica folosinta. Acul, nu tipa, desi la cati sunt...

Exemplul 3
Am fost intr-o seara la restaurant cu chinezoaica aia careia i-am povestit patania mea cu durianul. Ne-am dus pentru ca era sezonul crabilor si tipa stia ca acolo se aduc animalele direct din Lacul de Vest, cu riscuri minime sa fie vechi. Am ajuns si am vazut niste afise de nunta. Asta e modul lor de ura "Bine Ati Venit" - un poster cu mirii la moment de mare tandrete. A vorbit cu sefa de sala si ne-a zis ca suntem binevenite sa ne atasam la nunta. Cand am ajuns la etaj am dat peste o sala imensa unde erau nu una, ci trei nunti.

Fiecare era cu partea lui de sala, nu aveau muzica, doar mancare si din cand in cand era unul care zbiera la microfon. Ne-am pus si noi la marginea unei gramezi, am comandat ce am avut de gand si la final ne-am platit consumatia. Nimeni nu a facut nasoale ca le-am deranjat intimitatea, parca eram de-ai casei. Petrecerile au durat cam pana pe la 8 seara, cand mirii au inceput sa umble printre nuntasi si sa bea cu fiecare. Mireasa o mai lua pe suc, dar mirele avea de dus tot greul in spate, ma rog, in picioare. Cred ca dupa atata alcool se sare peste faza cu noaptea nuntii.

In poza de mai jos vedeti doua dintre nunti. Petele roz de pe pereti erau locurile cu masa mirilor. Cea de-a treia nunta era in dreapta mea pe directia de pozat si nu am avut cum s-o prind in cadru, asa ca trebuie sa ma credeti pe cuvant ca era si ea acolo.