Polinezia franceză

T Irina, on 15th August 2011, 11:08, said:

Suntem membrii NATO si singurii din estul Europei care au acceptat Scutul, dar poporul roman este tratat de Uncle Sam, ca un vasal inferior, cu care este rusinos sa te afisezi in public desi acest popor este era cel mai proamerican din fostul Pact de Varsovia. Nu exista in estul Europei un popor cu asa multi vorbitori de limba engleza.  
Cine vrea sa viziteze SUA este tratat ca in Evul Mediu!   Parca ni se face o nedreptate si dragoste cu forta nu se poate!

Edited by dinmarius, 15 August 2011 - 10:17.

T Irina, on 15th August 2011, 11:08, said:

Nu exista asa ceva Apare pe motoarele de cautare ca direct, flight # TN7 dar are de fapt oprirea in Los Angeles.

Pacat... chiar ma intrebam ce avion are o autonomie atat de mare, desi stiu ca BA zboara direct de la Londra la Sydney (aproape la fel ca distanta).

http://flightstatus....tinui.pf/?s=LAX , si BA are stop in Singapore probabil

http://en.wikipedia....Longest_flights

.... Partea a 2-a ....

Mai intai am sa fac cateva precizari :
Am vorbit de faptul ca am ajuns in Tahiti (insula) ceea ce este adevarat doar ca orasul in care am aterizat se numeste Papeete (capitala Polineziei Franceze).
Avionul cu care am zburat din Papeete catre Bora era intr-adevar un ATR doar ca unul mai mare : 72 si nu 42.

Ca sa raspund la intrebare, chiar si daca ar fi existat un zbor non-stop Paris - Tahiti, tot as fi ales Air France. O data pentru ca merita sa acumulezi mile cu un asemenea zbor (in programul flying blue) si doi la mana zborul in 777 este o idee mai comod : scaunele sunt mai largi (dar nu neaparat si spatiul pentru picioare), mancarea este mai buna si cel mai important "in-flight entertainment system-ul" este individual pentru fiecare pasager, ceea ce inseamna ca in orice moment poti sa selectezi ce film sau serial sau documentar vrei (si lista este lunga). In cazul lui Air Tahiti sistemul porneste mai multe filme simultan pe mai multe canale pe care le ruleaza in bucla, ceea ce este in regula dar prefer FES-ul Air France.
Motivul pentru care am zburat cu Air Tahiti (intr-adevar zborul TN7) de la LAX catre Tahiti a fost lipsa locurilor in zborul AF, motiv pentru care Air France a vandut acest zbor in "code-share" cu Air Tahiti Nui.

Ca sa intelegeti paranoia la care se poate ajunge, o sa va spun ca in "febra" colectarii de informatii legate de obtinerea vizei de tranzit am auzit ca ai nevoie de aceasta chiar si numai daca zbori deasupra SUA. In caz ca este vorba de o aterizare de urgenta ...... Recunosc ca este o informatie pe care doar am inregistrat-o fara sa o verific, dar dupa ce am "dat piept" cu minunata "cultura americana" sunt convins ca este adevarata. Asa ca daca as fi avut posibilitatea sa zbor direct cu Air Tahiti din Paris catre Tahiti, tot as fi avut nevoie de viza, mai putin in cazul in care zborul ar fi ocolit SUA........... sa mai fac si un pic de haz de necaz.

Oricum exista si o parte buna a vizei de tranzit ; odata ce ai intrat pe teritoriul lor poti sa stai o saptamana........

Sa trecem la lucruri mai frumoase ....... Bora-Bora .......

Am povestit ieri ca am avut parte de un superb zbor intre insule in drum spre Bora.
Odata ajunsi pe aeroport senzatia nu poate fi pusa in cuvinte. Numai cand ma gandesc de cate ori am pomenit aceste doua cuvinte de parca ar fi fost vorba de Olimp : BORA-BORA ; si dintr-o data, ceva ce nu am crezut vreodata sa se intample, unul din fetisurile supreme in privinta vacantelor exotice, locul perfect in imaginatia multora dintre noi a devenit realitate ..... OK, suna destul de siropos dar chiar si daca ramanem cu picioarele pe pamant locul pare rupt din paradis.

In ceea ce priveste hotelul am riscat iarasi foarte mult. In masura in care intr-un concediu putem sa alegem "altceva", o facem fara nici cea mai mica ezitare. In ceea ce priveste Bora-Bora nu exita decat cateva hoteluri si cateva pensiuni. Cautand si rasfoind forum dupa forum, am inceput sa intuiesc ca in ceea ce priveste Bora vorbim despre frumusetea naturii, despre frumusetea lagunei si despre serenitate. Luand fiecare hotel la "mana" parca nu rezonam cu nici unul. Multe camere, restaurante cochete, ..... si nu in ultimul rand FOARTE scump. OK, in ceea ce priveste pretul eram dispus ca fac un compromis dar macar sa gasim ceea ce cautam. Evident, mai este vorba si de obsesia tuturor de a sta intr-un bungalow pe apa ....
Tot cautand am dat peste o pensiune care avea review-uri bune si care m-a facut sa ridic din spranceane : In primul rand se afla pe una din insulitele ce inchid laguna, ceea ce insemna ca puteam avea parte de singuratate, doi la mana totul in aceasta pensiune era creat din materiale indigene si se autointretinea intr-un mod cat se poate de sustenabil (energia termica si electrica era generata prin captarea celei solare, recuperarea apei de ploaie, etc) ceea ce insemna ca puteam vorbi de autenticitate si trei la mana pensiunea are doar 5 bungalow-uri, adica puteam avea parte de atentia proprietarilor. Cam asa aratau calculele !

OK, pe de alta parte, numarul review-urilor era destul de mic, bungalow-urile nu erau pe apa, si ultimul review de pe Tripadvisor era din 2009. Pare complicat, dar de fapt a fost simplu pentru mine : pur si simplu am stiut ca acesta este locul unde trebuie sa mergem. Asa ca m-am pus pe treaba si inceput sa contactez pensiunea. Intr-un timp relativ scurt am primit un email din partea lui Elie care era bucuros sa ma anunte ca avea locuri disponibile in perioada dorita de mine (sfarsitul lui aprilie inceputul lui mai). Asa ca am trimis toate datele de facturare, explicand cum este cu codul fiscal roman, etc. Am primit in cateva zile o factura de care ar rade orice inspector fiscal, arata fix ca un bon de mana de la un restaurant de cartier. M-am distrat si chiar si acest mic amanunt mi-a intarit ideea de simplitate si originalitate a locului. Am aranjat totul, am trimis banii prin transfer bancar, am primit confirmarile si uite asa ...... Blue Heaven Island here we come ......

Este de prisos sa va spun ce scandaluri mi-am luat cand i-am explicat sotiei despre ce este vorba : unde mergem, uite asta este factura, am aranjat eu totul cu un tip Elie, o sa stam pe o mica insula (motu) doar noi, 5 bungalow-uri si Monique & Elie. Am mancat ciorba rece si am purtat camasi necalcate o saptamana. Am reusit cu greu sa o mai linistesc in momentul in care am cumparat un ghid cu Polinezia Franceza de la Lonely Planet, unde Blue Heaven Island figura ca "our pick".

Inchid lunga paranteza si revin pe aeroportul din Bora-Bora (care se afla pe un mic motu) unde nauciti de ceea ce am vazut in avion incercam sa il localizam pe Elie (desi habar nu aveam cum arata).....
A fost magie ..... mergand prin micul aeroport am vazut un tip total neconformist, subtire, cu o barba lunga, imbracat complet in alb si cu un zambet larg .... a venit direct spre noi si a spus "Let your adventure begin" cu un usor ton frantuzesc (poate nu a fost magie ci doar faptul ca toata lumea se imbulzea catre reprezentantii hotelurilor mari si noi ne uitam lung prin sala). Ne-am strans mainile, ne-am prezentat si eu am incercat sa ma grabesc sa iau bagajele. Elie m-a oprit si mi-a zis "From today you have to take everything super easy ! Relax !". Am asteptat ca lumea sa mai plece, ne-am recuperat bagajele si ne-am indrepat catre barca. Superba (din punctul meu de vedere), mica, veche si cu cate un petec pe ici pe colo, si se numeste Austin ! Asa a inceput drumul catre Motu Paahi (respectiv catre Blue Heaven Island).

Imi este foarte greu sa descriu senzatia ..... O apa cum sunt sigur ca in viata mea nu am sa mai vad vreodata, silueta vulcanului de pe insula centrala, aerul cald si umed si zgomotul motorului. Am tras adanc in piept si m-am lasat prizonier privelistii ideale : o laguna cu o infinitate de nuante turcoaz ce este ingradita de o serie de insulite pe care cocotierii fac legea.
Este exact cum a spus un coleg de forum, desi ape turcoaz mai exista, desi cocotieri sunt pe fiecare insula tropicala, totusi, fiecare loc este "altfel". Sunt foarte convins ca exista si o urma de autosugestie cu care te droghezi din momentul in care te-ai hotarat sa pleci si pana in momentul in care ai ajuns dar pentru mine conteaza doar faptul ca senzatia traita a fost unica si coplesitoare.

Am inceput sa ne apropiem de insula ce urma sa fie casa noastra pentru 10 zile : o abundenta de cocotieri, mica, cu plaje albe si foarte aproape de ocean, intr-un cuvant un vis implinit. Am acostat la pontonul pensiunii, am descarcat bagajele si Elie a inceput sa ne faca turul proprietatii.
A nu stiu cata oara relizez ca oricat te-ai uita la poze, oricat ai citi pareri si descrieri, realitatea este intotdeauna alta, si de fiecare data este mai buna decat ti-ai imaginat.
La fel a fost in cazul lui Blue Heaven Island. Elie si Monique au reusit sa construiasca 5 bungalow-uri in mijlocul unei superbe paduri de cocotieri, chiar la marginea unei frumoase plaje mici. Mai exista un bungalow mare ce functiona ca bucatarie, un foisor mai mare (living room-ul), un foisor mai mic pe ponton, o casuta mica care adapostea camera de muzica a lui Elie, o alta casuta mica unde era atelierul lui Elie si un bungalow in care stateau Elie si Monique. In spatele pensiunii se aflau 10-20 de panouri fotovoltaice amplasate la inaltime ce asigurau energia electrica ; langa fiecare bungalow existau doua panouri solare ce alimentau un rezervor cu apa calda ; Captatoare de apa de ploaie si rezervoare de inmagazinare. In toata pensiunea existau diverse decoratii care se integrau perfect in peisaj (o scoica uriasa, un hamac, o sculptura din lemn, etc.), cu alte cuvinte tot ce am sperat sa intample s-a intamplat. M-am bucurat teribil de mult ca sentimentul mea a fost corect si am ales aceasta pensiune si nu am mers la marile hoteluri.

Bungalow-ul nostru era construit numai cu lemn local, acoperisul era din frunze de cocotier, usa glisanta, un pat cu plasa de tantari, un dulap incapator si o baie frumos decorata.
Am uitat sa mentionez ceva : la acel moment eram singurii clienti ai pensiunii.

Privelistea de pe insula era inedita deoarece puteam vedea oceanul (si cel mai important il puteam auzi) si cateva din motu-rile vecine populate de asemenea de cocotieri.
Langa ponton exista un mic coral unde zeci de pestisori colorati isi faceau de treaba, practic era ca un acvariu frumos amenajat.
Unul din lucrurile extraordinare era faptul ca zona in care insula noastra era plasata era plina de coral cu o fauna subacvatica de invidiat pentru laguna. Zi de zi barci cu turisti din marile hoteluri erau adusi aici pentru snorkling (pe sume considerabile am intels), iar noi avem tot acest peisaj subacvatic la discretia noastra.

Sa nu uit micul tarc acvatic amenajat de Elie unde Ricky broasca teasoasa ne tinea comanie in fiecare dimineata....

.............. Va urma ....................

Nu trebuie viza daca zborul tranziteaza spatiul SUA. (Toronto Pearson Intl - Cancun, Mexic) Frumoasa poveste

Edited by MembruAnonim, 16 August 2011 - 00:58.

Cateva poze ...............

La aeroport si in drum spre pensiune :

 IMG_9764.JPG   83.09K   238 downloads  IMG_9765.JPG   72.64K   230 downloads  IMG_9768.JPG   56.37K   195 downloads  IMG_9769.JPG   83.35K   202 downloads
 IMG_9770.JPG   63.76K   191 downloads  IMG_9772.JPG   51.76K   176 downloads  IMG_9870.JPG   74.15K   178 downloads  IMG_9873.JPG   60.54K   198 downloads
 IMG_9874.JPG   77.28K   206 downloads  IMG_9875.JPG   65.19K   229 downloads

Pensiunea :
 IMG_9778.JPG   126.46K   266 downloads  IMG_9782.JPG   121.19K   261 downloads  IMG_9869.JPG   87.03K   231 downloads

Plimbare prin Blue Heaven Island :

 IMG_9798.JPG   117K   192 downloads  IMG_9799.JPG   143.24K   174 downloads  IMG_9863.JPG   74.4K   176 downloads  IMG_9957.JPG   62.21K   165 downloads
 IMG_9964.JPG   114.79K   154 downloads  IMG_9966.JPG   163.94K   169 downloads  IMG_9967.JPG   92.69K   144 downloads  IMG_9968.JPG   100.11K   140 downloads
 IMG_9977.JPG   99.9K   172 downloads

Laguna si oceanul :

Micutul Austin  Austin.jpg   92.71K   245 downloads

 IMG_9785.JPG   61.88K   162 downloads  IMG_9857.JPG   98.45K   181 downloads  IMG_9979.JPG   169.97K   199 downloads

Bungalow-ul nostru :  Casa_noastra.JPG   128.63K   262 downloads

Ricky :    Ricky.JPG   109.03K   196 downloads

Pontonul si locul de breakfast :  Pontonul.JPG   102.88K   230 downloads

"Acvariul" :  Our_own_aquarium.JPG   117.01K   231 downloads

MembruAnonim, on 16th August 2011, 01:58, said:

Multumesc ! Pacat ca nu este adevarata povestea cu tranzitara spatiului aerian. Mi s-ar fi parut o dovada de netagaduit ca tara aia e bolnava la cap iremediabil

T Irina, on 15th August 2011, 12:31, said:

Distanta e aproximativ 16.000km intre Paris si Papeete , iar Boeing 777-200LR poate zbura fara realimentare si 17.000km . Deci teoretic un zbor direct e fezabil din punct de vedere tehnic . Acuma e posibil ca marja sa fie considerata riscanta . Daca iti bate vant din fata mare parte din drum , s-ar putea sa nu mai ajunga combustibilul

Edited by menumorut81, 16 August 2011 - 08:16.

Practic nu prea poate pentru ca nu are autonomia spusa de tine.

http://www.boeing.co..._lrproduct.html

Maximum Range 7,930 nautical miles (14,685 km)

Nu cred ca ar fi ok sa faca drumul dintr-o bucata Toata lumea are nevoie de o pauza

...... Am sa mai adaug si faptul ca zborurile lungi fara escala se platesc pe masura. Los Angeles - Singapore cu 747 costa 8000 Euro.

Edited by eugenm, 16 August 2011 - 10:43.

MembruAnonim, on 16th August 2011, 11:31, said:

7,930 nautical miles (14,685 km) are 777-300ER
9,395 nautical miles (17,395 km) are 777-200LR

MembruAnonim, on 16th August 2011, 11:31, said:

Asta e evident , la 18-19 ore iti vine sa te urci pe pereti , indiferent cat de bun e sistemul IFE

Edited by menumorut81, 16 August 2011 - 11:21.

eugenm, on 16th August 2011, 11:39, said:

Ma simt nevoit sa te contrazic un pic aici Uite , urmatorul scenariu: http://www.superbilet.com/ , date de plecare 17.10 - 21.10 , clasa business ! Costa 4.617,97 € cu Singapore Airlines, zbor non stop (SQ37 si SQ38) , poti sa incerci si cu alte date (sau zboruri). Perechea SQ11 si SQ12 sunt listate tot ca non-stop flights dar au o oprire de o ora in Tokyo. A340-500. Nu am stat sa caut in economy nu erau disponibile in datele alea, probabil undeva la 1600-1800 EUR.

La business m-as incumeta sa stau atatea ore in zbor :-)

MembruAnonim, on 17th August 2011, 00:48, said:

Si eu ma simt nevoit sa te contrazic ! Zborul sq37 si 38 nu are clasa economy ..... Dar intr-adevar biletul este doar 6600 dolari la business si cam 12500 dolari la first, adica cam 8600 euro.

Dar intr-adevar superbul Megatop al lui Singapore Airlines (cel mai mare 747 pana la ora aceasta) este pe rutele de Europa si Australia !

Edited by eugenm, 17 August 2011 - 00:32.

Executive economy , nu se mai aplica se pare

Edited by MembruAnonim, 17 August 2011 - 00:53.

…….. Partea a 3-a ……….

Am oprit povestea pe frumosul si solitarul Motu Paahi unde Elie si Monique conduc „micul secret” al Borei : Blue Heaven Island.
Odata ce Elie ne-a facut turul de onoare, am despachetat am aranjat si am “tasnit” direct pe plaja……
Aaaaa …… plaja …… Acesta a fost cu adevarat momentul in care am reusit sa ma relaxez, fara TV/radio, fara laptop si internet, fara telefon, departe de “civilizatie”, in mijlocul oceanului Pacific. Cate odata ma mir cat de putin avem nevoie pentru a fi cu adevarat fericiti. Imi este aproape imposibil sa descriu starea de serenitate si liniste interioara pe care am experimentat-o tot acest timp ….. nimic si nimeni nu ne putea atinge ….. Orice s-ar fi intamplat pe planeta ar fi fost departe de noi. Acest sentiment este una din cele mai pretioase amintiri cu care ne-am intors din Bora.

Ultima oara nu am prezentat toti “membrii familiei” : Elie, Monique, Jean-Marie gradinarul, Tapuna catelul vesel, cele doua rate lesesti (febletea sotie mele), Cecile pisica timida si Ricky.
… Dupa un timp a venit si Monique cu care am facut cunostinta si cu care am inceput sa ne intindem la povesti…. Ne-a spus ca Elie nu stie nicio data de unde vin urmatorii clienti, despre noi a crezut ca suntem rusi. Ca sa fiu sincer, in Bora a fost pentru prima data cand ne-am simtit BINE in pielea de romani. Toata lumea cu care am intrat in contact ne privea ca pe ceva exotic ; nimeni nu avea nici o idée despre Romania, unde este, cum este, ce este ….  suna bine : “exoticii romani” de undeva din Europa.

A venit timpul mesei si eram incantat deoarece Elie ne-a spus ca a invitat doi din prietenii lor (Eva si Jamal) ; Eva are un salon in Vaitape (unul din orasele de pe insula principala ; evident ca termenul de oras este mult exagerat, intrucat vorbim de cca 5000 de locuitori) si Jamal este profesor la una din scoli.

….. “Actorul principal” al serii : salata de ton crud cu lapte de cocos. Intrucat amandoi suntem innebuniti cu gatitul, imi era greu sa nu stau in bucatarie….. am tot crezut ca la un moment dat Elie sau Monique sau Eva vor scoate din frigider o sticla cu “lapte de cocos”….. nu nu nu, nici vorba, Elie m-a chemat si mi-a spus hai la treaba si ce credeti … trebuia sa “mulgem” laptele.

Asa ca Elie s-a pus pe treaba. A luat 4 nuci de cocos proaspete si a inceput mai intai sa le decojeasca, procedura destul de solicitanta. Eu deabia asteptam urmatorul moment : apa de cocos ; Elie a luat maceta si a spart nucile in doua ….. Aaaahhhaaaa, racoritor. Din pacate greul de abia acum a inceput, Elie a adus un fund de lemn cu un pinten in varful manerului … S-a asezat pe el si a inceput sa rada interiorul nucilor cu pintenul… evident o parte din nuci au fost rase de mine .
Si uite asa cu un bol imens plin cu nuca de cocos proaspat rasa am mers in bucatarie unde Elie a luat un prosop pe care a pus nuca de cocos, a impachetat-o  si a inceput sa o stoarca cu mana. Incredibil cat lapte a putut sa iasa numai dintr-o manuta de cocos ras.

A fost o seara foarte placuta si linistita, salata a fost minunata iar Eva si Jamal foarte prietenosi. Asa am aflat ca profesorii vin din Franta in Polinezie unde stau patru ani, cu posibilitatea de a isi prelungi contractul inca patru ; pe langa faptul ca salariul este destul de bun….  

Am dormit amandoi neintorsi ………… Trebuie sa va spun ca fiecare dimineata era “perfectie”. Ma sculam devreme cand soarele era inca timid cu noi, deschideam usa de la bungalow astfel incat sa pot intrezari laguna printre cocotieri, ma pregateam si mergeam incet catre ponton sa luam micul dejun. Acolo, invariabil era Elie cantand la chitara in fata unei cani imense de cafea. Sotia mea mai intai hranea ratele si pe Tapuna (la intoarcere a plans tot drumul dintre Bora si Tahiti de dorul animalelor). Deabia la a treia tartina aparea si soarele de dupa  cocotierii motu-ului vecin.

Dupa micul dejun incepea marea aventura : snorkeling-ul in superba laguna. Nu cred a ca fost vreo iesire in care sa pot spune ca m-am plictisit….. fiecare partida de snorkeling era o mica aventura in care inotam pana aproape de ocean printre corali.
Primele dati m-au impresionat mult “giant clams”, care, pe langa forma frumoasa, aveau cele mai diverse culori, de la rosu si albastru pana la verde si negru. Am gasit un link pe wiki : http://en.wikipedia....wiki/Giant_clam ; De asemenea am vazut cateva murene, unele chiar imense. Imaginati-va ca trecand pe langa un coral, dintr-un loc ingust se iveste un cap cam de dimensiunea unei mingi de fotbal. Foarte interesant. Vorbind cu Monique care este o mare amatoare de apa si cu care am fost de cateva ori la snorkeling mi-a povestit ca exista o specie de crevete care traieste in “concubinaj” cu un peste mic ; dupa cateva cautari am reusit sa vad de mai multe ori in patul de coral un mic crevete care sapa asiduu in nisip, dar din pacate el fiind orb langa el se afla partenerul lui un peste mic care face oficiile de paznic si in momentul in care vede un posibil pericol alerteaza crevetele si se ascund amandoi in nisip.

Una din distractiile noastre era “stresarea” crabilor hermit, care isi gaseau adapost in cele mai interesante scoici (Monique ne-a spus ca odata a vazut un hermit care pe post de casa isi gasise o sticluta). Dupa ce radeam nucile de cocos lasam cojile pe jos si hermitii le faceau peste noapte luna. Lui Elie ii placeau mult pentru ca fundul nucii arata ca o fata cu nas si ochi.
Urmatoarea seara Elie ne-a pregatit un peste nemaipomenit de gustos (peste albastru) cu orez pe care eu unul l-am stins cu o bere locala (Hinano), seara in care Elie ne-a povestit cat de complicat a fost inceputul anului 2010 cand peste Polinezia Franceza a trecut necrutatorul ciclon Oli. Mai toate hotelurile din Bora Bora au fost inchise pentru renovari, printre care si Blue Heaven Island. Elie a trebuit sa stea aproape 6 luni cu Jean Marie pe insula sa o curete de coral si sa refaca pensiunea. La sfarsitul mesei Monique ne-a dus sa facem cunostinta cu un alt membru al familiei, asa ca am luat lanterna si resturile de peste si am mers pe ponton. Am aruncat oasele si ramasitele de la deliciosul peste si in numai cateva moment si-a facut apariatia o gratioasa murena verde care, foarte tacticoasa, a mancat absolut tot.

Ziua ce urma anunta lucruri interesante, intrucat urmau sa vina clienti noi si eu cu sotia mea urma sa facem un tur pe insula principala …..

@ eugenm

Bravo, felicitari pentru acest review ! Ai 3 stele de la mine    ! Este cel mai bun de pana acum pe acesta arie ! Asteptam cu mare interes urmarea... Eu planuiesc de mult o vacanta in Bora Bora si informatiile postate de tine imi sunt de mare ajutor. Vazand ce probleme ai avut cu viza de SUA ma gandesc serios sa incerc un alt traseu, anume cel recomandat de userul rottweiler: Bucuresti-Istambul-Tokio-Papeete-Bora Bora. Apropo, stie cineva cum se obtine viza de tranzit pentru Japonia?

Edited by florin04, 27 August 2011 - 11:26.

florin04, on 27th August 2011, 12:15, said:

cind am fost io trebuia viza de japonia dar eu am fost in per dec 2007 - ianuarie 2008 iar intre timp s-a scos viza de japonia
daca alegi traseul facut de mine vezi sa iti faci rezervare cu mult timp inainte pt avion si vezi ca e fff obositor, eu am mers cu noapte pe drum la istanbul(am facut craciunul acolo) si cu noapte la hotel in tokyo si la retur la fel, deci e o varianta scumpă asta, ia-ti in calcul toate astea

incă ceva, nu alege varianta hotel prin polinezia cum am facut io din greseala, alege varianta pensiune ieftina sau camping, am vazut ca in vaitape era un camping

o alta varianta de zbor ar fi sa ajungi in noua zeelanda ca nu ai nevoie de viza iar de acolo pina la papeete mai ai cam 3-4 ore de zbor, nu stiu cit ar costa, e doar o idee
după părerea mea cea mai frumosă insulă din polinezia este moorea, dar e strict părerea mea, dar oriunde te-ai duce ai grijă cu țințarii că e jale, doar pe tahiti era mai bine

@rottweiler

Multumesc mult pentru sfaturi ! Deocamdata strang bani la ciorap si-mi fac temele... la anul probabil o sa-mi iau biletele de avion. Studiez si Moorea sa vad cum e pe acolo. Ma bucur ca si alti romani au ajuns in Polinezia Franceza... visul meu e sa stau pe plaja, in hamac, la umbra cocotierului batran si sa-mi savurez cocktail-ul