Viata in spital

Alte intamplari cu Calu.
Am aflat ca in tinerete pe Calu il chema defapt Lucian!Cand s-o fi produs schimbarea de nume nu stiu, poate porecla asta i-or fi dat-o catelele din curtea spitalului (supradotat ?!) si preluata de catre oameni. Nu stiu.
Intr-o noapte torida de vara cioc-cioc la camera de garda.Medicul, venit dintr-un consult in alt pavilion voia sa faca un dus scurt.
-Da, imediat!
Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
Mai ce sa fie, asa de urgent, incepe sa se stearga cu prosopul peste spuma.....
Cioc-cioc!
-Acu vin, numai putin!
Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
Incepe doctorul sa-si traga hainele in fuga(sarind peste diverse articole vestimentare neesentiale)...
-Cioc-cioc!
-Gata, acusica!
Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
Eeeeeee, mama naibii, asta trezeste toata sectia, cand deodata aude rasete in hohote pe hol!
Cand deschide, Calu statea pe presul din fata usii si il privea cu ochi calzi, iar asistenta de servici se tavalea de ras.
-Cine a fost la usa mea asa de insistent si de ce naiba razi ca o isterica?
-Do’....do’..do’ doctor, nu mai pot stati sa imi revin....Pai nu era nimeni la usa, din cauza mea s-a intaplat totul...... sa va povestesc: cand m-am intors de tratamente de la etaj m-a vazut Calu, care dormea pe pres in fata usii dvs.
-Si?
-Si a dat scurt din coada, coada  v-a lovit usa si s-a auzit ca un cioc-cioc. Atunci ati strigat dvs tare:”Da!!!”, de bucurie ca v-a auzit, stiti ca va iubeste, a inceput sa dea repede din coada si s-a auzit ca un ciocanit rapid....ati tacut dvs.  a mai dat o data din coada inainte sa adoarma, iar ati auzit iar ati strigat, iar s-a bucurat ca va aude......va rog sa ma iertati dar nu am vut puterea sa va intrerup dialogul!!!!!

La fetite pe Stefan Furtuna
Sedinta de modul cu tema:" Dom’le suntem veniti de atata timp in Bucuresti si nu ne-am dus si noi macar o data la curve. Impardonabil!"
Ordinea de zi:
1. Cumparat prezervative rusesti – pentru necunoscatori: cele mai groase si rezistente materiale sexual-sanitare existente
2. Facut o penicilina inainte  - pentru ca nu stiam daca sifilisul romanesc stie ca prezervativele rusesti sunt cele mai groase si, din pura curiozitate, nu va trece prin ele.
3. Baut o bere – vasodilatator modest.
3juma. Inca o bere- vasodilatator moderat.
4. Mers la curve.
5. Intors in camin, facut dus.
6. Inca o penicilina – nu se mai lucreaza nici la rusi ca inainte, nu mai poti avea incredere...
7.Comentarii, bere etc.

Primele 3 puncte si jumatate le-am indeplinit cu mare precizie.
La ora 10-10 si ceva seara, in formatie compacta ne strecuram pe langa zidurile spitalului militar pe Stefan Furtuna .Gandul ca savarsim o atari scarbosenie interesanta ne apasa umerii obisnuiti doar cu halatele si cu picioarele partenerelor ocazionale. Mergeam in liniste. Din cand in cand ne opream pe langa un pom pentru ca berea plus gandul mai sus mentionat ne crescusera diureza. Cu cca 50m inainte sa ajungem........ sirene .....nino-nino nino-nino.
Gandul unanim a fost, ma scuzati, “Am belit-o!”. Nici unul din noi nu isi luase actele la el de frica sa nu ii fie furate si ne gandeam ca daca ne salta politia se lasa cu scandal monstru, chemat rude pentru identificare, aparut poza in ziar, hrana rece restul vietii, ma rog, ce ne mai putea trece prin cap la varsta aia.
Ne-am pitit cat am putut de bine pe langa gard, pe dupa pomi si am asistat la o descindere a mascatilor la bordel: 2 masini 7-8 indivizi cat malu’.
Incepem si noi o conversatie in soapta.
-Bai e bine ca au venit astia acum, ca ii salta pe clienti, sunt convins ca nu se mai intorc si toate fetele or sa fie disponibile ! zice unul dintre noi- nu stiu care ca toti eram pititi
-Daa! E foarte bine, iti dai seama, scad si pretul!
-Pai ar trebui sa ne faca reducere ca noi le regulam pe timpul platit de ailalti!
Si tot asa ne conversam si noi sa ne treaca timpul cale de 10-15 minute, tot asteptand sa iasa mascatii. In sfarsit pleaca aia, dar fara sa ridice nici un client, tot asa cu girofaruri, sirene etc. Cu toate astea nici o fetita la poarta, nici un peste pe strada.... ceva putred....
Mai stam juma de ora, desertasem toata berea din noi, terminaseram de comentat tot ce se putea comenta in atari situatii. Pana la urma hotaram ca asa ceva e deosebit de neplacut – sa te duci la curve si sa stai ascuns dupa un pom aproape o ora – asa ca prin tragere scurta la sorti “Du-te, ba , tu!”se decide ca eu sa ma duc sa vad ce se intampla.
Ma duc eu sovaielnic spre stabiliment, ajung in dreptul portii si dau peste tiganusul de servici. Toti care au trecut pe acolo, indiferent de ora zi/noapte, stiu textul de abordare:”Baiatu’, iti dau o fata?”. Asta acum - mormant!
-Ce faci, ma , nu ma intrebi daca vreau o fata
-Care fata, baiatu??
-Hai putica, lasa vraja, suntem mai multi, am venit la fete!
-Ba fraierilor azi se vine la curve?Nu stiti ca azi vine caralii? Toata noaptea e a lor!
Dandu-mi seama ca mi-am facut penicilina degeaba continui conversatia:
-Pai si asa vin, cu sirene, cu girofaruri, mascati?
-Ba fraiere, asta e asa , la misto. Ei vin pe serii. Vin primii, pe sest, termina treaba, isi suna colegii  care vin cu mare galagie. Raman aia, astia isi pun mastile pleaca si dupa aia vine seria a treia. Asa se pot lauda si ei ca ne controleaza!

Dupa care ne-am intors la camin si am indeplinit toate celelalte puncte hotarate in sedinta si am inventat tot soiul de povesti ca sa nu ajungem de rasul colegilor. Povestea nu are o morala, dar mi-aduce aminte de bancul motanul batran care in fiecare seara se ducea la regulat si decide ca a venit timpul sa il ia pe motanel, ii spune:”Fiule, a venit timpul sa vezi ce e aia sa *uti!”, se duc amandoi pe gard si stau in bataia ploii si vantului mieunand sfasietor, fara sa apara vreo mata prin preajma. Dupa un timp, motanelul se intoarce spre ta’su si ii zice:”Tati, eu mai *ut vreun sfert de ora dar apoi ma duc acasa ca m-a luat frigul!”.

Mentionez ca istoria cu escapada de mai sus si cu betia amintita si mai sus NU fac parte din viata de spital :notangel: . Asa ca nu vor aparea in carte <_< . Dar prea erau haioase ca sa nu vi le povestesc. :peacefingers:

:peacefingers:
orice relatare de evenimente care are legatura cu cei in mana carora ne incredintam noi vietile are importanta si este binevenita :P
^_^

:coolspeak:

Edited by sexterminator, 10 June 2007 - 15:07.

Asa m-am gandit si eu <_<
Dar s-au prescris!!!!! :peacefingers:  :peacefingers:  :peacefingers:
PS
Si nu s-au mai repetat  :(  :(  :(

@lazypawn: dom' doctor, nu mai aveti, bre, telefonu' lu' nea Ovidiu?
Daca in garda de ieri as fi avut 2  ovizi si 3 ARP-uri, as fi avut timp si de bolnavi, bre!

serie_noire, on Jun 11 2007, 07:11, said:

salutare patrician :)

sau cicilone mai bine zis :)

hai ca de data asta ai succes.

pentru restul, in caz ca nu v-ati prins e stilul lui cicilone. (sau macar seamana foarte bine) comparati... :rolleyes:  :rolleyes:

Nenea Angel, e clar ca si eu fac parte din "restul". Habar n-am cine e to'arasu' cicilone :huh: . Dar imi pare rau ca el, avand acelasi stil( cum zici tu), nu a avut succes. :( .Probabil  ca eu am prins vreo nisa :)

Edited by serie_noire, 11 June 2007 - 15:56.

off-
dont mind za confusions, mi s-a int sa fiu luat drept none, ceea ce... hm... recunosc ca nu-s, avand in vedere ca deja is some, adica oi fi ceva, oi mere uneva, cu buletin demultisor si oarecum trecut in evidenta populatiei

:OK:

keep those stories coming   :cheers:

serie_noire, on Jun 11 2007, 16:55, said:

daca ma insel, scuze, dar seamana binisor :D pana si exprimarile cu nenea si bre si tovarasu.... :)

oricum, imi face placere sa citesc ce scrii :)

Who cares cine este, sa continue cu scrisul ca lumea se delecteaza  :D

serie_noire, on Jun 10 2007, 15:51, said:

poti face o oarecare legatura, pornind de la penicilina :)

angel, on Jun 12 2007, 08:31, said:

angele, lasa meseria de critic literar si gaseste ceva la care chiar ai talent :) nu "pana si...", eventual "doar" :D

Intamplarea antipatica pe care o relatez acu prefateaza una simpatica intamplata ieri, povestioara pe care o voi relata zilele urmatoare.

Cladirea in care imi desfasor activitaturile  gazduieste 5 sectii. Se intampla frecvent ca pacientii internati intr-una din sectii sa umble brambura in fapt de seara si sa apara din senin in alta sectie.
Intr-una din nopti primesc un telefon de la asistenta de garda ca un pacient tanar dintr-un salon pastorit de noi e in coma, si ca, din pacate, nu imi poate furniza amanunte despre el pentru ca nu il cunoaste, nu ii gasete foaia de observatie iar colegii de salon nu il recunosc. O rog ca pana sosesc eu sa anunte asistentele de servici si din celelalte sectii sa vina, poate-poate l-or recunoste. Ajung la respectivul, incep consultul si, gasind semne clare de coma hipoglicemica, actionez in consecinta. In timpul asta i se perinda pe la captai cateva asistente care, evident nu il recunosc.   Raspunsul la tratament fiind foarte bun, in juma’ de ora ma intretineam cu respectivu’:
-Si ia zi, bre, mata pe ce sectie esti internat?
Se uita asta buimac in jur, vede doar fete necunoscute, mai trage un vant pentru incalzirea atmosferei si zice:
-Eu sunt diabetic, mi-am facut insulina si am uitat sa mananc.
-Asta ne-am dat seama si noi, dar ce medic are grija de tine?
Pustiulica se uita iar in jur si zice:
-Nu dumneavoastra!
-Aha......asa ziceam si eu....Da’ cine?
-Pai doctorul X-ulescu’
Dumirit ,in sfarsit, carei sectii apartine pacientul ma duc la asistenta de servici din sectia respectiva sa ii spun sa il preia si sa il parcheze la locul lui. Bat la usa.....sufletu’. mai bat, in sfarsit un “mda” se aude urmat, dupa o perioada, de  un tarsiit de papuci.
In garzile linistite se mai intampla sa te fure somnul, dar mai mult de cateva minute legate nu prea apuci sa cucai, de cele mai multe ori asta intamplandu-se pe scaun cu capul pe masa , rareori pe canapeaua de consultatii.
Imaginea care mi s-a oferit ochilor m-a impresionat mai tare decat filmul asasinarii lui Kennedy: se deschide usa incet si in cadru apare o fiinta –umanoida in mare – imbracata intr-un anteriu inflorat, papuci si o plasa pe cap de sub care se ghiceau zeci de bigudiuri, pe fundal zarindu- se un pat ravasit, cu lenjerie roz .
Intotdeauna mi-am dorit sa ma intalnesc cu aliensi, dar nu mi-a imaginat ca asta se va intampla in spital la mine, asa ca am intrebat prevenitor:
-Nu va suparati, dar dumneavoastra cine sunteti?ca eu o caut pe asistenta de servici!
-Pai eu sunt dom’ doctor, nu ma recunoasteti?
Nevoind sa stric relatiile interplanetare, am abordat un zambet cuceritor si i-am zis:
-Sigur ca nu, dar n-are importanta.Am venit sa va rog sa preluati un pacient de-al dumneavoastra care a binevoit sa intre in coma la mine in parohie, sa dati o fuga la laborator sa recuperati analizele recoltate in urgenta si sa imi dati foaia lui de observatie sa vad ce probleme mai are.
La care alienu’ - ca asistenta refuz sa cred ca era - imi raspunde cu impertinenta unei specii superioare:
-Dom’ doctor ce-am ajunge daca ne-am agita asa la fiecare pacient?
Ma opresc aici cu relatarea ca a ma apuca iar dracii.

doi pumni in bigudiuri si un sut in dorsal urmeaza?! :blink:

Nu stiu daca s-a mai postat, este cu specific de spital. Nu am tredus-o ca ii strica farmecul:


Hello and thank you for calling The State Mental Hospital.
Please select from the following options menu:
If you  are obsessive-compulsive, press 1 repeatedly.
If you are co-dependent, please ask someone to press 2 for you.
If you have multiple personalities, press 3, 4, 5  and 6.
If you are paranoid, we know who you are and what  you want.  Stay on the line so we can trace your call.
If you are delusional, press 7 and your call will be forwarded to the  Mother Ship.
If you are schizophrenic, listen carefully and a little voice will tell you which number to press.
If you are  manic-depressive, it doesn't matter which number you press,  nothing will make you happy anyway.
If you are  dyslexic, press 9696969696969696.
If you are  bipolar, please leave a message after the beep or before the  beep or after the beep.  Please wait for the  beep.
If you have short-term memory loss, press 9.  If you have short-term memory loss, press 9.  If you have short-term memory loss, press 9.
If you have  low self-esteem, please hang up.  Our operators are  too busy to talk with you.
If you are menopausal, put the gun down, hang up, turn on the fan, lie down and cry.  You won't be crazy forever.
If you are blonde, don't press any buttons, you'll just mess it up.

Manic-depressive e tot aia cu Bipolar, ca tot suntem la spital.

In garda de duminica trecuta multe consulturi, la un moment dat, revenind pe sectie, ma anunta asistenta:
-Dom’ doctor v-a sunat de pe sectia cutare(cea cu patania de mai sus) ca sa va duceti sa constatati un deces la salonul x.
Ajung in salonul respectiv si vad pe un pat o babuta care tinea in mana o lingurita -cu smantana dupa aspect-  pe care o indrepta catre un mosulic prapadit care sta cu ochii inchisi, cu mainile incrucisate pe piept si nu dadea semne ca ar mai fi pe lumea asta.Nu apuc eu sa imi dau seama ce ritual magic facea baba cu lingurita pe la nasul mosului ca asta, brusc, dechide gura si haleste continutul linguritei, fara sa deschida ochii. Dupa care ritualul reincepe. Dumirit ca nici unul din ei nu e mort si nefiind o alta persoana in salon  ma gandesc ca nu e salonul in cauza.
Ma duc la asistenta de servici si o intreb:
-La ce salon trebuie constat decesul? Ca la numarul x am fost, dar pareau in viata amandoi.
-Pai acolo v-a chemat, pentru batran!
-Pai nu e mort!
-Nu e inca, dom’ doctor, dar nu vedeti ce rau arata!In seara asta se duce sigur!
Uimit sincer de clarviziunea asistentei ii spun:
-Dar pentru ce e internat?
-Nu mai vrea sa mai manince de 2 saptamani!Refuza pur si simplu!
-Pai acum manca niste smantana!
-Da?Pai atunci nu mai moare in seara asta!
De unde se poate trage concluzia ca smantana poate face diferenta - cum spun fotbalistii!
Nemaigasindu-mi locul in acea sectie  o intreb lejer debusolat
-Si eu atunci ce sa fac?
-Dumneavoastra mergeti linistit, totul e sub control aici!

In locul tau o pocneam si o intrebam din ce salon a fugit .

Edited by Ice4r0, 13 June 2007 - 22:44.