Grigore Leșe

„Cântecelor li se spun hori: hore în grumaz, înturnată, adâncată, moroșenească.
De ce cântă omul?... Pentru că așa îi vine: de pildă, de osteneala bătrâneților.
Când cântă omul?... Când îi vine.
Care este diferența dintre muzica tradițională românească și muzica lăutărească țigănească?...
Muzica românească exprimă un sentiment: de dragoste, de dor, de înstrăinare, de jale; muzica de mahala exprimă exaltare trupească.
Țăranul cânta pentru a-și exprima un sentiment, lăutarii o fac pentru a câștiga bani.
Unii se slujesc de folclor, alții slujesc folclorul.
Pe pământ avem două șanse: credința și arta.”

Cuvinte rostite de Grigore Leșe în cadrul unei discuții cu tinerii.

Grigore Leșe este unul dintre cei mai expresivi și autentici rapsozi români. Apare în spectacole în care cântă numai muzică autentică veche, preluată de la bătrâni. Grigore Leșe are o viziune personală asupra modului în care trebuie performat folclorul: „Ce este cântatul?... Cântatul este o necesitate. Omul, dacă nu ar cânta, ar muri. Este un har, este un dat transcendental, este un noroc de la Dumnezeu. Cele mai profunde versuri care s-au spus vreodată despre muzică sunt: Am noroc că știu cânta,/Că-mi astâmpăr inima./Horile-s de stâmpărare/ La omu’ cu supărare.

Grigore Leșe este Doctor în Muzică, Profesor Asociat al Facultății de Litere, Universitatea București și al Universității de Muzică București. S-a născut la Stoiceni, Maramureș, pe 20.02.1954 și a absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, Cluj-Napoca, Facultatea de Interpretare (Fagot).

Edited by shapeshifter, 07 April 2007 - 14:07.

...

„Unii au privit folclorul ca pe o relaxare, dar eu spun că folclorul nu este o relaxare. Actele artistice fără valoare sunt la fel de păgubitoare, grave pentru societate, ca infracțiunile și ar trebui pedepsite ca atare.” -spune Grigore Leșe.
În ultimul timp, asistăm la o degenerare a folclorului; în scop comercial, orice cântec vechi serios suferă modificări: este pus pe un ritm săltăreț (nu de puține ori doine au fost transformate în chip barbar în așa-zise "cântece de joc") și cântecul devine în acest fel uniformizat, plat (folclorul fiind de regulă caracterizat prin variații de măsuri în cadrul unui cântec).
O altă problemă este înlocuirea textului cu versuri ce nu au nici o legătură cu folclorul autentic, ajungându-se la mutilarea gravă a semnificației inițiale a mesajului. Cântecul devine astfel superficial, lipsit de profunzime și sărăcit în esența sa, ajunge în ultimă instanță, o non-valoare.
Dar care să fie cauza acestei decăderi? : e însăși degenerarea sufletului omului, sărăcirea sa spirituală, cântecul fiind oglinda sufletului. Cum e omul așa-i și cântecul.

Deși și înregistrările audio își au rostul lor, impactul pe care îl are o ascultare a lui Grigore Leșe „pe viu” este neînchipuit de puternic. Recitalul său se cheamă „La Obârșii” și promovează muzica tradițională românească: „Niciodată nu vom fi cunoscuți cine suntem cu adevărat noi românii până nu vom demonstra în lume ce înseamnă dorul, ce înseamnă doina, adică o muzică fără acompaniament. Cel mai reprezentativ cântec este „horea de unul singur”, pe care omul o horește în intimitate, căci întotdeauna actul folcloric se petrece în intimitate. Dacă ne gândim că neamul românesc a fost atât de încercat în decursul istoriei, cred că aceste „hori de unul singur”, sunt cele mai potrivite căci vorbesc de înstrăinare, de jale.” -spune Grigore Leșe.

Un concert Grigore Leșe este -fără exagerare- o adevărată revelație; concertele sale sunt concepute ca un tablou ce prezintă etapele vieții omului, cu rânduielile sale, cu trecerile sale: nașterea (reprezentată prin cântecul de leagăn), cătănia (prin cântecul de cătănie, ca și prin cântece vechi ce erau interpretate pe diferite fronturi de război), nunta (cântece din ceremonialul de nuntă cum ar fi horea miresii), bătrânețea, moartea („Miorița”, bocetul), precum și viața spirituală legată de sărbători (cum ar fi de pildă corinzile).
Redutabil interpret al acestor unice hori cu rezonanțe ancestrale, Grigore Leșe este și un desăvârșit cunoscător al instrumentelor tradiționale cum ar fi fluierul (diferite sale feluri), cavalul, tilinca, toaca. În cazul anumitor melodii este acompaniat de un trio transilvan compus din ceteră (vioară), contră (violă) și gordună (contrabas).
Dacă cântecul izvora din însuși modul de viață al țăranului, și, datorită acestui lucru este de înțeles că folclorul adevărat se definește prin însuși faptul că se manifestă în mediul său natural, iar o adaptare scenică poate denatura actul artistic autentic într-un fel sau altul, transpunerea pe care o face Grigore Leșe este cât se poate de naturală, absolut departe de a avea ceva nefiresc în ea, atât în interpretare cât și în decor -câteva obiecte tradiționale sugerează atmosfera din lumea satului românesc de altădată. Bunul gust - bunul simț, și calitatea sunt atribute firești și totodată garanții ale unui concert Grigore Leșe.

Edited by shapeshifter, 07 April 2007 - 14:45.

Excelent. Nu exista "chef" la care sa nu cantam 2-3 piese de la Grigore Lese...si nu ca pe niste manele   ci alaturi de alte cantece populare sau patriotice  . "Cantec despre Bucovina" merge de departe cel mai bine

Edited by mc_h, 13 April 2007 - 21:03.

Mai sa stii ca si mie imi place foarte tare Grigore Lese.Am vazut cateva emisiuni exceptionale.Chiar merita sa vorbesti despre el.