Chirurgia cranio-cerebrală minim invazivă
Tehnicile minim invazive impun utilizarea unei tehnologii ultramoderne. Endoscoapele operatorii de diverse tipuri, microscopul operator dedicat, neuronavigația, neuroelectrofiziologia, tehnicile avansate de anestezie, chirurgia cu pacientul treaz reprezintă armamentarium fără de care neurochirurgia prin "gaura cheii" nu ar fi posibilă. Folosind tehnicile de mai sus, tratăm un spectru larg de patologii cranio-cerebrale. www.neurohope.ro |
Stare de nervozitate excesiva
Last Updated: May 03 2009 10:27, Started by
steffan
, Mar 08 2007 16:42
·
0
#127
Posted 03 May 2009 - 01:44
luk4, on May 1 2009, 23:05, said: Si daca raspunsul este ca dintotdeauna nu a avut motivatie? Teoretic nu cred că se poate ca un om cu un intelect normal să nu fi avut niciodată motivație în a face diverse lucruri. Cred astfel, că este imposibil să nu fi vrut o dată să înveți pentru a lua o notă mare, să nu întreci pe cineva la fotbal, tenis sau orice alt sport, să nu strângi bani pentru a-ți cumpăra ceva, să nu fi vrut să-ți mulțumești șeful/șefa sau să finalizezi un anume proiect la sevici etc. Problema se pune însă referitor la modul în care te percepi și anume, dacă te percepi că nu ai avut niciodată motivație pentru a face nimic și nici în prezent nu esti motivat în niciun fel, atunci problema este foarte gravă și se impune o schimbare urgentă, pe care este evident că nu poți să o faci singur (căci dacă ai putea te-ai automotiva) ci ajutat de cineva din afară - rude sau un psiholog. După cum am mai zis, însă, întrebarea de bază este DE CE un om nu are chef să facă nimic, iar la asta nu poate nimeni să-i răspundă pe un forum, deoarece tine de persoana respectivă, care în mod cert știe motivul, deși poate nu vrea să-l recunoască. Astfel, pot fi ca motive : -părinți excesiv de severi, care au reprimat orice inițiativă; -părinți excesiv de îngăduitori și nepăsători, cărora le-a fost indiferent copilul, orice activitate ar face acesta; -lipsa totală a părinților; -experiențe neplăcute petrecute în diferite momente de asumare a responsabilității - de ex, faci unul sau mai multe proiecte la servici, care presupun foarte multă muncă, suplimentar față de activitatea obișnuită, dar nimeni nu le bagă în seamă sau altcineva își asumă meritele și este lăudat/promovat; -părerea negativă despre propria persoană - spre ex, dacă o persoană este obeză și acest lucru o deranjează, probabil nu va găsi nicio plăcere în a ieși în oraș cu prietenii săi supli sau în a face diverse alte activități etc -așteptări nerealiste de la viața și dorințe irealizabile - spre ex, este ok să visezi că o dată îți vei lua un BMW seria 6 cât timp ești conștint că nivelul tău de venit din prezent îți permite doar o Dacie dar când consideri de la sine înțeles că ar trebui să ai un BMW deși este evident că nu poți să-l ai este posibil ca în viața de zi cu zi să nu mai ai motivație în a face diverse lucruri și să fii deprimat, deoarece nu-ți poți realiza aceste vise, în fapt, imposibile; |
#128
Posted 03 May 2009 - 10:15
spider8, on May 3 2009, 02:44, said: Teoretic nu cred că se poate ca un om cu un intelect normal să nu fi avut niciodată motivație în a face diverse lucruri. Cred astfel, că este imposibil să nu fi vrut o dată să înveți pentru a lua o notă mare, să nu întreci pe cineva la fotbal, tenis sau orice alt sport, să nu strângi bani pentru a-ți cumpăra ceva, să nu fi vrut să-ți mulțumești șeful/șefa sau să finalizezi un anume proiect la sevici etc. Problema se pune însă referitor la modul în care te percepi și anume, dacă te percepi că nu ai avut niciodată motivație pentru a face nimic și nici în prezent nu esti motivat în niciun fel, atunci problema este foarte gravă și se impune o schimbare urgentă, pe care este evident că nu poți să o faci singur (căci dacă ai putea te-ai automotiva) ci ajutat de cineva din afară - rude sau un psiholog. După cum am mai zis, însă, întrebarea de bază este DE CE un om nu are chef să facă nimic, iar la asta nu poate nimeni să-i răspundă pe un forum, deoarece tine de persoana respectivă, care în mod cert știe motivul, deși poate nu vrea să-l recunoască. Astfel, pot fi ca motive : -părinți excesiv de severi, care au reprimat orice inițiativă; -părinți excesiv de îngăduitori și nepăsători, cărora le-a fost indiferent copilul, orice activitate ar face acesta; -lipsa totală a părinților; -experiențe neplăcute petrecute în diferite momente de asumare a responsabilității - de ex, faci unul sau mai multe proiecte la servici, care presupun foarte multă muncă, suplimentar față de activitatea obișnuită, dar nimeni nu le bagă în seamă sau altcineva își asumă meritele și este lăudat/promovat; -părerea negativă despre propria persoană - spre ex, dacă o persoană este obeză și acest lucru o deranjează, probabil nu va găsi nicio plăcere în a ieși în oraș cu prietenii săi supli sau în a face diverse alte activități etc -așteptări nerealiste de la viața și dorințe irealizabile - spre ex, este ok să visezi că o dată îți vei lua un BMW seria 6 cât timp ești conștint că nivelul tău de venit din prezent îți permite doar o Dacie dar când consideri de la sine înțeles că ar trebui să ai un BMW deși este evident că nu poți să-l ai este posibil ca în viața de zi cu zi să nu mai ai motivație în a face diverse lucruri și să fii deprimat, deoarece nu-ți poți realiza aceste vise, în fapt, imposibile; pentru motivatie cel mai bine e sa vorbesti cu un prieten serios(cu sfaturi bune, care sa te faca sa intelegi cateva lucruri despre viata). De exemplu un om primeste bani s.a si nu face nimic, din aceasta cauza a ajuns... sa nu mai faca nimic. Cel mai bine e sa nu primesti nimic si doar odata ce ai facut ceva sa PRIMESTI(pentru motivatie), pana la urma doar nu stai sa mori de foame. Depinde foarte mult cu oamenii care vorbesti, daca sunt pusi pe treaba(cei care cunosc viata) crede-ma ca pot sa te faca sa faci ceva(prin ridicarea moralului). Totul depinde de tine. Ai putea sa te mai duci la farmacie sa intrebi de niste pastile care sa-ti dea "energie" |
#130
Posted 03 May 2009 - 10:27
ciureanuc, on May 1 2009, 11:17, said: 2. cand ma apuc de un lucru, motivatia scade in timp. Si nu mai reusesc sa o "resuscitez" pentru ca intervin gandurile de tipul: "ce sens mai are si asta"? (ex: sunt supraponderal si nu reusesc sa ma tin de sala; aveam de reparat un pat si m-am oprit la 80% pentru ca, citand o vorba romaneasca: "merge si-asa"; am in cap cateva proiecte si nu ma apuc de ele pentru ca acum, dupa 3 luni, nu le mai vad sensul...) Edited by don_dannielo, 03 May 2009 - 10:29. |
Anunturi
▶ 0 user(s) are reading this topic
0 members, 0 guests, 0 anonymous users