Sfaturi de la Bunicul ''Motzoc''

Motzoc, on Feb 23 2007, 21:38, said:

Eu credeam ca cicatricile dispar sub praful lasat de anii care trec peste noi.

Bunicule, akuma, că tot te-am relansat, spune-mi şi mie, te rog, ceva, dar sincer:
1. Ultima oară, când ai făcut sex? Nu fii prea explicit, deşi mă/nu tem de detalii.
2. Ce sfaturi le dai tinerilor păcătoşi care trăiesc în concubinaj, one night stand-uri şi alte poziţii dezbrăcate?
3. Cât mai costă un vaccin antiefracţie? La Buzău.

Edited by Cimpoacă, 23 February 2007 - 21:50.

cretinulforumurilor, on Feb 23 2007, 21:49, said:

Decat sa iubesti oamenii, mai bine ai incerca sa fii om; poate asa n-om mai fi tot mai rari.

bellea_77, on Feb 23 2007, 21:36, said:

Din experienta proprie, cred ca nu trebuie lasat niciodata creierul sa ''lancezeasca'', indiferent de varsta!
Neuronii mor intr-adevar si se refac mai greu odata cu trecerea timpului, iar cei ramasi nu-i pui la ''naftalina'', jucand table, stand la coada pentru medicamente compensate sau ducandu-te la cimitir, asa cum ironic ma sfatuia cineva aici pe topic!
Este drept, puterile fizice slabesc pe zi ce trece( se cunosc mai ales la treburile casnice), dar senilitatea nu este numai apanajul varstei, poate fi indusa si de boala, stres,factori de mediu,etc.
Nu va faceti probleme, nu am sesizat la nici unul dintre voi acest lucru, daca voi observati la mine urme ale ''ramolismentului''
nu ezitati sa-mi atrageti atentia! :nonobad:

cretinulforumurilor, on Feb 23 2007, 21:49, said:

Stii ce observ eu? Ca faceti cu randul cu ironiile la adresa mea!
Oricum nu ma pretez la acest joc, iar raspunsul la intrebarile tale fac obiectul altui topic!

Motzoc, on Feb 24 2007, 06:30, said:

Bade, aruncă o privire la oamenii ăia, vezi cam până pe la ce ore scriu pe forum în fiecare zi; mai observă că-i vorba de aceeași șleahtă pe care o mai vezi poate la colțul blocurilor din mahala, fluierând 'gagicile' -- și tratează-i și dumitale la fel cum îi tratezi pe ăia. Eu, de exemplu, îi tratez de obicei cu milă. :).
Apoi continuă-ți drumul. Sunt sigur că oameni precum bonobo :) mai sunt și se merită să duci mai departe topicul.

---

Cum privești așteptarea a ceea ce va fi inevitabil? Crezi că ai mai cere, de-ai putea, 'amânări', în ideea că vei vrea să rezolvi complet și 'cât mai bine', așa cum ne place amândurora, lucrurile ce vor fi, atunci, restante?

Laberta și bellea_69, eu v-am șters posturile, pentru că nu am fost de acord cu ce ați scris acolo.

hardvare, on Feb 24 2007, 11:57, said:

Mai este cineva bellea? Si 69? Inseamna ca nu-s asa batrana. :lol:


Motzoc... pusesem o intrebare, nu te acuzam de nimic. Ai uitat? Eu sunt de partea ta. Te-a rugat Nicanor sa ne povestesti despre vremurile traite... Sunt curioasa cum ti-ai cunoscut sotia, cum te-ai indragostit...



LE Uit cam des ideile in ultimul timp si mi s-a spus sa las naibii beutura.
Hardvare tu nu ai fost de acord cu ce s-a scris, tu nu ai inteles, de aceea ai sters posturile Labertei si ale lui bellea_69.

Edited by bellea_77, 24 February 2007 - 12:54.

bellea_77, on Feb 24 2007, 12:51, said:

Nu mai fi așa insistentă, că omu' i-o răspuns, dar i-am șters eu postul.

Acu' ai înțeles?

Edited by hardvare, 24 February 2007 - 14:27.

CornelB, on Feb 24 2007, 09:28, said:

Eu de cand am avut cele doua depresii in viata, am cautat sa aranjez de asa natura lucrurile, incat o plecare prematura si inopinata din acesta lume, sa nu lase familiei mele vreo povara( bineinteles, in afara de durerea sufleteasca)!
De atunci, ma simt mai usurat si pregatit pentru orice! Deci nu ma am motiv sa cer vreo ''amanare'', chiar daca poate mai am lucruri de rezolvat! Am lasat celelaltei generatii cateva restante, dupa parerea mea minore!

Care sunt acelea?

bellea_77, on Feb 24 2007, 12:51, said:

Simplu de tot, prieteni! In 1971 eram secretar de UTC si sotia la angajare a trecut pe la mine ca sa o inscriu, tot atunci am intrebat-o daca are vreun plan pentru acea seara, la care a raspuns ca nu!
In trei luni de zile,ne-am tot intalnit, la un film, o prajitura, o cafea, o plimbare in parcul Crang!
Apoi intr-un autobuz, seara, cand o conduceam acasa, intre doua statii am cerut-o de nevasta!
Acasa, am sarutat mana socrilor, care au spus ca se na mai cunoatem sa mai stam de vorba, la care eu am raspuns, ca avem zeci de ani de aici inainte!
Si de atunci, vorbim neincetat de 36 de ani! Restul este alta poveste!

Motzoc, on Feb 24 2007, 15:26, said:

:roflmao:

Poate facea vreo criza emotionala

Simplu de tot, prieteni! In 1971 eram secretar de UTC...

clar, politie politica!  :lol:

.. si sotia la angajare a trecut pe la mine ca sa o inscriu, tot atunci am intrebat-o daca are vreun plan pentru acea seara, la care a raspuns ca nu![/quote]
In trei luni de zile,ne-am tot intalnit, la un film, o prajitura, o cafea, o plimbare in parcul Crang!

asta-i racolare.

Apoi intr-un autobuz, seara, cand o conduceam acasa, intre doua statii am cerut-o de nevasta!

hahaha, buni, apai bine ca n-o crezut ca-i o gluma de autobaza sau, dupa cazuistica de pa forum, de santier.

Acasa, am sarutat mana socrilor, care au spus ca se na mai cunoatem sa mai stam de vorba, la care eu am raspuns, ca avem zeci de ani de aici inainte!
Si de atunci, vorbim neincetat de 36 de ani!

musai c-or implinit un secol de viata si aproape patru decenii de dialog neintrerupt. apropo, le-ai raspuns la toate intrebarile?

Restul este alta poveste!

da, povestile nespuse/nepovestite sint cele mai frumoase. :coolspeak:

Motzoc, on Feb 24 2007, 15:26, said:

Ai crezut in valorile comuniste (alea sustinute de propaganda comunista) sau te-ai bagat acolo doar din oportunism?

raducutzzu, on Feb 24 2007, 15:44, said:

in locul lui bunu' as raspunde asa: vom fi oale si ulcele si tot nu vom afla!

a, poate ne spune un adevar trist, s-a bagat acolo pentru ca asa erau vremurile, pentru ca nu prea aveai incotro... blablabla...  :roflmao:

hardvare, on Feb 24 2007, 14:45, said:

In 1982 mama mea l-a omorat pe tatal meu( amandoi aveau cate 75 de ani) intr-o noapte cu 17 lovituri de ciocan in cap, imprastiindu-i creierii pe pereti si murind ulterior la 40 de zile, nebuna in Spitalul Sapoca, cu bale la gura si legata in camasa de forta! Tata avea cancer cu metastaze, deci era in stadiul terminal, nu am inteles gestul mamei, oricum nu mai avea mult de trait!
Atunci am albit, am stat cca.2 saptamani in cimitir langa mormantul tatei, plangandu-l, fara sa mananc sau sa beau apa( mentionez ca sunt copil unic al unor parinti batrani, care m-au conceput la 37 de ani).
Noroc cu familia care m-a inteles si mai cu binele, mai cu forta m-au dus la un Schit de maici de la Ratesti, o luna de zile de mi-am revenit sufleteste, iar apoi m-am aruncat cu inversunare asupra muncii de la serviciu, incat seara cand ajungeam acasa picam frant de oboseala. Nu va mai spun ca mi-am luat fata( 6 ani) si am plecat la Bucuresti, ca sa ne facem amandoi controalele psihologice si psihiatrice necesare, si ma tot intrebam, Doamne, cu ce am gresit eu ca sa port o cruce asa de mare si grea in spate?
In 2002( exact dupa 20 de ani, ca in Alexandre Dumas), mama-soacra(mamaia) sufera un accident vascular, cu semipareza pe partea stanga, o ducem urgent la Bucuresti, unde izbutim sa o punem pe picioare, fara urmari vizibile.A urmat tratament cca.2 ani de zile, dupa care l-a refuzat categoric, starea ei de sanatate mentala, deteriorandu-se incontinuu.
In Noiembrie 2005, a murit tata-socru( dupa al treilea accident vascular generalizat la cap), iar de atunci o pazim pe mamaia 24 din 24 ore pe zi cu randul, eu si sotia.A fost declarata dementa senila(Alzheimer gradul 3), este handicapata si ma are asistent personal pe mine. Acum trec prin filiera punerii sub interdictie le Tribunal( curator+tutela)=psiholog, comisie, medicina legala, comisie, martori, procuror, citatii, tribuna, infatisari,etc.
Si ceea ce este si mai grav, boala ei este ereditara pe descendenta feminina( si bunica si mama ei au trait 93 de ani, inchise intr-o camera, cu o oala de noapte, o galeata cu apa si mancare), iar sotia a ajuns in asa hal cu nervii, incat am ajuns sa o suspectez si pe ea, am consultat specialisti care mi-au indicat un tratament preventiv( sa nu fie tardiv).

Acum cred ca ma intelegeti ca viata bate telenovele, iar eu mi-am pus mereu intrebarea esentiala pentru credinta mea, unde am gresit sa fiu martirizat psihic pana voi muri? De aceea intru, cand am timp liber pe Forumuri sa mai pot spune si la altii durerea mea si sa-mi vars frustarea, refulandu-ma intr-un fel!
Scuze pentru aceasta confesiune!
Editoriale=Dialog intre generatii, pag.72, postarea 2155

Dapoikum, on Feb 24 2007, 15:42, said:

raducutzzu, on Feb 24 2007, 15:44, said:

Am raspuns ca era nevoie si de un inginer!Pe vremea aceea stiau putini sa scrie si sa citeasca!

Dapoikum, on Feb 24 2007, 16:03, said:

Mai copii, si crimele se prescriu dupa 20 de ani!

Edited by Motzoc, 24 February 2007 - 16:24.