Comunismul in Romania

Nu am avut timp sa caut prin tot forumul, dar din cate am vazut, mai nimeni nu pomeneste pe aici despre cartile in care se vorbeste de perioada comunista de la noi.

Ce ati citi legat de acest subiect, si cu ce impresii ati ramas?

O sa incep eu cu o carte foarte interesanta...
Smaranda Vultur – “Istorie traita – istorie povestita. Deportarea in Baragan. 1951-1956”.
Cititi si un articol al aceleiasi autoare la http://www.revista22...p;nr=2006-06-23

Deci... daca mai intereseaza pe cineva subiectul... alte carti...  

Madroxana, on Jul 31 2006, 12:58, said:

Eu am trait-o draga...  

Zamolxel, on Jul 31 2006, 12:59, said:

No... cu atat mai rau (pt tine, fara nici o urma de ironie) si cu atat mai bine pentru noi (daca vei binevoi sa ne povestesti si noua, spre luare aminte).

Detectez o usoara ironie la adresa mea?  

Ideea este ca sunt foarte multi (chiar si printre cei care "au trait-o" ca si tine, "draga") care duc dorul acelei perioade... si care poate ar avea nevoie sa li se aduca aminte cum stateau lucrurile de fapt.
Sau cei care erau prea mici (ca si mine) sau nu existau deloc pe atunci, si nu au o imagine destul de clara asupra acelei perioade sau o ignora desi eu nu cred ca e cazul.

Edit: Doar 14 ani in 1989? Cat ai apucat sa "traiesti" din comunism la acea varsta, dragule?

Edited by Madroxana, 31 July 2006 - 12:13.

Madroxana, on Jul 31 2006, 13:10, said:

Crede-ma ca nu-i duc dorul absolut deloc !!!! Nici eu nu aveam o varsta "inaintata" in `89. Dar stiu ce a insemnat copilaria ca om de rand si stiu ce a insemnat copilaria unora care locuiau in Cotroceni  
Din fericire pentru mine ma apropiam si eu de ei dar din cu totul alte motive. eu nu am avut parinti activisti, secretari de stat, etc... dar am avut noroc ca maica-mea sa fie profesoara la scoala nr 150, unde erau majoritatea copiilor de "bastani".
Ma rog... cam atat.


PS Nici cea mai mica tenta de ironie, pe cuvant

Pentru mine a fost perioada de aur în adevãratul sens al cuvântului. Tinereþe, apartament, maºinã, concediu, economii, siguranþã, liniºte, prieteni, sinceritate, respect, bun simþ, speranþã. Acum nu.
Ce roman s-ar putea scrie pe aceste teme?

Edited by costaan, 31 July 2006 - 12:29.

costaan, on Jul 31 2006, 13:23, said:

Desi n-aveam decat vreo 11 anisori cand s-au revolutionat astia, cam tot ce am vazut in jur (in special DUPA) imi confirma ce spui tu.
Threadul nu evolueaza in spirit de Literator, dar daca-l mutam la Poiana, se polueaza.
Era vorba - nu? - despre lucrari literare.
Dar asta nu ne impiedica sa ne etalam, artistic, desigur, propriile creatii si idei.

Orizonturi rosii de Pacepa se pune? Nu e tocmai o prezentare neutra, din afara, impartiala, post-comunism. Nu mi-a inspirat incredere.

O lume disparuta de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir

Frumos isi povestesc baietii astia amintirile din vremea aceea. Recunosc ca unele lucruri le uitasem.
N-ar fi rea cartea asta ca lectura obligatorie la liceu (suna patetic?)

Aprilia, on Jul 31 2006, 21:20, said:

subscriu.o carte care initial iti provoaca rasul,iar apoi...iti vine sa plangi de sa sara camasa de pe tine. pt "tineretul din ziua de azi" e chiar o  lume disparuta.

cartea contine un dialog in final cu cei patru alaturi de patapievici.

Pot sa adaug si eu 2 carti (sper sa le mai gasesti): "Miturile comunismului romanesc" - sub directia lui Lucian Boia (Nemira, 1998) - este o colectie foarte interesanta de articole despre comunismul romanesc, cu texte scrise, printre altii, de Boia, Zoe Petre, Al. Zub sau Cioroianu. A doua: "Anii '80 si bucurestenii" (Paideea, 2003). Este o carte organizata ca un dictionar, la fiecare intrare (care marcheaza cate un element important al deceniului), sunt mai multe sau mai putine marturii ale celor care au trait in acei ani (diferite varste, ocupatii, sexe). Fara comentarii din partea autorilor, este o culegere. Cartea este facuta de cercetatorii de la Muzeul Taranului Roman si este interesant ca unii dintre intervievati au refuzat sa isi dea numele; teama de sistem a ramas. Volumul este foarte atractiv pentru ca organizeaza amintirile din trecut ale diferitelor tipuri de oameni, unii o duceau chiar bine pe atunci si nu se sfiesc nici acum sa o afirme, desi binele lor era rezultatul unui compromis las cu intregul sistem.

Scuze, mi-a fugit degetul  pe enter inainte de vreme si mai avem ceva de zis. Pentru ca tot v-ati apucat sa va aduceti aminte de copilaria traitia in comunism, pot sa spun ca eu am un fel de nostalgie pentru vremurile alea. Nu politica, ci umana. La varsta pe care o aveam cand a inceput "revolutia", nu intelegeam sensul unei doctrine politice. Totusi, imi amintesc cu placere de vremurile in care bateam  mingea prin spatele blocului si cand venea masina cu pulpe de pui ma aruncam la coada din reflex (bine, acum inteleg si absurdul situatiei). Sau de cum m-am imprietenit cu tiganii din cartier (pe care, invariabil, venea sa ii ia duba odata cu masina de pulpe), ca sa ma salte peste coada pe un fel de cusca de plasa de sarma si sa ajung sa fiu printre primii care cumparau. Ma rog, sunt multe amintiri, unele doar senzoriale, ale unei copilarii linistite si care pot fi rezumate intr-un "illo tempore". Totusi, nu ma pot opri sa observ, la prieteni de ai mei, care au copii (din varii motive eu nu am), ca cei de acum au o copilarie mult mai fada decat cea avuta de mine si de colegii mei de generatie. Sau poate este tot o idealizare a trecutului...

Madroxana, on Jul 31 2006, 12:58, said:

Eu sunt tocmai la acest moment al lecturilor mele. Am termiant de citit Stelian Tanase cu "Anatomia Misitificarii". Sau asa cum scrie si pe coperta, "Procesul Nica / Pillat". Este o cercetare foarte amanuntita a sitatiei intelectualitatii romanesti in perioada comunista.. o documentare compusa din marturii despre cei condamnati la inchisoare pentru ca au citit cartile lui Eliade, sau mai ales Cioran.. si ale caror discutii filozofice se traduc prin "discutii dusmanoase" la adresa regimului.

In minte mi-au ramas Noica, Pillat, Steinhardt, Paleologu.. Deocamdata doar ca nume care trebuie luate in considerare, nu ca autori cititi. Acum cred ca e momentul pentru Juranlul Fericirii (pe care nu l-am putut digera de niciun fel in liceu, probabil pentru ca venea pe "stomacul gol").

Citind Anatomia.. mi-am mai facut o lista de carti care ar tb sa completeze "peisajul" pt mine: Al. Paleologu - Sfidare Memoriei (mai recomand o carte - interviu cu el: Souvenirs marveilleux d'un ambassadeur des golans - un inceput excelent pentur lecturie de acum), Pasternak - Dr. Jivago (tocmai pt ca autorul a tb sa refuze premiul nobel din cauza situatiei politice), Sanda Stolojan - Nori peste balcoane. Jurnal din exilul parizian. Si isunt nca multe titluri cu care te intalnesti peste tot in carte..

Eu mi-am adus aminte de Jeni Acterian - Jurnaul unei fiinte greu de multumit, de care nu am reusit sa fac rost nici pana azi..

Atat pt moment.. urmeaza lecturile despre legionari  

Astept si alte sugestii  

Virgil Ierunca - Fenomenul Pitesti + toate cartile scrie pe aceasta tema (inclusiv Goma).

De ce ?

Poate nu e chiar ceea ce doreau multi, insa da o viziune clara asupra mentalitatii sub-oamenilor. (Si spun sub-oameni intr-un sens propriu, pentru ca am astfel de viziuni discriminatorii, daca se poate spune - pe baza de intelect si comportament).

Exista multi nostalgici, si inteleg oarecum de ce. Sigur in afara celor care s-au implicat in sistem activ, devenind niste mici criminali in esenta, chiar daca nu au recunoscut-o si nu o vor recunoaste niciodata (daca inchizi ochii se cheama ca nu participi , nu), exista si persoane care s-au bucurat de doua aspecte ale comunismului : siguranta (ma refer la ascunderea tuturor evenimentelor perturbatoare si la tinerea sub control a populatiei) si preturile mici ale serviciilor. Cam atat cu avantajele..in rest, in toate sectoarele vietii private, dezastru...

Pai despre perioada comunista s-au scris multe carti, care descriu varii perspective. Sau sustin diverse puncte de vedere.

Pentru mine a fost copilaria, la tara, in oras.. Au fost cartile pentru copii.. Jules Verne mai ales.. iar cartile romanesti pentru copii le-am simtit cat se poate de naturale. Maica-mea a avut inspiratia sa nu imi dea de citit diverse "ode conducatorului iubit"... Uite, "Mar rosu ca focul", nu imi amintesc acum autorul.

Despre partea tragica.. Paul Goma mi s-a parut de departe cel mai decent.

Oricum, nu ma pot abtine... intreaba la Dl. Emil Constantinescu, era secretar de partid la Universitate, ar trebuie sa stie ce carti sunt potrivite, si dinainte, si de dupa 1989..

skandal, on Aug 23 2006, 01:16, said:

Cred ca era Mihai Beniuc...tineau mult la porcaria asta de poezie, desi eu n-am apucat-o. Am gasit un manual vechi de limba romana acum vreo 5 ani. Acolo era "mirifica" poezie comentata ceva in genul "Marul reprezinta prosperitatea, iar rosul este culoarea idealului comunist spre care ne indreptat cu totii".

Mihai Beniuc a avut inspiratia sa scrie "Ultima scrisoare". Bine...a avut si inspiratia sa ajute la excluderea lui Blaga din viata publica si a altor catorva talente deosebite, de aceea o simpla poezie nu-l va scapa de oprobriul public.

Atunci am incurcat borcanele. Uite, chiar o sa verific acasa titlul si autorul. Pentru mine, era un exemplu de roman al copilariei care nu avea nici in clin nici in maneca cu comunismul.

Edited by skandal, 23 August 2006 - 13:22.

skandal, on Aug 23 2006, 14:22, said:

Pai inseamna ca le-am incurcat eu..."Marul de langa drum" se numea poezia..dar tot asa incepea, cu un mar rosu, si cum am vazut titlul apromximativ. Mea culpa.

avand in vedere ca astazi este ziua de 23 August , o zi "sfanta" pentru comunisti ar trebui poate bagate si ales in care propovaduiau comunismul sa le dam si lor apa la moara.
Jurnalul fericirii -Steinhardt mi s-a parut cea mai adevarat scrisa. Fara ura si obida ci doar simplu.
Poezie-Moartea citeste ziarul de Dinescu si Haplea ( povestea despre un capcaun care inghite satele -aluzie stravezie la sistematizarea satelor).
In rest, oamenii langa care am trait atunci pot scrie un romani intreg numai daca stai sa ii asculti.

Cat despre perioada: toti eram roboteii partidului si ai lui ceascutza& lenutza . care scotea capul din rand pot la loc. Cat despre siguranta pe perioada aia , hmm , se pare ca persoanele respective au uitat cand veneau acasa pe strazi cu lanterna fiindca se luase curentul sau nu stiau ce vor pune a doua zi pe masa.
Eram toti egali , toti copii ai partidului