A fost Arsenie Boca victimă a persecuției / poliției politice din interiorul sau prin intermediul B.O.R.?

 Iochanan, on 12 noiembrie 2022 - 14:38, said:

Draga domnule, acesti reprezentanti ai BOR sunt oameni la fel ca mine si oricare altul, erau si sunt oglinda a societatii in care traiau si traiesc.
Comunista pe vremea aia, asadar servilismul fata de partid poate fi raspunsul.

Cellini60, on 13 noiembrie 2022 - 14:07, said:

Eu nu cred că există justificare pentru acel servilism, oricum ar fi interesant de știut dacă acea comisie a BOR care se ocupă de canonizarea lui Arsenie Boca are de gând să scrie istoria adevărată a lui Arsenie Boca, mai mult, având în vedere dacă tipul de recluziune socială la care a fost supus de preaslăviți chiriarhi BOR a contribuit sau nu la sfințirea lui, ținînd cont de faptul că poate fi considerată printre marile cazne pe care le-a avut de suportat, deși nu le-a suportat din partea oricui, ci din partea stăpînilor săi bisericești. Din câte știu comisia respectivă este condusă de ips. Streza, ar fi interesant dacă ips. Streza își va pune semnătura pe un document care să facă referiri la astfel de lucruri, dacă într-adevăr ele ar putea fi considerate printre argumente reale pentru canonizare, mai ales ținînd cont și cât de clericalist este preaslăvitul chiriarh ips. Streza.

Faptul că Arsenie Boca a fost marginalizat inițial de către regimul comunist cred că se știe că a fost și pe baza faptului că ar fi reprezentat „misticismul” în spațiul public, ceea ce știm că urau foarte tare comuniștii; comuniștii te „tolerau” ca religios, dar doar între pereții bisericilor și și acolo te puteau spiona și nu doar atât, în schimb nu suportau, ca și alții din ziua de azi, extinderea Bisericii lui Hristos în spațiul public, deși este adevărat că și destui preoți și episcopi nu se opintesc nici ei prea tare pentru așa ceva. Nu știm însă de ce și preaslăviți chiriarhi BOR au ținut să îi continue starea de cvasi-recluziune socială lui Arsenie Boca. Părerea mea, și s-ar putea să mă înșel, este că acei preaslăviți chiriarhi l-au maltratat psihic, moral zeci de ani pe Arsenie Boca prin „tratamentul” pe care i l-au aplicat. Nu știu dacă este întîmplător, și nu știu cât se știe, că Arsenie Boca nu a participat la sfințirea bisericii sau a picturii bisericii de la Drăgănescu, și poate asta este legat și de faptul prezenței unui preaslăvit chiriarh al BOR la respectiva slujbă de sfințire, asta deși o bună parte din viață Arsenie Boca și-a petrecut-o chiar acolo la Drăgănescu și ocupând-se cu acea pictură bisericească.

Apropo de posibilitatea servilismului, de ce crezi că a ieșit acum câteva luni Florian Bichir și a tot menționat de acele raporturi cu legionari pe care le-ar fi avut Arsenie Boca în contextul a ceea ce unii ar numi o întârziere a procesului de canonizare a lui Arsenie Boca? E adevărat că a menționat și alte aspecte, anumite opoziții și așa mai departe, dar de ce crezi că a menționat așa apăsat raporturile pe care le-ar fi avut cu legionari? Pe de altă parte, n-aș vrea să se înțeleagă că ar fi vorba despre vreun servilism al lui „padre” Bichir, ca să nu fiu înțeles greșit.

Edited by Iochanan, 18 January 2023 - 14:39.

 Lexon, on 10 noiembrie 2022 - 02:39, said:

Deci încă n-ai reușit să ne luminezi și pe noi cu privire la ce așa-zise acuzații i s-ar fi adus lui Arsenie Boca, și de către cine, că dacă era vorba despre Poliția Politică Comunistă (zisă și „securitate” sau DGSP / DSS), dă-ne voie să avem reticențe cu privire la veridicitatea oricărei așa-zise acuzații și la interpretarea faptelor de către „responsabilii” respectivi din cadrul Poliției Politice Comuniste.

Însă am făcut eu un efort și am făcut rost de documente și relatări cu privire la „lepădarea” de Boca. Într-o hotărîre luată prin noiembrie 1998 de sinodul mitropolitan al Mitropoliei Banatului, condusă la vremea respectivă de ips. Corneanu Nicolae, dar din care mai făceau parte și ps. Streza (chiriarh al Caransebeșului la vremea respectivă) și un alt episcop, este menționat ca motiv al alungării lui Arsenie Boca „activitate ce dăunează intereselor bisericești”. Mai mult, Hotărîrea sinodului mitropolitan menționează că „socotește să reabiliteze pe toți slujitorii și viețuitoarele de aici” (adică de la Mănăstirea Prislop), „aparte socotind cazul PC. Părinte Protosinghel Arsenie Boca, îndepărtat din mănăstire prin actul Episcopiei Aradului nr. 2407 / 1959 semnat și parafat de PS. Episcop Andrei Magieru”. Bineînțeles că se ridică semne de întrebare cu privire la ce a socotit ps. Andrei Magieru ca fiind „activitate ce dăunează intereselor bisericești”.

În ceea ce privește alungarea lui Arsenie Boca de la mănăstire, un anumit aspect din cartea Tatianei Niculescu converge cu o declarație făcută într-o emisiune pe internet de scriitorul Dan Ciachir anul trecut prin luna august 2022, anume mă refer la un posibil amestec al Departamentului Cultelor (instituție a statului socialist / comunist). Și voi da întîi citatul din cartea Tatianei Niculescu, apoi voi da linkul la afirmațiile lui Ciachir.

„Condamnarea asociației „Rugul Aprins” coincide cu elaborarea de către Departamentul Cultelor a unui nou regulament al vieții monahale, care interzice foștilor condamnați politici, minorilor, aspiranților la călugărie fără cel puțin șapte clase primare, precum și foștilor condamnați de drept comun să fie primiți în mănăstiri. Într-o ședință a Sfântului Sinod de la sfîrșitul anului 1958, Departamentul Cultelor solicită alungarea din mănăstiri a tuturor celor care nu îndeplinesc aceste criterii. Patriarhul Justinian și episcopii se arată de acord, în principiu, cu noile măsuri, dar cer ca verificarea mănăstirilor să fie încredințată Bisericii. Planurile de evacuare a unor călugări și călugărițe și de desființare a unor schituri și mănăstiri au fost însă deja întocmite. Arsenie Boca, stareța Zamfira și mănăstirea Prislop se află pe listă. (subl.m.)

Data-limită stabilită pentru părăsirea mănăstirii este cu șase luni înainte de adoptarea unui decret, 410, prin care se decide, cu aplicare retroactivă, trecerea în viața civilă a tuturor călugărilor care nu au împlinit încă vîrsta de 55 de ani și a tuturor călugărițelor care nu au împlinit încă 50 de ani. În primăvara anului 1959 Arsenie Boca are 48 de ani, iar Zamfira, 33.” (op. cit., pg. 146-147)

Dan Ciachir a afirmat într-o emisiune din august 2022 că „probabil Departamentul Cultelor a impus Bisericii caterisirea lui” (a lui Arsenie Boca), în contextul unei discuții mai largi în emisiune despre Arsenie Boca. Linkul:
https://www.youtube....re=share&t=3325

Evident că există întrebări cu privire la respectivele ședințe, la un presupus amestec, personal nu știu dacă BOR a dezmințit astfel de afirmații, iar pe de altă parte, nu se poate să nu se observe că alungarea lui Arsenie Boca de la mănăstirea Prislop a avut loc înaintea decretului 410 din 1959 al regimului comunist.

În ceea ce privește sinodul mitropolitan menționat mai sus, cel din noiembrie 1998, în ceea ce privește considerațiile privitoare la decizia cu privire la Arsenie Boca (deciza 2407 / 1959), sinodul menționează că motivarea deciziei a fost „superficială, poate mai mult încă, incorectă, anume „activitatea ce dăunează intereselor bisericești””. În afară de acest document al sinodului nu se vede să se fi dat și alte documente în sursele consultate, spre exemplu dacă decizia aceea 2407 menționează vreo justificare pentru „activitatea ce ar fi dăunat intereselor bisericești”, despre ce activitate sau activități ar fi fost vorba și căror interese bisericești ar fi dăunat. De remarcat ar fi totuși faptul că sinodul mitropolitan nu menționează explicit că hotărîrea ar fi fost incorectă sau nedreaptă, ci o pune sub semnul posibilității de a fi fost așa, evident acel „poate mai mult încă” lăsând loc de interpretări, că „poate” poate să însemne poate da sau poate nu, cel puțin logicii așa cum se înțelege în mod normal în limba română.

Totuși, în ciuda faptului că sinodul mitropolitan menționat considera că Arsenie Boca „a lucrat constant, potrivit intereselor bisercești, restaurând în acest răstimp mănăstirea în cauză, prin angajarea personală în toate muncile de aici”, potrivit documentelor publicate în 2014 de către „padre” Bichir și alți colaboratori, documente din arhivele fostei Poliții Politice Comuniste, reiese că în anul 1958 reîncepuse sau începuse o anumită operațiune de supraveghere, urmărire a lui Arsenie Boca, în documente menționându-se despre raporturi pe care le-a avut cu ani și ani în urmă cu anumite „elemente legionare”, deși nu știm ce putere ar mai fi putut să aibă legionarii în România în general, și în special cei cu care Arsenie Boca a avut anumite raporturi care nu știm cum ar putea să fie considerate în vreun fel ca „activitate legionară” din partea lui Arsenie Boca. Nu cred că există dovezi că Arsenie Boca ar fi dus vreo astfel de activitate; mai mult, el fusese deja condamnat pentru anumite fapte, omiteri de denunț, ceva de genul, prin 1955 și ispășise chiar o pedeapsă. Pe de altă parte, pe lângă așa-zisa „activitate legionară”, Arsenie Boca este luat în evidență cu anumite deplasări la Mănăstirea Antim din București, unde cică ar fi luat legătura cu „alte elemente dușmănoase”. Or știm că de Mănăstirea Antim era legat „Rugul Aprins”, despre care se spune în genere că ar fi fost persecutat (în special ?) de prin anul 1958.

Potrivit Raportului comisiei prezidențiale „a lui Băsescu” privind analiza dictaturii comuniste din România: „Aceeași acuză de legionarism s-a vehiculat cu precădere și cu prilejul celuilalt val de arestări care s-a produs după 1958. Potrivit unor istorici, tabelele cu preoții aflați în detenție între 1959 și 1962, indică o preponderență a clericilor apolitici; însă între cei implicați politic dominau legionarii. Dar este foarte probabil că în mai multe cazuri această etichetă a fost folosită pentru a justifica arestarea, judecarea și condamnarea unor persoane incomode pentru regim sau din răzbunare. Chiar și mișcării spirituale „Rugul Aprins” i s-a aplicat eticheta infamantă de organizație legionară („asociație mistico-legionară”), iar inițiatorii ei, precum și unii frecventatori au sfîrșit în închisorile regimului. (...)

Noua prigoană declanșată contra mănăstirilor între 1958 și 1960 corespunde cu „cel de-al doilea îngheț” intervenit imediat după retragerea Armatei Roșii din România. Valul de arestări căruia i-au căzut victime intelectuali, studenți, clerici ș.a.m.d. trebuia să arate Kremlinului că liderii PMR de la București nu au abandonat „vigilența revoluționară”. Un alt obiectiv al politicii de represiune era acela de a înspăimînta populația, mai ales pe intelectuali, pentru a se evita orice revoltă comparabilă cu cea din Ungaria”. (Humanitas, pg. 275-277)

În lipsa oricăror detalii din decizia 2407 / 1959 cu privire la ce ar fi considerat ps. Andrei Magieru ca fiind „activitate ce dăunează intereselor bisericești”, coroborat cu informațiile și analizele de mai sus și în special cu presupusă intervenție a Departamentului Cultelor pentru alungarea lui Arsenie Boca, opinia mea este că ps. Andrei Magieru, chiriarh BOR al Aradului la vremea respectivă, este suspect de act de poliție politică împotriva preotului Arsenie Boca.

Edited by Iochanan, 13 February 2023 - 10:41.

 Iochanan, on 09 noiembrie 2022 - 18:33, said:

Anumite raporturi ale lui Arsenie Boca, despre care pomeneam în postarea din noiembrie primesc confirmări; de data asta este vorba despre o relatare a istoricului A.N. Petcu, iar relatarea este într-o carte din 2016, realizată de Marius Vasileanu.

„într-o audiență la patriarhul Justinian în anul 1967, întrebat dacă vrea să se întoarcă în monahism, el a răspuns că dorește, dar mai ales la Prislop. Patriarhul Justinian i-a spus că îl va trimite acolo unde are nevoie Biserica. El a răspuns că se va supune. După cum știm, el nu s-a mai întors în viețuirea monahicească. Episodul este semnificativ, deoarece modul în care a decurs viața Părintelui ne determină să avansăm ipoteza că Securitatea a blocat orice posibilitate de reîntoarcere a Părintelui la viața într-un așezămînt monahal.” (Altfel despre părintele Arsenie Boca, edit. Școala Ardeleană, 2016, p. 86)

Bineînțeles, aceasta era ipoteza ridicată de istoricul Petcu la vremea respectivă.

Avînd însă în vedere cele menționate de-a lungul acestui topic, opinia mea, „ipoteza” mea este că preotul Arsenie Boca a fost victimă cel puțin a celor doi chiriarhi, care, „ipoteza” mea este că au săvîrșit acte de poliție politică împotriva lui, mă refer deci la ps. Andrei Magieru, chiriarh al Aradului în 1959, și la patriarhul Justinian Marina. Ipoteza ridicată de Petcu este greșită, din punctul meu de vedere, pentru că „Securitatea” nu lua decizii în cadrul Bisericii; orice act de asuprire împotriva lui Arsenie Boca a fost luat de chiriarhi, iar dacă ei au „executat” „doleanțe” ale comuniștilor sau slujbașilor lor din Poliția Politică Comunistă, și este clar că într-acolo duc concluziile, atunci este clar că acele acte au fost săvîrșite de acei chiriarhi și constituie acte de poliție politică.

Cei care trebuiau să îi fie părinți, bisericește vorbind, iată că s-au transformat în „torționarii” bisericești, în „călăii” care au executat voirea criminală, de distrugere, de „sufocare” a comuniștilor „deranjați” de un „fanatic religios”, așa cum îl catalogau derbedeii comuniști, fie din partid, fie din poliția politică. Iar Drăgănescu este clar că a fost practic un fel de temniță, un fel de închisoare „la liber” pentru Arsenie Boca, libertatea și drepturile fiindu-i încălcate foarte grav prin nefolosirea lui potrivit competențelor și aspirațiilor pe care le avea.

Spunea de altfel și la evanghelie: „Că vă vor da în adunări și veți fi bătuți în sinagogi și veți sta înaintea conducătorilor și a regilor, pentru Mine, spre mărturie lor. (...) Și va da frate pe frate la moarte și tată pe copil” (Marcu 13, 9;12)

Un alt aspect incalificabil, aș zice, este că nu apare pe niciunde niciun fel de evaluare din partea acestor chiriarhi, o evaluare internă a Bisericii, referitoare la Arsenie Boca din punct de vedere spiritual, moral, intelectual, recomandări care i s-ar fi făcut și așa mai departe.

Cazul lui Arsenie Boca este totuși ceva mai cunoscut, probabil că au mai fost și alte cazuri, mai puțin cunoscute sau necunoscute publicului, de astfel de nenorociri săvîrșite împotriva unor oameni de către preaslăviți chiriarhi BOR, pentru ca ei să „stea bine” cu comuniștii, cu torționarii, cu ateiștii și așa mai departe, cu marxiștii, să nu cumva să fie „deranjați”, deși cel mai probabil n-ar fi fost cu adevărat deranjați, ba mai și pretinzînd că ei au „salvat Biserica”, când realitatea este ceva mai pragmatică, și-au salvat permanent propriile lor poziții, încercând permanent să le inducă supușilor ideea falsă că Biserica s-ar fi redus și s-ar reduce la persoanele lor, la sinele, la egourile lor. De altfel există și azi unii care săvîrșesc astfel de ticăloșii incalificabile și pentru care ar trebui să fie înlăturați din funcții, chiar dacă în trufia lor inimaginabilă încearcă să dea altora percepția că Biserica s-ar reduce la ei, la persoanele lor fizice, la „magnanimitățile” lor, ba chiar că Biserica este un fel de proprietate, de moșie a lor pă persoane fizice unde „taie ei și spînzură după placul lor” (și mai și după placul altora, doar că s-au mai schimbat ideologiile și personajele cu putere politică), și care cred ei că vor rămâne lucrurile „așa”, că distrug ei viețile altora la „ordinele” unor „sataniști” și că vor rămâne lucrurile „așa”, așa cred ei, așa se iluzionează ei încă, dar vom mai vedea noi câtă vreme vor mai dura aceste iluzii ale unora care se cred „proprietari pe Dumnezeu” sau ceva de genul.

 Morosanul, on 11 noiembrie 2022 - 13:26, said:

Nu știu dacă este o legătură de cauzalitate așa de evidentă precum ți se părea. Și Justinian Marina a fost o personalitate de mare impact în vremurile respective, dar nu știu să îl fi eliminat cineva, ba dimpotrivă probabil chiar a fost ajutat să ajungă pe funcții pe care cine știe dacă visa vreodată să ajungă.

Prin ce anume aspecte a fost Justinian Marina ”o personalitate de mare impact” și asupra cui a fost impactul ?

 Morosanul, on 05 septembrie 2023 - 21:37, said:

Cumva este adevărat că el a devenit de mare impact mai ales după ce a ajuns patriarh, însă dacă știm câte ceva despre viața lui dinainte, am vedea că nu a apărut chiar așa „din spuma mării”, el avea ceva activitate, ba chiar intelectuală, adică scrieri, încă dinainte să vină comuniștii, poate chiar încă dinainte de al doilea război mondial. N-a apărut „din spuma mării”. Eu ce vroiam să chestionez sau să scot în evidență erau criteriile pe baza cărora unii au ajuns să fie prigoniți, în timp ce alții au ajuns chiar pe funcții mari, deși ambele categorii erau oameni ai Bisericii; adică nu era suficient să fie o „personalitate de mare impact”. Cu o paranteză în cazul lui Arsenie, el nu a fost doar prigonit, e clar că el a fost „căsăpit”, e drept că prin intermediul unor stăpîni de-ai săi bisericești, oameni de la care s-ar fi așteptat altceva.

Spunea într-un documentar că ar fi fost vreun ierarh șantajat sau ar fi fost șantajați ca să nu „îi dea drumul lui Arsenie”. Din punctul meu de vedere nu poate sta în picioare un astfel de argument. Pe de altă parte, este clar, avînd în vedere că vîrfuri ale BOR erau într-o anumită poziție de negociere cu autorități comuniste, nu stă în picioare argumentul legat de „condamnații politic”. Oricum despre Arsenie Boca nu se poate spune că avea cine știe ce dosar din acest punct de vedere, oameni cu implicări mai mari, spre exemplu Constantin Noica, au fost la un moment dat reintegrați în societate, în anumite condiții probabil, dar au fost totuși reintegrați, în timp ce Arsenie Boca a fost ținut de ierarhi ai BOR tot dintr-un „penitenciar” al BOR într-altul până la sfîrșitul vieții. Cum s-ar zice, a fost „căsăpit” de ierarhi ai BOR până la capăt, adică este în definitiv aparent inexplicabilă așa-zisa incapacitate de negociere a conducerii BOR într-o astfel de speță, când altora, cu implicări mult mai mari decât ale lui Arsenie Boca (care de fapt nici n-a fost propriu-zis implicat politic) li s-au găsit niște soluții de o minimă integrare în acea societate așa cum funcționa ea la vremurile respective, evident dacă au mai și supraviețuit sistemului concentraționar de până în 1964.

Ioan Marina, viitorul patriarh, nu s-a distins prin nimic înainte.
A ocupat funcții mărunte și a avut ceva scrieri nesemnificative. Și toata acestea, deși în cadrul BOR, nu aveau legătură cu spiritualitatea, în timp ce activitatea lui Arsenie Boca era chiar în aria asta. Și de fapt de asta se temeau comuniștii, nu de funcționarii din birocrația eclesiastică.
Aspectul ăsta a făcut să fie urmărit de securitate pe întreg parcursul vieții, pentru că Noica sau alții nu mai aveau ce să schimbe, la nivel social nu mai era posibil o schimbare. Numai spiritualitatea mai putea fi riscantă, și ne putam aminti de scandalul cu Meditația Transcedentală din anii '80.

Iaă, o anumită re-integrare a lui Arsenie Boca a fost, de fapt pe asta și pedalează detractorii lui.