Secolul 21- secolul confruntării cu.. moartea

Moartea.. Un subiect macabru, mai ales dacă o incluzi în titlul unui subiect. În esență moartea reprezintă pentru oameni doar un set de credințe: Până nu de mult, era clar că din viață rezultă doar un fel de "karma" (influențată de credințe personale), care te duce către rai, nirvana, etc.
În  schimb, în secolul 21, când religiile tradiționale își pierd influența, moartea începe să devină din nou un subiect tot mai controversat: în ciuda creșterii speranței de viață, avem oameni inteligenți care recurg la gesturi disperate, în multe ori în societăți avansate, cum ar fi Japonia, însă nu numai. la polul opus avem promisiune unei morți situată la o distanță tot mai mare de prezent prin creșterea duratei de viață, precum și câteva tehnologii promițătoare care ar putea amâna tragicul moment.
Pe de altă parte, avem în plus conștientizarea morții colective prin distrugerea habitatului uman. În urmă cu doar câteva secole, așa ceva nu ar fi putut fi conceput, cu toate acestea au existat civilizații ce au pierit în urma unor dezastre ecologice.
Din punct de vedere religios, avem convingeri alimentare, politice, etc. care iau cu brio locul religiilor. Prietenii bune sunt rupte nu de religii clasice, cât de aceste convingeri care devin ele însele religioase. Ei bine, aceste convingeri sunt întărite de conștientizarea existenței colective, ca specie.
În acest context, ce veleități capătă conceptul de viață și de moarte în cugetul oamenilor acestui secol? Pentru ce trăiesc oamenii din acest secol față de oamenii din secolele trecute? De ce renunță la acest privilegiu alții? Încotro se îndreptă concepția oamenilor referitoare la viață?

Edited by althea, 06 October 2020 - 09:46.
editare la cerere

 benis, on 06 octombrie 2020 - 02:30, said:

Spre moarte.
De ce sa luam viata in serios, daca oricum nu iese nimeni viu din ea ?

 benis, on 06 octombrie 2020 - 02:30, said:

Secolul 21 al confruntarii cu moartea? Nu, in nici un caz, cel putin pana acum pare mai degraba secolul fricii penibile de moarte. Iar arma cu care se "combate moartea" este penibilitatea numita corectitudine politica. Uitati-va numai ce diferenta izbitoare este intre cei ce au fost bunicii nostri (nu aveau frica de moarte (multi facusera razboiul), batranii pe vremuri erau izvoare de intelepciune, insusi dumnezeu era personificat cu un batran) si batranii penibili (copii la a 2-a copilarie) din ziua de azi. Nu mai vorbesc de clerici, ce pe vremuri propovaduiau credinta ce se ridica deasupra medicinei (cand medicina nu mai oferea nimic oamenii se intorceau spre credinta, existau procesiuni in care papa sau maica tereza vindecau prin rugaciuni, ritualuri,  atingere leprosi sau grav-bolnavi) iar acum vezi fete bisericesti cu penibila masca pe figura.

Ar trebui sa se mai observe ca monstrii ce conduc lumea isi eficientizeaza si consolideaza cea mai cumplita forma de dictatura tocmai accentuand pana la limite grotesti fricile ce au ca mama frica de moarte. Toate aceste monstruozitati insa nu ar prinde daca oamenii simpli nu ar permite gunoaiele sa-si faca de cap, ar gandi, ar fi insetati de cunoastere, autocunoastere, adevar. Ramane sa vedem ce va fi in urmatorii ani ai secolul 21, caci pana acum, totul pare de un penibil grotesc, de neegalat in istorie.

Viața și moartea, a fi sau a nu fi, sensul, viații, întrebări întreabătoare... În esență moartea reprezintă pentru oameni doar un set de credințe: Până nu de mult, era clar că din viață(mai exact felul în care o trăim) rezultă doar un fel de "karma" (influențată de credințe personale), care te duce către rai/iad, nirvana, etc.
În  schimb, în secolul 21, când religiile tradiționale își pierd influența, moartea începe să devină din nou un subiect controversat: în ciuda creșterii speranței de viață, avem oameni inteligenți care recurg la gesturi disperate, în multe ori în societăți avansate, cum ar fi Japonia, însă nu numai. la polul opus avem promisiune unei morți situată la o distanță tot mai mare de prezent prin creșterea duratei de viață, precum și câteva tehnologii primițătoare care ar putea amâna tragicul moment.
Pe de altă parte, avem în plus conștientizarea morții colective prin distrugerea habitaclului uman. În urmă cu doar câteva secole, așa ceva nu ar fi putut fi conceput, cu toate acestea au existat civilizații ce au pierit în urma unor dezastre ecologice.
Din punct de vedere religios, avem convingeri alimentare, politice, etc. care iau cu brio locul religiilor. Prietenii bune sunt rupte nu de religii clasice, cât de aceste convingeri care devin ele însele religioase. Ei bine, aceste convingeri sunt întărite de conștientizarea existenței colective, ca specie.
În acest context, ce valeități capătă conceptul de viață și de moarte în cugetul oamenilor acestui secol? Pentru ce trăiesc oamenii din acest secol față de oamenii din secolele trecute? De ce renunță la acest privilegiu alții? Încotro se îndreptă concepția oamenilor referitoare la viață?

Money, baby.
Fara numar...

vad ca ai mai deschis un subiect asemanator. te apasa ceva de nu ai putut sa ne transmiti ideile in acelasi loc sau?

 Gbr_smt, on 06 octombrie 2020 - 08:43, said:

Nu știu ce subiect am mai deschis, acesta este primul. Sau, în fine, a fost o eroare, eu știam că am uitat să dau save.

 eiffel, on 06 octombrie 2020 - 08:42, said:

Totuși, tot mai mulți oameni din mediul academic propun ca măsura banilor (de regulă legată de GDP) să nu mai fie standardizată, ci să fie introdus și indexul fericirii.

Pe de altă parte, o posibilă extensie a viații ar avea profunde consecințe economice. Având în vedere o rată obișnuită a mortalității, dacă viața s-ar putea extinde la infinit din punct de vedere tehnic, oamenii ar trăi circa 500 de ani. Desigur, ar pune probleme imense legate de sistemul de pensii, de accesul la această tehnologie, de organizarea unei vieți de secole în general.

 benis, on 06 octombrie 2020 - 09:07, said:

Lasa ca are grija badea Gates de asta.Azi maine apare vaccinul anticorona.Unde crezi ca va fi pus la dispozitie pe gratis?In Africa bre si inca pe gratis.Prietenii stiu de ce.Vezi ce mandru zambeste.

https://forum.softpe...rii-cu-moartea/

 foreverbanned, on 06 octombrie 2020 - 06:57, said:

Well, trebuie să o luăm cât de cât în serios, măcar partea de planificare financiară, altfel nici nu apucăm să intrăm bine în ea.
Pe de altă parte, cifrele economice nu mai corespund neapărat cu realitatea, azi fiind necesari alți parametrii cum ar fi produsul brut de fericire, parametrii utilizați deja în anumite cercuri academice.

 cap_tepos, on 06 octombrie 2020 - 07:52, said:

Dimpotrivă, frica de moarte era specifică secolelor în care religia era puternică, se numea "frica de Dumnezeu"

 cap_tepos, on 06 octombrie 2020 - 07:52, said:

Păi fără mască nu ar fi neînfricați ci de-a dreptul imbecili.

 benis, on 06 octombrie 2020 - 08:30, said:

Viata, asa cum o cunosc eu, ia nastere pe pamant si se sfarseste tot pe pamant.... nu si existenta!

 benis, on 06 octombrie 2020 - 09:45, said:

Care probleme financiare, casa de pensii deconteaza cheltuielile.

 XORIAN_L, on 06 octombrie 2020 - 09:52, said:

Oare? Eu personal am plătit aiurea taxe și am beneficiat la boală de fix Lula. Păi peste 40 de ani când ajung la pensie, nu mai sper la nimic.

 L0RELYAN, on 06 octombrie 2020 - 09:43, said:

Când nu mai gândești , nu mai exiști, decât poate dacă faci un upload în lumea virtuală, atunci când va fi posibil.

M-am referit la cheltuielile de inmormantare (parca despre asta este vorba), casa de pensii iti sa 5200 lei. Mai poti lua ceva de la CAR (daca esti inscris) si de la sindicat.

Eu am convingerea că întrun final, știința va recunoaște existența Creatorului, iar mediile academice și marile universități cu catedre de NT și VT, vor restabili adevărurile fundamentale ale sfintelor scripturi... și asta cât de curând!

 benis, on 06 octombrie 2020 - 02:30, said:

Cu cât societatea progresează, cu atâta diversitatea ideilor, a produselor economice, dar mai ales a oportunităţilor...creşte şi ea.

În urmă cu 7 000 de ani, singura bucurie a omului era ca...după 3 zile de fugărit un animal, să ştie că în sfârşit l-a prins, şi-l poarte duce la cei din trib să-l înfulece. În urmă cu 3 000 de ani, bucuria era ca Faraonul să nu se supere pe oameni, prea tare. În urmă cu 1 000 de ani, singura bucurie era ca...omul să ştie că după ce moartea îl va izbăvi de statutul de iobag/sclav, va merge în Rai..."pe tărâm cu verdeaţă, bucurie şi lipsă de suspine".

Evoluţia economică a făcut şi face, să apară tot mai multe libertăţi ale omului, şi inclusiv oportunităţi. Toate acestea aduc diversitatea în orice domeniu, diversitate care aduce satisfacţii pentru tot mai mulţi.

Progresul libertăţilor şi al diversităţii, face ca viaţa să fie preferabilă morţii, faţă de trecut când, lipsa libertăţilor şi a diversităţii, făcea ca moartea să fie percepută ca un refugiu.


De ce renunţă unii la viaţă ? Din cauză că nu au cine să-i sprijine să se uite nu doar la porţiunea urâtă a vieţii, ci şi la cea frumoasă, sau măcar acceptabilă.

Încotro se îndreaptă concepţia despre viaţă ? Nu cunosc toţi oamenii, dar pe mine mă cunosc. Concepţia mea despre viaţă tinde spre cea a fiinţelor non-biologice fără anumite emoţii, şi care în caz că trupul se va defecta sau se va uza, va putea să se transfere într-un altul, şi astfel să se perpetueze în lumea materială vreme de...mii...sute de mii...milioane de ani.

Edited by lupini, 06 October 2020 - 15:27.

Eu prefer restabilirea tuturor lucrurilor de către Creatorul creaturilor... e mai sigur cu El!

 heart_of_ice, on 06 octombrie 2020 - 13:01, said:

Problema e că va trebui să se decidă care-i zeul șef.

 lupini, on 06 octombrie 2020 - 15:15, said:

În mod clar vom ajunge acolo. Pe de altă parte, oare o persoană mai este aceeași persoană fără trupul original? Trăirile și seinzațiile sunt ceva absolut sau sunt legate de acest trup?
Apoi, care vor fi consecințele posibilității dublării conștiinței cu una digitală? Va exista dreptul de a transfera conștiința doar dacă incetează a exissta în corpul fizic? Sau vor conviețui ca niște gemeni care în sute de ani vor avea soartă divergentă precum 2 străini complet diferiți?