Vin mana a doua din tescovina

Apa cu furtunu', zahar pui cu pumnu' si-a iesit 1001.

-dacă vrei vin mâna doi, atunci la teasc nu storci ca nebunu
-rachierii de pescari de pe dunărea veche preferau mâna doi - era mai moale și mai dulceag
-mâna unu iese aromată și tare, astfel că nu poți sări de 2 kile/oră
-mâna doi se ducea și la 4 kile/oră

bineînțeles vorbesc despre profesioniștii care știu duce paharul la gură

Ca sa raspund la mai multe afirmatii, ca mi-e lene sa le pun pe quote:

1. Majoritatea teascurilor au in jur de 100 de kg, deci cam aia e reteta;

2. Cunostinta de cauza = stiam ca e vin "de-al doilea", cum i se spune pe la noi. Sa dai unor prieteni sa bea asa ceva, fara sa-i anunti in prealabil e considerat jignire, avand in vedere ca vin dintr-o zona viticola. Nu stiu ce sa zic despre cele doua pahare, majoritatea celor cu care ma mai "omenesc" au prin beci de la 7-800 l pana la 2000...

3. Savoare si aroma suna asa de pretentios... Scorillo, hai sa-ti povestesc o intamplare: am la tara un batran care are o vie dintr-un soi stravechi, pe care nu-l mai cunoaste nimeni (nici el nu stie cum se numeste, ii spune tamaioasa ruginita, fiindca asa arata boabele de strugure, culoare galben-rose) si mi-a dat 10 l de vin, absolut fabulos. Dup-aia merg cu niste amici la o degustare de fite (pe la un salon, pe la Podul Izvor se tinea) si incep aia sa desfunde niste posirci de 200 de euro sticla, acre de ti se strepezeau dintii. Facea prezentarea un mare filfizon care nu se oprea din cuvinte mari, iar ailalti saracii, gustau si apreciau minunatiile.
Cand s-a terminat oficiala, mie nu-mi placuse nimic (ce vrei, taran oltean...) asa ca m-am dus la masina si am luat damigeana cu aia10 litri pe care ii pastram doar pentru mine si le-am zis sa-mi spuna cum le place. Eram 6, printre care si filfizonul cu manusi albe si damigeana s-a stins toata, iar discutia s-a stins si ea la concluzia: ce vinuri, dom'le faceau romanii...si cum au disparut ele...

4. Poate nu e asa, dar mie mi se pare ca nimic (de baut) nu e mai bun decat o vadra de vin rece, scos din pivnita, langa masa plina cu fripturi si carnati din vremea Craciunului...

Dacă așa ti se pare tie, atunci așa e. Restul sunt povesti.

Olteanul_sfios, on 17 septembrie 2020 - 10:15, said:

măcar la tine fu un final fericit...
io am prezentat prin 2010 octombrie un „fetească regală” (obținut neaoș în curtea mea în 2009) unor mari degustători, într-o cramă
până atunci fuseseră degustate diverse fiole, toate cu gust de chimicale, ba chiar și 2 fiole din același an: o acreală!!!

la unison, toți au dezagreat vinul obținut „strămoșesc”

patronul adunării era chiar inginerul șef al cramei respective, care la sfârșitul reuniunii m-a luat deoparte și m-a întrebat: mai ai vin de-ăsta? io-i zic că doar fo 20 de litri
la care îmi zice: ÎMBUTELIAZĂ-L! servește-l peste 2...3...5 ani - se pretează la așa ceva!!!

mai târziu am învățat că adunările de degustători reprezintă o mită pt a face publicitate cramelor, astfel încât să câștige cotă de piață pe baza articolelor publicate de mulțimea de nasuri roșii!!!

am lucrat in tinerete la o fabrica de vinuri si faceau si RR1, RR2, asa le ziceau vinurilor de dupa.
pe langa cantitati mari de zahar in boasca, ca se faceau cantitati imense, se punea si alcool alimentar si faceau apoi diverse tratamente.
pe mine nu ma interesau retetele, ca lucram pe parte economica.
dar vedeam rapoartele de productie si stiu ca la un moment dat am intrebat cu voce tare: ce naiba or face astia cu-atatea kile de seminte de coriandru?
la care un contabil batran, pe sub mustata: pai tu nu vezi stocul de muscat din pivnite? de unde atata muscat daca noi - firma avea si ferme cu vie - avem doar cateva randuri de struguri muscat!

Edited by canarel, 18 September 2020 - 12:29.

Ăla se numea in argoul ardelenesc, Mușcat Fântânel

Olteanul_sfios, on 17 septembrie 2020 - 10:15, said:

?
sunt cuvinte care definesc ceva.
și n-am prea înțeles pilda ta. Puțini sunt în afara țărișoarei noatre care apreciază vinurile dulci.
Vinurile bune de cele mai multe ori sunt seci. Nu acre, seci. Nu zic că nu sunt și vinuri bune dulci dar alea-s de desert, în general.

De fapt povestea ta îmi aduce aminte de cea cu nevasta care nu știa cum să gătească pe placul soțului. Până greșit și a ars friptura. Abia atunci soțul a fost încântat că în sfârșit a mâncat și el ca la mă-sa acasă.

Edited by DaculScoril0, 18 September 2020 - 22:29.

Daca toata viata ai bagat vinuri "la trei sferturi" cumparate din comert, cred si eu ca le apreciezi. Dar mai vorbeste si cu oameni care fac si vin din struguri...

Nu am spus nicaieri ca vinul era dulce, ai dedus tu din faptul ca era "o tamaioasa". Daca iarasi vorbesti cu un nene cu vie, o sa afli ca tamaioasa sec e un vin absolut minunat.

Nu cobor niciodata sub demi-sec, fiindca nu-mi place. Dar nici nu inghit orice frectie acra, cu miros de sulf si cu pretentie de sec. Dar pentru ca trebuie sa reziste prin rafturi si prin dulapuri ani intregi, producatorii bun de cateva ori mai mult sulfit decat trebuie. Dupa gustul meu, in 75% din vinurile seci se simte gust de sulf.

Moda vinurilor seci a aparut atunci cand comertul mondial a trebuit sa inghita milioane de hectolitri de vin care nu se vindea bine, fiindca era...sec (venea din zone artificial viticole).
Asa au aparut "specialistii cu manusi albe" care au spus ca lumea buna bea doar sec, ca doar ala sec nu se falsifica, bla, bla...si lumea a inceput sa inghita gogoasa. Acum lumea bea vinuri seci fiindca "asa trebuie", dar viseaza la un vin...bun.

Discutia despre vinuri e lunga de tot.

Olteanul_sfios, on 22 septembrie 2020 - 10:44, said:

Ai incercat tu toate vinurile seci? Sau ai vrut sa te referi la vinurile pe care le-ai incercat tu dar nu ai stiut sa te exprimi? Daca este asa,
experianta ta este destul de limitata ca tu nu consumi acriturile din comert.
Numai balarii spui. Vie straveche careie i s-a uitat numele, damigeana de vin pe care o pastrai pentru sufletul tau si pe care o tineai in masina (probabil sa nu se strice sau sa ti-o bea careva) dar pe care ai baut-o cu niste necunoscuti, etc. Nu mai face apologia vinului de tara ca pici in ridicol.

Olteanul_sfios, on 22 septembrie 2020 - 10:44, said:

Cum spuneam mai sus,  o chestie de gusturi...iar atunci când gusturile sunt foarte diferite, orice polemica pe tema vinurilor este inutila.
Ce îți pot spune, din experiența mea limitată, este ca exista foarte multe vinuri deci, care nu sunt deloc acre, unele lasă un gust chiar mai dulce decât unele demiseci.
Încadrarea in categorii se face după restul de zahăr, nu neaparat după gust. Iar gustul dulce, nu e dat doar de zaharuri.
Eu pana acum am băut foarte putine vinuri făcute in regim casnic, sau de mic producător, care sa îmi placa, majoritate fiind produse in Vrancea. Prefer vinurile de crama, însă nici dintre ele nu beau orice. Am încercat de-a lungul timpului....fără exagerare câteva sute de sortimente de vin....din care am reținut vreo 10 pe care le consum frecvent, incluzând și 3 tipuri de spumante.


Ce condamn cu vehementa însă, este acel stereotip des întâlnit, conform căruia producătorii “industriali” nu fac vin din struguri...ci din pastile or something.
Chestia asta este complet neadevărata.

Zilele astea culegem si trebuie neaparat sa ne apucam si de mana a doua.  Ziceti sfaturi cat se poate ca sa stim ce merge si ce nu

Spune ce struguri ai si cum faci mana intai si pe urma este posibil sa primesti si sfaturi.

Sa intreb si va zic

vie hibrida 1001, tiraz, producatoare , argentina
Se trage mustul , in modul obisnuit

Nu stiu ce inseamna in mod obisnuit. Sta pe boasca cateva zile si apoi este tescuit sau ramane in tocitoare si este tras dupa fierbere?

Tras inainte de fierbere ,  imediat

Tot n-am inteles. Tras imediat dupa zdrobire? Nu ai cum decat daca il dai la teasc sau scurgi ce iese fara macerare si scoti cam 30-35% din mustul total. Amandoua sunt pentru un vin roze.  In fine, pentru mana a doua adaugi apa 2/3 din cat ai scos prima mana si zahar 17grame pentru fiecare grad de alcool pe care il doresti in final. Daca vrei 11 grade adaugi 187gr zahar pentru fiecare litru de apa pus si il lasi sa fiarba pe boasca.

Edited by destrug, 22 September 2020 - 13:57.

destrug, on 22 septembrie 2020 - 11:35, said:

Imi pare rau ca nu stiu sa ma exprim, lucrez la asta - citesc benzi desenate, mai ales.
Nu mint si nu fac apologia vinului de la tara, dupa cum nici damigene nu tin in portbagaj zilnic. Dar avand in vedere ca la doua saptamani merg la tara si aduc o damigeana de 10 litri, in fiecare zi de luni o am toata ziua in portbagaj, chiar si daca as merge in vizita la Cotroceni...fiindca vin (cu vin) de la tara, ce sa fac?
Nu stiu cate feluri de vin am baut, dar cam tot ce se gaseste in comertul nostru socialist de stat am incercat in ultimi 15 ani.

Concluziile mele:
- in majoritatea vinurilor albe (am zis cam 75%, dar mai mult la cele seci), se simte gustul de sulf;
- vinurile rosii seci (adica strugurii, ca sa nu te superi iar) se culeg mai devreme decat se culegeau acum 20-30-40-50 de ani, ca sa fie vinurile mai seci. O sa mai inventez o poveste, ca tot imi place sa mint despre vin: stateam la un pahar de vin Cabernet cu un domn care are o podgorie in Dragasani (o sa-i zic dl. I, ca sa nu se supere,ca ne cunoastem de cand eram copil). Vinul era din struguri din via din care se culegea pentru productie si comert, doar fabricarea si pastrarea erau "acasa" iar vinul nu era deloc ca cel de la raft si, evident ca l-am intrebat de ce. Omul a raspuns sincer: sunt aceiasi struguri, doar ca aia sunt culesi mai devreme si vinul e conservat altfel, ca sa reziste dpdv comercial.
- nu am spus ca vinurile din comert sunt false (probabil ca alea la 3 lei/l sunt, dar nu am vazut falsificandu-se, deci nu pot spune), cred doar ca sunt conservate excesiv.
- si vinurile de la tara se rateaza frecvent, deci nu tot ce e de buturuga e bun.
- nu stiu cat de potrivit e termenul stravechi, dar am acasa vreo 15 vite de vie din soiul carloganca (cramposie i se zice la raft), de care tata imi zice ca tot atat de groase erau si cand era el mic - si merge spre 80 de ani acum...
- chiar aseara am baut un pahar de Chardonnay de la Ceptura (e drept, cupaj cu nu mai stiu ce), in care se simtea gust de sulf.