Mama lui sau eu?

Nu trebuie sa fii pe locul 1, trebuie sa contezi.

Obsesia femeilor nesigure: sa fie pe locul 1.

"niciodata nu vei fi pe locul 1" zic unele femei pe aici.
Credeam ca e deja clara chestia asta pentru orice femeie, adica gagiul sigur mai face laba gandindu-se la una cu tatele mari de pe instagram, atunci cand lipsesc toate femeile de acasa.

Nu trebuie sa fii pe locul 1, trebuie sa contezi.

Obsesia femeilor nesigure: sa fie pe locul 1.

ideal ar fi sa ti-o faca tot ea indiferent la ce te gandesti/uiti. aia femeie iubitoare..

sunt curios ce calitati are individul, de ce il iubeste.

Da, e fals. Vor sa fie pe locul 1 ca sa apara la Maruta.

Aia e o simtire, n-ai cum sa gasesti motive

aia cu ,,iubirea'' e o poveste adolescentina, la 25 de ani nu poti sa mai gandesti in halul ala

...

aia cu ,,iubirea'' e o poveste adolescentina, la 25 de ani nu poti sa mai gandesti in halul ala

Păi da, la 25 de ani ești ditamai maturul/femeia versat/ă, trecut/ă prin viață, nuuuu,nu mai gândești așa...
Până când ti se pune pata pe unul/una si ești mai prost ca ăla de 16 ani.
Si mai încăpățânat, că doar esti mare, nu mai esti copil !!!

mai tzuni esti funy rau.

a incercat o data fosta prietena (actuala nevasta) sa-si faca bagajele... an inceput sa pun si de ale mele....: ce faci? pai tu chiar crezi ca poti pleca undeva fara mine?....
vrei "me time" nici o problema ai cat vrei dar de acasa nu fugi.

legat de case... termina cu bascalia, tu intr-un an pui bani de-o parte cat pentru 5 case ca alea.

Am niste cunostinte apropiate, ii stiu de cand erau mici. Genul de copii care nu erau lasati sa iasa din casa ca sa nu se loveasca, care purtau caciula pana in iunie si aveau vesnic limba mov ca un Chow Chow, ca le turna mamica albastru de metilen pe gat de fiecare data cand stranutau. Acum au ambii peste 35 de ani, cel mare locuieste cu mamica si ar putea sa i se puna poza in Webster la definitia cuvantului creep, nu cred ca ar fi nimeni excesiv de surprins daca ar afla ca e criminal in serie, iar celalalt este mult mai independent, s-a mutat singur in chirie cu un etaj mai jos in acelasi bloc. Imi povestea scandalizat independentul cum se despartise de prietena pentru ca aceasta avusese tupeul sa ii reproseze ca sta prea mult cu maica-sa la telefon (se suna reciproc de nenumarate ori pe zi) si ca nu ii convenea ca mamica facea tot timpul vizite neanuntate, adica venea si intra in casa pur si simplu, ea avand, fireste, cheie. Tot asa imi zicea si el, asteptand probabil sa fiu de acord: E mama mea, e normal sa fie asa, ce nu intelege?!

Asa ca nu, un barbat normal nu are cu mama lui genul de relatie pe care o descrii tu. Hai sa zicem ca o suni si o vizitezi des daca e batrana, singura si neajutorata, dar daca prietenul tau are 26 de ani, banuiesc ca mamica nu are inca nici 60. Si daca acum crezi ca e neplacut, stai sa vezi cand apare si un copil in a carui educatie poti sa fii 100% sigura ca va fi extrem de implicata, pentru ca ea a crescut deja unul si stie mai bine. Nu ai nicio sansa sa il schimbi si nu are nici macar rost sa discutati prea mult despre asta. Genul asta de oameni nu vor accepta niciodata cu adevarat (poate ca s-ar preface o vreme ca sa nu te piarda, dar mai devreme sau mai tarziu nu se va mai obosi sa se ascunda) sa o puna pe mamica pe locul 2, asta in primul rand pentru ca nu va accepta mamica sa fie pusa pe locul 2.  Asa ca ai fix doua variante: 1. Accepti ca mamica este si va fi mereu cea mai importanta persoana din viata lui, cea care ii va sti toate secretele (inclusiv pe ale tale, evident) si la care va apela pentru sfaturi cand va trebui sa ia decizii, sau 2. Pleci acum, pana inca e simplu de facut. E no-brainer. Si oricum o stii si tu, ca de asta ai scris aici ca sa iti confirme lumea ca faci alegerea corecta, doar nu te asteptai sa iti spuna prea multi ca e normal sa se pupe pe gura cu ma-sa si sa ii povesteasca cum v-o trageti.

Barbatii sunt legati ombilical de mame toata viata, e ceva obisnuit.

Am niste cunostinte apropiate, ii stiu de cand erau mici. Genul de copii care nu erau lasati sa iasa din casa ca sa nu se loveasca, care purtau caciula pana in iunie si aveau vesnic limba mov ca un Chow Chow, ca le turna mamica albastru de metilen pe gat de fiecare data cand stranutau.

Haide sa iti dau explic putin faza cand apare copilul nu e chiar asa.Ideea in sine ca si noi stam cu ai mei si in educatia copilului meu mama si tata nu se implica doar au grija de el si doar ne ajuta.Zic acest aspect fiindca eu in timp am observat unde au gresit ai mei cu educatia mea si astfel in acel mod nu vreau eu sa imi educ copilul.Discutia asta am avut-o cu ai mei fiindca au avut "tentative" de las ca stiu eu"le-am spus daca deschid gura odata cu educatia mai bine fac foamea in chirie decat sa stau cu ei.Momentan tragem sa ne cumparam o casa a noastra.

Ii poveste mamei lui totul! Cand ne certam de ce ne certam, ii povesteste chiar si cand facem dragoste si cum o facem! O saruta pe mama lui pe gura de fata cu mine! De asemenea, a propus separarea timp de o saptamana pentru ca eu am inceput sa plang si sa ma consum din cauza intepaturilor mamei lui (pe baza a ceea ce el ii spune, ea ma tachineaza, de exemplu i-am spus ca nu imi plac glumele dumneaei, el i-a spus mamei si apoi vai si amar de mine), a spus sa plec eu o saptamana ca el ramane cu mama lui. De fiecare data mama lui este cu mult mai importanta decat mine. Cu mine refuza sa vorbeasca despre ce are el pe suflet, cu mama lui nu. Eu inteleg ca isi iubeste mama, dar ma doare sufletul, sincer va spun! Amvrut sa plec si sa ne despartim dar il iubesc enorm si ma opreste de fiecare data. Mentionez ca mama mea se comporta exemplar cu el, nu se baga in relatia noastra, nu ne da sfaturi fara sa le cerem. In ultimul timp imi spune ca ar vrea sa ne casatorim dar eu nu imi doresc o viata in umbra soacrei! Ce sa fac? Cum sa procedez? El imi reproseaza ca ma supar fara motiv si ca sunt posesiva! Dar pur si simplu ma doare sufletul!!!!! Ea este cea mai importanta si ne programeaza totul. Cand am vrut sa plecam la Bucuresti ca sa mai ne platim si noi intretinerea, cheltuilele de la apartamentul din Bucuresti. Noi aveam planuit sa plecam vineri si sa ne intoarcem luni seara(repet, noi lucram de acasa si am fi putut lua laptopurile duoa noi sa lucram, am vrut doar sa mai petrec cateva momente cu el, pentru ca acasa la el nu am cum, daca il pup sau il tin de mana face glume si ma inteapa pe seama asta, asa ca nu il mai pup nici nu il mai tin de mana cand ea este prin preajma) , mama lui s-a opus plecarii, am plecat datorita presiunilor mele asupra lui dar mama lui a facut in asa fel incat sa nu ne lase prea mult singur si am fost nevoiti sa ne intoarcem duminica, cu o zi mai devreme, ca na murea de dorul lui! Am nevoie de ajutorul vostru, sa imi alinati cu cateva sfaturi durerea din sufletul, nici asa nu mai pot, nici fara el nu pot! Am scris toate randurile cu lacrimi in ochi, va rog sa ma iertati daca nu m-am exprimat intocmai bine. Tot binele din lume!