Nasterea unui copil cu ajutorul unui donator (donatoare)

Buna ziua.
  .As dori sa aflu parerile celor de pe forum referitor la nasterea unui copil in urma apelarii la donarea anonima de material genetic uman, sperma in cazul barbatilor , ovocite in cazul femeilor.
   As dori sa va puneti in locul copilului nascut ....
  Merita copilul sa afle acest lucru ? Ca unul din parintii cu care traieste in casa nu este <<genetic>>legat de el?Cu ce l-ar ajuta in viata?
  Daca unul din parinti v-ar comunica ACUM  , la varsta la care sunteti fiecare, ca biologic nu sunteti legat de el, ea (de ex...mama voastra care v-a adus pe lume , cu care aveti poze de cand era insarcinata cu voi sau poze cu voi,  in bratele ei cand va alapta,  sa va spuna ca de fapt nu aveti ADN -ul ei)...ce sentimente ati avea?
  Multumesc anticipat pentru raspunsuri.

Eu aș vrea să știu. E ceva legat de persoana mea, de originile mele, poate fi relevant genetic și medical.

Dacă aș afla acum ar fi aiurea, un întreg val de emoții, trădare bla bla, deci ar trebui să mi se spună cam de când încep să înțeleg ce-i cu lumea.

 Jayanti, on 20 iunie 2020 - 18:50, said:

Dar ...ai citit atenta ce am scris...donatorul este anonim.Nu ai cum sa il cunosti, nu ai cum sa iei legatura cu el.Poate sa iti spuna doar ca e francez, danez etc.Ce castigi , in afara de suferinta ca afli?Nu este ca la adoptie.Ca mergi sa il cauti.Nu ai unde sa il gasesti.Medical in ce sens e relevant?

Cred că ar fi mai puțin important cum se raportează copilul la donator. Realitatea e că e doar un donator sau poate chiar mamă purtătoare, care nu l-a abandonat, nu a fost implicat(ă) afectiv cu niciunul din părinții efectivi, doar a furnizat materialul genetic (care este important), iar rolul respectivei persoane a fost de a ajuta un cuplu să se reproducă (parțial).

Poate fi frustrant că nu poate ajunge să cunoască pe viu persoana care i-a dat startul spre viață, dar i-a dat startul cu o singură celulă

Nu cred că ar fi o suferință dacă i s-ar spune suficient de devreme și explica pe înțelesul lui și nu i s-ar crea niște așteptări care i-ar fi brusc distruse. Sunt persoane care s-ar pricepe mult mai bine la sfaturi de cum ar trebui să i se dea vestea, cum să ajungă să spună mamă și tată (dacă vrea, pentru că poate să le zică părinților pe nume), dar să știe că fie mami, fie tati sunt mami/tati adoptiv(ă) care l-a dorit foarte mult și a avut un ajutor la concepție din partea unei doamne sau a unui domn

Mai bine să fie puțin neplăcut și incert la un anumit punct, poate să necesite mai mult efort, decât să-ți asumi o minciună pentru toată viața. Și am zis că îl poate afecta negativ pe copil dacă nu știe că nu este înrudit cu unul din părinți de exemplu la diagnosticarea unor boli care ar fi ereditare, la donarea unui organ, ca în telenovele, când află atunci Arturo că de fapt "no era su padre" și intră cu mașina-ntr-un copac. Sunt mai multe exemple, dar ar trebui zic eu să țină în primul rând de ideea că nu e dreptul tău (al celui care decide să aibă un copil astfel) să ascunzi informația asta.

Edited by Jayanti, 20 June 2020 - 19:57.

Dacă copilul e deja mare sau adult decizia de a-i spune adevărul sau nu poate fi luată dând cu banul.

Deja suferința la care ai făcut referire ar fi dublată, triplată, înzecită de trecerea timpului și de toate minciunile frumoase spuse că e mai lejer așa, plus suferința proprie a părinților că trebuie să-l facă să sufere pe copil și așa mai departe.

Nu are legătură cu a treia persoană, care a furnizat un material genetic viabil contra cost, e vorba de cum au gestionat părinții o informație sensibilă, cum s-au prezentat în fața pruncului, a copilului, a adolescentului, cum au măsluit un trecut.

,,Informatia aia sensibila,, ...gestionarea ei ma intereseaza.Si am uitat sa precizez ca vb.despre o familie alcatuita dintr-un barbat si o femeie.Deci,nu 2 femei, 2 barbati unde bineinteles ca esti obligat sa ii spui cum a aparut pe lume.
Am inteles...imi vorbesti de adevar.ca are dreptul sa stie.Dar de ce daca nu il ajuta cu nimic?Daca omul acela doreste sa vada macar fizic cum arata cel/cea care a donat unde sa ii spun sa mearga?Sa il trimit in lumea larga sa umble dupa o himera?Nu i-ar produce acest ,,adevar,,un zbucium sufletesc care poate nu si-ar gasi in viata asta alinarea?Nu ar fi egoisti parintii ca transfera piatra pe care o au pe suflet pe umerii copilului pe motivul..<<eu ti-am spus adevarul.nu vreau sa duc cu mine in mormant secretul asta>>.
   In cazul copiilor nascuti din adulter, in care doar mami stia ca tati ala de acasa care te sterge la fund nu e acelasi cu ala al carui ADN il porti...aici cum e?Si astea nu is telenovele.Taica-so ala cu ADN-ul nu e doar un donator anonim pentru copil?Ce rost are sa ii spui?Adevarul asta despre care vorbesti?Ca sa ce?In exemplul meu<<adevarul,,ar fi distrus acea familie.

Dacă aș fi copil al unui donator,  între mine și părinte ar fi război în cazul că nu aș afla TOATE datele.  
Aș merge până la a rupe legătura cu părintele pentru tot restul vieții mele dacă ar cuteza să îmi ascundă informația.  

În opinia mea,  este o idioțenie să păstrezi anonimitatea donatorului.   Mă enervez doar când scriu chestiile astea.  

So,  donatorul ar trebui să-și asume și să consimtă că este parte a unei creații.  Iar acel copil este parte din el.  
Dacă vrea să nu facă pasul acesta,  atunci nu ar fi alegerea corectă și mai mult ca sigur ,  în viitor ar provoca o dramă acelui copil.    

Cred că donatorul/donatoare ar trebui să facă parte dintre oamenii apropiați,  nu dintre străini.

In cazul asta nu ar mai dona nimeni @tomaso.
Donez sânge, nu ma interesează unde ajunge. Donez spermă, nu ma interesează unde ajunge.
Donez pt că cineva are nevoie, il ajut, nu am nevoie sa ma trezesc cu un plod care sa mi zică tată hodoronc-tronc. Pt a mi se zice tată fac si cresc proprii mei copii.

 tomaso, on 20 iunie 2020 - 20:34, said:

   Cum adica ?
Daca de ex sotul unei femei are astenospermie si femeia doreste sa  apeleze la donator pt.ca isi doreste sa nasca ea acel copil, sa il alapteze ea, asta inseamna ca trebuie sa apeleze la cumnatul ei, la verisor, la prietenul sotului? Mie mi se pare odios.Sau invers ...pentru cine are nevoie de ovocite donate(cancer, radio, chimioterapie) trebuie sa apeleze la sora , verisoara?Cand ar fi masa de Craciun in familie iti poti da seama ca fiul, fiica ta seamana cu donatorul?De ce ar face cineva asta in familie?
Cea mai mare banca de sperma din Europa este in Danemarca.Majoritatea donatorilor este anonima.Doneaza pt.bani.Doar nu te gandesti ca aia isi doresc sa se trezeasca peste 18 ani cu 20 de copii la usa.De asta sunt donatori anonimi.
Am uitat sa te intreb.Care,,toate datele,,?
Si te rog nu te enerva.Discutam...

Edited by adriela, 20 June 2020 - 21:02.

este o prostie cat casa sa-ti acuzi un parinte, sa zicem mama, pentru ca a facut un copil, pe tine, prin inseminare artificiala cu un donator anonim
cred ca pe asta se si bazeaza clinicile care pun la dispozitie acest serviciu, pe confidentialitate
daca ambele parti, donatorul si beneficiarul, sunt de acord de la bun inceput, mai ramane educatia copilului caruia trebuie sa-i explici ca ma-sa nu a vrut sa se lege la cap cu vreun prost, in cazul unei mame singure, sau ca au fost probleme de fertilitate in cuplu asa ca au ales sa-l/o conceapa prin alta metoda.
parintele adevarat este cel care a crescut copilul, nu cel care a donat materialul genetic
mai vad pe la stiri cum isi cauta unii parintii naturali care de obicei i-au abandonat in spital, la orfelinat sau in alte conditii mizere, de-a dreptul stupid

 adriela, on 20 iunie 2020 - 20:29, said:

Da, asta e părerea mea, ai cerut mai multe puncte de vedere.

 adriela, on 20 iunie 2020 - 20:29, said:

Iar eu ziceam că gestionarea aia, dacă înțeleg bine că acel copil e om mare acum, trebuia făcută demult. Acum nu știu să spun ce rost ar mai avea și ce implicații, m-aș arunca în scenarii și mai îndepărtate decât am făcut deja.

 adriela, on 20 iunie 2020 - 20:29, said:

Dacă nu îl ajută cu nimic să știe și nu îl rănește cu nimic faptul că nu știe... asta e, mergi pe șestache cum ai mers și până acum... Deși, nu ești în măsură să decizi tu ce-l ajută și ce nu-l ajută. Dar, na, decidere plăcută.

 adriela, on 20 iunie 2020 - 20:29, said:

Nici cu cazurile astea nu sunt de acord, adică nu aș face așa, nu aș minți și soțul și tatăl natural și odrasla. Dar pentru cineva din afară, ca mine, e ușor să vorbească, iar pentru tine, dacă ai implicare directă, e mai convenabil să găsești scuze.

 adriela, on 20 iunie 2020 - 21:01, said:

Ok.
Ai dreptate,  te rog să-mi scuzi puseul nervos,  discutăm cu calm.

 adriela, on 20 iunie 2020 - 21:01, said:

Nu la o rudă mă refer,  ci la cineva apropiat sufletește.   Un prieten,  o prietenă.   Un om care să nu reprezinte ceva.

Înțeleg foarte foarte bine ceea ce susții, dar,  în opinia mea,  este greșită ideea anonimizării părintelui biologic.   FIV cu material biologic donat este o soluție,  dar,  din punctul meu de vedere este cea mai greu de acceptat.   Știu că sunt probleme legale,  că donatorii nu doresc să le vină copiii altora la moștenire,  chestii socoteli.   Nici părinții nu vor să mai aibă un o a treia parte care să le sufle în ceafă,  să-l știe aproape.  Este de înțeles,  dar,  după ce copilul va fi adult,  va purta cu el tot restul vieții lui povara aceasta.


Știu că nu-i ușor,  că sunt multe variabile,  dar,  acolo unde se poate,  sămânța trebuie să fie de la cineva apropiat.  Așa cred eu că-i corect și cinstit.

Edited by tomaso, 20 June 2020 - 21:21.

Inca nu exista acel copil.
Nu am nici un fel de implicare in nimic.
Dar da.Asta intentionez sa fac.FIV cu tert donator.Am vrut sa vad cum vede societatea noastra lucrurile astea.Daca as trai in SUA nu mi-as face nici un fel de probleme.I-as spune de cand ar fi mic.si ar creste cu asta.Dar in Romania?Unde lumea se uita la copiii nascuti prin FIV ca fiind de mana a 2a?Unde se exprima cu ,,insamantare in vitro,,?Sa vin eu sa vorbesc despre tert donator?Ca faci fiv sau inseminare cu sperma donata? Pai majoritatii trebuie sa le desenezi pe hartie ce vrei sa faci.Ar fi ultimul episod din STAR TREK ,Next generation pentru ei.

 tomaso, on 20 iunie 2020 - 21:19, said:

  Te inteleg ce spui, dar nu prea e ok.Am citit pe forumurile straine multe situatii in care relatiile s-au stricat urat de tot dupa nasterea copilului.Si daca asta se intampla la straini , in romani nici atat nu am incredere.

Cred că sunt și români ok.

 tomaso, on 20 iunie 2020 - 21:19, said:

Nu se baga nimeni la asa ceva, cineva apropiat incearca de ani de zile asta.

Quote

Am un copil adoptat (de la 2 zile) in familie, copil ce poarta o povara si mai mare. Uneori este mai bine ca lucrurile sa ramana nespuse.
Cumva a reusit sa treaca peste si e ok acum la 23 ani. Nu vreau sa scriu public despre ce e vorba, dar iti trimit un mesaj.

 tomaso, on 20 iunie 2020 - 21:32, said:

Te rog sa incerci sa raspunzi la ce am intrebat.Sau lasa-ma sa te intreb personal(sper sa nu nimeresc o situatie aiurea)....daca mama ta ti-ar spune ca tatal tau nu e cel biologic?Si cel biologic e un donator anonim din lumea asta mare.Retine...nu vecinul, nu colegul ei de serviciu cu care ai putea da ochii sa il intrebi de sanatate,deci donator care s=a adresat unei clinici specializate si a fost remunerat.Ai vrea sa stii acest lucru? de ce? cu ce te ajuta exact? mai ales ca nu poti sa il cunosti pe donator? si daca l-ai putea cunoaste care ar fi treaba?Sper ca nu esti atat de naiv\naiva sa crezi ca daca ai avea nevoie de un rinichi o sa ti-l ofere cel care a donat sperma cand a fost student si avea nevoie de bani urgent si a ales calea asta.Omul ala cand ai vrea tu sa il cunosti va avea familia lui, copii lui...doar nu o sa ii lase pe ei pt.tine.Sa vina sa zicem din Franta,Italia in Romania sa iti dea tie un rinichi.

O să răspund.  Dar nu acum, am o mică problemă și m-am întins în pat, scriu greu pe tabletă.

 adriela, on 20 iunie 2020 - 21:21, said:

Ai pus mai devreme problema că într-un cuplu homosexual ar fi o obligație să i se spună cum a apărut pe lume. Dar altfel nu? Deci dacă poți să-i ascunzi, îi ascunzi. Că ar fi nu știu cum societatea...

Aici nu o să primești așa multe opinii ca în societatea din viitorul în care vei crește tu un copil, dacă ... , dar după cum poți citi nu te condamnă nimeni (deocamdată) că vrei să faci un copil prin metoda aleasă, dar nici nu primești încurajări să minți de dragul comodității. Copilul, na, e decizia ta, a cuplului tău, dar vine cu responsabilități. Copilul nu e atașament de-al tău, să îl faci în orice condiții vrei și dup-aia să îi spui doar ce-ți tună ție, chipurile să nu sufere. Dar, bineînțeles, te consulți.... poți vorbi cu psihologi specializați.

Nu mi se pare un lucru grav să-i spui simplificat cum a fost creat, și mai detaliat când crește, contează relația pe care o s-o aibă cu ambii părinți. Iar ce spuneți celor din jur poate fi filtrat, nu cred că trebuie să știe toată grădinița, toată școala... cred că-s false probleme.

De fapt, inițial ai zis de cum o să se simtă copilul rezultat, dar după un număr de ani de trăit cu părinții, deci la o vârstă destul de mare, măcinat să cunoască autorul spermatozoidului... Copilul poate fi făcut să înțeleagă procesul și de ce a fost necesar și că nu poate cunoaște donatorul, care e un simplu donator... dar nu după ani de minciuni.

Mai caută opinii.