Nasterea unui copil cu ajutorul unui donator (donatoare)

nado, on 20 iunie 2020 - 23:40, said:

Nu au cum sa stie cei din familia largita ce faci.Este vorba despre un cuplu:femeie plus barbat.Ce trebuie facut e...fertilizare in vitro cu tert donator sau inseminare cu tert donator.Nu intru in detalii.Dar ,,neamurile,, nu au cum sa stie numai daca le spui tu ce se intampla cu tine cand mergi la clinica.Adica ...faci FIV  sai inseminare , dar nu cu materialul genetic al sotului.Mersi de raspuns.

CovertTwo, on 21 iunie 2020 - 00:24, said:

1. ma refer la un cuplu de gay care are un copil.plateste o femeie , care se numeste,, mama surogat,,.Copilul ala va intreba cand e mare ...unde e mama?Nu????La asta ma refer.am mai explicat o data....Adica cuplul ala de gay nu are dilemele mele.E clar ca trebuie sa ii spuna copilului ca tata1 si tata 2 te iubesc , dar ca sa te avem langa noi am avut nevoie de o celula de la o tanti, doamna etc.Pe cand un cuplu format dintr-un barbat si o femeie nu este <<obligat>> sa spuna ca a avut nevoie de asa ceva.Sau este?despre asta e vorba....
2 Cum adica ne-am asumat cand am creat,,cuplul,,?Despre ce vorbesti?

CovertTwo, on 21 iunie 2020 - 00:24, said:

1. ma refer la un cuplu de gay care are un copil.plateste o femeie , care se numeste,, mama surogat,,.Copilul ala va intreba cand e mare ...unde e mama?Nu????La asta ma refer.am mai explicat o data....Adica cuplul ala de gay nu are dilemele mele.E clar ca trebuie sa ii spuna copilului ca tata1 si tata 2 te iubesc , dar ca sa te avem langa noi am avut nevoie de o celula de la o tanti, doamna etc.Pe cand un cuplu format dintr-un barbat si o femeie nu este <<obligat>> sa spuna ca a avut nevoie de asa ceva.Sau este?despre asta e vorba....
2 Cum adica ne-am asumat cand am creat,,cuplul,,?Despre ce vorbesti?

I-aș spune când ar fi adolescent și ar înțelege corect ce înseamnă reproducerea dpdv biologic.
Și l-aș educa astfel încât să înțeleagă sau să știe că familia nu are neapărat legătură cu sângele comun, ci cu multe alte lucruri mult mai importante. Sunt mari șanse ca un adolescent care a crescut într-o familie funcțională să înțeleagă alegerea făcută fără să i se pară ceva oribil sau o minciună de neiertat.

adriela, procedurile astea, stii bine cit dureaza, plus ca vin dupa ani in care se incearca pe cale naturala

este imposibil sa nu afle parintii vostri ---(imi dau seama ca tu de fapt abordezi o teorie)--- ca ceva se intimpla, iar unul din voi, sigur cel care este fertil va spune mai departe, iar daca amandoi sinteti infertili ar insemna sa-i spui copilului ca de fapt nici tu, nici tatal lui nu sinteti parinti naturali

mai mult, pina la parinti afla prietenii, sau chiar vecinii sau alte cunostinte pe care ii intilniti la clinica

nado, on 21 iunie 2020 - 18:51, said:

Pai da.nu este nici o problema .de FIV stie tot neamul meu, ce sa mai vorbesc de prieteni...stiu toti.nu ascund asta.Chiar si matusile mele din Moldova care incearca sa fenteze lantul de  jandarmi cand merg la Sf.Parascheva , numai sa ajunga ele primele....si lor le-am spus de FIV. Ce nu le-am spus e ca e necesar sa se foloseasca alt material genetic decat al celui cu care sunt casatorita.si asta stim numai noi....sotul si cu mine.Daca voi avea noroc...si va reusi treaba.o sa fiu insarcinata cu un copil care e doar jumatate genetic al nostru.Dar asta numai noi stim.eu cu sotul.nimeni altcineva.
Motivul pt care am deschis topicul....sa-i spun copilului sau nu toata treaba asta?II foloseste la ceva?Acest adevar?
Nu ascund de nimeni ca apelez la FIV.Dar ascund tuturor , repet ...tuturor ca sperma este de la un donator.
Nu fac asta pt ca mi-e rusine.O fac pt ca nu am chef de explicatii.In familie la mine nu as convinge pe nimeni.M-ar duce la ceva popa sa-mi citeasca.

adriela, on 21 iunie 2020 - 19:52, said:

Am uitat sa iti spun un lucru important.Din nefericire pt mine...nu abordez o ,,teorie,,.Este chiar viata mea.Este ceea ce trebuie sa fac in viitorul apropiat pt a avea un copil.

althea, on 21 iunie 2020 - 18:14, said:

Multumesc de raspuns.

althea, on 21 iunie 2020 - 18:14, said:

Psihologii spun un mare ,,Nu,, pt. a-i spune unui copil in perioada adolescentei despre lucrurile astea.Ori ii spui de mic , sub forma unor povesti etc si creste cu ideea asta in cap.ori de la 18 ani incolo...Eu nu sunt psiholog.Dar cam atunci e perioada cand clocotesc hormonii in tine, esti nonconformist, apare(nu-mi spune ce sa fac, nici macar nu esti tatal, mama mea)

ADN-ul copilului nu va fi identic cu al nici unuia din parinti si rezultatul final e si functie de o multitudine de variabile aleatoare. O framantare pornita dintr-un nonsens de genul "daca ar fi fost mai putin neidentic - sau poate nu..." transforma dilema initiatoarei intr-o nerozie.
Daca ai facut un copil si/sau ai crescut un copil - este si va ramane copilul tau întotdeauna. Sa te trezesti neam prost dupa 20j de ani si sa-i zici "ca stai, ca vezi, ca daca biologia nu era cum era aveai un atom de carbon in plus/minus pe cromozomul 37 deci nu esti chiar ca mine/noi, esti de fapt un strain -  mai putin hartiile..." e un nonsens.
Daca parintele sarit din ecuatie de biologie nu priveste copilul ala ca pe cel mai mare cadou pe care i-l putea face viata e un dobitoc incalificabil. In cazul asta exista si alte rezolvari ale problemei Daca nu e dobitocul mentionat atunci mergeti pe calea FIV, cu o usoara selectie a particularitatilor fizice ale donatorului si rugati-va la cine vreti sa primiti cadoul.

adriela, on 20 iunie 2020 - 18:18, said:

Nu există top-secret când deja taina implică mai mult de-o persoană. O variantă ar fi să recurgi la donor fără să ştie soţul. Glumesc, glumesc.

Orice copil merită adevărul. În funcţie de firea lui, alegi vârsta nimerită destăinuirii. Mie mi s-ar fi potrivit mărturisirea timpurie, pe la 5-6 ani. Poate altora mai târziu.

Secretele-s şoptite din gură-n gură pân' la urechea adecvată. Ceea ce părinţii nu doresc să se afle, unii bunici ţambalesc fără menajamente.

E bine să cunoşti natura apropiaţilor, ca să ştii la ce te vei aştepta.

Edited by clasica, 21 June 2020 - 22:26.

Decat sa ma leg la cap cu asa ceva, mai bine as adopta.
Partenerul tau ce spune? E OK cu ideea ca vei naste un copil care nu e al lui? Implica complicatii legale chestia asta, de genul sotul va trebui candva sa adopte copilul, ca sa poata fi legal tatal copilului? Sau merge cu "sotul mamei e tatal copilului"?

adriela, on 21 iunie 2020 - 20:01, said:

inteleg acum de ce vrei sa ascunzi, sa nu se afle ca tu esti de fapt infertila fiindca nu te-ar intelege neamurile, dar in timp, parerea mea este ca tot vor afla daca sunt asa curioase si evlavioase, chiar si preotul le va sopti cite ceva....
si in timp vei ceda tu nervos
daca te tin balamalele mergi asa, cu fentarea
copilul nu va afla de mic asa o imbirligatura sau n-o va intelege

ideea cu a-i spune , ti-am expus-o....NU

Eu cred și sper (nu știu dacă în ordinea asta) că generațiile viitoare nu vor mai fi așa blocate în stereotipuri ca noi. Nimeni nu poate decide să vină pe lume sau nu, nimeni nu își poate alege părinții, iar într-o situație ca asta despre care vorbim, cine e tata e un amănunt care ar trebui pus la locul lui de informație. Atât.

althea, on 22 iunie 2020 - 06:23, said:

si eu cred ca nu vor mai fi blocate, dar pot fi prea libertine
informatia despre tatal copilului in acest caz exista, atita doar ca nu trebuie dezbatuta de persoanele in cauza

După revoluție se făceau adopții pe bandă rulandă și cei care își dădeau spre adopție copii nu simțeau nimic pentru ei, doar suma de bani îi interesa să fie cât mai mare și să primească toți banii odată.

Familiile care dădeau spre adopție erau familii de rromi cu mulți copii și familii de la țară tot cu mulți copii.

Copii erau luați de cei care intermediau adopțiile astea legal cum scria în lege atunci, îi spălau și îi prezentau familiilor de străini care îi adoptau.

Ăștia se bucurau enorm când vedeau copilul după care plecau în străinătate cu copilul.

Diferența între ce simțea mama care dădea spre adopție un copil când îl dădea din brațe să fie luat și mama adoptivă care primea în brațe copilul era enormă.

Pentru copiii ăia acum când sunt mari și în țări străine nu are nici un rost să știe din ce familii s-au născut și cum au fost dați de sărăcie.

Nici în cazul unui tată donator nu ar trebui să știe copilul că nu e tatăl natural cel care l-a crescut.

Edited by dsarewq, 22 June 2020 - 08:01.

Eu daca as afla azi ca parintii mei nu sunt cei biologici, mi s-ar lua un mare bolovan de pe inima.

Parinti mai idioti ca ai mei, mai primitivi, mai egoisti, mai rar.

Asta e singurul meu regret in viata, ca nu am putut sa imi aleg parintii. Mi-ar fi fost cred mai bine sa fiu nascut din parinti surogat care sa ma doreasca cu adevarat.

Eu am fost un accident intre doi parinti foarte tineri, in timpul comunismului, cand nici nu se punea problema de intrerupere de sarcina. Si am ajuns pe lume, la fel ca multi alti copii ai comunismului, intr-o familie imatura, care s-a destramat foarte repede dupa nasterea mea si a lui fratimiu. Ba taicamiu a si batut-o pe maicamea cu pumnii in burta in timp ce era gravida cu fratimiu in speranta ca avorteaza. Nu a avortat.

Deci mai subtire cu pianul pe scari. Parintii cei mai de preferat sunt cei care depun tot efortul ca sa te aiba si ca sa te creasca. Nu aia care te-au facut din greseala.