Maria Andrieș

Ei , imi place cum scrie , ca in rest nu ma intereseaza...
Eu cumpar zilnic atat Gazeta cat si Prosport , dar , cand deschid gazeta ma uit prima data la articolul scris de fata asta . E tare dom'le , se vede ca nu numai barbatii se pricep la fotbal...

Articolul de astazi :

Un ochi rîde, unul plînge
Maria Andrieș

Fotbalul se întoarce acasă. Acasă la noi. Așa au hotărît bilele pestrițe ale UEFA. Una caldă, una rece. Avem o semifinalistă. Dar nu mai putem spera la o semifinală românească. Jucătorii și suporterii au scăpat de calvarul deplasării. Dar forțele de ordine n-au scăpat de coșmarul tradițional al derbyurilor. Inevitabila ironie a sorții.

În fotbalul, mîna destinului seamănă uneori atît de bine cu mîinile oficialilor UEFA. Seamănă, dar nu sînt aceleași, altfel n-ar fi ajuns românii pînă aici, în locul nemților și spaniolilor. Să nu privim cu ochi bănuitori spre Vest. Nu teoria conspirației se aplică aici, ci legea compensației. Sau proverbul acela din marile campionate: să moară și capra românului. Sau măcar una dintre ele.

Oricum ne-ar fi chinuit tot felul de curiozități, pe care acest duel le poate potoli. Fie și pentru un timp. Oricum ne-am fi întrebat care dintre Steaua și Rapid e mai valoroasă, matură, europeană. Oricum le-am fi comparat jucătorii, antrenorii, patronii, palmaresele, bugetele, parcursul în UEFA. Oricum ne-ar fi durut, dacă o echipă sau alta părăsea competiția. Ne-ar fi durut de două ori mai mult dacă ieșeau amîndouă în "sferturi". Și ne-am fi bucurat la fel dacă se întîlneau în ultimul act.

Pînă la urmă, avem finala românească la care abia îndrăzneam să visăm. Nu contează că se joacă în "sferturi" și în dublă manșă. Contează că o joacă ai noștri. Pînă la urmă, e mai bine că destinul fotbalului nostru își arată de pe acum dubla față, cu un ochi rîde, unul plînge, încă nu se știe care. E mai bine că victoriile răsunătoare se petrec o dată cu niște anchete răsunătoare, e mai bine că eroii și trișorii ies la iveală în același timp. Să nu se amestece între ei, să nu-i confundăm pe unii cu ceilalți, în acest zile nebune.

„E un fapt unic pentru fotbalul românesc. Dar încă nu ne dăm seama, sub șocul tragerii la sorți”
Răzvan Lucescu

18 martie 2006

http://www.gsp.ro/in...a=37544&shift=1

Edited by radumiki, 18 March 2006 - 20:12.

Complicata pace
Maria Andries


Toate îndemnurile la liniște, toleranță, fair-play și alte cuvinte frumoase au avut efectul așteptat. De cîteva zile, în fotbalul românesc, e foarte liniște. Nu se aude decît fîș-fîș, fîș-fîș. Se ascut răngile.

E atît de liniște încît ai putea auzi căzînd un meteorit pe podul Grant, un asteroid în Ghencea și o cometă în centrul Bucureștiului. Declarațiile de pace veșnică zboară prin aer. Restul sunetelor nu depășesc bariera fonică ridicată de oamenii de fotbal. Nu numai cei de la Rapid și Steaua. Toată lumea vrea să ia parte, într-un fel sau altul, la marele eveniment. Să ia parte măcar cu vorba, dacă nu cu fapta. În loc de "un autentic spectacol", cum zice comunicatul FRF, s-au creat toate condițiile pentru o cafteală generalizată. În așteptarea "dublei" istorice, campionatul intern arată mai schimonosit ca niciodată de intrigi, pumni, coate-n gură și orgolii de bulevard.

Șefii de galerie cheamă la calm făcînd spume la gură. Văzîndu-i așa inflamați, ar fi o naivitate să-i lași pe Corsicanu și Mustață să se ocupe de ordinea din tribune. Pentru ei, violența, rasismul, înjurăturile nu sînt nimic altceva decît nevinovatele expresii ale extazului colectiv. Să fim toleranți, spune Gigi Becali, apoi îi acuză și insultă pe toți, în mod egal, fără discriminare. Să dăm exemplu suporterilor, spune "Dinu" Vamă, care nu vorbește decît despre uneltirile împotriva Rapidului. În replică, MM Stoica se revoltă la foc automat, cu o promptitudine de bazooka executivă. Sîntem măcelăriți, proclamă MM, și mai trage un cartuș la nimereală. Europa e cu ochii pe noi, spune Gigi Becali, agitîndu-se să fie cît mai vizibil pe TV. Comentariul lui Olăroiu, "credeți că mai era întreg dacă-l prindeam, la cît de supărat eram?", e balsam, nu altceva. Deci, se poate și mai rău.

Meciurile mari cer sacrificii mari, e clar. Pentru a ține lucrurile sub control, nu trebuie decît ca adversarii să se evite pe cît posibil. Jucătorii să se ferească de antrenori, antrenorii să se ferească de galerii, galeriile să se ferească una de alta. Chiar și echipele să se ferească una de alta. Rapidul și suporterii lui să vină numai la meciul-tur, Steaua și suporterii ei să vină numai la retur. Ce-i drept, nici așa liniștea nu e asigurată, dar măcar e asigurat "spectacolul autentic", cîtă vreme sînt prezenți la stadion conducătorii echipelor.

22 martie 2006

Da le zice bine draga de ea. Unul din cei mai buni pamfletari... Mai bine zis cea mai tare pamfletareasa! Fara gluma, are talent cu carul si o ironie mai fina decat un fier de calcat.

uite inca un articol, ce-i drept mai vechi: nu stiu ce ma determina sa-l salvez intr-o arhiva proprie... acu ii dau drumu in lume:)

Mitică, gura mică!
Dragomir are o filosofie de viață simplă și eficientă: obraznicul mănîncă praznicul. Cu cît e praznicul mai mare și comisionul mai umflat, cu atît e obraznicul mai obraznic. Din tămbălăul cu drepturile TV, Mitică a ieșit cel mai cîștigat. Mai cîștigat chiar decît postul turc, care a beneficiat de o popularizare gratuită de zile mari.
Ca șef al LPF, Mitică nu dă soluții, dă tare cu gura și gesticulează de parcă depănușează un porumb imaginar. Nu contează despre ce e vorba, violență pe stadioane, jocul ?naționalei?, drepturi TV, cupe europene, Mitică știe una și bună. Vociferează de parcă ar prezice Apocalipsa de cîte ori vede un microfon. ?Ascultați ce vă spun, crăpăm cu toții!?. În afară de obrazul lui, bineînțeles.
Vineri seară, în studioul Antenei 3, Mitică era ușor mai calm. Probabil se simte asigurat, și-o fi pus deoparte provizii pentru Apocalipsă din contractul pentru drepturi TV. Cu aer cochet de precupeață, a schimbat amabilități prin telefon cu șeful TVR. ?Vă admir mult?, ?Și eu vă admir?, ?Eu vă admir și mai mult?, completa Dragomir rînjind irepresibil. Pentru că asta e adevărata plăcere a escrocilor, să-și amețească fraierii, să-i vrăjească pînă le zic mersi, ?mersi că m-ați buzunărit, sînteți un finuț! A fost o încîntare să vă întîlnesc!?.
Indiferent cine obținea contractul, Dragomir cîștiga oricum, pentru că lucrează în tandem cu șeful Telesport. Legătura dintre cei doi e bine camuflată în acte, dar sare în ochi ca un fir roșu, singurul logic, în toată încîlceala. Un fir bătător la ochi din stadiul de tatonare, negociere, tăcere complice, ?nu era obligația mea să vă anunț că n-am primit banii!?, i-a zis lui Giurgiu, pînă în faza de abureală contabilă.
Și-n țara asta, în care se fac tot felul de confuzii, șefii de cluburi se confundă cu șefii de partid, șefii de post se confundă cu șefii de ligă, ce mai contează o confuzie în plus? Ce contează dacă Mitică, șeful LPF, confundă interesele proprii cu interesele cluburilor? Ce contează dacă face și el un ban pitit, de pe urma acestei confuzii grosolane?
În emisiunea Antenei 3, Dragomir l-a acoperit pe Horațiul Nicolau atît de grijiuliu, a negat atît de hotărît că a mîncat usturoi împreună cu el, încît nu numai că mirosea tot studioul, dar mirosul trecea și prin sticla televizorului. Înțelegem că pe lîngă comisionul gras, Mitică simțea nevoia unui condiment. Dar cînd spune că e corect și cinstit, ar fi mai bine să vorbească cu gura închisă.
Dacă emisiunea mai continua, Mitică nu numai că îngheța apele, prin puterea imaginației. Dar poate răcea puțin și clima. Iar mult așteptata ninsoare ar fi căzut și peste România, peste Miticii ei, peste mormanele de gunoi din vîrful cărora trîmbițează. Ar fi acoperit totul cu un strat alb, imaculat, înșelător.

Si inca unu din zilele noastre


Banuieli
Maria Andries


?Sînt sigur că și-a băgat coada Vasluiul?, a comentat un oficial dinamovist suspendarea de două etape. Între timp, au intervenit alte cozi și codițe, iar decizia s-a anulat. Dar se impun niște precizări, altfel expresia asta, cu ?Vasluiul care își bagă coada?, se demonetizează.
În primul rînd, de la criza rachetelor de tenis din Cuba și războiul rece cu apa caldă, Vasluiul nu și-a băgat coada explicit decît în afaceri de importanță strategică majoră. A evitat discret să devină capitală culturală europeană, deși stadionul, oficiala cel puțin, se aude din Lună, cu ochiul liber sau cu ochelari de soare, iar la CD-urile de pe combinele finanțatorului se ascultă muzica sferelor. Nu, nu, coada Vasluiului are alte priorități, fotbalul e doar o acoperire.
La o privire mai vigilentă decît a șefilor dinamoviști, s-ar observa tot felul de ciudățenii la Vaslui. Experimentul Philadelphia pare o miuță de savanți pe lîngă ce se întîmplă acolo. Mulgătoarele franțuzești sînt de fapt aparate de teleportare a laptelui în brînză. Iar semaforul din oraș e un dispozitiv cu lasere și jocuri de lumini pentru ghidarea sateliților, unealtă la care nici hi-tech-ul Badea n-ar îndrăzni să viseze.
Centrul terenului nu e chiar ?pi șentru?, cum a constat măsurătoarea lui Duru. Însă, după măsurătorile cercetătorilor americani, corespunde precis cu buricul pămîntului. Iar adevărul istoric e că stadionul a fost amplasat astfel încît să mascheze cercurile din lanurile cu porumb. Arbitrii care oficiază la Vaslui fluieră și mișcă fanioanele doar aparent haotic. În realitate, ei semnalizează de zor, ca să ajute la aterizarea OZN-urilor.
A, și că veni vorba, închisorile secrete ale CIA se află, cui i-ar fi trecut prin cap, în afară de Borcea?, tot la Vaslui, în așa-zise ferme, ingenios ascunse după niște baloți de paie.

Ce vrea sa fie asta? Ceva reclama pentru aceasta tanara zaluda care isi da cu parerea despre un domeniu total necunoscut ei?

Vedeti-va de treaba,altceva n-aveti de facut decat sa copiati texte ale pseudo-jurnalistei si sa le postati aici?

daca vreunul din voi ar sti ce mutra are.. in viata nu e numai sa stii...